| CATEGORII DOCUMENTE |
| Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica | Pescuit |
| Pictura | Versuri |
Elemente de inginerie tehnologica - crestere pesti
III. Elemente de inginerie tehnologica
III.1. Caracteristicile biologice si etologice ale speciilor de cultura
Importanta practica a cunoasterii caracteristicilor speciilor de cultura o reprezinta faptul ca numai pe baza acestor cunostinte pot fi elaborate metodele unei exploatari rationale a bazinelor piscicole.
Organizarea operatiunii de pescuit sau cresterea pestilor in helesteie nu pot fi concepute fara cunoasterea temeinica a speciilor care urmeaza a fi pescuite sau crescute si mai ales fara cunoasterea biologiei acestora.
III.1.1 Caracteristicile biologice si etologice ale crapului (Cyprinus carpio)
Crapul este o specie iubitoare de ape calde, dulci, stagnante sau slab curgatoare (specie stagnofila-limnofila) a caror temperatura in sezonul cald al anului nu depaseste 30C. Se poate adapta si la mediu slab salin astfel ca in apele noastre naturale poate fi intalnit si in lacurile litorale cand salinitatea lor nu este prea accentuata. Putin pretentios la continutul de oxigen al apei crapul suporta un deficit pana la 4-5 mg oxigen la litru, iar cat priveste pH-ul apei, prefera apele cu un pH neutru.
Este raspandit in bazinul aralo-ponto-caspic, Europa meridionala si centrala, mai rar in nordul Europei, fluviile pacifice est-asiatice, China orientala, Japonia. A fost aclimatizat in Marea Britanie si Danemarca.
La noi in tara se intalneste in raurile mari si in Dunare unde face parte din speciile semi-migratoare deoarece executa in fiecare primavara migratii spre lunca inundabila in cautarea zonelor care dispun de conditii favorabile pentru reproducere si cresterea puilor in primele stadii de viata.
Lungimea obisnuita este de 40cm, in mod exceptional poate atinge 100cm si greutati de 30kg.
Crapul comun prezinta urmatoarele caracteristici morfofiziologice:
- Numarul radiilor D III (IV) (15) 16-21 (22) A III 5(6); V II 8-9 PI (15) 16-18.
- Formula liniei laterale:
- Nr. de vertebre: (33) 34-35 (38), din care 3 cervicale, 11 dorsale, 6 (4-7) lombare, 16 (15-17)caudale.
- Dinti faringieni 1.1.3 -3.1.1 (1.2.3 - 3.2.1).
Crapul are corpul alungit, putin comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari. Gura terminala este protractila prevazuta cu 4 mustati, doua pe maxila mai scurte si doua la colturile gurii mai lungi.
Coloritul dominat este auriu pe flancuri si negricios-verzui pe spate.
Ca adult, crapul este omnivor, in hrana sa intalnindu-se elemente de origine vegetala alaturi de nevertebrate acvatice. Hrana sa preferata este constituita din larve de insecte, intre care, pe prim plan sunt Chironomidele, apoi viermii Oligocheti. Totusi nu abandoneaza definitiv planctonul care se gaseste chiar in intestinal pestelui furajat, hrana vie constituind un element stimulator in asimilarea furajelor. Componenta hranei variaza cu varsta .
La 2-4 zile dupa eclozare, deci inainte de resorbtia sacului vitelin cu care este inzestrata larva, la iesirea din icra incepe hranirea din mediul exterior cu elemente planctonice din ce in ce mai mari pe masura ce dimensiunile corpului cresc. In scurta vreme, la 15-20 de zile de la eclozare puiul trece la hrana de fund, hrana ce caracterizeaza specia care este bentofaga.
Intensitatea hranirii crapului si de asemenea intensitatea asimilarii hranei creste o data cu temperatura, de aceea ratiile de furaje, cresc catre perioada de vara si descresc apoi catre toamna. Temperatura optima pentru dezvoltarea si consumul de hrana este 26-27oC. Primavara hranirea incepe la temperaturi ale apei de 9-10oC. La 5-7C crapul inceteaza a se mai hrani, iar catre 0C metabolismul sau prezinta cele mai scazute valori datorita temperaturii corpului ce urmareste pe cea a mediului ambiant.
Cresterile de temperatura din timpul iernii au ca rezultat intreruperea somnului hibernal si cautarea hranei mai mult sau mai putin activ. Cand in asemenea situatii crapul nu dispune de hrana suficienta pierde mult in greutate (5-20%) si este expus mortalitatii prin imbolnaviri. In general cu cat iarna este mai calda cu atat procentul de scadere a greutatii crapului este mai mare.
Perioada hranirii crapului incepe in martie si se termina in octombrie, mai mult sau mai putin activ in perioadele limita, in functie de temperatura.
Crapul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani si la aceasta varsta se poate conta pe o reproducere anuala. Pentru fiecare kilogram de greutate vie femela depune in medie 100 000-200 000 icre. Prolificitatea crapului salbatic este mai mare comparativ cu crapul de rasa. Icrele sunt galbui, au forma sferica si diametrul de circa 1mm.
Factorul cel mai important care influenteaza maturarea gonadelor este temperatura iar factorul secundar este alimentatia. Astfel la crapii crescuti numai cu hrana naturala maturarea gonadelor are loc mai devreme decat la cei de aceeasi varsta dar care au primit hrana suplimentara.
Reproducerea crapului are loc la temperaturi ale apei de 18-20C ceea ce in conditiile de clima ale tarii noastre corespunde cu sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai. La unele exemplare, depunerea icrelor se face in portii, pana in luna august, rezultand pui de diferite dimensiuni.
In mod natural, reproducerea crapului are loc dupa o prealabila carduire spre locurile prielnice depunerii icrelor, cand femela isi arunca icrele pe vegetatia proaspata a terenurilor de curand inundate cu apa limpede si putin adanci (0.30-0.70m) pe plante tinere sau pe plante uscate, din vegetatia anului precedent. Deasupra acestor plante, masculii ce urmeaza in carduire femelele, isi lasa in apa laptii, avand loc fecundarea icrelor.
In functie de temperatura, eclozarea are loc la 4-8 zile de la fecundare. Dupa eclozare pana la resorbtia partiala a sacului vitelin (timp de 2-4 zile) larvele raman imobile, fixate de plante, apoi incep sa se hraneasca activ. Reproducerea si eclozarea larvelor decurg in cele mai bune conditii cand temperatura evolueaza gradat, fara cresteri sau descresteri accentuate in mod brusc.
Supravietuirea larvelor si puilor este variabila in functie de conditiile fizico-chimice si cele biologice ale mediului: boli, pradatori, hrana etc. De aceea supravietuirea creste cu gradul de sistematizare al bazinelor, fiind mai mare la helesteie. Longevitatea crapului este remarcabila, atingand in bazinele naturale, in mod frecvent, varsta de 50 de ani. Pentru exploatarile piscicole varsta admisibila pentru crapii reproducatori nu trebuie sa depaseasca 10-15 ani, iar crapul marfa trebuie sa aiba cel mult 3-4 ani. Aceasta deoarece cu varsta reproducatorii se degradeaza, iar in ceea ce priveste crapul ce constituie productia de baza, ritmul sau de crestere se micsoreaza simtitor dupa atingerea maturitatii, cresterea lor dupa aceasta varsta devenind neeconomica.
III.1.1.1 Formele crapului de cultura
Prin forma de cultura se intelege existenta unui grup biologic cu caracteristici morfo-fiziologice specifice care manifesta variabilitate redusa in conditii mediale.
Crescut artificial dupa o perioada indelungata de selectii crapul si-a modificat puternic o serie de caractere morfo-fiziologice ajungand sa se deosebeasca de stramosul sau salbatic.
Deosebirile principale constau in forma capului, raporturile dintre diferitele parti ale acestuia. Mai tarziu prin urmarirea parametrilor morfo-fiziologici si imbunatatirea acestora, s-a reusit obtinerea in amenajarile din Europa a mai multor rase: Lausitz, Galitia, Aischgrund, Boemia, Franconia.
In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.
Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o 'crapoaica' matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femel 20520y2413u a in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia 'crap cu icre din mai multi ani'. Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.
In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.
1. Crapul
comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit
in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari
deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul.
Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar
spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun -
argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care
traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai
spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte
frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului.
Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.
Crapul salbatic - traieste in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta. Se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul
romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si
toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul
verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de
pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de
grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei
reducandu-si activitatea la minim. In 
acest sezon
mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).
2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.
3. Crapul
golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a 
solzilor de
pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de
ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu
un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul
lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si
comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.
4. Amurul sau
Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este 
una dintre
speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand
preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si
fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu
nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm
lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun
o mare rezistenta, in timpul drilului.
III.1.3 Caracteristicile biologice si etologice ale sangerului (Hypophthalmichtys molitrix)
Sangerul face parte tot din grupul ciprinidelor asiatice aclimatizate recent in tara noastra. Este originar din China de unde a fost adus spre aclimatizare in anii 1960.
Corpul este alungit, comprimat lateral, mai pronuntat pe linia ventrala, unde formeaza o carena fara solzi, incepand de la istm pana la anus. Ochii sunt dispusi foarte jos, pe un cap cu dimensiuni mari.
In functie de varsta culoarea evolueaza de la alb-argintiu la exemplarele tinere spre albicios-plumburiu la cele adulte, in toate cazurile partea dorsala fiind cenusie inchisa.
Corpul este acoperit cu solzi cicloizi, marunti, cu exceptia capului, unde acestia lipsesc.
Inotatoarea dorsala are 8 radii, anala 13-15 radii. Linia laterala poate avea intre 83 si 125 solzi.
In ceea ce priveste dimensiunile poate atinge peste 1m lungime si circa 20 kg greutate.
Este o specie de apa dulce, care traieste in cursul superior al apelor curgatoare dar si in cele statatoare, unde patrunde dupa reproducere pentru a se hrani. Se mentine in straturile superioare ale apei. Este un bun inotator, iute in miscari, la zgomote neasteptate putand face salturi in afara apei pana la circa 2 metri inaltime.
Pentru reproducere urca pe cursul fluviilor catre zonele cu curent mai puternic, icrele fiind pelagice. Se reproduce in raurile din China in perioada aprilie-mai, la temperaturi de 22-24oC. In Romania reproducerea are loc mai tarziu decat in tara de origine (iunie-iulie). Dezvoltarea embrionara este rapida (24-30 ore).
Maturitatea sexuala este atinsa la noi la varsta de 5-6 ani (in alte zone geografice chiar la 3 ani). Prolificitatea este de 300000-1100000 icre cu diametrul de 1-1,5mm.
Hranirea incepe primavara la 9-10oC si dureaza pana toamna cand se ating aceleasi temperaturi. Hrana este compusa exclusiv din fitoplancton, sangerul suferind o modificare a aparatului branhial (spinii branhiali au fost inlocuiti cu o membrana filtratoare cu aspect buretos).
Dat fiind regimul de hrana, este un peste deosebit de important pentru piscicultura, putand fi crescut in policultura cu crapul.
Materialul de populare se obtine numai prin reproducere artificiala.
