NOTIUNI DE PISCICULTURA

Principalele specii de pesti din tara noastra

Tara noastra are o mare varietate de ape naturale precum si numeroase bazine artificiale, care o fac sa se situeze printre cele mai bogate din lume din acest punct de vedere.

In apele tarii nostre traiesc pesti din mai multe familii cum sunt:

- Fam. Accipenseridae cu: Cega, Pastruga, Nisetrul, Morunul.

- Fam. Clupeidae: Scrumbia de Dunare.

- Fam. Pleuronectidae: Calcanul.

- Fam. Salmonidae: Pastravul de Munte, Curcubeu, Fantanel, Lostrita.

- Fam. Thymollidae: Lipanul.

- Fam. Cyprinidae: Crapul, Linul, Mreana, Porcusorul, Platica, Carasul, Caracuda, Cleanul, Rosioara, Scobarul.

- Fam. Siluridae: Somnul.

- Fam. Essocidae: Stiuca.

- Fam. Percidae: Bibanul, Salau, Ghibortul.

- Fam. Centrochidae: Bibanul soare-soretele.

CLASA PISCES

Ordinul Glaniostomi

Familia Acipenseridae (Sturioni)

Pestii din aceasta familie se caracterizeaza prin aceea ca au corpul alungit, fuziform, acoperit cu cinci randuri de placi osoase si un bot alungit, conic sau turtit. Traiesc in apele dulci din bazinul Ponto-Caspic.

- Acipenser ruthenus (cega)

Denumiri populare: Cega, Ceciuga, Cega de Tisa, Suciga.

Raspandire: In toate fluviile bazinului ponto-caspic si unele fluvii ce se varsa in Oceanul Arctic. In cantitati mari in Volga si Cama. In Dunare pana la Viena si chiar in Bavaria. In delta Dunarii (rar), in Dunare de la Braila in sus; in special regiunea cea mai bogata e cuprinsa intre Tr. Severin si Varciorova. Primavara intra in cursul inferior al raurilor Olt, in afara regiunii ardelene, Prut, Siret. In raul Mures intre Zam si Orastie. Se gaseste si in raul Somes.

Descriere: Lungimea obisnuita 40-60 cm, exceptionala 1,25 m.

Masa obisnuita 1-4 kg, exceptionala 8-16 kg.

La acest capitol a colaborat si Dl. tehn. pr. Borzasi Mihai

Corpul este alungit, aproape cilindric, capul conic, botul ascutit si mai scurt decat la pastruga; gura este inferioara. Buza de sus intreaga, cea de jos intrerupta printr-un spatiu mic.

Mustatile sunt franjurate. Coada nesimetrica.

Coloratie: pe spate cafenie cu nuante cenusii-verzui; burta galbuie.

Biologie: se hraneste aproape exclusiv cu custracei si larve de efemeride (rusalii sau ventrice). Se reproduce, din mai si pana in iunie, in locurile adanci de 6-8 m ale Dunarii, cu curent puternic. Icrele masoara 1,9-2 mm. Dupa 10 zile de la fecundare ies puii care masoara 6-7 mm; la un an cega ajunge la 9-14 cm. Inainte de reproducere are 27-32 cm. Traieste mai mult de 22 ani. Nu se reproduce in helestee, unde introdusa ca puiet de 90-100 g, in al doilea an poate ajunge la 1,5 kg.

- Acipenser gldenstaedti colchicus (nisetrul)

Denumiri populare: Nisetru, Kiutuc.

Raspandire: in Marea Neagra, Marea Azov si Marea Caspica. In Dunare intra si urca pana la Bratislava. Rar intalnita in cursul inferior al Oltului, Jiului, Prutului si Siretului.

Descriere: lungimea obisnuita 0,70-1 m; exceptionala de 1,5-2 m.

Masa obisnuita 10-25 kg, exceptionala 80-100 kg.

Corpul este alungit si indesat. Capul mic, botul scurt, lat si rotunjit. Gura este inferioara, dreapta, cu buza superioara despicata la mijloc, iar cea inferioara intrerupta la mijloc pe un spatiu larg. Mustatile, in numar de patru, nu ajung pana la gura si sunt fara franjuri.

Coloratie: variabila, plumburie, verde inchis, burta alb murdar.

Biologie: ca puiet traieste in Marea Neagra, la gurile Dunarii, iar ca adult pe platforma litorala, la adancimi de 60-70 cm.

In cursul lunii aprilie cand apa are 8-11⁰C, cardurile alcatuite din indivizi cu precocitate sexuala si de varsta mai inaintata, patrund in Dunare reproducandu-se in locuri adanci, cu fundul argilos sau nisipos, unde femelele in varsta de 13-15 ani, iar masculii de 8-12 ani, indeplinesc actul fecundarii.

Nisetrul are o longevitate de peste 45 de ani.

Carnea nisetrului, de exceptionala calitate, continand 16% grasimi, se consuma proaspata, sarata sau afumata. Din spinarea sarata, uscata sau afumata se prepara "batogul" sau "balicul". De asemenea icrele nisetrului proaspete sunt mult apreciate.

- Acipenser stellatus Pallas (pastruga)

Denumiri populare: Pastruga, Severiuga, Rastruga.

Raspandire: Marea Neagra, Azov si Caspica, Dunare pana la Tisa; exceptional in lacul Razelm.

Descriere: lungimea obisnuita de 1,20-1,40 m, exceptionala 2 m. Masa obisnuita 6-8 kg, exceptional 35 kg.

Corpul alungit, subtire. Capul mic. Botul foarte lung, usor ascutit si turtit ca ciocul de rata. Gura este inferioara, dreapta, cu buza de sus intreaga iar cea de jos larg intrerupta la mijloc. Mustatile in numar de 4 sunt scurte, neajungand pana la gura si sunt lipsite de franjuri.

Biologie: Intra in Dunare in luna aprilie-mai, unde are loc reproducerea, alegandu-si locurile adanci si cu curent puternic de apa. Puietul se intoarce in mare si dupa doi ani revine in Dunare.

Se hraneste cu fauna de fund, in mare consuma moluste, larve de insecte, crustacei si pesti de talie mica.

Carnea este gustoasa consumandu-se proaspata, afumata sau sarata. Icrele sunt fine cu bobul mic.

- Huso huso (L) (morun)

Denumiri populare: Morun, Beluga, femelele: Icrane; exemplarele fara icre si masculi: Turpac.

Raspandire: Bazinul marilor Neagra, Azov si Caspica, Marea Neagra de unde intra in Dunare.

Lungimea obisnuita 1-3 m, exceptional 5m.

Masa in medie este de 150-200 kg, exceptional 1200 kg.

Corpul este masiv, gros si alungit. Capul relativ mic. Botul este ascutit, turtit de sus in jos, cu varful ascutit. Gura este inferioara, semilunara. Buza de sus intreaga, cea de jos intrerupta la mijloc pe un spatiu mare. Mustatile in numar de 4 depasesc buza superioara, sunt fara franjuri si turtite lateral.

Coloratie: cenusie inchis.

Biologie: Dupa cum somnul este cel mai mare peste de apa dulce de la noi, tot asa morunul este cel mai mare si cel mai valoros peste din Marea Neagra. Primavara dupa topirea ghetii trece din mare in Dunare. Vine in fluviu primul dintre sturioni in cursul lunilor februarie-martie, iar cand temperatura apei este de 4-5⁰C, isi depune cele 500.000-5.000.000 de icre, pe fundurile argiloase, cu nisip sau pietris, la adancimi de 8-20 m. Maturitatea sexuala o ajunge la 12-14 ani masculii si la 16-18 ani femelele. Se hraneste cu moluste, crustacei si uneori pesti si chiar pasari de apa. Traieste solitar, numai in timpul reproducerii se aduna in carduri.

Dupa depunerea icrelor se reintoarce in mare. Unii raman pentru a ierna chiar in Dunare in gropi adanci alaturi de nisetru. In mare se hraneste tot timpul iernii consumand moluste, calcani, guvizi, creveti etc.

Morunul traieste peste 100 de ani.

Carnea morunului este cea mai gustoasa, in comparatie cu a tuturor sturionilor.

