Mass Media despre regimul Ceausescu

Mass Media despre regimul Ceausescu

La "Radio France International" din 24 noiembrie 1989 apare relatarea lui Oleg Bogomolov: "Procesul care se desfasoara in prezent in unele tari din Europa de est are un caracter ireversibil si de generalitate. Anumiti conducatori politici pot sa nu fie constienti de necesitatea unor asemenea schimbari, dar viata insasi le-o va impune. De aceea eu privesc cu un anumit optimism evolutia viitoare a Romaniei"[1].

Din relatarea lui Radu Portocala, din aceeasi zi "o sursa demna de incredere din Europa de Est afirma ca sovieticii sunt acum decisi sa se debaraseze de Ceausescu" .

La 2 decembrie 1989, Buletinul de Stiri al Casei Albe a publicat un interviu cu George Bush in care facea urmatoarele afirmatii referitor la Romania: "As dori sa vad unele actiuni in aceasta tara (.) Nu stiu cand se va intampla acest lucru. Am trimis in Romania un nou ambasador, Alan Green, care imi este prieten. L-am trimis in Romania tocmai pentru ca este un om ferm si intransigent, ce cunoaste bine parerile mele despre democratie si libertate. Cred ca Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre Romania si el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, presedintelui Nicolae Ceausescu. In orice caz vom incerca, dar va fi foarte greu". In completarea acestei declaratii, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei si Canadei, Raymond Seitz declara urmatoarele: "Nu pot sa anticipez ce se va intampla in Romania. Este o tara insensibila sau imuna la toate schimbarile care au loc in Europa rasariteana. Ea are unele particularitati proprii. Situatia drepturilor omului este de-a dreptul deprimanta. Pentru moment, nu exista nici un indiciu ca ceea ce s-a intamplat in mod atat de fericit si salutar in majoritatea altor regiuni din Europa rasariteana se va intampla si in Romania. Dar in orice caz ii tinem pumnii"[3].

In Austria, Radiofuziunea nationala a inceput in data de 17 decembrie sa transmita stiri referitoare la "ciocnirile violente" de la Timisoara si Arad. A doua zi insa nu s-au mai facut referiri la aceasta stire in presa.[4]

In ceea ce priveste cifra data de Radio Budapesta, 70 000 de morti din aceeasi zi, inceputul revoltei in Timisoara, ministrul roman a apreciat-o ca fiind "foarte exagerata".

In 18 decembrie 1989, la ora 01:04 Agentia Deutsche Presse Agentur, transmitea: "Cativa tineri au fost batuti mai multe persoane au fost arestate". Associated Press (A.P.), ora 05:01, relata din Viena: "Nu a fost dat nici un numar pentru cei arestati si nici pentru cei raniti" Reuter, 15:48, Budapesta: "Numerosi raniti si arestati". Agentia France Press, (AFP), 16:40, Budapesta: "Au existat numerosi raniti si posibil chiar o victima pare sa fi fost o femeie sau un copil". United Press International (UPI), 22:05, Budapesta: "Au murit mai multi oameni, o femeie a fost calcata mortal de un tanc O locuitoare a Timisoarei, intr-un interviu telefonic transmis de televiziunea de stat austriaca, a spus ca a vazut cadavrele a patru soldati".

In 18 decembrie, Romania si-a inchis granitele cu Ungaria si Iugoslavia dupa ce in prealabil in urma ciocnirilor dintre politie si populatie au murit cativa oameni. Granitele au fost inchise cu scopul de a nu se transmite in occident vesti despre cele ce se petreceau la Timisoara. Agentia de presa Taniug afirma ca fortele securitatii romane au preluat controlul orasului Timisoara. In fata ambasadei romane din Budapesta au protestat 25 000 de refugiati unguri si romani. De asemenea, cancelarul german Helmuth Kohl aflata in vizita la Budapesta, si-a exprimat ingrijorarea pentru minoritatea germana in numar de peste 200 000. A condamnat si nerespectarea drepturilor omului. Omologul sau, Nemeth afirma: "poporul roman e interesat sa gaseasca cat mai repede cu putinta, un model care sa i se potriveasca. Singura cale este prin reforma, democratie si dezvoltare."

