TRATAREA STIINTIFICO-PLASTICǍ A CATEGORIILOR CROMATICE

TRATAREA STIINTIFICO-PLASTICǍ A CATEGORIILOR CROMATICE

1. Definire stiintifica

Termenul CULOARE este definit de DEX la sensul de baza drept "totalitatea radiatiilor de lumina de diferite frecvente pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra retinei ochiului o impresie specifica; aspectul colorat al lucrurilor". Aceasta definitie nu diferentiaza cei trei factori implicati in "culoare": ochiul, lumina si suprafata obiectelor, prima parte insistand asupra criteriilor din fizica prin care se diferentiaza si categoriile de culori spectrale. Nu este mentionata aici una dintre acceptiile curente ale termenului "culoare", care intereseaza diferite domenii de activitate si chiar limba comuna si anume acela de materie coloranta (pigment, vopsea). Sintagmele specifice inregistrate de DEX, culoare calda, culoare rece, culoare fundamentala sunt, de asemenea, definite in termenii fizicii (radiatii luminoase de un anumit tip).

Depasind limitele unei definitii lexicografice, putem delimita doua sensuri pentru CULOARE: s.1 "senzatie optica" si s.2 "senzatie optica datorata luminii reflectate de suprafata corpurilor, caracterizata prin tenta, luminozitate si saturatie", calitati relevante pentru artele plastice, dar care nu exclud interpretarea unor date din perspectiva altor stiinte. Tot sub sensul 1 apar diferite clasificari, cum ar fi  culori primare ( ~ de baza, ~ fundamentale), culori secundare (amestecuri de culori primare), culori tertiare (amestecuri de culori primare si secundare), culori pigmentare, toate aceste categorii fiind prezentate din perspectiva interesului pentru pictura. Exemplele ilustrative pentru fiecare categorie contin numeroase culori compuse: rosu-vermillon, albatru-verzui (cyanic), violet de magenta (necunoscute in limba comuna). Se mentioneaza ca amestecul optic al acestor sase culori pigmentare da alb, gri foarte deschis, gri inchis, precizare care semnaleaza importanta in acest domeniu a culorii gri. S.2, definit drept "materie coloranta folosita pentru pictura, vopsitorie, etc." contine o serie de sintagme specifice cu acest sens, unele desemnand si nume de "culori utilizate numai in artele plastice: culori anorganice (galbenul de crom), ~ austere (sinopia), ~ de carbune ( negru de ivoriu, negru de fum , s.a.), ~ de origine animala (carminul, purpura, sepia, etc.)".

2. Prezentare generala

Culoarea este un atribut fundamental al lumii! Ea este principalul vehicul prin care aparatul senzorial receptioneazǎ semnale emise de lumea exterioarǎ. "Conditionarea perceptiei coloristice umane, a unei fiinte prin execelentǎ vizualǎ, diurne, cu o sensibilitate cromaticǎ unicǎ in lume, este insǎ un proces mult mai amplu si mai putin cunoscut decat se crede in general."(Paul Constantin "Culoare, artǎ, ambient" Alba Iulia, 1979). Capacitatea omului de a deosebi gradele, treptele de luminozitate este foarte mare. Nu este insa la fel de mare pentru a deosebi tonurile si nuantele culorilor. Aceasta se rezolva prin prin educatie, plecand usor de la realitatea ca ceea ce este mai luminos se percepe mai usor.

Culoarea impresioneaza prin trei componente: luminozitatea, calitatea si intensitatea culorilor.

Luminozitatea culorilor depinde de intensitatea tonului lor. Tonul deschis este luminos, iar cel inchis este mai putin luminos. Culorile luminǎ se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului solar cu ajutorul prismei de refractie. Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrebuinteazǎ la realizarea tablourilor. Culorile pigment se deosebesc de culorile luminǎ, deoarece ele nu pot da lumina alba prin amestecul lor complementar si dau culori negre ori gri atunci cand sunt amestecate cu alb. Ele nu au niciodatǎ puritatea culorilor luminǎ. Intr-o lucrare, culorile se gǎsesc intotdeauna in raporturi cromatice si de luminǎ. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de tentǎ sau de caracter, iar raporturile de luminǎ sunt in realitate raporturi de ton. Raportul de ton aratǎ deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare. Exemplu : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise.