Din muschii afumati se prepara "batogul". Icrele, cunoscute sub numele de "icre negre" sunt de calitate superioara (caviarul).

Din vezica inotatoare a morunului se prepara un clei special (ihtiocol) intrebuintat la limpezirea vinului; pielea poate servi la confectionarea incaltamintei usoare.

Ordinul Heterosomata

Familia Pleuronectidae

Calcanul (Scophthalmus maeoticus)

Denumiri populare: Calcan mare, Calcan.

Raspandire: Marea Neagra, Azov, Adriatica. In tara nostra se gaseste pe tot intinsul litoralului.

Descriere: Lungimea obisnuita este de 0,60-0,70 m, uneori pana la 1 m.

Masa corporala: 6-8 kg, in mod exceptional 10 kg.

Corpul este rombic si inalt. Adultii au solzi rudimentari si butoni ososi mari, rotunzi, fiecare prevazut cu cate un spin subtire, asezat pe ambele fete ale corpului. Tineretul are butoane osoase fara spini. Gura este oblica, dintii sunt asezati pe mai multe randuri. Buzele sunt mici, subtiri, cu prelungiri ale pielii.

Linia laterala este curbata la mijlocul corpului. Ochii sunt asezati numai pe o parte a corpului.

Coloratia: Tonul general este de culoarea nisipului cu pete cenusii albe-galbui sau negre. Partea "oarba" este alba.

Biologie: Traieste in apele litoralului nostru, la adancimi de 45-85 m, culcat pe o parte a corpului si ingropat in nisip. Tineretul se gaseste mai aproape de coaste.

Primavara, in lunile martie-aprilie, exemplarele mature parasesc locul de iernat din larg si intreprind calatorii scurte pana aproape de coasta, unde, la 20-30 m adancime, isi depune icrele.

Icrele calcanului sunt plutitoare, cu un diametru de cca.1,5 mm. Dupa depunerea icrelor, adultii se retrag din nou la adancime.

Este un peste rapitor, hranindu-se cu moluste, crustacei, scrumbii albastre, stavrizi si guvizi.

Carnea calcanului este alba, dulce si gustoasa. Se altereaza foarte repede.

Ordinul Isospondyli

Familia Clupeidae

- Alosa pontica (scrumbia de Dunare)

Denumiri populare: Scrumbie de Dunare

Raspandire: Marea Azov si Marea Neagra de unde intra in Dunare.

Lungimea obisnuita 30-40 cm, exceptional 50 cm.

Masa obisnuita 300-600 g pana la 1kg.

Corpul este alungit, indesat si mult turtit lateral; solzii, de culoare verde albastruie, potrivit de mari, cad repede; botul este alungit. Peste ochi au o pleoapa groasa bine distincta. Gura are numerosi dinti asezati pe maxila, mandibula, limba, vomer si oasele faringiene.

Coloratie: pe spate verde-albastruie; laturile alb-argintii cu reflexe roz. O pata mica neagra sus pe opercul.

Biologie: Traieste in numeroase carduri in Marea Neagra, aparand in februarie pe litoral, pe o zona lata de 30 km. Sta in gurile Dunarii din februarie si pana in a doua jumatate a lunii martie. Intra in Dunare pentru a se reproduce pana in zona Giurgiului. Ajunsa la varsta de 4-5 ani, depune in Dunare cele 10.000-140.000 icre cu diametrul de 2,5-2,8 mm.

Hrana scrumbiei de Dunare consta din diferite specii de pesti (guvizi, stavrizi), crustacei. Iarna se retrage in mare. Este foarte apreciata datorita gustului fin al carnii.

- Sardina pilchardus sardina (sardeluta)

Denumiri: Sardela, Sardine, Hamsi balic.

Raspandire: in tot cuprinsul costelor Oceanului Atlantic, Marea Mediterana, de unde intra si in Marea Neagra.

Descriere: lungimea de 8-20 cm, corpul alungit, plin, rotunjit. Pe spate acoperit cu solzi mari care cad usor.

Colororatie: Spatele albastrui inchis sau verde inchis cu luciri metalice; burta alb-argintie.

Biologie: specie de card; inoata activ la suprafata, fara a intra in apele dulci. Apare tarziu la tarm cand apa atinge 16-23⁰C.

- Sprattus srattus sulinae (sprot)

Denumiri populare: Tata, Sprot, Sardea.

Raspandire: Marea Neagra si Marea Azov, in tara nostra in lungul litoralului: Sulina, Cap Midia, Sf. Gheorghe.

Descriere: lungimea pana la 15 cm si 10-11 g. Corpul alungit. Burta dreapta. Gura mica. Lungimea capului reprezinta 16,5%-17,9% din lungimea corpului.

Coloratia: generala verzuie-inchisa. Deasupra botului o figura triunghiulara neagra.

Biologie: traieste in carduri numeroase, fara a intra in fluvii sau lacuri litorale. Se apropie de tarm cand apa ajunge la 7-8⁰C, ramanand in apropierea litoralului pana la temperatura apei de 18⁰C; vara revine la tarm odata cu apele reci. Se reproduce in iarna si la inceputul primaverii.

Familia Salmonidae

- Salmo trutta fario L (pastravul indigen sau de munte)

Denumiri populare: Pastrav, Pastrav indigen, pastrav de izvor, Patatul.

Raspandire: este o specie de origine nordica. Se afla in toate apele Europei in afara de bazinul fluviului Pecioara. Lipseste in Siberia si Japonia.

Descriere: corpul plin, de forma unui fus, cu musculatura puternica. Botul scurt. Gura mare, armata cu dinti foarte puternici. Pe spinare, spre regiunea cozii, dupa inotatoarea dorsala, se afla o inotatoare mica, grasa, neteda,

numita inotatoarea adipoasa-caracter principal al tuturor salmonidelor. Solzii sunt mici. Talia este curpinsa intre 20-40 cm, iar masa corporala 150 g pana la 3-4 kg. In raul Prejmer in anul 1919 s-au pescuit exemplare de 2,5 kg cu o lungime de 58 cm si chiar de 13 kg.

Coloratia este variabila, depinzand de fundul apei, vegetatie, temperatura, varsta, sex. De obicei, spinarea bate in verde masliniu stralucitor si este presarata neregulat cu pete mici, rotunde, negre si rosii; marginile corpului sunt galbui, cu pete rotunde, negre si rosii, tivite cu un cerculet albicios; burta alb-galbuie. Aceleasi pete rotunde, negre si rosii se gasesc si pe aripioara dorsala. In epoca reproducerii, culoarea este in general mult mai aprinsa.

Biologie: este un "cavaler" al apelor de munte, repezi, limpezi, bine oxigenate, cu temperaturi ce nu trec vara de 22⁰C. La varsta de 2-3 ani se reproduce (noiembrie, decembrie, ianuarie).

Pastravul poate fi crescut artificial (salmonicultura) in bazine amenajate si are importanta economica mare deoarece carnea lui este foarte apreciata si gustoasa

- Salmo irideus shasta Jordan (pastrav curcubeu

Denumiri populare: Pastrav curcubeu, Pastrav american.

Raspandire: este originar din S.U.A. si este raspandit in Nord, pana aproape de cercul polar, de la stramtoarea Berhring pana in nord-estul Americii. In apele nostre deschise este ca si inexistent, totusi se semnaleaza prezenta lui in Valea Bradului, V. Minghetului (Baia Mare), Somesul rece (Cluj), Minis (Timisoara) fiind provenit din crescatorii.

Descriere: mai lat ca talie decat pastravul comun si cu solzii mai mari, are lungimea cuprinsa intre 25-30 cm, cu o masa corporala de 0,4-1,5 kg si in mod exceptional 8 kg. Traieste cca. 12 ani.

Deosebirea intre cele doua specii consta in culoare.

Coloratia spinarii este albastruie-violeta, marginile argintii iar burta albicioasa.

Mijlocul corpului este strabatut de o linie lata roz-sidefie, care da stralucire de curcubeu. Nu are puncte rosii.