Fitofagul si Novacul. Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in
lacurile de campie (crescatorii). Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu poate fi capturata in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).
|
|
|
||
Fitofag Novac
III.2 Elemente de inginerie tehnologica
III.2.1 Tehnologia cresterii crapului si a ciprinidelor asiatice in vara I
In perioada cuprinsa intre inceputul lunii iunie si luna octombrie are loc etapa a II-a de dezvoltare - cresterea vara I. In aceasta perioada puietul se hraneste cu hrana suplimentara cu procent ridicat de proteine - reteta starter timp de 2-4 saptamani. Dupa reteta starter se incepe furajarea cu furaj maruntit la moara cu ciocanele, amestecat, umectat si lansat la mesele de furajare, sau cu furaj granulat adaptandu-se diametrul granulelor la marimea gurii pestilor. In aceasta reteta proteina bruta este de 27-28-30% Aceasta a doua etapa de crestere dureaza din iunie pana in octombrie (120 de zile).
Pentru aceasta etapa se folosesc helesteie de crestere vara I, cu suprafata de 5-10 ha, adancimea apei de 0,5 - 1 m, timpul de umplere fiind de aproximativ de 10 zile iar cel de evacuare de 3 - 5 zile chiar mai mult in functie de intensitatea pescuitului.
Aceste bazine se populeaza cu alevini C0 obtinuti in etapa precedenta, dar se pot popula si direct cu larve de 7 zile obtinute prin reproducere natural dirijata sau cu larve de 3 - 5 zile obtinute prin reproducere artificiala.
Inainte de inundarea bazinelor de crestere se face tratamentul suprafetei fundului si a taluzurilor digurilor, prin dezinfectie cu circa 500 kg/ha var nestins. Apoi se administreaza ingrasaminte organice ( gunoi de grajd sau gunoi de pasare ), 5t/ha, din care 3t/ha se imprastie relativ uniform pe fundul bazinului si 2t/ha se administreaza in gramezi pe taluzul digurilor.
Cu 20 - 30 de zile inainte de populare se inunda bazinul de crestere pana la cota de exploatare, cat mai rapid posibil, pentru ca o inundare lenta favorizeaza dezvoltarea macrovegetatiei emerse in exces. Cu 10 zile inainte de populare se verifica daca in bazinul de crestere au aparut unii daunatori piscicoli, cum sunt: Apus cancriformis, Lepidurus sp., Cyzicus tetracerus si Sreptocephalus sp., a caror prezenta in bazin poate compromite viitoarea productie de puiet. In cazul aparitiei lor, combaterea se face prin tratare cu Clorofos 200 - 300 g/ha sau cu Decis 50 - 80 ml/ha. Efectul remanent al acestor insecticide este de cca. 7 zile, asa ca, pana la populare, planctonul care poate fi afectat intr-o oarecare masura se poate reface, iar puii predezvoltati sau larvele cu care se face popularea nu vor avea de suferit de pe urma tratamentului.
Foarte important este ca apa de alimentare a bazinelor de crestere in vara I sa intre in bazine numai dupa ce in prealabil a trecut prin instalatii de filtrare ( site sau cutii filtrante cu tesatura cu ochiul de 1 mm ), pentru a se evita patrunderea speciilor salbatice care exista in sursa de alimentare. Prezenta acestora in bazinele de crestere, mai ales daca sunt specii rapitoare, compromite uneori total productia de puiet.
Pentru popularea normala se au in vedere urmatoarele elemente:
- productivitatea piscicola-care se stabileste pe baza aprecierii potentialului trofic al bazinului;
- suprafata luciului de apa
- sporul individual de crestere ( G - g );
- pierderile numerice.
In monocultura norma de populare este de 60 000 ex/ha C0 puiet predezvoltat de 30 de zile/ha. Pierderile numerice in mod obisnuit in acest caz sunt de 50%, iar greutatea medie finala este de 30 - 35 g/ex.
In timpul perioadei vegetative se urmaresc ritmul de crestere si starea sanitara prin efectuarea pescuitului de control bilunar sau lunar. Pentru aceasta din cateva zone ale helesteului se prind cate 50 - 100 de exemplare, se masoara greutatea si lungimea fiecaruia, se inregistreaza valorile, se fac mediile pe bazine si se compara cu valorile obtinute la controalele precedente precum si cu valorile dintr-un grafic stabilit la inceput. Functie de rezultate se stabilesc masurile ce trebuie luate.
Toamna are loc recoltarea, sortarea si numararea puilor de o vara.
Recoltarea se face prin vidarea bazinului si aglomerarea puietului cu unelte de pescuit (navodul) in canalele drenoare, spre zonele cu adancimi mai mari ale canalelor din apropierea calugarilor de evacuare.
Puietul poate fi prelevat mecanizat sau manual, acesta dupa sortare si numarare se trece in recipiente, hidrobioane, apoi se transporta la helesteiele de iernat.
Sortarea este necesara, pentru ca pe langa specia de baza mai apar si alte specii aduse cu apa de alimentare, specii care trebuie indepartate manual. Este indicat ca puietul sa fie separat pe doua sau trei grupe de marimi, in acest mod primavara se realizeaza mai usor popularea helesteielor de crestere vara II cu grupele respective. Daca nu sunt conditii de sortare dimensionala toamna, atunci separarea pe grupe de marimi se face in primavara urmatoare cand se videaza helesteiele de iernat si urmeaza popularile helesteielor pentru al doilea sezon vegetativ.
Numararea se realizeaza prin metoda volumetrica, gravimetrica sau direct exemplar cu exemplar.
Pentru ciprinidele asiatice tehnologia cresterii in vara I este asemanatoare cu ce a crapului cu mentiunea ca in policultura se folosesc densitati de populare de 80000-100000 ex/ha. La sfarsitul perioadei de crestere in vara I exemplarele recoltate cantaresc 25-30g/ex.
III.2.2. Tehnologia cresterii crapului si a ciprinidelor asiatice in vara a II-a
Indiferent de ciclul de exploatare, primavara, dupa topirea ghetii, calendaristic la sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie in functie de temperatura apei si inainte ca materialul din helesteiele de iernat sa inceapa sa-si caute activ hrana acesta trebuie trecut in helesteiele de crestere.
Daca se intarzie trecerea materialului din helesteiele de iernat in cele de crestere atunci se accentueaza slabirea datorita cresterii intensitatii metabolismului, se micsoreaza perioada de crestere si se expune materialul la actiunea agentilor patogeni. Materialul scos de la iernat se sorteaza, indepartandu-se exemplarele cu semne de boala, se fac bai de deparazitare dupa care se populeaza helesteiele de crestere si ingrasare.
Toamna dupa pescuit bazinele de crestere in vara a II-a vor fi mentinute pe uscat pana primavara. Se vor face lucrari de reparatii ale digurilor si terasamentelor si se vor administra ingrasaminte ca in cazul bazinelor de crestere in vara I.
Inundarea bazinelor se face cu doua saptamani inainte de populare pentru dezvoltarea hranei naturale. In timpul cresterii se asigura un debit de intretinere pentru acoperirea pierderilor de apa datorate infiltratiei si evaporatiei. In conditiile insuficientei apei se practica recircularea si folosirea aeratoarelor.
Din punct de vedere al exploatarii, suprafata cea mai potrivita este de 5 - 10 ha pentru helesteiele de crestere, suprafete ce inlesnesc o buna distribuire a furajelor, supravegherea si lupta contra epidemiilor. Adancimea cea mai potrivita a helesteelor de crestere este de 0,80m in medie.
Helesteiele pot fi populate diferit, cautandu-se sa se obtina productii in conditii economice de exploatare. Pentru aceasta trebuie sa se realizeze densitati de populare echilibrate, astfel ca la sfarsitul perioadei vegetative sa se ajunga la greutati preconizate prin valorificarea cat mai puternica a potentialului bazinului. O populare rara determina exemplare mai bine dezvoltate si pierderi mai mici dar hrana nu este suficient utilizata, din acest motiv se foloseste o populare densa, pentru ca raspunde mai bine in ceea ce priveste consumul hranei din bazin si a unor productii mai mari. Popularea densa raspunde bine principiului enuntat. Un procent mai mare din hrana naturala se consuma. Utilizarea accelerata a componentelor trofice naturale duce la o dezvoltare corelativa mult mai rapida a organismelor si astfel se dezvolta si masa de hrana. Un numar mare de consumatori bentofagi care rascolesc malul determina intensificarea trecerii sarurilor biogene din sol in apa.
Helesteul de vara a doua se populeaza cu C1 cu greutati de 35-50 g/ex astfel ca dupa o crestere in vara a doua de zece ori, sa ajunga la greutatea individuala de 350 - 500 g/ex.
Transportul pestelui de la un bazin la altul se face cu ajutorul hidrobioanelor iar lansarea in bazin se face prin intermediul unor instalatii simple sub forma de jgheaburi, unul din capete fiind fixat la gura de evacuare a hidrobionului, iar celalalt capat sa fie scufundat cam un metru. In aceasta pozitie, jgheabul are o inclinare corespunzatoare taluzului prin care se scurge apa si pestele din recipientul de transport.
Durata perioadei vegetative se intinde din aprilie pana in octombrie, dar cresterea maxima se inregistreaza la jumatatea perioadei, cand temperatura este de 24-25C cu calitati fizico-chimice optime.
Hrana suplimentara se distribuie dupa ce se stabileste reteta corespunzatoare realizarii unui continut in proteina bruta de 20-25%.
Pentru a se urmari cresterea si dezvoltarea materialului si starea sanitara, se efectueaza periodic, bilunar sau lunar pescuitul de control din mai multe locuri ale bazinului, iar exemplarele prinse sunt cantarite si se compara cu valorile dintr-un grafic de crestere. De asemenea, se compara cu rezultatele de la un pescuit de control cu cele precedente pentru a se verifica ritmul de crestere.
La sfarsitul toamnei urmeaza recoltarea, sortarea si numararea.
Recoltarea se face diferentiat, functie de suprafata bazinului si de posibilitatea de a se vida sau nu apa din acesta. Cand pestele s-a aglomerat in canalul drenor, deci nu exista apa, urmeaza concentrarea pestelui spre zonele mai adanci, urmeaza transportul pestelui manual sau mecanizat in utilaje de transport.
Sortarea se realizeaza pe mese de sortare, pe grupe de marimi, iar numararea se face prin metoda gravimetrica: greutatea medie pentru esantioane de 100 exemplare. Prin cantarirea separata a trei loturi se stabileste o medie care apoi se raporteaza la cantitatea in kg recoltata din bazin. Ne intereseaza numarul obtinut pentru stabilirea pierderilor.
III.2.4. Tehnologia iernarii crapului si a ciprinidelor asiatice
Odata cu scaderea temperaturii apei la valori sub 10oC au loc o serie de modificari comportamentale, ciprinidele trecand treptat de la stare activa la una de imobilitate partiala, caracteristica sezonului de iarna.
Inainte de popularea bazinelor de iernat se face o sortare a materialului biologic, eliminand exemplarele bolnave pe grupe de varsta si greutate, apoi se imbaiaza in solutii speciale pentru distrugerea eventualilor paraziti.
Pentru iernare se folosesc bazine mici cu suprafete de circa 1ha, cu adancimi ale apei de 2-2,5m.
Bazinele de iernat sunt amplasate in imediata apropiere a sursei de apa, pentru a evita iarna un circuit prea lung al apei ce ar duce la formarea podului de gheata si inghetarea sau oprirea alimentarii cu apa.
Timpul de umplere si de golire este de aproximativ 7 zile, pe timpul iernatului utilizandu-se un debit de intretinere ce poate inlocui tot volumul de apa in 10 zile.