Calitǎtile culorii sunt insusiri de strǎlucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie. Strǎlucirea culorii se caracterizeazǎ prin forta iradiatiei ei. Exemplu : un rosu de cadmiu este mai strǎlucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este mai strǎlucitor decat un verde pǎmant. Luminozitatea culorii aratǎ, de obicei, gradul ei de luminozitate. Exemplu: un galben pur este de trei ori mai luminos decat un violet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de douǎ ori mai luminos decat un albastru pur.

Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirmǎ strǎlucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langǎ un rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langǎ un galben cu albastru pur, pus si el langǎ un violet si altele. Puritatea culorii reprezintǎ gradul de strǎlucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile luminǎ au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slabǎ. In general, culorile pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau cu culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru, numit "griul perfect" dintre cele sase culori ROGVAVi.

Clasate dupǎ originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adicǎ rezultand din combinatia a douǎ culori primare. Clasate dupǎ componenta spectralǎ, culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt douǎ culori care prin amestecul optic redau lumina albǎ. Aceste culori complementare formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeazǎ prin armonie si echilibru. Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreunǎ nu dau niciodata lumina alba.

3. Culorile spectrale

Culorile spectrale apar oranduite pe o banda, plecand de la violet, albastru, verde, galben, portocaliu, rosu, indigo, pana la infrarosu care nu este vizibil cu ochiul liber. Acest fel de a se dispune culorile poarta denumirea si de "paleta soarelui". Faptul ca cele doua culori extreme, violet si purpuriu indigo sunt culori inchise avand ceva comun, sugerand asezarea in cerc a culorilor pigmenti:"cercul cromatic" al lui Johannes Itten, al lui Philipp Otto Cunge si al lui Paul Klee. Acestea ofera mai multe posibilitati de a demonstra unele legi ale culorilor care pot fi intelese mai usor de elevi mai ales atunci cand ei cunosc si stapanesc, prin diferite exercitii, problemele amestecului de alb-negru si ale amestecului cromatic.

Albul si negrul sunt considerate nonculori, intrucat ele nu au corespondenta pe paleta soarelui, adica in spectru. Negrul rezulta din absenta luminii, iar albul rezulta din suprapunerea tuturor culorilor spectrului. Ele nu intra ca elemente componente ale acestui spectru. Totusi albul si negrul pot sa aiba roluri importante in amestecurile cromatice determinand tonurile culorilor si luminozitatea lor. Intre limitele polare ale amestecului, in diferite cantitati, a albului cu negru se pot obtine diferite scari de valori, trepte ale griurilor, care se succed de la griul perfect fie spre dechis fie spre inchis. Aceste scari de delicate treceri de la o treapta la alta se numesc scari valorice sau degradeuri. Procedeul tehnic prin care ele se realizeaza se numeste valorare "ton in ton".

Culorile nu se pot desparti de relatia om - natura desi omul nu poate percepe decat culorile ale caror lungime de unda a luminii este cuprinsa intre 4000 - 7000 unitati angstrom.

Fizicienii moderni resping teoria spectrului in cerc pe baza diferentei mari care exista intre lungimile de unda ale culorilor de la extremitatile spectrului (rosu - violet). Teoria undelor luminoase nu permite amestecul rosului (undele cele mai lungi) cu violetul (undele mai scurte). Pe baza acestor teorii s-a adaptat spectrul liniar ca baza de cercetare.

4. Culorile pigment

Culorile pigment sunt culorile naturale, colorantii folositi in practica picturala cuprind in mod obisnuit 6 culori prin excluderea indigoului, si anume ROGVAVi. Ele sunt aseazate pe spectrul liniar (ANEXA 1) si se observa un contrast al culorilor in sine, un dezacord cromatic total. Aceste este cel mai simplu contrast cromatic. Se obtine prin juxtapunerea tentelor de culori pure direct din tub (culori primare si binare). Pentru a reprezenta acest contrast sunt necesare cel putin trei culori. Prezenta albului si negrului amplifica expresivitatea acestui contrast. O tenta de culoare primara sau binara inconjurata de negru devine mai palida ca intensitate cromatica, dar mai luminoasa. Juxtapusa, albul castiga in intensitate.