Biologie: viata de libertate in rauri nu-i convine. Avantajele economice ce le ofera prin cresterea artificiala, a facut ca acest peste sa constituie un element pretios, el adaptandu-se usor cresterii in captivitate. Mult mai putin pretentios decat semenul sau pastravul de munte, suporta mai usor decat acesta conditiile de temperatura si oxigen a apei si mai ales bolile, avand si o viteza de crestere mai mare. Se adapteaza usor in iazuri si lacuri.

In crescatorii se reproduce primavara, prin martie-mai. Numarul icrelor depuse de o femela este de 500-2000 la 1kg masa vie.

Hranit artificial, ajunge in primul an la 15-30 g, 150-250 g la 2 ani si 300-500 g la 3 ani.

In lacurile glaciare si vulcanice se creste Salmo labrax neorfo-lacustris (L) sau pastravul de lac.

- Salvelinus fontinalis Mitchill (fintinel

Denumiri populare: Fintinel, Somon de sipot, Pastrav de izvor.

Raspandire: Specie de origine nord-americana, caracteristica lacurilor mari si afluentilor sudici ai golfului Hudson si a regiunii izvoarelor afluentilor lui Misissipi. Introdus in Europa in 1884. La noi a fost adus pentru prima oara in 1906 in Valea Tarcaului si in Valea Putnei (Suceava). Este prezent in apele Vaii Putnei, piriul Gudia mic afluent al Muresului, in zona superioara a raului Negruta, Dumitreasa si Irisoara, afluenti ai Somesului Rece si in cursul superior al Beiului, afluent al Nerii (Banat) si lacul Ochiul Beiului si in bazinul hidrografic al Bistritei.

Descriere: spre deosebire de pastravul indigen, se identifica usor prin coloratia corpului sau vie brun-verzuie, zebrata, deschisa; pe spate cu puncte numeroase, mici, rosii-portocalii sau rosii aprinse incercuite cu inele albastre. Inotatoarele pieptului, burtii si ale anusului rosietice, tighelate pe marginea lor dinainte cu o panglicuta alba de care se leaga, lipit, o alta neagra. Privit in general, coloratia vie, irizanta cand cu tonuri moi, pastelate, cand cu altele aprinse, fac din fantanel cel mai frumos peste al apelor noastre.

Biologie: Intreaga lui infatisare, de curatenie si eleganta cere o apa foarte limpede si rece. Agitat mereu, cutreiera suprafata domeniului de cristal a apei in cautarea hranei. Mai indrasnet decat fratele sau, pastravul de munte nu-si cauta ascunzisuri. Se hraneste cu larve de insecte, viermi, melci etc.

Se reproduce in octombrie-decembrie. Fata de pastravul indigen, creste mai repede, atingand la varsta de o vara 6-15 cm si o masa de 20-25 g, la doua veri 15-20 cm si o masa de 100-160 g iar la trei veri 20-25 cm si o greutate de 160-375 g sau respectiv pentru aceeasi varsta exeptional 250-500 g. Se creste greu in crescatorii, fiind sensibil la boli.

- Hucho hucho (L) (lostrita

Denumiri populare: Lostrita, Lostoca, Puica.

Raspandire: in bazinul Dunarii, in fluvii si afluenti, Bistrita, Dorna, Valea viseului, afluentii Vaser si Borsa, Tisa, Somesul rece in lacurile de acumulare (Cluj, Bihor)

Descriere: Cel mai mare salmonid din apele noastre, ajungand la peste 1 m lungime si 10-12 kg. Corpul este aproape cilindric. Gura mare, armata cu dinti puternici.

Coloratie: In general, culoarea este argintie cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie, roscata pe laturi si galbena deschis pe pantece, cu luciri argintii.

Biologie: talia ei mare , cere o apa lata si adanca, de aceea o gasim mult mai jos de zona pastravului si a lipanului. Este o specie solitara, nu face cirdasie cu nimeni, iesind mai ales pentru hrana, cum cade noaptea.

Adevarat "tigru" al apelor de munte, se arata a fi un rapitor fara pereche, incepand de la o varsta mica. Aceasta specie prezinta un accentuat fenomen de canibalism dintre toti pestii, indivizii mai in varsta ataca pe insasi fratii lor.

Se hraneste cu speciile de pesti din biotop. De multe ori in stomacul lostritei s-au gasit alaturi de pesti si broaste, soareci, sobolani de apa si chiar pasari de apa. Ii "sclipesc" ochii dupa orice prada vie si trateaza cu indiferenta mortaciunile.

Se reproduce in lunile martie-aprilie.

Este considerata "monument al naturii", fiind ocrotita de lege.

- Coregonus lavaretus maraenoides Pol. (coregon) si Coregonus albula L (coregon european) - reprezinta doua specii de peste inrudite cu pastravul adaptabile la apele de ses, fiind introduse in unele ape din tara noastra (lacul Snagov, lacul Rosu, Buftea, helesteele de la Nucet).

Familia Thymallidae

- Thymallus thymallus (L) (lipan)

Denumiri populare: Lipan, Cimbrisor.

Raspandire: In Europa, cu exceptia regiunii sudice a Frantei, Islandei si Peninsulei Iberice. Nu se intalneste in Crimeea, Asia Mica, peninsula Balcanica, exceptand bazinul Dunarii.

In Romania se afla in zona inferioara a apelor de munte, delimitand prin prezenta lui asa-numita "zona a lipanului" ca in: Tisa, Viseu, Somes, Crisul Repede, Aries (afluentul Iara), in Sebes, Strei, Raul Mare, Timis, Cerna, Jiu, Lotru, Arges, Buzau, Bistrita, Moldova, Suceava.

Descriere: Reprezentant al salmonidelor, se distinge prin talie eleganta, alungita, purtand pe spinare o inotatoare mare, stropita cu multe puncte galbene-verzui, violete sau negre, asezate pe 3-4 randuri.

Lungimea obisnuita este de 32 cm; masa medie 350 g.

Coloratie: In "chiurasa de argint", alcatuita din solzi puternic inserati in piele, lipanul are un colorit frumos, cu spatele verde-cenusiu, laturile galbene-rozacii, iar burta alba, argintata, stearsa, cu pasteluri rosietice. Laturile sunt in plus, stropite cu puncte neregulate, negre si cu linii cafenii. Inotatoarea spinarii este ca un "evantai de sidef", stropita cu puncte galben-verzui, violete sau negre.

Biologie: avand sub stapanire domeniul acvatic de mijloc al apelor de munte, cu apa mai linistita si fundul pietruit, incalca de multe ori si "dreptul de proprietate" al pastravului indigen. De altfel, "legea este incalcata" de amandoi, fiindca nici pastravul nu pastreaza cu strictete delimitarea perimetrului atribuit.

Lipanul prefera apele cu o temperatura mai ridicata, cu oxigen mai putin si in special mai intinse si domoale.

Cand femela a implinit 4 ani si masculul 3 ani, primavara din martie si pana in mai, incepe "calatoria nuntii". Femela depune in micul cuibar construit cele 6000-10000 icre.

Carnea lipanului este extrem de gustoasa, cu miros de cimbrisor.

Ca si pastravul poate fi crescut artificial , dar cu mai multa greutate.

Ordinul eventhognathi

Familia Cyprinidae

- Cyprinus carpio carpio L (crap

Denumiri populare: Crap, Ciortocrap, Ciortan, Ciortanel, Ciortan lingurar, Ciuciulan, Bortan, Bortanica, Crap florean, Crap de Dunare, Crap ghebos.

Raspandire: Bazinul aralo-ponto-caspic; Europa meridionala si centrala; mai rar in nordul Europei; fluviile pacifice est-asiatice; China orientala, Japonia.

In regiunile nordice a fost aclimatizat in 1496 in Anglia, in 1560 in Danemarca, si in 1904 in Japonia de nord.

In tara noastra se gaseste in toate helesteele, iazuri, balti, lacuri, rauri mai mari, gurile Dunarii si mai rar in lacurile litorale. Sporadic, dus de curent, se intalneste si in Marea Neagra.

Descriere: lungimea obisnuita este de 40 cm, exceptional de 100 cm.

Masa obisnuita este de 0,700 - 2 kg, exceptional 30 kg, rar 50 kg.