Helesteiele de iernat sunt vidate primavara si in perioada vegetativa, timp in care se efectueaza diferite lucrari de imbunatatire a structurii solului si are loc mineralizarea substantelor organice acumulate. Pe timpul perioadei vegetative se urmareste impiedicarea dezvoltarii vegetatiei deoarece aceasta prin descompunere devine un consumator de oxigen nedorit. In acest sens se recomanda ararea vetrei helesteielor de iernat de cel putin trei ori in timpul verii.
Pe durata iernarii se impune zilnic verificarea temperaturii apei si a continutului de oxigen atat la nivelul straturilor superioare cat mai ales la fundul bazinelor.
In cazul mentinerii unor temperaturi de peste 4oC se impune administrarea hranei (o ratie de 1% din greutatea lor) pentru a se evita slabirea materialului piscicol.
Densitatea de populare la iernat este de 8 10 t/ha
Norma de populare se poate calcula cu formula:
unde: Q=debit de alimentare
A= continutul de O2 al apei de alimentare
a= consumul de O2 al altor organisme din bazin
G= greutatea medie pe exemplar
c= consumul de O2/kg peste
Se vor stabili pierderile tehnologice ca urmare a scazamintelor fiziologice si a mortalitatii, rezultand diferente de greutate medie, varsta si densitate de populare.
|
Nr. crt. |
Grupa de greutate medie [g/ex] |
Densitatea de populare [kg/ha] |
Pierderile la iernat |
|
Sub 20 | |||
|
Peste 4.000 |
Tabelul nr. 3.1
Parametrii optimi in helesteiele de iernat sunt:
O2 sa fie in proportie de 4 - 5 cm3 O2/ l apa;
CO2 < 1,5 2 cm3 CO2/ l apa;
duritatea 6 10 grade germane;
compusi ai azotului < 1 mg/l;
pH = 7,2 8,6.
Daca in timpul iernarii se formeaza pod de gheata se vor efectua Pe timpul iernii pentru imbogatirea apei cu O2 se vor folosi, dupa caz, aeratoare ce duc la agitarea apei.
Iarna, cand bazinele se acopera cu un strat de gheata, pentru a evita asfixierea, se vor face copci, calculand la fiecare 30 m2 o copca de 1m2. Copcile vor fi dreptunghiulare cu latura cea mai mare dispusa pe directia dominanta a vantului. Ele se acopera cu paie pentru a evita inghetarea apei. Pentru a mari continutul apei in oxigen, se fac instalatii speciale in helesteiele de iernat. Aceste instalatii constau dintr-un gratar facut din lemn egal cu suprafata bazinului de iernat si care se aseaza la 20 - 25 cm sub nivelul apei din bazin. Dupa ce se prinde gheata, se scurge o parte din apa din bazin, astfel ca intre stratul de gheata sustinut de gratar si suprafata apei sa ramana un gol de 20 - 30 cm care va asigura oxigenul necesar.
In cazul in care amenajarea nu dispune de suficiente bazine, iernarea se poate face si in helesteiele de crestere. Acest tip de iernat prezinta avantajul ca se evita strasul cauzat de pescuit, sortare si transport insa exista si dezavantaje majore pricinuite de necunoasterea cantitatii exacte de material biologic introdus la iernat si posibilitatea pastrarii in bazin a exemplarelor bolnave sau gazde a unor agenti patogeni.
III.3 Calculul materialului biologic
III.3.1. Calculul volumului productiei marfa
III.3.1.1 Productia unitara
In conditii optime de furajare productia unitara poate atinge valoarea Pu=1800kg/ha.
Formula de populare folosita pune accent pe cresterea crapului in policultura cu doua specii din complexul asiatic astfel: 70% crap, 30% sanger
Calculand ponderea fiecarei specii in cadrul productiei unitare se obtin urmatoarele rezultate:
|
Specia |
Ponderea |
Greutatea medie 1+ (Kg) |
Productia unitara (Kg/ha) |
Productia unitara (ex./ha) |
|
Crap | ||||
|
Sanger | ||||
|
Total |
Tabel nr. 3.2
III.3.1.2. Productia totala
Productia totala a fermei este de 180 tone. Suprafata de crestere pentru vara a II-a este de 100 ha.
|
Specia |
Productia unitara (Kg/ha) |
Suprafata de crestere vara a II-a (ha) |
Productia totala (kg ) |
|
Crap | |||
|
Sanger |
45.000 |
||
|
Total |
150.000 |
Tabel nr. 3.3
III.3.2. Calculul necesarului de material de populare
III.3.2.4 Crestere vara a II-a
Necesar material de populare a helesteielor de crestere vara a II-a (HCV2
Supravietuirea de la 1 la 1+ pentru crap, sanger (conform NT 3/1989, anexa 2) este Sv1-1+ = 75%
Formula de calcul a necesarului de material de populare pentru crestere in vara a II-a este: Nr. ex. 1=Nr. ex. 1+x 1/Sv
Dupa efectuarea calculelor se obtin urmatoarele rezultate:
|
Specia |
Nr. ex. 1+ |
Supravietuirea (%) |
Nr. ex. 1 |
Masa unitara (g/ex) |
Masa totala (Kg) |
|
Crap | |||||
|
Sanger | |||||
|
Total |
Tabel nr.3.7
III.3.2.6 Iernat vara I-a
In timpul iernatului materialul biologic sufera atat pierderi numerice cat si pierderi in greutate datorate consumurilor fiziologice.
Pentru simplificarea calculelor se vor folosi doar pierderi numerice, insa majorate pentru acoperirea si pierderilor de greutate.
Supravietuirea in timpul perioadei de iernat se considera SV0+-1=75%
Necesar material de populare pentru helesteiele de iernat (HI 1)
Se calculeaza necesarul de material ce trebuie introdus la iernat pentru asigurarea necesarului de material de populare pentru obtinerea productiei de consum.
Se calculeaza cu formula: Nr. ex. 0+=Nr. ex. 1 x 1/Sv.
Se obtin urmatoarele rezultate:
|
Specia |
Nr. ex. 1 |
Supravietuirea (%) |
Nr. ex. 0+ |
Masa unitara (g/ex) |
Masa totala (Kg) |
|
Crap | |||||
|
Sanger |
| ||||
|
Total |
Tabel nr.3.8
III.3.2.6 Crestere vara a I-a
Necesar material de populare a helesteielor de crestere vara a I-a (HCV1
Supravietuirea de la 0* la 0+ pentru crap, sanger (conform NT 3/1989, anexa 2) este Sv0*-0+ = 50%.
Formula de calcul a necesarului de material de populare pentru crestere in vara a I-a este: Nr. ex. 0*=Nr. ex. 0+x 1/Sv
Dupa efectuarea calculelor se obtin urmatoarele rezultate:
|
Specia |
Nr. ex. 0+ |
Supravietuirea (%) |
Nr. ex. 0* |
Masa unitara (g/ex) |
Masa totala (Kg) |
|
Crap | |||||
|
Sanger | |||||
|
Total |
Tabel nr. 3.9
In vederea popularii amenajarii se vor achizitiona de la o alta ferma specializata pui predezvoltati. Numarul de pui predezvoltati necesar pentru populare este de 3296.000ex, din care 896.000 crap, 2400.000 sanger
Avand in vedere ca achizitionarea puilor se va face de la alta ferma, numarul puilor predezvoltati cumparati va fi mai mare tinandu-se cont de pierderile la transport, pierderi in valoare de 10%
Astfel numarul total al puilor achizitionati va fi 3662222 ex., din care crap 995556 ex, 2666667ex. sanger.
III.4 Schema procesului tehnologic
Cumparare material de
populare 3662222.pui predezvoltati Populare Furajare Control consum furaje Control crestere Pescuit Crestere vara I-a Sortare Numarare Dezinfectare Populare Urmarirea parametrilor
mediali Populare Furajare Control consum furaje Control crestere Pescuit Crestere vara a II-a
Livrare
III.5 Tehnologia hranirii suplimentare
III. 5.1. Furajarea crapului
Densitatile mari de populare conduc la insuficienta hranei naturale din bazinele de crestere si de aceea este necesara suplimentarea cantitatilor de hrana, astfel incat pestii sa atinga la sfarsitul perioadelor de crestere dimensiunile dorite de catre crescator.
Furajarea pestelui este un factor care poate fi in intregime dirijat de om: intocmirea retetei furajere, tehnologia de producere a furajului, modul de administrare in timp si spatiu. Una din problemele importante ale nutritiei pestilor este alcatuirea retetelor de furaje, astfel incat furajul combinat sa satisfaca in cat mai mare masura cerintele nutritive implicate in cresterea si dezvoltarea normala a pestilor. Astfel la stabilirea retetelor trebuie sa se tina seama de particularitatile nutritiei, digestiei si metabolismului pestilor din componenta formulei de populare.
Eficienta furajarii constituie unul din principalele mijloace de rentabilizare si perfectionare a productiei industriale de peste. Se cunoaste ca furajele combinate au eficienta mai mare decat cele simple. Eficienta biologica ridicata a furajului combinat este asigurata printr-un raport corespunzator intre cantitatea si calitatea furajului, care sa satisfaca cerintele fiziologice ale organismului hranit. Eficienta economica a furajarii este data de costul furajului necesar pentru realizarea unitatii de spor crestere a pestelui, adica de consumul specific. Din studiile facute privind intensitatea absorbtiei substantelor nutritive in tubul digestiv al pestilor s-au lamurit multe aspecte privind metabolismul lipidelor, substantelor azotoase, hidratilor de carbon, macro- si microelementelor. Conform acestor studii, continutul in lipide al furajului pentru peste trebuie sa fie de minimum 2,5 - 3 %, iar pe masura ce procentul creste si se apropie de 9,5%, creste digestibilitatea amestecului furajelor. Pentru furajarea pestilor pana la varsta de doi ani este necesar ca furajul combinat sa aiba un continut proteic de minimum 22 - 26% proteina bruta ( P.B.), iar pentru varstele mai mari este necesar un continut mai mare in glucide si ceva mai mic in proteine, care poate fi de minimum 16 - 19%P.B.
Frecventa meselor joaca un rol deosebit in asigurarea sporului in greutate si cresterea eficientei furajului. In tehnologia de furajare se evidentiaza normarea ratiei - consumul zilnic si regimul de furajare (ordinea distribuirii in timp), in functie de greutatea medie si varsta materialului piscicol de populare, temperatura mediului de crestere, saturatia in oxigen a apei si alti factori abiotici. Astfel pentru crap, de exemplu, la temperatura apei de 15 - 18 C ratia va fi de 2% din greutatea materialului populat, la 18 - 21C de 3%, la 21 - 24C de 4% si peste 24C de 5%. Aceasta norma de furajare variaza si dupa cantitatea de oxigen solvit in apa, care, in mod normal, trebuie sa fie de 4 - 6mg/l.
Importanta este si tehnologia de producere a furajelor combinate. Din experienta pisciculturii intensive, forma de prezentare a furajelor cea mai adecvata este cea granulata.
Cele mai noi cercetari in domeniul nutritiei animale recomanda ca, pe cat posibil componentele de origine animala din retetele furajelor combinate sa fie inlocuite cu cele de origine vegetala, dar care sa fie bogate in proteine, cum sunt: faina de soia integrala, faina de srot de soia sau floarea-soarelui.
Hranirea suplimentara este un capitol important al tehnologiei de crestere a pestilor in sistem intensiv pentru ca, din analiza pretului de cost, rezulta ca cheltuielile cu furajarea au o pondere de 30% din cheltuielile totale necesare realizarii productiei. De aceea, retetele furajere trebuie sa asigure toti factorii nutritivi cu valoare energetica, plastica, biostimulatoare si imunoprotectoare in asa fel ca eficienta lor sa fie maxima.
