Furtunile informationale ale Leviathanului democratic

Furtunile informationale ale Leviathanului democratic

"Totul este predestinat sa reapara ca simulare. Peisajele ca fotografie, femeile ca scenariu sexual, gandurile ca scriitura, terorismul ca moda si mass media, evenimentele ca televiziune. Lucrurile par sa existe doar in virtutea acestui destin straniu. Iti vine sa te intrebi daca nu cumva si lumea de aici nu serveste drept anunt publicitar intr-o alta lume."

Jean Baudrillard, 1986

Teza moderna conform careia libertatea de comunicare este un vehicul pentru cunoasterea absoluta si sigura sau pentru raspandirea unui consens democratic rational s-a perimat. Se cer noi justificari ale stransei relatii dintre libertatea presei si democratie.

Democratia necesita cetateni educati. Capacitatea lor decizionala, uzitata in mod inteligent prin metode democratice, poate fi alimentata de accesul liber si egal la diversele surse de informare. Ideea are radacini in epoca moderna timpurie, John Keane citandu-l in aceasta directie pe James Madison, in lucrarea sa "Mass media si democratia": "O guvernare populara fara informarea populatiei sau mijloacele de a o face nu este decat prologul unei farse sau al unei tragedii sau al amandurora. Un popor care are de gand sa se autoguverneze trebuie sa se inarmeze cu puterea pe care o da cunoasterea".

John Keane sesizeaza faptul ca procedurile democratice si mijloacele publice de comunicare genereaza si dezacorduri, acestea facilitand dezaprobarea si revizuirea consensurilor prestabilite, fiind din aceasta cauza singurele potrivite unei societati complexe ce se confrunta cu probleme ecologice. "Procedurile democratice sporesc flexibilitatea si reversibilitatea sau biodegradarea procesului de luare a deciziilor. Ele incurajeaza discutiile, creeaza nemultumiri in legatura cu conditiile existente si chiar instiga cetatenii la revolta. Ele admit nevoia ineluctabila a vietii sociale si politice de a recurge la judecati solomonice (Elster)".

Aflam tot din lucrarea lui Keane ca la inceputul epocii moderne se credea ca cetatenii sunt amenintati de o penurie a informatiilor si ca prin folosirea presei "pentru a arunca pietrele criticilor in ferestrele puterii secrete" se va isca o rumoare publica. La fel cum si puterea despotica va fi distrusa. Astazi exista, cu mici exceptii, tendinta contrara: lumea pare atat de asaltata de informatii incat ceea ce lipseste este tocmai capacitatea cetatenilor de a o intelege. Aparitia unor opinii noi in mass media nu clatina decat rareori puterea. Conform opiniei lui Melucci, sistemele noastre sunt "societati cu o mare densitatea de informatii". Un sistem de comunicatii in intregime democratic ar putea duce la o supraincarcare informationala creata de zeci de programe alternative de radio si televiziune, sute de ziare si reviste, anunturi publicitare si milioane de carti. Jean Baudrillard subliniaza existenta pericolului ca cetatenii sa fie "prinsi" imtr-o "furtuna informationala" nesfarsita, fara timpul liber necesar pentru a digera sau intelege toate aceste fluxuri de informatie.

Keane da cateva exemple din eseul "LAutre par lui-même" (1987) al lui Baudrillard, care sustine ca traim intr-un univers modern hiper-comunicational ce impinge cetatenii intr-un urias vartej de mesaje codate, fiecare domeniu al vietii private devenind teren propice infiltrarii mass media. "Universul se transforma intr-un monitor imens, iar publicitatea foloseste drept scuza publicitatii. Informatia inceteaza sa mai faca referire la evenimente, devenind ea insasi un eveniment fascinant. Cetatenii sunt literalmente ingropati de imaginile eliberate. Lumea este atat de saturata de simtul hiper-realitatii incat oamenii nu mai stiu ce anume vor. Devin schizofrenici impotriva vointei lor: deschisi spre orice si in permanenta uimiti. Sunt redusi la statutul de mase, capabili cel mult sa se poarte ca niste copii recalcitranti spunand da sau nu".

Puterea mass media de a ne controla viata este insa limitata atunci cand pledam inaintea constiintei noastre pentru o capacitate de selectare sanatoasa a mesajelor ce abunda in jurul nostru. Keane considera ca pericolele unei furtuni informationale permanente sunt echilibrate de reactiile imprevizibile ale publicului. Astfel, semnificatia opiniilor transmise prin intermediul mass media se naste la confluenta dintre un mijloc de comunicare si consumatorul sau. Confluenta este locul in care mesajul, mijlocul de comunicare si consumatorul sufera transformari. Media nu inseamna niciodata doar mesajul. Keane vede anumite constrangeri temporale asupra publicului, afirmand ca o mare realizare a ziaristicii este faptul ca pune in circulatie opinii usor degradabile, de unde si nevoia "reimprospatarii stocului de opinii". In continuarea ideii, puterea mass media de a manipula timpul cetatenilor scade in conditiile unui "ocean informational" deoarece timpul de care dispun acestia este fizic limitat, o cantitate din ce in ce mai mare de informatii ramanand nereceptate si mai ales neinterpretate.

Keane mentioneaza si faptul ca furtunile informationale sunt o trasatura specifica societatilor democratice si da ca exemplu dictaturile indelungate in Spania lui Franco sau Cehoslovacia lui Husk, in care timpul pare sa stea pe loc iar indivizii motaie prada unei "sieste permanente". Acesta vede in sistemele democratice o permanenta miscare, in care libertatea "catapulteaza" cetatenii intr-o stare de agitatie continua: "Unitatea de scop si simtul obligatoriu al comunitatii, caracteristice societatilor predemocratice, au pierdut definitiv teren. Intre grupurile de putere exista diferende, deschidere si competitie permanenta pentru a produce si controla definirea realitatii. Din aceasta cauza exista o continua abundenta a fluxurilor de informatii".