Corpul este alungit, comprimat pe laturi si acoperit de solzi mari. Capul este subconic. Gura subterminala usor oblica, cu buze carnoase, se intinde ca un tub. Falca superioara are 4 mustati, din care, cele dinainte, mai mici, iar cele din urma mai mari.

Coloratie: variaza foarte mult dupa apele in care traieste, verzuie-negricioasa, galbena-aurie sau argintie. Inotatoarele sunt galbene-cenusii. Aripioara codala si anala, este de obicei brun-roscata pana la portocaliu.

Biologie: Crapul traieste in special in lacurile, baltile si raurile de mica altitudine, fiind perfect adaptat apelor stagnante bogate in plancton si temperaturilor ridicate din timpul verii.

Se hraneste cu larve de insecte, scoici mici, tulpini de plante marunte, oua de broaste etc.

In timpul iernii cade in letargie (anabioza), inotand foarte putin si incetinind a se hrani si creste, pierzand pana in primavara 10-15% din masa corpului.

Masculii ajung la maturitate la 2 ani iar femelele la 3 ani. Reproducerea are loc primavara in locuri de "intinsatura", imediat ce temperatura apei ajunge la 18-20⁰C, fiind cu atat mai activa cu cat temperatura apei este in crestere (aprilie-iunie). Racirea apei, atrage dupa sine incetarea temporara a reproducerii.

Crapul din apele noastre, se reproduce succesiv pe toata perioada mai-iunie. Crapul care traieste in apele cu o temperatura scazuta, in sezoanele de primavara si vara si sunt impiedicati a se deplasa in vederea reproducerii (raman sterili).

O femela depune pe vegetatia submersa 100.000-150.000 icre la 1 kg masa corporala; icrele sunt mici, de culoare portocalie si cu un diametru de 1 mm. Incubatia dureaza 4-6 zile, la o temperatura a apei de 18-20⁰C.

In tara nostra crapul se creste masiv in crescatorii sub diverse "forme" sau "tipuri" de crap selectionat. Deosebirea dintre o forma si alta consta din raportul obtinut din inaltimea maxima a corpului (L) si lungimea corpului (l) exprimat de formula . In apele noastre se afla raspandite urmatoarele "forme":

a) forma gheboasa (inaltimea se cuprinde de 2,5-2,8 ori in lungimea corpului);

b) forma alungita (inaltimea se cuprinde de 3,9-4,2 ori in lungimea corpului);

In crescatoriile de crap din tara nostra, se cresc urmatoarele forme:

a) Crapul galitian (Cyprinus carpio var. rex cyprinorum) cunoscut si sub numele de "crap oglinda", care are spinarea ridicata, solzii mari, asezati in trei randuri pe spinare, laturile corpului si in jurul inotatoarelor. Inaltimea maxima a corpului se cuprinde 2,5 ori in lungimea lui;

b) Crapul Aischgund (Cyprinus carpio var. rex cyprinorum x Cyprinus carpio var. nudus). Spinarea mult gheboasa. Corpul gol sau cu cativa solzi pe mijlocul spinarii si la baza inotatoarelor. Inaltimea maxima a corpului se cuprinde de 2-2,5 in lungimea lui.

c) Crapul Lausitz este o forma precoce cu solzi. Linia spatelui este ridicata brusc dupa cap, ca apoi sa se prelungeasca normal. Inaltimea maxima a corpului se cuprinde de 2,6-2,8 ori in lungimea lui.

Tipurile sau formele de crap mentionate mai sus au o viteza de crestere foarte mare de aceea se cresc intensiv. Intr-un regim de hrana artificiala, dupa normele stiintifice cunoscute, un crap poate atinge in primii trei ani urmatoarea masa corporala:

-anul I pana la 400 g; -anul II pana la 1250 g;-anul III pana la 2500 g.

Productia medie anuala este de 300 kg/ha dar prin hranire artificiala se poate ajunge la 1600 kg/ha

- Tinca tinca L (lin)

Denumiri populare: Lin, Porc de balta.

Raspandire: rasa euro-siberiana. In Eoropa, cu exceptia regiunii europene a Oceanului Inghetat, Islandei, Norvegiei, Suediei, Finlandei, Dalmatiei si Crimeei, Asia Mica si Siberia, Marea Azov si rar in Marea Baltica.

In tara noastra se gaseste in toate apele statatoare si mai rar in apele curgatoare.

Descriere: lungimea obisnuita 20-30 cm; exceptional 30-50 cm.

Masa corporala obisnuita este de 0,500-1 kg; exceptional 7 kg.

Corpul este neted, compact, cu solzi foarte marunti. Pielea este groasa si imbracata intr-un strat gros de mucus, care il face alunecos la pipait. Gura este mica, terminala, cu buze groase si mustati scurte. Masculii au prima radie a inotatoarei ventrale mult ingrosata.

Coloratia: variaza dupa natura apelor in care creste; pe spate are culoarea verde-cafeniu inchis; laturile galbene-verzui sau galbene-aurii; burta galbuie-albicioasa. Inotatoarele cenusii-negricioase cu reflexe violacee. In apa culoarea este complet neagra.

Biologie: Lenes prin excelenta, traieste de predilectie in ape linistite cu fund malos, ferindu-se de lumina, intrand in apele curgatoare foarte rar. Peste omnivor, isi cauta hrana mai ales noaptea in randul micilor crustacei, moluste, scarabeti, efemeride si alge filamentoase. Putin pretentios la variatiile de oxigen, se simte multumit daca are chiar sub 3 cm³ oxigen la litru. Lipsa insa prea mare de apa nu-i prieste, asa cum s-a intamplat in 1946 in baltile Bistretu-Nedea-Rastu, cand din cauza secetei, au pierit toti linii si toate caracudele.

In vederea reproducerii, care are loc incepand din iunie si pana in iulie, se carduieste, pornind in grupuri de cate 3 indivizi spre malurile baltii sau mai spre fund unde femela depune pe plantele din apa 100.000-600.000 icre de culoare galbuie cu un diametru sub 1mm. Iarna, se infunda in namolul gros al baltii, stand in stare letargica pana in primavara.

- Barbus barbus barbus (L) (mreana)

Denumiri populare: Mreana, Mreana alba, Mreana galbena, Mreana rosie, Umbreana, Imbreana.

Raspandire: este o rasa danubio-vest-europeana. Este raspandita in toata Europa centrala. La noi in tara se gaseste in toate raurile de deal si munte precum si in raurile de ses si Dunare.

Descriere: are corpul alungit, solzii marunti, botul lung cu buze carnoase si cu patru mustati groase din care cele doua dinainte mai scurte. Ultima radie a inotatoarei dorsale foarte puternica si cu zimti pe partea posterioara. Lungimea corpului obisnuita 40-50 cm, exceptional 80-85 cm. Masa obisnuita 600-800 g, exceptional 16 kg. Pe Dunare nu sunt rare exemplarele ce cantaresc peste 5 kg, iar in Mures 3-4 kg.

Coloratie: spatele verde masliniu. Laturile deschise, burta alb-galbuie. Cateodata corpul este stropit cu mici pete inchise. Membrana dintre radiile inotatoarelor, cu pete marunte negre. Marginile inotatoarelor pectorale, ventrale si dorsale sunt rosii.

Biologie: Mreana este mai pretentioasa decat multi reprezentanti ai familiei Cyprinidelor, prefera apele curgatoare, spumoase, cu fundul tare si nisipos.

Solitara si nocturna, se hraneste cu larve de insecte, viermi, mici moluste si detritus vegetal.

Se reproduce in luna mai-iunie si chiar mai devreme. Femela depune 3000-8000 de icre mici.

Icrele sunt toxice, in special inaintea reproducerii.

Iarna, se aduna in grupe mici si se adapostesc sub pietre, ramanand intr-o stare de "toropeala" aproape completa pana in primavara.

- Barbus meridionalis petenyi (Heckel) (mreana vanata

Denumiri populare: Mreana vanata, Mreana cu flori, Mreana pestrita, Pastrav de nisip.

Raspandire: Bazinul dunarean, fluviile Macedoniei. In tara nostra in regiunea apelor de coline corespunzatoare zonei lipanului pana in Dunare, Portile de Fier, Tisa, Viseu, Somes, Lus, Crisul repede, Mures, Bistra, Toplita, Olt, Suceava, Arges, Ialomita.