Indicatorul tehnologic care cuantifica eficienta administrarii furajelor se numeste consum specific de furaje, care inseamna cate kg de furaj combinat s-au consumat pentru cresterea in greutate a pestelui populat cu 1kg. Un consum specific normal este de 3 - 3,7 kg furaj/kg spor crestere in vara I si a II-a si de 3 kg furaj/kg spor crestere pentru pestele de varste mai mari. Cand caliatea sursei de alimentare cu apa si productivitatea naturala a bazinelor de crestere sunt bune, atunci consumul specific poate fi mai mic.
III.5.2 Stabilirea retetelor de furajare
Pe baza unui studiu de piata privind calitatea furajelor extrudate existente in Romania si pe baza recomandarilor facute de specialistii CCDP Nucet s-a considerat ca avantajoasa furajarea materialului biologic cu mixturile complete extrudate pe baza de proteine din soia comercializate de firma Kralex din Bucuresti.
In urma experimentelor efectuate la CCDP Nucet s-a observat randamentul foarte bun al acestor furaje, precum si calitatea deosebita a acestora. Experimentele au aratat ca furajele folosite au avut o rata de conversie de 1,4-1,8-2 kg/kg spor de crestere, in conditiile unor densitati mari de crestere si a administrarii unor ratii de 2,5-5% din masa toatala a materialui biologic.
Astfel pentru furajarea puietului de vara I se va folosi mixtura completa extrudata Soprofish 44/14.
Aceasta mixtura este un produs ce contine faina de peste, continut proteic de soia, porumb, minerale, vitamine si aminoacizi. Produsul este obtinut din ingrediente de buna calitate, aflate in limitele toxicologice si microbiologice admise si nemodificate genetic.
Fisa tehnica
SOPROFISH 44/14 UNIVERSAL
Podusul este disponibil in granulatii de 4mm si 2mm, ambalat in saci de polipropilena de 25kg. Costul unui kilogram de produs este de 3,4 RON.
Termenul de valabilitate al produsului este de 6 in conditii de depozitare in locuri racoroase, ferite de factorii de mediu.
Pentru furajarea puietului de vara a II-a se va folosi mixtura completa extrudata Soprofish 32/10 .
Aceasta mixtura este un produs ce contine faina de peste, continut proteic de soia, porumb, minerale, vitamine si aminoacizi.
Fisa tehnica
SOPROFISH 32/10 PROFI
Podusul este disponibil in granulatii de 4mm si 6mm si 8mm, ambalat in saci de polipropilena de 25kg. Costul unui kilogram de produs este de 2,3 RON.
Termenul de valabilitate al produsului este de 6 in conditii de depozitare in locuri racoroase, ferite de factorii de mediu.
III.5.3 Calculul cantitatilor de furaje necesare si al ratiilor
III.5.3.1 Calculul cantitatii de furaj necesar pentru cresterea crapului in
vara I
Etapa 1: 1VI - 1VII
K=2;
SIC=(14g-1g)=13 g;
STC=896.00013=11648.000g=11648Kg
H=18636.8 Kg granule cu Ø=1mm
Etapa 2: 1VII - 15 X
K=2
SIC = 67g-14g = 53g/ex
STC = 806.40040 = 32256.000g = 32256Kg
H = 51609.6Kg
In perioada de crestere se inregistreaza Pn = 25%, in acet caz hrana granulara cu Ø = 2mm va fi cu 20% mai redusa
H = 41287.7Kg = 41,287t
Repartizarea procentuala a cantitatii totale de furaj pe luni si zile:
|
Luna |
Pondere (%) |
Cantitate lunara de furaj (tone) |
Cantitate zilnica de furaj (tone) |
|
iulie | |||
|
August | |||
|
Septembrie | |||
|
Octombrie |
Tabelul nr. 3.10
Se vor construi doua mese de furajare pentru fiecare hectar de luciu de apa. Intrucat singurul bazin de crestere vara I au suprafa de 33 ha atunci vor fi necesare 66 mese de furajare.
Repartizarea cantitatilor zilnice de furaje la mesele de furajare:
|
Luna |
Cantitate zilnica de furaj (tone) |
Nr. mese de furajare |
Cantitatea de furaj pentru fiecare masa (kg) |
|
Iulie | |||
|
August | |||
|
Septembrie | |||
|
Octombrie |
Tabelul nr. 3.11
Costul total al furajelor necesare pentru vara I este de 140375,8 lei
III.5.3.2 Calculul cantitatii de furaj necesar pentru cresterea crapului in
vara a II-a
K=2;
SIC=(0,5g - 0,05g) = 0,45Kg/ex
STC=336,000 0,45 = 151200Kg
H=241920Kg granule cu Ø = 3mm
In perioada de crestere se inregistreaza Pn = 30% in acest caz hrana granulara va fi cu 30% mai redusa
H = 169344Kg = 169,344t
Repartizarea procentuala a cantitatii totale de furaj pe luni si zile:
|
Luna |
Pondere (%) |
Cantitate lunara de furaj (tone) |
Cantitate zilnica de furaj (tone) |
|
Mai | |||
|
Iunie | |||
|
Iulie | |||
|
August | |||
|
Septembrie | |||
|
Octombrie |
Tabelul nr. 3.12
Se vor construi doua mese de furajare pentru fiecare hectar de luciu de apa. Intrucat cele patru bazine de crestere vara a II-a au suprafetele egale cu 25 ha atunci vor fi necesare 60 mese de furajare.
Repartizarea cantitatilor zilnice de furaje la mesele de furajare:
|
Luna |
Cantitate zilnica de furaj (tone) |
Nr. mese de furajare |
Cantitatea de furaj pentru fiecare masa (kg) |
|
Mai | |||
|
Iunie | |||
|
Iulie | |||
|
August | |||
|
Septembrie | |||
|
Octombrie |
Tabelul nr. 3.13
Costul total al furajelor necesare pentru vara a II-a este de lei
III.6 Tehnologia administrarii ingrasamintelor si a amendamentelor
III.6.1. Ingrasamintele
Ingrasamintele se pot clasifica dupa trei aspecte:
dupa natura lor:
- ingrasaminte minerale: fosfatice, azotoase, calcice
- ingrasaminte organice: reziduuri uscate, verzi si sub forma de reziduuri industriale
- ingrasaminte bacteriene: care se obtin pe diferite medii de cultura.
dupa numarul de elemente biogene continute:
- simple: cu un element biogen
- complexe: cu cel putin doua elemente biogene
dupa starea de agregare in care se afla in momentul distribuirii:
- ingrasaminte solide
- ingrasaminte lichide
Ingrasamintele minerale se pot introduce fie direct pe fundul bazinelor, inainte de inundare in stare solida, fie dupa inundarea bazinelor sub forma de solutii apoase. Distribuirea trebuie sa fie uniforma pe intreaga suprafata a bazinului, putandu-se face manual sau mecanizat.
Doza de ingrasamant stabilita se poate introduce primavara integral sau in reprize, dupa inundarea bazinului. Frecvent se foloseste administrarea in reprize. Prima doza se introduce pe solul uscat, inainte de inundare, urmatoarele se introduc sub forma de solutie, dupa inundare.
Dupa mai multe reprize de ingrasare se urmareste mentinerea la un inalt grad de dezvoltare a planctonului, care poate fi consumat direct de pesti sau care conditioneaza dezvoltarea altor grupe de organisme ce constituie hrana pentru peste.
Se tine seama ca la folosirea unui amestec de doua sau mai multe elemente chimice se pot forma compusi chimici greu solubili sau chiar insolubili ce fac ineficienta administrarea ingrasamintelor minerale.
De aceea trebuie ca administrarea calciului sa se faca toamna dupa uscarea solului sau iarna cand terenul este inghetat. Cand calciul nu se poate administra decat primavara, atunci celelalte ingrasaminte minerale se vor administra numai dupa circa doua saptamani pentru a se evita producerea de combinatii chimice intre calciu si celelalte elemente biogene.
Ingrasamintele organice indiferent de natura lor contin elemente biogene ca: P, N, K, Ca etc. Intrebuintarea ingrasamintelor organice trebuie sa tina seama ca acestea sunt supuse procesului de mineralizare care conduce la un consum puternic de oxigen solvit din apa. In general acestea se distribuie toamna dupa vidarea, uscarea fundului bazinului si aplicarea amendamentului de calciu, cu scopul realizarii unui timp de mineralizare a bazinului pana la inundarea lui, evitandu-se astfel posibilitatea aparitiei deficitului de oxigen.
Ingrasamintele solide se distribuie pe suprafata fundului bazinului in gramezi distantate una fata de alta. Gramezile se uda din cand in cand, mai ales in zilele calduroase cu apa din helesteu. Dejectiile lichide se distribuie in helesteie fara apa, imprastiindu-se uniform pe suprafata lui, sau direct in apa.
III.6.2 Calcularea necesarului de ingrasaminte
III.6.2.1 Ingrasaminte organice
Se folosesc dejectii din zootehnie care pot fi solide (gunoi de grajd, de pasare, compost) sau lichide (mustul de gunoi de grajd si urina). In unitatile amenajate cel mai adesea se foloseste gunoiul de grajd care se administreaza numai in helesteiele de crestere, in cantitate de 4t/ha.
Pentru bazinele de crestere vara I este necesara o cantitate de SHCV1∙4t/ha=33*4= 132t.
Pentru bazinele de crestere vara a II-a este necesara o cantitate de SHCV2∙4t/ha=100*4=400t.
Cantitatea totala de ingrasaminte organice necesara este de 532t.
III.6.2.2 Ingrasaminte minerale
Se foloseste fosfat monocalcic care are 20% P2O5 ca substanta activa si NH4NO3 care are 30-35% N ca substanta activa.
Cantitativ se administreaza 30 kg P2O5/ha si 50 kg N/ha.
Pentru helesteiele de crestere vara I
SHCVI=33 ha
MP2O5=30∙33=990 kg
MN=50∙33=1650 kg
Calcului necesarului de fosfat monocalcic tinand seama ca are 20% substanta activa:
100kg ingrasamant fosfatic..........20 kg P2O5
x..................990 kg P2O5
x=4950kg fosfat monocalcic.
Calculul necesarului de azotat de amoniu tinand seama ca are 30% substanta activa:
100kg ingrasamant azotic............30 kg N
y..................1650 kg N
y=5500 kg azotat de amoniu.
Necesarul total de fosfat monocalcic este de 4950 kg,necesarul total de azotat de amoniu este de 5500 kg.
Pentru helesteiele de crestere vara a II-a
SHCVII=100 ha
MP2O5=30∙100=3000 kg
MN=50∙100=5000 kg
Calcului necesarului de fosfat monocalcic tinand seama ca are 20% substanta activa:
100kg ingrasamant fosfatic..........20 kg P2O5
x..................3000 kg P2O5
x=15000 kg fosfat monocalcic.
Calculul necesarului de azotat de amoniu tinand seama ca are 30% substanta activa:
100kg ingrasamant azotic............30 kg N
y..................5000 kg N
y=16667 kg azotat de amoniu.
Necesarul total de fosfat monocalcic este de 15000 kg,necesarul total de azotat de amoniu este de 16667 kg.
III.6.3. Calcularea necesarului de amendamente
Amendamentul folosit este CaO. Acesta se foloseste pentru imbunatatirea caracteristicilor fizico-chimice ale solului si pentru asigurarea unui aport de calciu.