Culorile naturale, pigment folosite in practica picturala cuprind in mod obisnuit sase culori prin excluderea indigoului. Acestea se impart in:

culorile secundare sau binare: portocaliu, verde, violet; amestecate intre ele dau culoarea gri, se neutralizeaza;

culorile fundamentale sau primare: rosu, galben si albastru; ele nu se pot obtine amestecand alte culori.

Culorile secundare sau binare (ANEXA 1) se obtin prin amestecul culorilor fundamentale doua cate doua in parti egale. Din rosu cu galben se obtine portocaliul, din albastru cu rosu se obtine violet, din albastru cu galben se obtine verde.

Culorile fundamentale sau primare R, G, A, pot fi asezate pe un triunghi echilateral, fiecare pe un varf. Ele mai pot fi dispuse pe un cerc impartit in sase, R la dreapta sus, G sus si A la stanga jos.(ANEXA 1)

Celelalte culori si anume cele binare, pot fi asezate pe celelalte sectoare de cerc, printre R, G si A (ANEXA 1) sau sub forma de triunghiuri isoscele, cuprinzand cate doua culori primare: O langa R si G, V langa G si A, iar Vi langa A si R. Aceasta asezare constituie mijlocul unui cerc cromatic mai complex, reprezentat de un cercetator numit Johannes Itten. (ANEXA 2)

Cercul cromatic al lui Itten se utilizeaza in instruirea elevilor de la clasele I - IV, intrucat pe cerc insusirile culorilor pot fi mai bine observate la ei. La aceste clase elevii vor cunoaste unele din relatiile in care pot afla culorile una fata de alta si efectul produs de aceste relatii prin aplicarea lor in colorarea desenelor. Nu se invata decat cele mai simple insusiri, care pot fi usor observate, intelese si aplicate de elevi. Astfel ei vor sti ca in spectru si in natura culorile nu sunt fixe. Uneori intensitatea lor luminoasa depinde de modificarile de intensitate al lumin De exemplu un pom verde arata diferit dimineata, la amiaza in plin soare, sau pe o vreme inchisa.

Culorile pot fi slabe atunci cand sunt mai sterse si saturate cand sunt mai v Cerul, poate fi un bleo mai saturat sau mai palid, in functie de lumnina, umezeala, anotimp, moment al zilei etc.

Albul si negrul sunt nonculori. Arta plastica le numeste si le considera nonculori din cauza acromatismului sau a lipsei de intensitate, de viata, de 'culoare'. Ele sunt valori ce nu se afla in componenta cercului cromatic. Amestecate intre ele dau griurile acromatice. Atunci cand o culoare este amestecata cu alb sau negru dau nuante.

Dupǎ felul in care culorile impresioneazǎ ochiul si dupǎ efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci.(ANEXA 3)

Culorile calde amintesc de culorile focului. Ele sunt rosu, portocaliu si galben cu nuantele si tonurile lor. Culorile reci sunt acelea care amintesc de culoarea si adancul apei, albastru, verde si violet. Intre ele se situeaza culorile de trecere, galben-verzui, care este mai rece si galben auriu, mai cald.

Nuantele (ANEXA 4) sunt variatiile unei culori, rosu de la mac, de la ciclame, de la muscata, galben de la lamaie, floarea soarelui, galbenul frunzelor de toamna si altele care formeaza cu ajutorul unei culori vecine din cercul cromatic. Galben cu putin orange da un galben portocaliu. Astfel se obtin nuantele calde si reci.

Amestecurile cromatice se obtin prin amestecarea culorilor cu nonculorile alb si negru. Amestecurile cromatice se realizeaza intre culorile ROGVAVi. Bineinteles, daca amesteci orice culori complementare, de exemplu rosu + verde, portocaliu + albastru, galben + violet, vei obtine tot un gri. Griul acesta e un gri neutru.