Descriere: Lungimea corpului obisnuita 15-25 cm, exceptionala 30-35 cm. Masa corpului obisnuita 400-500 g, exceptionala 1,500 kg. Corpul este indesat, cu solzi mijlocii ca marime. Ultimul spin al inotatoarei dorsale nu este ingrosat si este lipsit de zimti. Botul ascutit cu buze subtiri si patru mustati.

Coloratie: spatele vanat, laturile alburii, iar burta argintie. Pe spate, laturi si cap este stropit cu pete si puncte inchise.

Biologie: traieste in apele regiunilor deluroase, coborand si la ses pana in Dunare. Suporta si apele scazute. Se hraneste cu larve de perlide, diptere, efemeride, latausi, viermi si vegetale.

Epoca de reproducere este mai tarzie decat a mrenei (septembrie-octombrie). Mreana vanata nu face migratii pentru ponta. Cum da frigul se retrage in nisip, la adanc, unde ierneaza.

- Gobio gobio carpathicus Vladykov (porcusor)

Denumiri populare: porcusor, Murgoi, Cui, Tartar.

Raspandire: in toate apele tarii nostre, rauri si paraie.

Descriere: lungime 6-12 cm, corpul ca un fus acoperit cu solzi mijlocii. Inaltimea peduncului codal se cuprinde de 3 ori in lungimea lui. Capul este puternic, botul obtuz, fruntea bombata. La colturile gurii are cate o mustata care ajunge cel mult sub marginea posterioara a ochiului. Anusul este situat mai aproape de aripioara anala.

Coloratia: pe spate este cenusie-verzuie; laturile cenusii-argintii sau galbui; burta argintie. Pe laturi are 6-12 pete intunecate negre-albastrui. Inotatoarele dorsala si codala sunt prevazute cu pete intunecate, asezate in mai multe randuri.

Biologie: traieste in toate raurile si paraiele, incepand din zona pastravului si pana jos la ses, fiind putin pretentios asupra locului de sedere si adaptandu-se usor in apele al caror fund este nisipos-pietros sau mocirlos. Se aduna in grupuri mici, petrecandu-si noptile si zilele calduroase in lenevie pe fund. Se hraneste cu larve de insecte, latausi si resturi vegetale.

Se reproduce in aprilie-iunie. Carnea lui este dulce, dar nu prezinta importanta economica.

- Abramis brama brama (L) (platica)

Denumiri populare: Platica, Cirjencuta, Frunza plopului, Sinet.

Raspandire: in apele dulci ale Europei. Lipseste in Spania, Italia, vestul si

sudul Peninsulei Balcanice si Asia Mica. In tara nostra se gaseste in Dunare, lacurille litorale, balti din Ardeal, Mures, Olt, Somes, Prut, Siret etc.

Descriere: lungimea obisnuita 30-40 cm; exceptionala 50-80 cm.

Masa obisnuita 0,500 -1 kg; exceptionala 6,5 kg.

Insusi numele spune ca are corpul "plat", turtit, acoperit cu solzi moi, lipsind pe partea dinainte a mijlocului spatelui si pe muchia burtii. Botul este scurt si ascutit. Linia laterala este foarte distincta. Capul este mic, gura se poate intinde ca un tub si este lipsita de mustati.

Coloratia: pe spate, maslinie-cenusie; laturile cenusii deschise cu reflexe albastrii sau rosietice. Burta alb-argintie la indivizii tineri si galbuie la cei batrani.

Biologie: Peste mai mult de fund, isi duce viata in apele linistite, maloase si vegetatie abundenta. Consuma plante acvatice, larve de insecte, crustacei si chiar icre de biban si stiuca.

Se reproduce in aprilie-iunie. Este un concurent serios al crapului la hrana, de aceea nu se recomanda a fi crescuta cu crapul. Are o deosebita valoare economica, pescuindu-se anual in cantitati mari.

La noi s-a incercat in Delta, cu rezultate bune, fecundatia artificiala a acestui peste, pentru a se obtine material de repopulat.

- Carassius carassius (L) (caracuda

Denumiri populare: Caracuda, Caracuda de balta, Caras, Latau, Ruginoasa.

Raspandire: in toate apele Europei pana la Cercul polar, Asia de nord.

Lipseste in Scotia, Irlanda, Elvetia, Asia Mica. In tara nostra se gaseste in toate

apele statatoare, balti si iazuri, elesteie.

Descriere: lungimea obisnuita de 15-20 cm, exceptionala 50 cm.

Masa obisnuita 80-100 g, exceptionala 4-5 kg. Corpul este inalt, comprimat lateral, cu solzi mari, grosi. Gura este terminala, ingusta cu buze subtiri; botul este obtuz si scurt. Ultima radie a inotatoarei dorsale prevazuta, cam pe din lungimea ei, cu 25 dintisori marunti. Cea de a 3-a radie a inotatoarei anale este neramificata si prevazuta pe din lungimea ei, pe fata posterioara, cu 29-31 dintisori.

Coloratie: depinde de locul unde traieste. Cele care isi duc viata in apele

limpezi, au o coloratie mai deschisa, pe cand cele care traiesc in iazuri sau

balti cu fundul malos si plin de vegetatie, au corpul aproape negru.

Biologie: este un peste lenes, de fund. Ii plac apele statatoare cu mult mil,

adancimi mici si stufaris bogat. Este rezistent, suporta variatiile de oxigen din apa, minimul lui respirator fiind de 0,3 cm³/l.

Se hraneste cu mici crustacei paianjeni de apa si alge. Are acelasi regim de nutritie tot timpul vietii, hrana nevariind in raport cu varsta. Ajungand la maturitate la varsta de doi ani, se reproduce primavara cand apa atinge 18-20⁰C, prin mai-iunie.

- Carassius auratus gibelio (Bloch) (caras)

Denumiri populare: Caras, Caracuda alba, Peste balan.

Raspandire: de origine nord-asiatica, a patruns in Europa ca peste de ornament, de unde apoi a ajuns in toate apele Europei orientale, centrale si occidentale, in partea superioara a Dunarii, Tisa, Oder si Rin. Se gaseste in toate apele statatoare din Oltenia, Muntenia si Moldova, Dunare, Prut, Somes, fiin adus din China.

Descriere: lungimea obisnuita 15-25 cm, exceptionala 38-40 cm.

Masa obisnuita 80-250 g, exceptionala 1-3 kg. Corpul plin si acoperit de solzi mari, bine conturati si adanc infipti in piele. Capul este scurt, botul obtuz cu buze subtiri si fara mustati. A 3-a radie neramificata a inotatoarei dorsale are pe din lungimea ei 10-11 dintisori, iar ultima radie neramificata a inotatoarei anale este prevazuta cu 13-14 dintisori.

Coloratie: Depinde de limpezimea apei. De obicei spatele este cenusiu-verzui, uneori negricios; laturile corpului si burta argintii cu reflexe metalice.

Biologie: Mult mai rezistent decat caracuda, suporta variatiile de oxigen si de temperatura mult mai bine, putand sta in afara apei un timp indelungat (5-10 ore). Se hraneste cu viermisori, mici crustacei, resturi organice si chiar cu icrele caracudei.

Este foarte prolific. Reproducerea are loc o data cu crapul, icrele fiind depuse in 2-3 serii (mai-iunie).

In ultimul timp din China s-au adus o serie de specii de cyprinide fitofage (consuma plancton si vegetatie subacvatica) planctonofage (consuma numai fitoplancton) si zooplanctonofage sau moluscofage. Reproductia acestor specii se desfasoara in ape curgatoare.

- Leuciscus cephalus cephalus (L) (clean)

Denumiri populare: Clean, Clean alb, Foac, Porcul apelor.

Raspandire: Este o rasa central-europeana. Lipseste in Irlanda, Danemarca si Siberia. In tara noastra se gaseste in toate apele de la zona pastravului in jos ca: Dunare pana la Calarasi, Bistrita, Prut, Siret, Suceava, Moldova, Bicaz, Trotus, Jiu, Olt, Mures, Somes, Cris, Aries etc.