La 19 decembrie, Radio Moscova relateaza prima data despre luptele de la Timisoara. Agentia TASS confirma "tensiunea nedisimulata" macelului din Timisoara. Soferii ce transportau mormane de cadavre si pentru a elimina orice martori erau impuscati in ceafa de catre politia secreta.

Majoritatea stirilor transmise sunt parvenite de la studenti, turisti, emigranti. De aici si exagerarea cifrelor privind mortii si ranitii care merg pana la cateva mii de morti. Radio Budapesta, in dimineata zilei de 19 decembrie relata ca la Timisoara numarul mortilor este de 300 - 400. Emitand acesta stire, celelalte agentii si-au canalizat atentia catre Radio Budapesta. Astfel, la 09:37 Center Monitoring Departament, din Mnchen mentiona ca intr-un spital din Timisoara se aflau 200 de pacienti care au murit in urma ranilor. Associated Press transmite din Viena, la 11:25, o convorbire telefonica cu un tanar maghiar care declara ca avea mai multe rude care lucrau ca doctori in spitalele din Timisoara. Acesta afirma ca "intr-un singur spital erau 250 de morti, printre cei ucisi fiind mai multi copii. Circa 30% dintre cei ucisi si raniti erau etnici maghiari, ceilalti etnici romani". AFP, ora 13:02: "Mii de morti la morga spitalului", Vocea Americii, 21:00, "cateva sute". Radio Europa Libera, 22:15: "Numarul mortilor variaza de la doi la cateva sute specificam ca aceste cifre nu sunt confirmate". Tanjug, 22:52: Aproximativ 2 000 oameni". "El Pais" edita: "cetatenii torturati, copiii impuscati, desfigurati cu acid".[7] Intr-un articol din Baltimore Sun din 20 decembrie se vorbeste despre strictetea cu care era controlata mass - media, despre cetatenii tematori de a intra in vorba cu cetatenii straini, cat si despre demonstratiile controlate la maxim si regizate pentru a-l slavii pe conducatorul roman. Acestia isi dezvolta articolul pe baza declaratiei lui Ceausescu: "Tot ce cer de la ziaristi este ca ei sa raporteze adevarul". Se poate aprecia clar ca "adevarul" era detinut de partid, iar orice luare de pozitie era privita ca incercare de complot impotriva statului si a institutiilor sale de drept. Stirile care nu conveneau conducerii superioare a partidului erau sistate. Mass - media occidentala a fost impiedicata sa vorbeasca cu disidentii romani. Conform analizei ziaristului Kay Withers, presa era devotata cultului personalitatii iar arta slavea si intarea principiile nobile ale umanismului socialist. Un lucru care nu a putut fi impiedicat de regimul Ceausescu a fost transmiterea de stiri de catre statiile de radio occidentale. Acestea transmiteau stiri necenzurate, iar de-a lungul granitelor se puteau viziona programele Tv ale vecinilor nostri. Astfel romanii puteau urmarii programele Televiziunilor bulgare, iugoslave, ungare si chiar ale Uniunii Sovietice. Ziaristul american isi incheie articolul cu un crez al lui Ceausescu: "Este singura solutie de progres. Capitalismul a inlocuit feudalismul, si comunismul va inlocui capitalismul. " In Financial Times din 20 decembrie dupa ce se face o analiza a dictaturii lui Ceausescu, autorii demonstrand ca seful statului roman a dus o politica de independenta fata de Moscova, fiind diferit de ceilalti lideri sateliti ai Uniunii Sovietice, spre sfarsitul perioadei sale a luat o serie de masuri care i-au adus sfarsitul. Unul din motivele enuntate in articol, impotriva lui Ceausescu este faptul ca a folosit forta armata impotriva poporului sau, in locul renuntarii pasnice la putere. Ministrul de stat in departamentul britanic de externe, William Waldgrave a facut un apel la fortele securitatii in care acestea sa "reprezinte adevarata dorinta a poporului roman si sa inlature regimul actual". O pozitie critica la adresa lui Ceausescu a adoptat si ministrul de externe sovietic care a condamnat omorurile din Romania. Statele Unite au propus adoptarea unei luari de pozitie impreuna cu statele din Europa occidentala.