Se administreaza 300 kg/ha pentru helesteiele de crestere, iar pentru cele de iernat se administreaza 2000 kg/ha.
Pentru helesteiele de crestere vara I:
SHCV1=33 ha
MCaO=33 ∙200=6600kg
Pentru helesteiele de crestere vara a II-a
SHCV2=100 ha
MCaO= 100∙2000=200000 kg
Pentru helesteiele de iernat vara I
SHIV1= 16ha
CaO=16∙2000=32000 kg
III.7 Mecanizarea si automatizarea operatiunilor in acvacultura
III.7.1 Distribuirea automata a furajelor
Pentru distribuirea automatizata a furajelor se pot folosi distribuitoare actionate cu energie solara sau distribuitoare actionate electric cu acumulatori.
Fig. 1 Distribuitor actionat cu energie solara
Rezervoarele pot contine de 15, 25, 45, 75 si 100l. Distribuitoarele sunt prevazute cu acumulatori si echipamente de programare cu ajutorul carora se pot stabili intervalele dintre mese si cantitatea de furaj administrata la o masa. Cantitatea de furaj distribuita intr-o zi poate varia de la 100g la 100kg.
Panou solar indreptat spre soare
Fig. 2 Schema de montaj a distribuitorului
Distribuitorul se monteaza la o inaltime de minimum 0,6m deasupra nivelului apei. Raza de distributie a furajelor este de circa 8m.
III.7.2 Transportul furajelor, ingrasamintelor si pestelui
Pentru transportul furajelor si ingrasamintelor este necesara achizitionarea unui tractor prevazut cu remorca.
Pentru satisfacerea necesitatilor de transport ale fermei se va achizitiona un tractor universal tip T045 produs de societatea MAT Craiova.
Fisa tehnica a tractorului Universal T045
|
Motorul |
|
|
Puterea tractorului (CP) |
45 / 2400 rpm |
|
Tipul motorului |
DIESEL in 4 timpi cu injectie directa si racire apa |
|
Numarul cilindrilor |
3 verticali, in linie |
|
Alezaj / Cursa (mm) | |
|
Raportul de compresie | |
|
Ambreiajul |
|
|
Comanda |
mecanica |
|
Tipul |
uscat, dublu cu frictiune |
|
Cutia de viteze |
|
|
Tipul |
mecanica |
|
Comanda |
mecanica |
|
Numarul de trepte | |
|
Directia |
|
|
Tipul |
cu roti bracabile |
|
Comanda |
mecanica |
|
Franarea: |
|
|
Frana de serviciu |
cu banda uscata |
|
Comanda |
mecanica |
|
Frana de parcare |
cu banda uscata |
|
Comanda |
mecanica |
|
Rotile si anvelopele: |
|
|
Numarul de roti | |
|
Numarul de roti motoare | |
|
Anvelope fata |
6.00-16' / 6PR |
|
Anvelope spate |
12.4 / 11-28' / 6PR |
|
Instalatia hidraulica: |
|
|
Tipul |
centru inchis |
|
Debitul pompei (l/min) | |
|
Presiune pompa (bar) | |
|
Numar prize | |
|
Ridicator hidraulic: |
|
|
Categoria |
I si II ISO |
|
Capacitatea de ridicare (daN) |
880 (in punctele de cuplare) |
|
Bara de tractiune |
oscilanta |
|
Instalatia electrica |
|
|
Tensiunea (V) | |
|
Intensitatea alternatorului (A) | |
|
Capacitate baterie (Ah) | |
|
Ecartament fata (mm) | |
|
Ecartament spate (mm) | |
|
Masa constructiva (kg | |
Tabelul nr. 3.16
Fig. nr.3 Detalii de gabarit
Pentru transportul furajelor, amendamentelor si ingrasamintelor tractorul va tracta o remorca tip EDK 50 produsa de societatea Mecanica Marsa.
Remorca este destinata transportului rutier, sau in afara drumurilor amenajate si poate fi tractata de tractor. Sasiul este o constructie sudata formata din doua lonjeroane care se unesc in partea din fata in forma de 'V' legate intre ele cu traverse si suport. Platforma este o constructie sudata formata din profile 'U', acoperita cu tabla, pe care se monteaza obloanele; oblon fata fix, iar cele laterale si spate sunt articulate atat in partea superioara cat si in cea inferioara, permitand deschiderea in ambele parti. Instalatia de basculare hidraulica are un cilindru hidraulic si realizeaza bascularea in spate si lateral stanga, dreapta.
Fisa tehnica a remorcii EDK 50
|
Greutate totala admisa |
5000kg |
|
Greutate proprie |
1400kg |
|
Sarcina utila |
3600kg |
|
Suprafata utila |
6,44m2 |
|
Volum de incarcare |
5,15(7,73)m3 |
|
Tip anvelope | |
|
Unghi de basculare lateral/spate | |
|
Viteza max. |
30km/h |
Tabelul nr. 3.17
Pentru transportul pestelui viu se va folosi o remorca prevazuta cu 3 hidrobioane cu capacitate de 1200l fiecare. Remorca este produsa si utilata de catre societatea germana AGK Kronawitter GmbH
Fig. nr.4 Remorca cu hidrobioane
Remorca are masa de aproximativ 3500kg si poate fi tractata de un tractor sau alt mijloc de transport. Hidrobioanele sunt confectionate dintr-un plastic special cu mare rezistenta. Pe remorca se pot monta maxim 3 tuburi de oxigen in pozitie orizontala sau verticala. Utilajul este prevazut din constructie cu un sistem de reglare a distributiei oxigenului.
Dimensiunile de gabarit ale hidrobioanelor sunt: 1050x1700x750 mm, deschiderile pentru evacuarea pestelui avand dimensiunile de 400x300mm, capacul superior are dimensiunile de 750x1100 mm.
Pentru alte lucrari in cadrul fermei se va achizitiona tractorul multifunctional cu macara rotativa tip TIH 445-DH
Fisa tehnica a utilajului TIH 445-DH
|
Motorul |
|
|
Puterea tractorului (CP) |
45 / 2400 rpm |
|
Tipul motorului |
DIESEL in 4 timpi cu injectie directa si racire apa |
|
Numarul cilindrilor |
3 verticali, in linie |
|
Alezaj / Cursa (mm) | |
|
Raportul de compresie | |
|
Ambreiajul |
|
|
Comanda |
mecanica |
|
Tipul |
uscat, dublu cu frictiune |
|
Cutia de viteze |
|
|
Tipul |
mecanica |
|
Comanda |
mecanica |
|
Numarul de trepte | |
|
Directia |
|
|
Tipul |
mecanica +servomecanism hidraulic |
|
Franarea: |
|
|
Frana de serviciu |
cu saboti pe 4 roti |
|
Comanda |
hidraulica |
|
Frana de parcare |
cu banda pe puntea din fata |
|
Comanda |
prin maneta |
|
Rotile si anvelopele: |
|
|
Numarul de roti |
4 egale |
|
Anvelope |
12,5 / 11 x 20' AM |
|
Instalatia hidraulica: |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Tipul pompei |
cu roti dintate |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Numarul pompelor |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Presiunea de lucru (daN/cm2) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Numarul distribuitoarelor |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Tipul distribuitoarelor |
baterie |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Sarcina de ridicare (daN) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Inaltimea max. de ridicare cu carlig |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Viteza medie de ridicare (m/s) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Viteza medie de coborare (m/s) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Unghiul de rotire al bratului |
123 stanga, 117 dreapta |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Viteza medie de rotire (m/s) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Masa tractorului (kg) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Tensiunea (V) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Alternator (W) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Capacitate baterie (Ah) |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Demaror (CP) |
Fig. nr.5 Detalii de gabarit Utilajul poate fi dotat cu 14 tipuri de accesorii ce servesc la realizarea unui numar mare de operatiuni: graifar cu gheare pentru sapat, graifar pentru materiale in vrac, graifar pentru bare, graifar pentru radacinoase, graifar cu 5 gheare, graifar pentru sapat santuri si fundatii, foreza, cap rotativ, diverse tipuri de prelungitoare si foreze. III.7.3. Calculul cantitatilor de combustibili necesare pentru transportul furajelor, ingrasamintelor, amendamentelor si pestelui Tractorul Universal T045 se deplaseaza in sarcina cu viteza de 25Km/ora si in gol cu viteza de 30km/ora. Consumul la mersul in gol este de 7 litri/ora, iar la mersul in sarcina este de 10 litri/ora Intr-o reprezentare grafica a bazinelor (la o scara convenabila) se considera pe axa x distantele rutiere si pe axa y distantele parcurse pe apa. Originea sistemului de axe v-a fi depozitul de furaje, amendamente si ingrasaminte.
Tabelul nr. 3.19 III.7.4 Prelevarea si sortarea mecanizata a pestelui Dupa concentrare pestele poate fi prelevat mecanizat cu ajutorul unei pompe de peste. Astfel de utilaje sunt pompele de peste KSF4 destinata pestilor mai mici de 600g si KSF10 destinata pestilor cu greutati de peste 1kg, produse de societatea germana AGK Kronawitter GmbH.
Fig. nr. 6 Debitul maxim al pompei este de 10t/ora, distanta maxima de ridicare a pestelui este de 5m si acesta poate fi transportat printr-un sistem de conducte pana la o distanta de 500m. Utilajul este mobil putand fi tractat de orice tractor. Pompa hidraulica asigura un debit de 50l/secunda, motorul electric de actionare putand fi de 3-4KW.