Descriere: lugimea obisnuita 25-40 cm; exceptionala 50-80 cm.

Masa obisnuita este de 200; exceptionala 4 kg. In Mures se pescuiesc si exemplare de 3 kg. Corpul este aproape cilindric. Capul mare, gros. Gura este mare si terminala. Colturile ei ajung pana sub marginea anterioara a ochiului. Solzii sunt mari, botul subconic sau rotunjit. Marginea aripioarei anale este convexa.

Coloratie: spatele este verde-cenusiu, metalic. Operculele si laturile corpului sunt argintii. Burta este alba-mat. Inotatoarele pectorale, ventrale si anale sunt portocalii sau rosii.

Biologie: este un peste iute la inot si lacom, traieste in special in zona mai inalta a colinelor, in ape limpezi, reci, cu fundul pietros sau argilos. Vara si toamna sta in locuri linistite.

Se hraneste cu larve de perlide, efemeride, scarabeti, viermi, vegetale, consuma icrele altor pesti si puii acestora.

Se reproduce de timpuriu, chiar in lunile iulie, pana la 15-20 august, ajungand la maturitatea sexuala in al 3-lea an. Femela depune pana la 100.000 de icre cu diametrul de 1-1 mm, pe locuri tari, pietroase sau le lipeste de vegetatia acvatica. Incubatia dureaza 10-12 zile.

- Scardinius erythrophthalmus erythrophthalmus (L) (rosioara)

Denumiri populare: Rosioara, Rosioara cu pana rosie, Babusca rosie, Pana rosie etc.

Raspandire: este intalnita in apele Europei, incepand din Suedia pana in Mediterana, Asia Mica, Siberia centrala. Lipseste in Spania, Crimeea si bazinul Oceanului Artic. Se intalneste si in regiunea salmastrica a Marii Baltice.

In tara nostra se gaseste in toate apele statatoare, rauri in afara de cele de munte. Este prezenta in Mures, Olt, Cris, Somes, Bega etc.

Descriere: lungimea obisnuita 20-30 cm; exceptionala 35 cm.

Masa obisnuita este 200-300 g; exeptionala 0,500-2 kg.

Corpul este mai mult sau mai putin comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, grosi si bine fixati. Capul este mijlociu cu bot scurt; gura este mica, terminala, oblica, indreptata in sus lipsita de mustati. Inotatoarea dorsala este asezata mult inapoi, dupa cele ventrale. Intre inotatoarele ventrale si anala, solzii sunt in asa fel asezati, incat formeaza o muchie (carena) usor palpabila.

Coloratie: in mod normal, spatele este albastrui-inchis; laturile galbui cu straluciri; burta argintie. Inotatoarele, cu exceptia celei dorsale, sunt toate rosii aprins. Ochiul este galben ca lamaia.

Biologie: este un peste sedentar, traieste pe fundul apelor cu un curent lin si vegetatie abundenta, tinand buna "tovarasie" linului, carasului si platicii. Se hraneste cu plante acvatice, larve de insecte, viermisori si oua de viermisori. Se reproduce la varsta de 4 ani, prin aprilie-mai-iunie, femela lipind pe plantele baltilor 100.000 icre de culoare portocalie si sub 1 mm diametru. Carnea nu este de calitate.

- Chondrostoma nasus nasus (L) (scobar)

Denumiri populare: Scobar, Podut, Mate negre etc.

Raspandire: in Europa centrala, lipseste in Crimeea si Anglia; in tara nostra se gaseste in apele regiunilor de munte si coline pana la Dunare. Aproape ca nu exista apa in Ardeal, in regiunile de munte si coline, in care sa nu se afle scobar.

Descriere: corpul este lung de 25-30 cm; exceptional 40 cm cu o masa de 100-500 g si rar 1-2 kg. Gura este inferioara si dreapta. Botul lung. Buzele groase si carnoase. Maxilarul superior mai lung decat cel inferior de unde si aspectul de "nas". Peritoneul este negru, ceea ce i-a atras in popor denumirea de "mate negre".

Coloratie: spatele este verde-masliniu inchis; laturile cenusii-argintii; burta albicioasa. In regiunea dorsala, cateodata este stropit cu puncte negre. Cu exceptia inotatoarei dorsale care este cenusie, celelalte sunt sangerii.

Biologie: traieste pe fundul apelor reci, limpezi si cu patul tare. Hrana lui consta mai mult din vegetale pe care le "rade" de pe pietre. Primavara consuma viermi si icrele altor pesti.

Maturitatea sexuala incepe la 3 ani la masculi si la 4 ani la femele. La o temperatura a apei de 12-13⁰C femela depune, la apa mica, un numar de 50.000-100.000 icre, cu un diametru de 2mm (aprilie-mai).

Carnea este dulce, dar cu prea multe oase. Nu prezinta importanta economica.

Ordinul Nematognathi

Familia Siluridae

- Silurus glanis L (somn)

Denumiri: Somn, Codau, Iarma (de la 3-6 kg si 85 cm lungime), Iaprac (de la 1-3 kg si 55 cm lungime). Moaca (pana la 0,250 kg), Somnicas, Somotei (de la 0,250-1 kg si 40 cm lungime), Somn iarma, Somn iaprac (10 kg), Palaci (exemplare mici de 30 cm); Pana mica (de la 6-15 kg si 120 cm); Pana mare (peste 15 kg si 1,50 m lungime).

Raspandire: in Europa de la Rin pana in Urali; in apele tributare marilor: Neagra, Caspica, Baltica. Lipseste in Siberia. In apele tarii noastre este comun in Dunare si baltile sale, lacurile litorale, Siret, Mures, Olt, Jiu, Somes, Timis etc.

Descriere: lungimea obisnuita de 50-100 cm; execeptionala 5 m.

Masa obisnuita 20-40 kg; exceptionala 300 kg.

Corpul este masiv, puternic, gros in partea dinainte si comprimat in cea dinapoi. Pielea este fara solzi, moale, alunecoasa, cu secretii abundente de mucus. Capul este turtit de sus in jos, gura mare, armata de dinti ascutiti, conici, indreptati inapoi si asezati in serii pe ambele falci. Pe falca superioara, poseda o pereche de mustati foarte lungi, iar pe cea inferioara, doua perechi mult mai scurte. Inotatoarea anala este foarte lunga, ajunge pana la inotatoarea codala.

Coloratie: tonul general este cenusiu-inchis, marmorat. Laturile maslinii. Burta alb-murdar. Are posibilitati mari de a copia culoarea mediului.

Biologie: intreaga lui infatisare ni-l arata ca un peste rapitor. Singuratic si greoi in miscari, isi are salasul in apele curgatoare, intrand primavara pentru reproducere in balti. Este mai activ in timpul noptii. Se hraneste cu larve de insecte, puiet de peste (tipari, carasi, obleti, si tiganusi), mici crustacei, broaste, viermi, pasari de apa, raci, etc. Iarna hiberneaza in gropi adanci, fara sa se hraneasca.

Se reproduce in aceeasi perioada cu crapul (mai-iunie), atunci cand apa ajunge la temperatura de 18-20⁰C, femela depunand la apa mica, in cuiburi construite de ea, sau pe ierburi, pana la 500.000 icre de culoare alb-galbui, cu un diametru de 3 mm. Masculul, dotat cu un pronuntat instinc de paternitate, ingrijeste tot timpul icrele si puii, pazindu-si progenitura cu strasnicie. Dupa 7-14 zile se produce ecloziunea icrelor.

Carnea este alba, dulce, lipsita de oase, motiv pentru care este mult apreciata. Din musculatura se prepara "batogul de somn".

Icrele nu se consuma fiind toxice. Pielea se poate industrializa.

Familia Esocidae

- Esox lucius L (stiuca)

Denumiri populare: Stiuca, Catea, Marlita.

Raspandire: este raspandit din America de Nord de la Alaska pana la New York si Ohio, in nordul Asiei si Europei. Lipseste din Peninsula Iberica, Dalmatia, Albania si Grecia. In tara nostra se gaseste in toate raurile, baltile, iazurile, lacurile, de la Dunare si pana in zona mrenei.