Ziarul olandez "Blik" din 27 decembrie relata ca s-au inregistrat 100 000 de morti, la Timisoara peste 4 000 de oameni au fost aruncati intr-o groapa uriasa. Le-au fost scoase hainele de pe ei, smulse inelele, furate ceasurile si alte bijuterii [.] Inainte de a fi mitraliati, li se legau mainile si picioarele cu sarma ghimpata, corpurile erau torturate, organele genitale smulse sau contuzionate. Multi au fost aruncati de vii in groapa, apoi omorati cu apa fierbinte. Dupa fuga securistilor cadavrele au fost deshumate. Numai in orasul Timisoara unde a inceput insurectia, au pierit 12 000 de cetateni [.] Securitatea a impuscat 800 de copii. Printre ei, 45 asistau la un spectacol de teatru de papusi. Mitralierele i-au secerat. Un medic ar fi declarat ca facea operatii pe banda rulanta: "Trebuie sa ne ocupam de 50 000 de raniti". "Le Nouvel Observateur" din 28 decembrie 1989 relata: "cadavrele erau pastrate in locuri secrete pentru a fi inmormantate si arse". Mergand pe aceasta idee, s-a ajuns la a compara nazismul cu comunismul. Acelasi ziar: "sfarsitul nazismului, iar azi sfarsitul comunismului". In ziarul "La Libre Belgique" se scria: "in osuare au fost gasite cadavre intr-o stare indescriptibila, maini si picioare taiate, unghii smulse, capete pe jumatate desprinse de pe corp, fete arse cu acid.

Cu toate ca revolutia trecuse, in Le Figaro din 30 ianuarie 1990 apare stirea conform careia masacrul de la Timisoara era regizat. Conform saptamanalului francez "Le Point", Ceausescu fusese informat de serviciile secrete francez si italian ca va fi rasturnat in cursul anului 1989.

Acestei afirmatii i se mai aduceau si precizari, anume ca "operatia va fi declansata prin manifestatii de strada si va cuprinde o interventie a regelui Mihai al Romaniei la posturile ungare, cu destinatia Romania". Se preciza ca interventia acestuia va avea loc curand. Interesant ca "Europa Libera" nu a transmis aceasta stire. Timpul ne-a aratat ca a fost viabila.

Activitatea Agentiilor de presa

Presa a fost activa si in timpul desfasurarii revolutiei, ca urmare a imprastiat zvonuri care mai de care mai rasunatoare: au otravit apa de baut, au furat rezerva de sange din Spitalul de Urgenta, se intentiona inundarea oraselor , etc. Cetatenii erau chemati sa lupte pentru schimbarea regimului odios si instaurarea democratiei, sa elibereze tara de teroristi, securisti.

Starea de revolta din Timisoara a adus Romania in atentia presei occidentale. Datorita izolarii in care se aflase pana atunci informatiile despre Romania au emanat sub semnul surprizei si al uimirii. Primele informatii despre evenimentele de la Timisoara sunt aduse la Viena si Budapesta de calatorii care veneau din Romania. Cotidianul "Die Welt" a fost unul din primele ziare care s-a ocupat de relatarea celor ce se petreceau in Timisoara. In centrul evenimentelor relatate de presa se afla pastorul Tokes. Agentia romana de presa Agerpres, nu a transmis nimic despre evenimentele din Timisoara, cu toate ca sute de manifestanti au inceput sa protesteze in fata Ambasadei Romane din Budapesta.[13] Proteste au avut loc si in fata ambasadelor Romaniei din Viena, Paris, Moscova, Sofia, Varsovia.

Pentru ca starea de panica era in continua crestere, sustinuta de relatarile care erau redate de mass - media fara a fi in prealabil verificate, s-a ajuns la o stare in care se credea ca in Romania s-au petrecut lucruri abominabile. Spre exemplu, la 18 decembrie, un medic roman din Graz venit in Romania, relateaza "masacrul" din Timisoara. Sub ochii acestuia o femeie este strivita de senilele unui tanc. Strazile orasului sunt "acoperite de sange". Un alt cetatean austriac de origine romana confirma ca a vazut "scene inimaginabile" si camioane transportand "metri cubi de cadavre in gropi comune". Orasul era fara apa si lumina. Studentii sirieni, greci, care au reusit sa treaca granita in Iugoslavia vorbesc despre sute de morti in morga spitalului din Timisoara. "Radio Bucuresti" confirma incidente in principalele orase ale tarii. Ministrul de externe Istvan Oesz declara ca "au fost morti la Timisoara". Agentia de presa austriaca "Kathpress" avanseaza cifra de 400 de morti la Timisoara.