Fig. nr. 7 Capacitatea de prelucrare a utilajului este de 800-1200kg pe ora pentru pesti de 8-10cm, 1200-3000kg pe ora pentru pesti de 10-20cm si 3000-4600kg pe ora pentru pesti mai mari de 20cm. Dimensiunile celor 4 orificii de iesire ale pestilor pot fi ajustate in 4 moduri predefinite. Motorul benzii transportoare poate fi alimentat la o sursa de 230/380V sau optional de la un acumulator de 24V. Optional utilajul poate fi echipat cu o instalatie de numarare a pestilor. Dimensiunile de gabarit sunt: 3500x1000x1180. Greutatea este de 150kg. Puterea motorului este de 0,15KW III.7.5 Indepartarea mecanizata a vegetatiei acvatice Pe langa avantajele pe care le are vegetatia acvatica intr-un bazin piscicol, in cazul dezvoltarii ei excesive, produce daune insemnate. Dintre acestea mentionam: In cazul vegetatiei emerse: saracirea solului si apei in saruri biogene; ingreuneaza mult pescuitul de recolta in
cazul bazinelor ce nu accelereaza colmatarea fundului bazinului; impiedica patrunderea
caldurii si luminii solare avand ca urmare reduce eficacitatea ingrasamintelor. In cazul vegetatiei submerse: impiedica dezvoltarea organismelor bentonice; ingreuneaza pescuitul de recolta; adaposteste larve de insecte consumatoare de puiet; contribuie la cresterea
cantitatilor de substante organice din apa. prin acoperirea
suprafetei apei, impiedica patrunderea luminii si impiedica buna circulatie a apei; obtureaza gratarele instalatiilor de evacuare a apei; favorizeaza atacul puietului de catre dusmani. Pentru toate categoriile de vegetatie, dezvoltarea excesiva duce la un deficit de oxigen in lunile calde in zorii zilelor. Avand in vedere cele mai de sus, se considera ca intr-un bazin, vegetatia acvatica nu trebuie sa ocupe o suprafata mai mare de cea 20%, suprafata in care vegetatia nu trebuie sa se dezvolte prea mult. De aceea, este necesar sa se urmareasca permanent dezvoltarea vegetatiei acvatice, sa se previna dezvoltarea ei excesiva si sa se indeparteze acolo unde este abundenta. In functie de natura vegetatiei acvatice, metodele de combatere-recoltare difera. In cazul vegetatiei dure combaterea se poate face in doua situatii si anume: cand bazinul este inundat; cand bazinul este fara apa. Impiedicarea dezvoltarii vegetatiei acvatice in cazul bazinelor acoperite cu apa se face prin cosirea ei de 2-4 ori intr-o perioada vegetativa - la 10-12 cm sub nivelul apei sau de la fund cand este posibil, ultima cosire urmand a fi facuta inaintea perioadei de inflorire pentru a impiedica inmultirea. Cosirea repetata si sub nivelul apei se face pentru a ingreuna actiunea frunzelor de a produce hrana si de a determina epuizarea rezervelor din rizom, care in cele din urma duce la disparitia plantei. Cand apa a fost evacuata din bazin, vegetatia dura, iarna se poate cosi sau arde, rezultand un pretios ingrasamant, iar primavara, inainte de inundare se poate folosi la pascutul vitelor. In cazul vegetatiei submerse cosirea este dificila deoarece tulpinile acestor plante nu au tesut mecanic de sustinere si de aceea indepartarea ei se poate face prin smulgere cu atat mai mult cu cat radacinile sunt slab dezvoltate. Pentru cosirea vegetatiei acvatice submerse se poate folosi cositoarea acvatica produsa de firma germana AGK Kronawitter GmbH. Fig. nr. 8 Cositoarea este actionata de un motor Diesel de 10CP, care asigura si functionarea echipamentului de cosire. Bratul cositoarei poate sa coboare la o adancime de circa un metru sub nivelul apei. Dimensiunile constructive ale barcii sunt 5000x2000mm. III. 8 Principalele boli ale pestilor de cultura si masuri profilactice Starea de sanatate a materialului piscicol dintr-o ferma influenteaza in mod decisiv succesul pe piata al acelei amenajari. De aceea este foarte importanta cunoasterea bolilor care pot afecta materialul piscicol, a tratamentelor precum si a masurilor profilactice necesare. Exista numeroase motive pentru care se declanseaza bolile in amenajarile piscicole. De obicei aceste cauze sunt conditiile neobisnuite care intervin in viata pestilor, fiind cunoscute sub numele de agenti patogeni sau agenti etiologici. Declansarea imbolnavirii se face pe fondul unei receptivitatii, starea de receptivitate fiind puternic influentata de conditiile mediului ambiant. Conditiile de mediu pot favoriza sau inhiba actiunea unor agenti patogeni. Se poate afirma ca starile de boala la pesti sunt rezultatul interactiunii dintre agentul patogen, gazda (pestele) si mediul ambiant. Dupa natura agentilor patogeni se disting: Boli nespecifice - provocate de agentii fizico-chimici, sau de modificari in structura morfologica si fiziologica a organismului Boli specifice - provocate de agentii patogeni animati: boli infectioase (infectii) - provocate de virusuri (viroze) sau bacterii (bacterioze) boli provocate de ciuperci (micoze) sau alge (algoze) boli parazitare (de invazie) - provocate de parazitii animali. III.8.1 Viremia de primavara a crapului (hidropizia infectioasa) Afecteaza mai multe specii de pesti in special ciprinidele. Este larg raspandita pe glob, fiind frecventa si grava in zonele cu climat temperat, unde este favorizata de temperaturile coborate din timpul iernii. Etiologie. Exista doua teorii privind agentul provocator al bolii. Cea mai recenta considera ca agent primar al bolii virusul Rhabdovirus carpio asociat cu bacteria Aeromonas punctata sau/si cu Pseudomonas fluorescens. Rhabdovirus carpio este un rhabdovirus cu ARN monocatenar, monosegmentat, echipat cu peplos. Este un virus sensibil la caldura si pH scazut. Aeromonas punctata este o bacterie Gram negativa, cu forma de bastonas drept, monociliata, acapsulata si asporulata. Se poate cultiva pe medii nutritive uzuale unde se comporta ca facultativ anaeroba, putin exigenta la conditiile de mediu. Se dezvolta in limite largi de temperatura 0-41oC. Este sensibila la unele antibiotice mai putin la penicilina. Epizootologie, patogenie. Sursele de infectie sunt reprezentate de pestii purtatori de germeni sau de cei bolnavi, alte animale acvatice, cadavre de pesti bolnavi, apa de alimentare, icre, etc. Parazitii sanguinosugi Argulus foliaceus si Piscicola geometra pot transmite virusul de la un peste la altul. Poarta principala a infectiei este tractusul digestiv, infectia putandu-se produce si prin solutiile de continuitate ale tegumentului si branhiilor. Declansarea bolii are loc primavara la temperaturi sub 15oC. Manifestari clinice. Separare de card, exoftalmie, balonarea abdomenului, hemoragii pe tegument si branhii. Pestii isi reduc ritmul respirator, pierd echilibrul, inoata dezordonat, se aglomereaza la gurile de alimentare-evacuare. Boala prezinta doua forme: acuta si cronica. Forma acuta se manifesta mai frecvent primavara, cand pestii se izoleaza de card, inoata lenes respira lent la suprafata apei si sunt lipsiti de reactivitate la apropierea omului. Tegumentul are culoare roz palid sau pare acoperit cu un val alburiu, apoi apare balonarea corpului, zbarlirea solzilor si desprinderea lor si exoftalmia. Se mai pot observa cilindri gelatinosi atarnand de anus. In fazele incipiente ale bolii pot fi observate pe tegument vezicule pline cu lichid seros. Forma cronica se manifesta mai tarziu - vara -toamna la exemplarele mai rezistente si la speciile mai putin receptive. Simptomele sunt reprezentate de ulcere ale tegumentului. Ulcerele au in centru musculatura rosie descoperita in jurul careia se dispune un inel de tesut necrozat apoi o zona rosie hemoragica si la granita cu tesutul sanatos un inel negru melanic. Secundar ulcerele pot fi invadate de ciuperci. Evolutie mortalitate. Depind de conditiile de mediu, starea de rezistenta a pestelui, gradul de patogenitate al virusului si bacteriilor asociate. In forma acuta boala evolueaza grav, in forma cronica diagnosticul ramane rezervat desi evolutia bolii este mai usoara. Diagnostic. Asocierea examenului clinic cu cel anatomo- si histopatologic, virusologic, bacteriologic si serologic. Pentru diagnosticarea timpurie a viremiei se urmareste aparitia bacteriei Aeromonas punctata in intestinul anterior al pestelui, izolarea ei din peretele intestinal si ficat. Profilaxie si tratament. Achizitionarea pestelui pentru populare din ferme indemne, selectionarea de populatii cu rezistenta la boala, mentinerea unei stari de intretinere bune in populatii, intretinerea si dezinfectia helesteielor, combaterea bolilor parazitare. Se pot administra si antibiotice in doze mici in scop preventiv. Nu exista tratament. Totusi se pot incerca sulfamide, antibiotice si produse furanice care actioneaza asupra bacteriilor din infectiile secundare. III.8.2 Inflamatia vezicii gazoase Boala infecto-contagioasa ce afecteaza crapul, dar a fost descrisa si la caras, stiuca, cosas, sanger, novac. Etiologie. Majoritatea autorilor cred ca IVG este produsa de un rhabdovirus asemanator celui ce provoaca viremia de primavara. Cercetarile recente au descoperit ca ambele boli sunt provocate de aceeasi specie de virus, dar de subtipuri diferite cu similaritate biochimica si morfologica. Epizootologie, patogenie. Boala tipica de vara desi se poate manifesta mai putin intens si in celelalte anotimpuri. Sursele naturale de infectie sunt pestii bolnavi sau purtatori de virus, precum si apa si sedimentele din bazine. Infectia se produce pe cale digestiva. Dupa patrunderea in organism virusul se localizeaza si se replica in celulele stratului vascular al vezicii gazoase dupa care pe cale sanguina se raspandeste in intreg organismul afectand ficatul, rinichiul, inima si chiar sistemul nervos central. Perioada de incubatie si evolutia bolii sunt dependente de temperatura apei, rezistenta pestilor, gradul de patogenitate al virusului si bacteriilor asociate (6-10 saptamani). Manifestari clinice. Pierderi in greutate, intunecarea tegumentului, balonarea abdomenului, exoftalmie si reducerea reflexelor la tineret. Evolueaza sub forma acuta si/sau cronica. In forma acuta se observa lipsa de reactivitate la apropierea omului, tulburari de echilibru, balonarea abdomenului catre regiunea anala, anusul este tumefiat si hiperemic. Forma cronica evolueaza fara simptome specifice. Pestii apar epuizati cu tegumentul icteric, cu tulburari digestive si cu balonari. Evolutie, mortalitate. Prognostic grav care la instalarea imunitatii devine mai usor. Mortalitatile pot atinge 50%. Diagnostic. Asocierea examenului clinic cu cel de laborator. Din punct de vedere clinic intereseaza pozitia anormala in apa "statul in cap" si balonarea abdomenului in regiunea anala. Din punct de vedere anatomopatologic si histologic intereseaza hemoragiile petesiale din peretii vezicii. Profilaxie si tratament. Sunt valabile toate masurile generale de profilaxie. Pentru terapie se recomanda antibiotice - cloramfenicol sau oxitetraciclina, produse furanice, albastru de metilen. III.8.3 Septicemia hemoragica bacteriana SHB este o boala a pestilor de apa dulce a carei etiologie este complexa si insuficient clarificata. Sunt sensibile toate speciile dulcicole sau de apa sarata, calda sau rece apartinand familiilor salmonidae, coregonidae, anguilidae, esocidae, ciprinidae, percidae, ictaluridae. Etiologie. Majoritatea autorilor sustin ca agentul etiologic al SHB sunt specii mobile de Aeromonas,cu multe serotipuri. Alti autori pledeaza pentru bacteria Pseudomonas fluorescens. Declansarea bolii este favorizata