Paul Hindemith (1895-1963)

Paul Hindemith (1895-1963)

Violist, dirijor, compozitor, pedagog. A scris Initiere in compozitie (1935), definind un original sistem armonic functional, dar ne-tonal. Atitudinea sa artistica este antiromantica, negativa fata de Scoala vieneza. Promoveaza "noua obiectivitate" ca expresie moderna a muzicii germane, reevalueaza unele modele structurale ale traditiei in lucrari ce se pot incadra in neoclasicism, are si alte creatii in care se intrevede influenta esteticii expresioniste. In 1933 este etichetat de regimul national-socialist german drept "bolsevic cultural", in 1940 emigreaza in S.U.A., se va intoarce dupa razboi in Europa, stabilindu-se in Elvetia.

A compus peste 120 de lieduri si coruri (v. ciclul de lieduri Das Marienleben op.27, 1923, dupa Rilke), peste 50 de sonate instrumentale, 7 trio-uri, 7 cvartete, 2 cvintete, 8 muzici de camera ("Kammermusik"), muzici orchestrale, concerte pentru orchestra cu si fara solist.

Ludus tonalis: 1942, ciclu de 12 fugi incadrate de un preludiu si un postludiu, despartite prin interludii. Exista 12 tonalitati de baza, fara precizarea modului, tehnica contrapunctica este adaptata pianisticii moderne.

Simfonia Mathis Pictorul (1934): extrasa din materialul operei cu acelasi titlu, asa cum se intampla si in cazul unei lucrari ulterioare, Harmonia mundi (cu erou principal vestitul astronom Kepler). Muzica programatica a simfoniei Mathis Pictorul se bazeaza pe frescele unui pictor german, Matthias Grnewald (1475-1528), creatie gotica tarzie: altarul de la Isenheim. Cele trei parti poarta titluri: Concertul ingerilor, Punerea in mormant, Tentatiile Sfantului Anton.

Opere: Ucigasul, speranta femeilor (1919) - subiect expresionist, Das Nusch-Nuschi (1920) - comedie pentru marionete birmaneze, Sfanta Susana (1921), Cardillac (1926), Mathis pictorul (1934), Armonia lumii (1957).

Baletul Cele patru temperamente, 1940.