Tonurile se deosebesc in treptele de intensitate luminoasa a unei culori. Maria Ilioaia, in Metodica predarii desenului la clasele primare       afirma ca elevii mici pot obtine tonuri mai mult sau mai putin clare dand culorii mai putin sau mai mult alb, si la fel prin mai mult sau mai putin negru obtin tonuri mai inchise. Tonurile se impart in doua categorii:

tonuri cromatice care rezulta prin amestec culorilor pigment cu alb rezultand tonuri deschise, sau cu negru dand tonuri inchise; (ANEXA 5)

tonuri acromatice care se obtin prin amestecul noculorilor, alb si negru; (ANEXA 6)

Culorile se pot gǎsi una langa alta nuantate in tentǎ si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamnǎ cǎ se gǎsesc in raporturi tonale diferite. Exemplu: stins-strǎlucitor, rosu englez langǎ rosu de cadmiu, rosu vermillon langǎ indigo. Apoi, inchis-deschis: violet langǎ verde, verde langǎ galben. Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se referǎ in special la luminozitatea culorilor.

5. Simbolistica culorilor

Simbolismul cosmic al culorilor este regasit la zeitatile din multe cosmo-gon Multi dintre indienii din America de nord asociaza fiecaruia dintre cele 6 sectoare cosmice o culoare sacra. Aproape de sol se regaseste albul, iar peste alb era asternut albastrul (culoarea va aparea sub forma peluzei), pentru a remarca dimineata, peste albastru era galbenul, simbol al asfintitului si deasupra se afla negrul, simbol al nopt Amerindienii realizeaza urmatoarele conceptii: galben=nord, albastru=vest, rosu=sud, alb=est, zenitul=multicolor, griul=pamantul.

La populatiile maya, patru culori desemneaza geniile celor 4 puncte cardinale care dominau pamantul si inspirau sentimentele omului, realizandu-se o "mica " inversiune a rolului culorilor. Astfel albului ii corespunde nordul, negrului ii corespunde vestul, rosului ii corespunde estul, iar galbenului ii corespunde sudul. Perceptii diferite dintre elementele cosmonogonice si culori se gasesc la indienii pueblo pentru care rosu=vest, albastru=nord, verde=est, galben=sud. Aztecii, ca cei mai multi dintre amerindieni, folosesc acelasi cuvant pentru toate nuantele de verde si albastru. Simbolismul pietrelor albastre sau verzi: verzi-albastre, este pe de o parte un simbolism solar, asociat cu peruzeaua, piatra focului si a soarelui, semn de seceta si foamete, pe de alta parte, albastrul verzui al pietrelor sunt simbol al fertilitatii, a renaster

Cel mai perceptibil caracter al simbolismului culorilor este universalitatea sa, puterea de a se constitui un suport al gandirii simbolice fara efort, fara delimitare demografica si geografica, la toate nivelele fiintei umane si ale cunoasterii: cosmologic, mitologic, psihologic, mistic, conventional, cromatologic.

Cele sapte culori ale curcubeului (in care ochiul poate percepe peste 700 de nuante) au drept corespondent cele sapte note muzicale, cele sapte ceruri, cele sapte planete, cele sapte zile ale saptaman Unele culori simbolizeaza elementele cum ar fi: rosul si portocaliul simbolizeaza focul, azuriul, galbenul sau albul simbolizeaza aerul, verdele si albastrul apa, negrul sau cafeniul simbolizeaza pamantul. De asemenea ele simbolizeaza spatiul: albastrul simbolizeaza dimensiunea verticala, albastrul deschis simbolizeaza inaltimea (cerul), albastrul inchis simbolizeaza baza (orizontul), rosul simbolizeaza dimensiunea orizontala, mai deschis la rasarit, mai inchis la apus. Culorile mai simbolizeaza timpul: negrul reprezinta timpul propriu-zis si albul atemporalul, ansamblul lor rezonand in tot ceea ce insoteste timpul, alternanta lumina - intuneric, forta si slabiciunea, veghea si somnul.