de conditii de stres printre care un rol important il joaca incarcarea apei cu substante organice si alti poluanti,deficitul de oxigen, temperatura prea ridicata, oscilatiile de temperatura,pH-ul necorespunzator al apei etc. Pe fondul unei rezistente scazute a organismului pestilor si a unor conditii de mediu nefavorabile, bacteriile care, in conditii normale duc o viata saprofita devin parazite. Epizootologie, Patogenie. Sursele naturale de infectie sunt reprezentate de apa si malul bazinelor in care bacteriile isi gasesc conditii optime de conservare si inmultire. Temperatura de declansare a bolii este la peste 10o C in mod obisnuit primavara, cand pestele devine din nou metabolic activ. Izbucnirile bolii sunt asociate frecvent cu o apa de calitate necorespunzatoare,cu oxigen scazut, substanta organica multa si poluanti. Infectia naturala se produce pe calea tubului digestiv. Bacteriile prezente in mod obisnuit pe suprafata pestilor si in tubul lor digestiv invadeaza organismul acestora in conditiile aparitiei unei stari de stres, cauzate de diversi factori, indeosebi de variatiile bruste ale temperaturii. Manifestari clinice. Simptomele nu sunt tipice, ele sunt aceleasi ca in orice septicemie bacteriana. Pestele bolnav se aglomereaza la maluri, inoata molatec, prezinta sangerari la baza inotatoarelor, pe suprafata corpului si mucoasa palatina. Branhiile sunt palide, anemice, pe corp apar pete hiperemice rotunde, ovale sau alungite. Capata cu timpul nuanta alb-cenusie. La nivelul lor se produce zbarlirea solzilor care in cele din urma se desprind lasand dermul descoperit. Dupa distrugerea epidermului apar ulceratii ce pot penetra profund in musculatura, zonele lezate fiind invadate rapid de ciuperci. Se mai pot observa necroze ale inotatoarelor, exoftalmii, balonarea abdomenului, hiperemia, prolabarea anusului. Evolutie, mortalitate. Prognosticul este grav in formele acute, pierderi de 40-60%. Pronosticul este cu atat mai grav cu cat pestii sunt mai stresati si nu se poate interveni pentru inlaturarea conditiilor nefavorabile de viata. De asemenea este grav primavara la incalziri bruste ale apei. In forma cronica a bolii prognosticul este usor, boala fiind vindecabila Diagnostic. Diagnosticul se stabileste prin asocierea examenului clinic cu cel bacteriologic. Izolarea bacteriilor in rinichiul pestilor permite diferentierea de intoxicatii si de actiunea unui pH necorespunzator care provoaca aceleasi simptome si leziuni. Profilaxie si tratament. Pentru prevenirea aparitiei bolii se asigura conditii optime de viata. Utilizarea antibioticelor in scop profilactic este ineficienta si poate da nastere la forme de rezistenta a bacteriilor. In cazul aparitiei bolii simpla inlaturare a factorilor de mediu nefavorabili duce la vindecare. Antibioticele la care aeromonadele s-au dovedit mai sensibile sunt :cloramfenicol, oxitetraciclina, streptomicina. Se mai pot utiliza sulfamidele si produsele furanice. In bazinele nevidabile se recomanda administrarea de clorura de var 1mg/l in apa. III.8.4 Saprolegnioza Maladie micotica comuna bazinelor piscicole cu apa dulce, tuturor speciilor de pesti si icrelor. Etiologie. Specii de ciuperci din genurile Saprolegnia si Achlya. Au miceliul format din doua feluri de hife subtiri, puternic ramificate care se dezvolta in grosimea tesuturilor gazdei si altele groase si putin ramificate care se dezvolta la suprafata corpului gazdei. Hifele extramatricale alcatuiesc o tesatura cu aspect de vata murdara. La Achlya aspectul este de perie. Ciupercile se inmultesc asexuat prin zoospori si sexuat prin oospori. Epizootologie, patogenie. Sursele de boala sunt sporii ciupercilor care se gasesc in toate bazinele acvatice care contin substante organice in descompunere. Atat timp cat icrele sau pestii nu prezinta leziuni de nici un fel ciuperca nu e capabila sa atace. Transmiterea se face orizontal prin apa prin contactul pestilor sanatosi cu cei bolnavi, echipamente etc. Saprolegnioza este o boala secundara ce afecteaza organismele slabite sau afectate de alte boli. Cele mai sensibile sunt ciprinidele asiatice la care desprinderile de solzi in timpul manipularilor sunt frecvente. Primavara primele semne de boala apar la 10-20 zile de la manipulare in timp ce dupa pescuitul de toamna semnele apar in februarie-martie. Manifestari clinice. Existenta miceliului cu aspect de vata sau perie fina la nivelul tegumentului. Pestii inoata apatici la suprafata apei. Uneori hifele pot ajunge la nivelul meningelor encefalice pe care le distrug. Ciupercile se mai pot fixa si la nivelul globilor oculari. La nivelul icrelor sunt atacate cele nefecundate dupa care boala se extinde si la nivelul icrelor lezate si apoi la cele sanatoase pe care le omoara prin sufocare. Evolutie, mortalitate. Prognostic usor in bazine bine intretinute, in bazine prost intretinute prognostic grav cu moartea exemplarelor afectate. Aspectul pestelui afectat il face necomercializabil. Diagnostic. De obicei cu ochiul liber. Se poate face si examenul raclatelor de tegument. Profilaxie si tratament. Pentru prevenire masuri generale de imbunatatire a conditiilor de viata. Tratament prin bai cu verde malachit, sulfat de cupru, permanganat de potasiu, sare de bucatarie, formalina numai la formele usoare. Pestii cu forme grave se vor eradica. Uneori in formele usoare curentul de apa, ridicarea pH-ului si rarirea pestilor sunt suficiente. III.8.5 Branhiomicoza Afecteaza in special crapul de toate varstele dar si carasul, linul, stiuca si somnul. Etiologie. Agentul etiologic este reprezentat de specii de ciuperci din genul Branchiomyces, familia Saprolegniaceae. Branchiomyces sanguinis paraziteaza in lumenul capilarelor sanguine ale primei lame branhiale la crap si caras. Sporii se formeaza in interiorul hifelor si au forma sferica. Branchiomyces demigrans paraziteaza in capilarele branhiale la stiuca, lin, somn. Hifele penetreaza tesutul branhiilor si ies la suprafata. Sunt foarte asemanatoare cu cele de B. sanguinis. Epizootologie. Sursele de imbolnavire sunt pestii bolnavi din ale caror tesuturi branhiale necrozate cazute in apa se elibereaza sporii. Calea infectiei nu este cunoscuta. Zonele branhiale unde ciuperca este prezenta nu mai primesc sange se anemiaza, se necrozeaza si apoi se desprind. Factorii favorizanti sunt temperatura peste 20oC, prezenta substantelor organice si suprapopularea. Este o boala a sezonului cald. Manifestari clinice. Evolutie supraacuta - majoritatea pestilor morti au tubul digestiv plin cu alimente proaspat ingerate. Pestii afectati prezinta semne de hipoxie. La nivelul branhiilor zonele neafectate se prezinta mult mai rosii ca de obicei ca urmare a incercarii de suplinire a functiilor portiunilor obstruate. Portiunile lipsite de aflux de sange se necrozeaza si se desprind, branhiile aparand ca taiate cu foarfecul. Evolutie, mortalitate. Prognostic grav in evolutia supraacuta. Daca necrozele sunt extinse mortalitatea poate depasi 50%. In formele subacute pierderi de 30%, in cazurile cronice pierderile sunt neinsemnate. Diagnostic. Asocierea examenului clinic cu cel microscopic al raclatului branhial proaspat. Profilaxie si tratament. Nu exista tratament. Se aplica masurile profilactice generale. III.8.6 Ihtioftirioza Sau boala petelor de gris afecteaza specii de pesti de apa dulce precum pastravul curcubeu, crapul, somnul, linul, stiuca,anghila. Etiologie. Ciliatul Ichthyophthirius multifiliis este agentul provocator. Este un protozoar ciliat, ovalar, acoperit cu cili scurti dispusi uniform in siruri ca niste meridiane. In celula se gaseste un macronucleu cu forma de potcoava si un numar variabil de vacuole. Ciclul biologic presupune parcurgerea mai multor stadii de dezvoltare unele pe corpul gazdei altele in apa. Infestarea se face cu stadiul de tomite care sfredelesc epiteliul unde creeaza galerii si se hranesc cu materialul sapat. Formeaza in tesutul parazitat noduli albi cu aspect de boabe de gris in care se gasesc 1-3 paraziti. Dupa un timp de hranire devin maturi se desprind de pe corpul gazdei si cad in apa unde se inchisteaza pe diferite substraturi. In chisturi se divid repetat apoi sparg peretii si se raspandesc in apa in cautarea altor gazde. Nu suporta temperaturi sub 3oC si peste 28oC, salinitati peste 1%, pH ridicat si conditii de uscaciune. Epozootologie, patogenie. Surse de paraziti sunt pestii infestati, apa, plantele, melcii. Se manifesta in toate anotimpurile, intensitatea maxima inregistrandu-se vara. Durata de manifestare a bolii cam 7-8 zile dupa care inceteaza. Manifestari clinice. Pestii par stropiti cu gris ca urmare a formarii nodulilor parazitari alburii punctiformi, pe tegument, inotatoare, branhii, ochi, cavitate bucala. Parazitii spoliaza puternic gazda si au efect toxic. Pestii sunt puternic iritati si se freaca de fund sau obiecte submerse, se aglomereaza la colturile bazinelor, devin hipodinamici, anorexici si slabesc. Moartea survine prin asfixie in urma distrugerii epiteliului branhial, prin afectarea osmoreglarii ca urmare a distrugerii tegumentului sau prin epuizare. Evolutie, mortalitate. Prognostic grav in infestarile masive. Mortalitatea poate atinge 50-90% din populatia afectata. Diagnostic. Examen microscopic pentru observarea nodulilor cu aspect de boabe de gris. Profilaxie si tratament. Masurile obisnuite de profilaxie. Tratament cu bai lungi si repetate cu verde de malachit. III.8.7 Trichodinioza Parazitoza foarte raspandita prezenta in toate categoriile de ape. Sunt sensibile speciile de pesti de cultura: crapul, ciprinidele asiatice, pastravul, somnul. Etiologie. Speciile genurilor Trichodina, Tripartiella, trichodinella. Toate aceste ciliate au aspect de palarie sau clopot turtit. Ventral pe marginea clopotului se gaseste o corona de cili cu ajutorul careia parazitul se deplaseaza. Fata ventrala a parazitului este concava, la distanta de marginea clopotului prezinta un inel de fixare format dintr-un numar variabil de denticule chitinoide. Diferitele genuri si specii se deosebesc prin dimensiunile celulei, ale inelului de fixare, aspectul denticulelor si pozitia micronucleului fata de macronucleu. Parazitii de fixeaza pe tegumentul si branhiile pestilor si se hranesc cu mucus, bacterii si celule moarte. Desprinsi de pe gazda rezista in apa 24-36 ore. Inmultirea se realizeaza pe cale asexuata sau uneori pe cale sexuata prin conjugare. Sunt puternic influentate de temperatura apei, unele se reproduc si paraziteaza in sezonul cald, altele in sezonul rece. Epizootologie, patogenie. Sursele sunt pestii purtatori, apa echipamentele infestate. Transmiterea se face prin contact direct. Parazitarea este favorizata de incarcarea apei cu substante organice, densitatea mare de populare, starea de subnutritie si subdezvoltarea pestilor. Manifestari clinice. Nu exista simptomatologie specifica. Apare o hipersecretie de mucus in zonele afectate care in amestec cu parazitii si celule moarte genereaza pete alburii. Pestii devin agitati se aglomereaza in zonele de alimentare, treptat devin molatici, epuizati. Localizarea pe branhii determina afectiuni mai grave decat la fixarea pe tegument. In acest caz pestii mor prin asfixie. Evolutie, mortalitate. Prognosticul depinde de gradul de parazitare, dimensiunea pestelui, starea de intretinere, conditiile din bazin. La puietul puternic parazitat prognosticul este