In ceea ce priveste URSS, ministrul de externe declara: "urmarim cu atentie ce se petrece de-a lungul frontierelor noastre".

Ramasa singura tara din blocul sovietic in care regimul nu se schimbase, majoritatea guvernelor tarilor democratice si-au intensificat eforturile in a crea unele premise care sa duca la inlaturarea dictatorului. La aceste eforturi a contribuit si mass-media. Agentia BTA a relatat despre inchiderea granitelor, despre incidentele care ar fi avut loc intre granicerii romani si grupuri de turisti bulgari si polonezi. Agentia TANIUG, a informat despre ciocnirile dintre miile de demonstranti veniti in apararea pastorului Tokes si militie. Ziarul Pravda publica un articol cu titlul "Situatia din Romania" in care relateaza ca pe strazile din Bucuresti au aparut patrule mixte militare, militie si garzi patriotice. Deoarece presa din URSS a acordat spatii largi evenimentelor din Romania, aceasta a relatat pe larg: "Sovetskaia Rossia" a publicat un articol cu titlul "Incordare cu vecinii - inasprirea regimului de frontiera", "Izvestia" titra "Incordare in Romania", "Selskaia Jizni" cu titlul "Incordare la granitele Romaniei", "Komsomolskaia Pravda" cu titlul: "Dezordine in Romania".[14] Acestea sunt doar unele dintre gazetele si titlurile aparute cu privire la evenimentele din Romania.

Franta a condamnat categoric regimul de la Bucuresti prin primul ministru Michel Rocard: "Vreau sa imi exprim sentimentul de oroare si de indignare pe care acest regim mi-l inspira si ni-l inspira tuturor. Poporul roman are dreptul, ca toate celelalte, la democratie, la libertate si la respectul drepturilor sale! Franta intreaga si Adunarea Nationala sunt solidare cu poporul roman oprimat! Regimul lui Ceausescu nu va putea sa continue sa-si bata joc de Europa si de drepturile cele mai elementare ale omului. Soarta rezervata acestor dictatori e cea a tuturor regimurilor nefaste de acest tip. Va cadea". La randul sau presedintele Frantei, Mitterand a condamnat regimul lui Ceausescu: "Nu e un regim ideologic, e un regim personal, familial, care nu are nici un motiv cinstit sa subziste. Sunt convins ca zilele acestui regim, intr-o Europa aflata in plina evolutie, sunt numarate. Dar cu ce pret? In concluzie condamn acest regim!"[15]

In 20 decembrie, Eugen Ionescu, a acordat un interviu Radioului Vocea Americii, in care isi exprima convingerea ca in final romanii vor birui. Totodata condamna categoric pe cei care trageau "sunt niste criminali si niste canalii si niste idioti cei care au hotarat sa traga! Opinii a exprimat si pictorul Eugen Mihaescu de la New York: "spitalele sunt pline, morga este plina si oamenii continua sa iasa pe strada. Si se va sti si se stie, totusi, nu se poate ascunde crima sangeroasa pe care a facut-o acest criminal" . Poetul Andrei Codrescu era convins ca vremea lui Ceausescu se aproprie de sfarsit: "Brutalitatea regimului Ceausescu a revoltat intreaga lume civilizata! Nici in Uganda nu s-au macelarit copiii! Ceausescu a pierdut si respectul celor mai asprii comunisti. Este un terorist! Eu cred ca se vede inceputul sfarsitului la noi! Ceausescu nu poate sa supravietuiasca singur, dispretuit de popor, izolat de lumea civilizata, el nu poate sa incuie la nesfarsit poporul intr-un lagar de sarma ghimpata, lumea lui a trecut!"

La 20 decembrie, Reuter transmite din Belgrad: "De cand fortele Securitatii au intervenit cu tancuri si elicoptere impotriva demonstrantilor anti-guvernamentali, au fost ucisi pana la 2 000 de oameni". Tot Reuter, de data aceasta de la Budapesta, la ora 14:20, relateaza ca "ministrul de externe ungar, Gyula Horn, a spus ca mai multe sute de oameni au fost ucisi si raniti la Timisoara cand militia si armata au atacat demonstrantii. Reuter, la 20:57 din Berlinul de Rasarit, stire preluata de la AND: "circa 3 000-4 000".