"O culoare este cu atat mai caldǎ cu cat se apropie mai mult de rosu si cu atat mai rece cu cat este mai dominant albastrul. Culorile inchise induc stǎri depresive, descurajante, cele prea vii sunt obositoare, iar culorile deschise inveselesc."      (Pavel Muresan, "Culoarea in viata noastrǎ", Bucuresti, 1988)

Culoarea dinamizeazǎ spatiul, ii innobileazǎ dimensiunile. Tot culoarea este aceea care poate dilata sau contracta spatiul, il poate incǎlzi sau rǎci, il poate diminua si inveseli sau il poate face monoton, neagreabil si chiar ostil. Cu ajutorul culorilor putem crea senzatia de mǎrire sau micsorare a unui spatiu si tot ele sunt cele care ne pot face bucurosi, deschisi, comunicativi, sociabili sau dimpotrivǎ tǎcuti, interiorizati, mediativi.

Culorile au putere de influentare asupra stǎrii fiziologice a organismului, proceselor psihice si stǎrii noastre afective, lucru dovedit printr-o serie de cercetǎri stiintifice. De exemplu, un mediu inconjurator prea monoton si rece, din punct de vedere coloristic, induce o crestere a tensiunii nervoase, o stare de iritare permanenta, pe cand alegerea cu discernamant a culorilor creeaza o stare de buna dispozitie si optimism. Cunoasterea carateristicilor afective ale culorilor permite realizarea de aranjamente coloristice placute ochiului, care sa contribuie la crearea unor stari de confort fizic si psihic in locuinte.

Rosu scoate in evidenta sensibilitatile observatorului, fiind deci o culoare foarte puternica. De aceea rosul capteaza foarte repede atentia. In acest caz se recomanda ca persoanele care opteaza pentru o imbracaminte de aceasta culoare sa fie stapane pe sine si nu prea timide. Totodata, rosul este si culoarea pasiun Rosu are un efect stimulator general, provoaca, incita la actiune, indeosebi in plan psihomotor, stimulator intelectual. Este o culoare specifica tipului activ, autonom, locomotor, competitiv, operativ. Simbolizeaza caldura, focul, pasiunea, entuziasmul si agresiunea. El poate mari presiunea sangelui si ritmul respiratiei. Are efectul de a stimula oamenii sa ia decizii in mod rapid si creste sperantele. Personalitatile 'rosii' sunt pline de viata si pasionale, constituind o sursa de inspiratie pentru ceilalti. Pe de alta parte, aceste persoane sunt adesea nestatornice si pot parea ca fiind 'atotcunoscatoare'. Uneori recurg la tot felul de mijloace pentru a impresiona si a ajunge in centrul atentiei. Analizat din punct de vedere emotional, rosul este asociat caracterului hotarat si pasional. La nivel fizic, expunerea la o lumina rosie, accelereaza bataile inimii si creste circulatia sangelui.

Oranj este o culoare revitalizanta care reprezinta energiile solare si anunta deschiderea catre ceilalti si sinceritate. Firea persoanelor care prefera aceasta culoare este una sociabila care isi va face intotdeauna multi prieteni si care dispune de calitati de comunicare de exceptie. Daca culoarea este pala persoanele isi pierd perseverenta si devin delasatoare. Se spune ca oamenii care prefera oranjul deschis au si aura de aceeasi culoare si sunt predispusi tulburarilor hepatice sau renale. Este culoarea care indeamna la un puternic simtamant matern, la nevoia de a oferi protectie, fiind culoarea fericir Totodata, aceasta culoare are un efect stimulator emotiv, da senzatie de apropiere. Este o culoare sociabila, mai activa decat galbenul, care lasa impresia de optimism, veselie, insa pe suprafete intinse poate fi iritant.