Descriere: lungimea obisnuita 30-40 cm; exceptionala 1,5 m.

Masa obisnuita 0,500 - 1 kg; exceptionala 6-25 kg;

Corpul este alungit, turtit putin lateral. Botul are forma unui cioc de rata. Gura este mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos este mai lunga decat cea de sus. Inotatoarea dorsala este situata mult spre coada. Are ochii asezati in frunte, deci are o mare raza de vizibilitate.

Coloratie: variaza de la cenusiu-verzui la galben-verzui pe spate; burta este alba; laturile vargate si marmorate. Inotatoarele au mai multe dungi transversale de culoare neagra-cenusie.

Biologie: supranumit si "rechinul" apelor dulci, ii plac apele linistite, statatoare sau curgatoare, dulci sau salmastre cu multa vegetatie, stand mai mult in marginea lor, camuflata intre plante si gata de atac oricand. Inoata activ, peste tot, odihnindu-se in pozitie inclinata la 45⁰ cu capul in jos. Lacoma din cale afara, nu-i scapa nici un peste de talie mai mica decat ea. Cateodata prada fiind prea mare nu o poate inghiti, sufocandu-se. Se hraneste cu tot soiul de pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa.

Ca aproape toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce a inceput topirea ghetii, prin februarie si pana in aprilie. Numarul de icre depus nu depaseste 225.000; culoarea lor este galbuie si de 2,5-3 mm diametru.

Nu are o carne gustoasa; icrele sunt foarte apreciate. Pentru prepararea lor se cere a fi bine curatate de membrana, intrucat in acest tesut se afla larvele unor paraziti, periculosi pentru sanatatea omului.

* Botriocefaloza-Diphylobotrioza - forma larvara a Teniei Diphylobotrium latum, paraziteaza omul, cainele, pisica si mai rar porcul. Se poate gasi in carnea si icrele de stiuca (sau la alte specii de pesti). Formele larvare se gasesc printre icre (culoare alba portelanie in contrast cu cea galben-aurie a icrelor). Rezistenta plerocercoizilor este relativ mica, se inactiveaza la + 50⁰C in 5 minute, congelate la -3⁰C mor in 48 de ore si sunt inactivate de saramura concentrata.

Mentionam ca in masa musculara a unor specii de pesti pot fi intalnite larvele de stadiul al III-lea al nematozilor din genul Anisakis spp. Anisakioza, parazitoza specifica pestilor marini, oceanici si ai unor specii de cefalopode (boala viermelui de hering) consecinta consumului de carne cruda sau incomplet prelucrata termic (este inactivat la -24⁰C timp de 24 ore)

Ordinul Cyprinodontes

Familia Percidae

- Perca fluviatilis fluviatilis L (biban

Denumiri populare: Biban, Ghiban, Ghebus etc.

Raspandire: Europa si Asia de nord. Lipseste in Peninsula Iberica, Italia centrala si meridionala, vestul Peninsulei Balcanice, Asia Mica, Crimeea si Anglia. In tara noastra se gaseste in toate raurile, incepand din "zona scobarului" pana la Dunare, baltile Dunarii, lacuri litorale, etc.

Descriere: lungimea obisnuita 20-35 cm, exceptionala 50-60 cm.

Masa obisnuita 200-500 g, exeptionala 2-5 kg.

Corpul este comprimat in regiunea dinainte si foarte inalt. Solzii sunt puternic infipti in piele si zimtati pe margine. Operculul are un tep ascutit. Linia laterala este paralela cu curbura spinarii.

Coloratie: pe spate cenusie-verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii; burta plumburie-albicioasa si cateodata galbena-palid. Pe laturile corpului se disting bine 5-9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala, la terminare, are 2-3 pete inchise.

Biologie: traieste in apele dulci tot asa de bine ca si in cele salmastre. Nu intreprinde migratii. Ii plac apele limpezi cu fundul tare, activand in special in timpul zilei, noaptea stand linistit pe fundul baltii. In primii doi ani ai vietii este un peste pasnic, hranindu-se cu fauna specifica zonei malurilor si cu plancton, atacand numai ocazional pestii marunti. Pe masura ce inainteaza in varsta, devine rapitor, consumand prada vie: crustacei, moluste, larve de insecte si cu precadere pesti de talie mica.

Se reproduce cand a implinit varsta de trei ani, pe la mijlocul lui martie, daca apa are 10-12⁰C si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica si cu vegetatie multa, fie sub forma unor siraguri de margele marunte, lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm, imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le aseaza aproape de maluri, pe pietre, bucati de lemn etc. O femela de 200 g masa vie depune 30.000 icre cu diametrul de 2 mm. Eclozionarea dureaza de la cateva zile la cateva saptamani in raport cu temperatura apei.

Carnea este buna la gust, iar solzii se intrebuinteaza la prepararea unui clei special.

- Lucioperca lucioperca (L) (salau

Denumiri populare: Salau, Suduc, Ciopec etc.

Raspandire: Lombardia, Elba, bazinul marilor baltice si regiunea ponto-azovo-caspiana.

Lipseste in peninsula Iberica, Italia, Anglia. In Franta a fost introdus artificial.

In tara noastra se gaseste in: Prut, Siret, Arges, Jiu, Olt, Cris, Somes, Tisa, Mures etc.

Descriere: lungimea obisnuita 40-70 cm; exceptionala 1,2 m

Masa corporala: 1-4 kg; exceptionala 8-15 kg.

Corpul este fuziform, putin comprimat, acoperit de solzi mici. Botul este scurt. Gura mare, terminala, inarmata cu dinti asezati in cate un rand pe fiecare falca si alti numerosi dinti pe cerul gurii.

Coloratie: spatele verzui-cenusiu; laturile si burta alb-argintii. Pa laturile corpului are 8-13 dungi transversale, inchise la culoare. Membrana dintre radiile inotatoarelor dorsala si codala este stropita cu mici puncte negricioase, care alcatuiesc benzi longitudinale.

Biologie: este un peste de apa dulce si usor salmastra, traieste in apele limpezi cu curent domol si fundul tare, pietros si in special cu fund nisipos, intins sau format din "scradis" cu adancimi variabile.

Rapitor prin excelenta, salaul este un peste temut intre semenii lui. In primele stadii de viata, consuma plancton; catre sfarsitul primului an si cu cat inainteaza in varsta devine din ce in ce mai mult consumator de pesti.

Reproducerea salaului are loc inaintea crapului, incepand cam prin aprilie si teminandu-se la inceputul lunii mai, in dependenta stricta de temperatura apei (8⁰C si se mentine pana la 16⁰C). Se reproduc incepand cu varsta de 2-3 ani.

Femela depune in bloc circa 50.000-300.000 icre lipicioase, cu un diametru de 0,80-1,50 mm, pe care le aseaza in gropite mici de 50-80 cm diametru, construite dinainte cu ajutorul cozii pe fundul apei. La 3-12 zile se produce ecloziunea. Tot timpul, parintii stau in jurul progeniturii, dar nu dintr-un instinct patern, ci datorita excitarii "poftei" produse de substantele chimice exalate de icrele proapat depuse, sau de carnea proaspata a puietului. Aceste "pofte" nu pot fi satisfacute, deoarece parintii, in urma "intoxicarii" organismului in timpul elaborarii sexuale, cad intr-o stare de "epuizare sexuala" (anorexie genetica). O data cu "dezintoxicarea" treptata a organismului, anorexia dispare si cu ea si acel iluzoriu "instinct patern", mare parte din icre sau propriul sau puiet, cade prada lacomiei parintilor.

Carnea este foarte gustoasa si mult apreciata. Icrele sarate se comercializeaza sub denumirea de "galagan". Din viscere se obtine grasimea industriala si faina de peste furajera (in general din deseurile si a altor specii de pesti)

Salaul se preteaza la fel ca si pastravul la cresterea artificiala.

- Acerina cernua (L) (ghibort

Denumiri populare: Ghibort, Costris, Mos de balta, Porculean, Raspar, Zboras.

Raspandire: in toate apele dulci ale Europei nordice si centrale, Siberia, Marea Baltica si Marea Azov. Lipseste in Scotia, Irlanda, vestul si nordul Norvegiei si Spania.