grav, mortalitatile ridicate. Pe masura inaintarii in varsta prognosticul devine mai usor. Diagnostic. Examen microscopic al raclatelor proaspete sau colorate de pe tegument si branhii. Profilaxie si tratament. Parazitoza greu de eradicat. Masuri obisnuite de profilaxie. Se recomanda bai lungi cu verde malachit, bai scurte cu solutie de formalina, clorura de sodiu. III.8.8 Dactilogiroza Dactilorgiroza este o parazitoza branhiala care se manifesta frecvent in fermele ciprinicole si salmonicole, fiind periculoasa in special pentru puiet. Sunt sensibile toate speciile de pesti de cultura, in special puietul acestora, cum sunt crapul , sangerul, novacul, cosasul, pastravul, anghila, somnul american. Etiologie. Agentii provocatori ai dactilogirozei sunt numeroase specii de Dactilogirus cu specificitate pentru gazdele lor. Speciile genului Dactylogirus au corp alungit, turtit dorso-ventral, de pana la 1mm lungime si 0,1-0,3 mm inaltime. La partea anterioara prezinta 4 papile contractile in varful carora se deschid canalele unor glande ce contin o substanta lipicioasa necesara deplasarii pe substrat si patru pete pigmentare. La extremitatea posterioara se afla discul de fixare prevazut cu doua ancore in forma de secera. Parazitii sunt hermafroditi , ovipari. In jumatatea anterioara a corpului se afla organul copulator. Ouale sunt ovalare, brune, inzestrate cu un apendice de fixare. Din ou eclozeaza o larva alungita prevazuta cu 4 pete pigmentare, un disc rudimentar si cinci smocuri de cili ce servesc inotului. Speciile de Dactylogyrus sunt : vastator (crap, caras), extensus (crap), hypophthalmychtis (sanger), ctenofaringodonii, aristichtys Epizootologie,patogenie. Sursele de paraziti sunt speciile infestate, precum si apa, echipamentele, larvele sau chiar adultii viermilor. Larvele ajung odata cu apa in cavitatea branhiala sau pe corpul gazdelor, de unde migreaza si se fixeaza pe lamelele branhiale, continuandu-si evolutia. Actiunea speciilor de Dactylogyrus este mecanica, spoliatoare, toxica, provocand in zonele branhiale unde se fixeaza, inflamatii ,hemoragii ,necroze. Manifestari clinice. Pestii intens parazitati prezinta semne de hipoxie, sunt agitati, se acumuleaza la suprafata apei, devin hipodinamici, nu se mai hranesc, slabesc. Branhiile capata o coloratie marmorata, se albesc, prezinta inflamatii, puncte hemoragice. Moartea survine prin asfixie. Evolutie. Mortalitate. Dactilogiroza este foarte grava mai ales la puietul de crap, la care, la dimensiuni mici ale acestuia se pot fixa pe intreaga lungime a lamelor branhiale. In aceste situatii si in conditii de densitatea mari, mortalitatile pot fi de pana la 50%. Diagnostic. Se poate diagnostica pe baza semnelor clinice si prin examinare microscopica a raclatelor branhiale proaspete. Profilaxie si tratament. Masuri profilactice obisnuite. Masuri terapeutice : bai antiparazitare cu amoniac 30%, 1ml/l apa, 30sec. Aspersare in bazin a insecticidului Trichlorfon 0,5mg/l. La sfarsitul perioadei de crestere bazinele se vor vida si dezinfecta cu var nestins pentru a distruge eventualele oua de paraziti conservate in malul umed. III.8.9 Girodactiloza Girodactiloza este o parazitoza a tegumentului, inotatoarelor si branhiilor multor specii dulcicole si marine. Boala se manifesta frecvent la puietul de ciprinide asiatice, crap, salmonide. Etiologie. Girodactiloza este provocata de specii de viermi monogeni apartinand genului Gyrodatylus. S-a observat o specificitate la speciile de Gyrodactylus pentru un anumit tip de organ, tesut, unele fixandu-se pe branhii si tegument, altele numai pe branhii sau numai pe tegument. Corpul este alungit, extremitatea anterioara este prevazuta cu doua papile contractile, fara pete pigmentare, la partea posterioara se afla discul de fixare, prevazut cu doua carlige mari centrale, unite printr-o singura placuta mediana si 16 carlige mici dispuse pe margine. Epizootologie, patogenie. Sursele de paraziti sunt pestii infestati, ca si cei purtatori de viermi. De asemenea, apa din bazine, lucratorii din ferme care manipuleaza pestele, pot vehicula parazitii de la exemplarele infestate la cele neinfestate. Parazitii ajunsi pe corpul pestelui se fixeaza pe branhii sau suprafata corpului in special la baza inotatoarelor generand un efect iritativ, spoliator si toxic. Spre deosebire de Dactilogiroza care este o boala exclusiv branhiala, Girodactiloza este mai rar branhiala si mai frecvent tegumentara. Girodactiloza este favorizata de temperatura in crestere de la sfarsitul iernii - inceputul primaverii si de densitatile mari de populare. Manifestari clinice. Speciile de Gyrodactylus paraziteaza pesti de toate varstele, tulburari grave produc insa numai puietului in primul an de viata si in caz de infestare masiva. Pestii parazitati nu prezinta semne caracteristice. La infestari puternice ei au tendinta de frecare, inoata dezordonat, se aglomereaza la gurile de alimentare sau la suprafata apei. In forma branhiala este evidenta hiperemia si modificarea pana la necrozare a foitelor branhiale. In forma tegumentara,in zonele de aglomerare a parazitilor apar pete de culoare gris-albastrui Pestii tineri puternic infestati slabesc din ce in ce mai mult, devin hipodinamici si in cele din urma mor. Evolutie ,mortalitate Boala evolueaza acut cu mortalitati inregistrate la puietul infestat. La pestii varstnici pronosticul este usor. Diagnostic. Examen clinic asociat cu cel microscopic al raclatelor proaspete de pe tegument si branhii. Profilaxie si tratament. Masurile profilactice si de tratament in girodactiloza sunt identice cu cele din dactilogiroza. III.8.10 Hepaticoloza Este o nematodoza ce afecteaza multe specii de pesti dulcicoli apartinand familiilor percide, ciprinide, salmonide, atat din mediul natural cat si din crescatorii In Europa hepaticoloza este frecventa la crap, caras, novac, cosas, lin, pastrav curcubeu. Etiologie. Este provocata de viermele nematod Hepaticola petruschewskii. Care paraziteaza in ficatul pestilor ce le servesc drept gazda definitiva. Viermele adult are corp alburiu, filiform,cilindric,de calibru capilar, partea anterioara mai ingusta decat cea posterioara. Extremitatea cefalica este conica si prevazuta cu doua proeminente dispuse pe doua cercuri concentrice. Capsula bucala este inarmata cu un stilet. Ouale depuse de femela in ficatul gazdei isi continua dezvoltarea in ele formandu-se larvele. In apa ouale ajung fie dupa moartea pestelui, fie odata cu excrementele acestuia. In ciclul de dezvoltare intervin doua gazde : intermediara :viermi oligocheti, definitiva : pesti. Epizootologie ,patogenie Surse : pesti infestati, viermi oligocheti, apa si solul in care ajung ouale nematodului. La puietul de crap si ciprinide asiatice incidenta parazitarii poate fi de 100%. Actiunea patogenica a nematodului este mecanica, toxica, iritativa, inflamatorie. Manifestari clinice Pestii intens parazitati sunt epuizati, se mentin la suprafata apei aproape de maluri, inoata lent. Evolutie mortalitate Prognosticul este usor in infestari usoare. In cazul infestarilor masive prognosticul este rezervat datorita de degradarii ficatului. Se poate asocia cu alta parazitoza. Diagnostic Se stabileste prin observarea macroscopica a ficatului in ansamblu si apoi prin examinarea fragmentelor de tesut in stare nativa la microscop observand astfel parazitii si ouale acestora. Profilaxie si tratament Nu se cunoaste tratamentul. Masuri de profilaxie generala III.8.11 Arguloza Este cea mai frecventa crustaceoza, foarte raspandita pe glob, comuna multor specii de pesti de apa dulce, marina, salmastra, atat din mediul natural cat si din culturi. Sunt receptive toate categoriile de varsta. Etiologie Crustaceul Argulus foliaceus este de 6-12mm, cenusiu-verzui, format din cefalotorace plat, cu contur ovalar, convex dorsal, usor concav ventral, acoperit de o carapace larga, cordiforma la partea posterioara si un abdomen foliaceu scurt, divizat in doi lobi si terminat cu o furca. Pe fata ventrala a corpului se gasesc doua perechi de antene, doua ventuze chitinoase, armatura bucala adaptata pentru intepat si supt, patru perechi de apendice cu rol inotator. Ambele sexe paraziteaza. Paraziteaza pe tegument, aripioare, branhii. Temperatura optima de reproducere este de 25-28o C in ape cu incarcatura organica mare. Epizootologie, patogenie. Surse : pesti parazitati, in special puiet de crap si ciprinide asiatice ca si purtatorii reprezentati de pestii de cultura varstnici. Infestarea este mai intensa vara, la temperaturi mai ridicate ale apei. Prin localizarea lor pe suprafata corpului, inotatoare, arcuri branhiale, parazitii au asupra gazdei o activitate mecanica si toxica inoculand toxine si unii agenti infectiosi, fapt pentru care sunt considerati vectori principali ai VVPC si a bacteriilor ce provoaca eritrodermatita Manifestari clinice Fixandu-se pe corpul pestilor crustaceii strapung tegumentul acestora cu ajutorul armaturii bucale si sug sange. Actiunea mecanica si toxica este resimtita in primul rand de puiet, care ca urmare a intepaturilor pot fi afectate straturile musculare de sub tegument Diagnostic Se stabileste prin examinarea cu ochiul liber a pestelui pentru a observa parazitii fixati pe tegument, inotatoare etc. Se pot examina pentru confirmare raclatele la lupa. Profilaxie si tratament Se va evita cresterea puietului la un loc cu pestii varstnici. Se va impiedica patrunderea pestilor salbatici in amenajare. Bazinele vor fi uscate si dezinfectate periodic si se va efectua controlul parazitologic al puietului. Tratamentul consta in Trichlorfon aplicat direct in apa bazinelor, imbaiere cu permanganat de K a reproducatorilor, tratarea cu solutii de Lindan sau Bromex. III.8.12 Lerneoza Este o crustaceoza ce afecteaza crapul, cosasul, carasul, bufalo, stiuca din culturi si bazine naturale Etiologie. Parazitoza este provocata de femelele unor crustacee copepode apartinand genului Lernaea. Corpul femelei este vermiform,cilindric. Prefera temperaturi mai ridicate ale apei 20oC si concentratii de NaCl sub 1,8%. Epizootologie,patogenie. Sursele bolii sunt pestii infestati si apa care contine stadiile larvare. Sensibilitate mare o are puietul in primul an. Pe masura cresterii puietului pericolul scade. Intensitatea maxima a invaziei se produce in sezonul cald. Parazitii se introduc cu partea anterioara in grosimea tegumentului, provocand leziuni si distrugeri ale acestuia. Ei actioneaza asupra gazdei mecanic si toxic. Manifestari clinice. Pe suprafata corpului se pot observa crustacei infipti cu partea anterioara in tegument si cu cea posterioara libera. Parazitii produc eroziuni ale solzilor la locul de fixare, hemoragii, ulceratii superficiale sau profunde,distrugeri de tesut. Pestii parazitati au ritm redus de crestere, pierd greutate, manifesta anorexie si dificultate de respiratie. Evolutie La pestii varstnici prognostic este usor dar se inregistreaza degradarea aspectul comercial. Pentru puiet prognosticul este grav, parazitoza ducand la scaderea ritmului de crestere, pierderi ponderale, mortalitati. Metodele profilactice si de tratament sunt aceleasi ca in cazul argulozei.
DISTRIBUIE DOCUMENTUL
Comenteaza documentul:Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comentaCreaza cont nou Termeni si conditii de utilizare | Contact
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