Dreapta franceza era mai radicala si se pronunta prin vocea fostului premier R. Barre in 21 decembrie sa-si recheme ambasadorul. "La lettre de la Nation" evoca datoria de a interveni intr-o tara, daca drepturile omului sunt amenintate.[19]

Ca urmare a relatarilor mass-media si a instigarii anumitor persoane, oamenii au iesit in strada pentru a protesta impotriva regimului, cu speranta ca de data asta vor reusi. Asa au iesit in strada pe 20 decembrie la Timisoara muncitorii de la unitatile industriale timisorene, care, alaturi de zeci de mii de manifestanti, in coloane impresionante (in jur de 200 000) au ocupat Piata Operei unde se scanda: "Noi suntem poporul", "Voi pe cine aparati?", "Armata e cu noi", "Nu va fie frica, Ceausescu pica". In aceste conditii armata se retrage, multe unitati fraternizand cu manifestantii. Timisoara devine primul oras liber. La o zi distanta, 21 decembrie, are loc memorabilul miting in Piata Palatului. Participantii purtau lozinci in care ii acuzau pe cei care abandonasera ideile regimului.

In Financial Times din 21 decembrie, era reluata teza lui Ceausescu conform careia acesta aprecia ca evenimentele din Timisoara se datoreaza actiunilor internationale si teroriste. Agentia Est - Germana ADN, citand romani stabiliti in Germania de Est, a relatat ca securistii au omorat intre 3 000 si 4 000 de demonstranti in Timisoara. Agentia iugoslava Taniug relata ca 30 de copii au fost masacrati de politie in Timisoara. Aceeasi agentie relata ca pasagerii sositi cu trenul in orasul Vrsac de la granita cu Iugoslavia au vazut un masacru in fata catedralei. Acestia relatau ca 36 de copii care duceau lumanari intr-o parada in care cereau paine, pace si demnitate umana au fost omorati.

Ceausescu a declarat stare de urgenta in Timisoara. Aceasta stare a fost insotita de un comunicat al Agerpres, in care anunta ca circulatia dupa 11 noaptea si reuniuni de mai mult de 5 persoane au fost interzise, in vederea "violarii serioase a ordinii publice in judetul Timis, prin acte de terorism, vandalism si distrugere a bunului public". Ceausescu nu a incetat sa critice evenimentele din Timisoara, fiind de parere ca acestea erau menite sa provoace dezordine si sa distruga institutiile din tara. De vina erau imperialistii, revansarzii, iredentistii si serviciile de spionaj straine. Ceausescu a ramas pe pozitii si in ceasul al doisprezecelea, el indemnand la intelegere deplina pentru apararea socialismului si pentru evitarea repetarii unor astfel de incidente. Agentia Taniug citand consulatul iugoslav din Timisoara raporta ca peste 50 000 de oameni au marsaluit pe strazi. Taniug afirma ca politia nu a deschis focul, in timp ce o organizatie romaneasca pentru drepturile omului din Paris a declarat ca aceasta a folosit forta impotriva demonstrantilor. Ministrul de externe maghiar, Gyula Horn, afirma in fata parlamentului "sute au fost omorati si raniti".

Mitingul era transmis de televiziune si radio, in prezenta lui Nicolae si Elena Ceausescu, alaturi de care se aflau cei mai importanti membri din CPEx si nu numai. Cum era de asteptat Ceausescu a acuzat pe cei care au destabilizat ordinea la Timisoara si a promis masuri ferme impotriva acestor "elemente huliganice din Timisoara". Printr-un moment de panica creat de o busculada, amplificat de explozia unei petarde lumea incepe sa fuga. Transmisiunea in direct se intrerupe. Cand se reia transmisiunea, Ceausescu facea tot felul de promisiuni de imbunatatire a starii materiale a oamenilor. Se aud zgomote de elicoptere, tancuri, incepe sa se strige impotriva cuplului dictatorial. Incep sa se scandeze lozinci ca: "Jos dictatura", "Libertate" etc. Acesta a fost practic momentul psihologic in care s-a hotarat soarta cuplului dictatorial si a regimului acestora. Dupa fuga acestora cu elicopterul multimea a inceput sa scandeze cu mai multa ardoare impotriva regimului.