In tara noastra se afla in toate raurile, de la "zona mrenei" pana la gurile Dunarii, Siret, Prut, Mures etc.

Descriere: lungimea obisnuita 15 cm, exceptionala 20 cm. Masa corporala obisnuita 30 g, exceptionala 100 g. Corpul este scurt, cu spinarea mai putin ridicata decat la biban. Capul este conic, botul obtuz, gura mica si buzele carnoase. Solzii sunt marunti si aspri. Pielea are multa secretie mucoida, de unde si denumirea de "balos". Pe falci se afla numerosi dinti. Operculul are 5-6 spini.

Coloratia: variaza dupa gradul de limpezimea apei. De obicei, spatele este verde-masliniu inchis. Burta alb-galbuie. Regiunea superioara a corpului este stropita cu pete marunte negre-cafenii.

Biologie: Ghibortul este un peste de apa dulce si usor salmastra. Ii plac apele reci si limpezi. Este considerat un peste rapitor, consuma larve de insecte, crustacei, pesti marunti, icre de pesti, iar acolo unde traieste si salaul face ravagii consumand icrele si puietul acestuia.

Se reproduce in luna aprilie-mai, femela ajunsa la varsta de 2 ani depune 50.000-100.000 icre pe plante sau pietre.

Iarna se retrage in regiunile adanci ale apei inghesuindu-se unii peste altii, in straturi, pe 2-3 randuri, incetand a se hrani daca temperatura apei se mentine scazuta. De o vitalitate exceptionala, poate sta in afara apei peste 24 ore la temperatura de -2⁰C, iar in balta, nu prea se "sinchiseste" la lipsa de oxigen.

Nu prezinta importanta economica.

Familia Centrachidae

- Lepomis gibbosus (L) (biban soare-sorete)

Denumiri populare: Sorete, Bibam soare, Caras galben, Imparatul pestilor, Mana diavolului, Regina pestilor, Soare, Sticlete.

Raspandire: specie de origine nord-americana, ajunsa in Europa prin 1880 ca peste de ornament; azi se gaseste in toata Europa. In tara nostra a fost semnalat pentru prima data in anul 1929.

Descriere: lungimea obisnuita 10-15 cm. Corpul este inalt si comprimat mult lateral, cu solzi mari. Gura mica, oblica, terminala.

Coloratie: vie, puternica, spatele verde masliniu cu pete castanii si albastre, laturile aurii-bronzate, cu puncte marunte. Sub ochi, pe laturile capului, se gasesc 5 dungi albastre-aurii. Operculul masculului este prevazut cu o pata neagra, tivita pe margini cu o dungulita rosietica. Burta aurie. Exemplarele tinere sunt tigrate.

Biologie: Traieste in balti cu vegetatie multa, cu fundul nisipos sau malos.

Este un rapitor mai mult de fund, se hraneste cu larve de insecte, viermi, mici crustacei si icre de peste. Se reproduce in luna mai. Nu prezinta importanta economica, in schimb este un peste foarte daunator.

Perioada de reproducere a principalelor specii de pesti din apele Romaniei

(Perioadele sunt orientative in functie de temperatura optima a apelor)

Specii

Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

August

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Avat

█

Babusca

█

Batca

█

Biban

█

Biban soare

Boistean

█

█

Calcan

Caracuda

█

█

Caras

█

█

Cega

█

█

Clean

█

█

Cosac

█

Crap

█

█

Ghibort

█

Lin

█

Lipan

█

█

Lostrita

█

█

Mihalt

█

Morun

Morunas

█

Mreana

█

█

Mreana vanata

Nisetru

Oblet

█

Pastrav curcubeu

█

█

Pastrav de munte

█

█

Pastrav fantanel

Pastruga

█

█

Platica

█

█

Porcusor

Rosioara

▐

█

Sabita

█

Salau

█

Sardeluta

Scobar

█

Scrumbia de Dunare

Sip

█

█

Somn

█

█

Stiuca

█

Vaduvita

█

█

Viza

█

Zavlac

█

█

Specii de pesti

Constructii si amenajari piscicole

O unitate sistematica se grupeaza in helesteie de productie incluzand helesteiele de reproductie, predezvoltare, crestere si helesteie auxiliare, cu rol de parcare a pestelui in timpul iernii precum si de cantonare temporara.

Numarul de helesteie, tipul lor, dimensiunile (adancimea si suprafata) acestora este determinata de sistemul de exploatare si suprafata destinata acestui scop.

Amenajarile care se fac intr-o unitate ciprinicola pentru asigurarea unui circuit complet constau in construirea helesteielor de reproducere, de predezvoltare, de crestere (vara I, vara a II-a si vara a III-a), bazinele de iernare, elesteele de parcare, helesteiele pentru maturizarea reproducatorilor si elesteele de carantina si statia de contructii hidrotehnice.

Constructiile si amenajarile piscicole reprezinta baza materiala esentiala pentru intregul proces tehnologic de crestere si exploatare a pestilor in captivitate.

Constructiile hidrotehnice sunt reprezentate de doua tipuri de lucrari:

- lucrari de terasament: baraje, diguri si canale;

- lucrari de arta: constructii din beton, lemn si metal, calugar, deversor, guri de alimentare, stavilare, sifoane, apeducte, gropi sau bazine de pescuit.

Barajul reprezinta o lucrare executata din pamant, care ulterior va fi impermeabilizat cu argila. Este dimensionat in functie de capacitatea iazului. Principalii parametrii ai unui baraj sunt: inaltimea, latimea, inclinarea talazului si punctul de infiltratie.

Digurile reprezinta lucrari de terasament intalnite in amenajari sistematice (elestee), in vederea compartimentarii terenului si delimentarea crescatoriilor piscicole.

Sub raport constructiv digurile se clasifica in functie de tipul elesteului, structura solului si modul de exploatare.

Canalele piscicole sunt destinate aducerii apei in crescatorie sub actiunea fortei gravitationale. Pot fi construite din pamant, beton sau piatra.

De asemenea pot fi inchise sau deschise, avand diferite forme. Cele mai frecvente canale sunt:

- canalul de priza, are rolul de a prelua o parte din debitul unei ape curgatoare si a o conduce spre crescatorie;

- canalul principal, conduce coloana de apa de la canalul de priza la sectorul principal;

- canalul de alimentare, preia apa de la canalul principal si a o conduce la bazin;

- canalul de evacuare, are panta cea mai mare cu rolul de a inlesni vidarea bazinului;

- canalul drenor, orienteaza apa spre bazine sau grupurile de pescuit.

Principalele lucrari de arta

Calugarul, are rolul de a regla nivelul apei, de vidarea bazinului in perioada pescuitului si pentru primenirea volumului de apa acumulat. Este incastrat in terasamentul barajului sau al digului, la piciorul taluzului din amonte. Sub raport constructiv, este o imbinare intre doua corpuri racordate intre ele in unghi drept, confectionate din beton armat.

Deversorul are rolul de a deversa apele de viitura care depasesc nivelul de exploatare.

Stavilarele au rol de alimentare si reglare a debitului de apa sau de alimentare si evacuare a apei. Este prevazut cu una sau mai multe porti plane si mobile, care se ridica si coboara prin intermediul unor scripeti.

Apeductele reprezinta ansamblul constructiilor si instalatiilor care servesc la conducerea apei care trebuie sa treaca peste o denivelare de teren. Se constuiesc din beton sau lemn.

Bazinele de diferite forme si marimi, sunt amenajate in interiorul sau exteriorul helesteelor, legate de canale deversoare sau de calugar.

Alte amenajari si unelte piscicole

Sunt reprezentate de constructiile anexe ca: laboratoare pentru insamantari artificiale, sali de incubatie, sali de sortare a pestelui, bazine pentru juvelnice, viviere si troci, spatii frigorifice, ghetarii, cherhanale, etc.

Cherhanaua reprezinta o constructie pe malul unei ape destinata sortarii, prelucrarii si depozitarii temporare a pestelui.

Juvelnicul este o unealta pescareasca in care se poate pastra viu, in apa pestele prins.