Galbenul stimuleaza vederea, simbolizand vapaia soarelui, energie, bucurie, caldura, fructe si cereale coapte. Galbenul este o culoare benefica, iar in combinatie cu albul pur se obtine galben pal. Este totodata si culoarea geloziei. Se stie ca aceasta culoare stimuleaza si intretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate; da senzatia de caldura si de intimitate. Galbenul este culoarea caracteristica tipului activ, expansiv, investigativ si cu un nivel ridicat de aspiratie. Privita mult timp, da senzatia de oboseala, dar in tonuri palide este suportabila.

Verdele este o culoare excelenta pentru realizari financiare, fiind deci culoarea castigului financiar. Se spune ca persoana care-l poarta e inclinata sa ia initiativa, avand buna dispozitie, relaxare, meditatie, echilibru, siguranta. El faciliteaza deconectarea nervoasa. Caracterizeaza tipul pasiv, defensiv, autonom, retinut. Personalitatilor 'verzi' le place sa-i ajute pe ceilalti. Prietenii lor ii considera oameni de incredere, insa si 'verzii' pot fi victime, asa ca, uneori, ar trebui sa acorde prioritate problemelor propr

Albastrul este o culoare linistitoare, fiind culoarea intelectualului. Este dealtfel si simbolul unei iubiri ascunse. Aceasta culoare favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de incetinire a ritmului activitatii; indeamna la calm si reverie, concentrare si liniste interioara, seriozitate, meditatie. In exces, conduce la depresie. Se caracterizeaza prin profunzimea trairilor si sentimentelor. Caracteristica pentru tipul pasiv, senzitiv, perceptiv. 'Albastrii' sunt sensibili, emotivi si singuratici. Intuiesc cu usurinta starile oamenilor, dar au tendinta de a nu se increde in ceilalti. Persoanele 'albastre' adora ordinea, devotamentul si compasiunea. Pentru a scapa de stres si a fi mai calm, solutia este 'albastrul'. Albastrul reprezinta culoarea pacii, de asemenea, autoritatea si increderea - de aceea uniformele sunt, deseori, albastre. Este o culoare ideala pentru a fi purtata la un interviu pentru angajare. Este utila si in cazul in care ai probleme de hipertensiune, stres, insomnie sau anxietate.

Violetul este culoarea legata de paranormal, dar este si o culoare a suferintei. Are un efect stimulator, nelinistitor si descurajator, dand senzatia de gravitate. Semnificatia psihologica este de tristete, melancolie. 'Violetii' sunt persoane marcate de spiritualitate. Le place sa invete din experiente si sa citeasca despre vietile altora. Daca este nevoie de mai multa incredere in sine, solutia este 'violet'. Violetul este o culoare regala - asociata, in general, cu luxul, creativitatea, spiritualitatea si tot ceea ce este sofisticat. Este considerata a avea un efect benefic asupra starii mentale, fiind cunoscuta drept o culoare care sporeste increderea in sine si forta spirituala.

Albul semnifica vindecare, purificare, nou, neatins, calm. Albul reprezinta puritat Totodata, albul sugereaza si sinceritatea. Are efecte de expansivitate, usurinta, suavitate, robustete, puritate, raceala; exprima pace, impacare, liniste, inocenta, curatenie, sobrietate. Este in mod logic o culoare a perfectiunii si este preferata adesea de catre persoanele care au atins o maturitate suficienta a cunoasterii celorlalti. Mai mult ca sigur ca o astfel de persoana va sti intotdeauna cum sa iasa dintr-o situatie critica si va cunoaste potentialul si calitatea prietenilor sai. Atributul sau este diplomatia, convingerea ferma si forta de caracter.

Negrul sugereaza confuzie, nehotarare, durere, despartire. Are efecte psihologice de neliniste, retinere, depresie, introversie; impresie de adancime, greutate; are o semnificatie psiho-afectiva de tristete, sfarsit, singuratate, despartire, doliu. Poate fi utilizat ca element de delimitare, contrast sau fond pentru celelalte culori. Poate ca nici una dintre culori nu ascunde atatea semnificatii ca aceasta, care se pare ca este considerata ca fiind una de tranzit. S-a constatat ca preferinta catre vestimentatia neagra este intotdeauna in functie de starea de spirit a persoanei care o poarta. Ea anunta dorinta de singuratate, independenta, neimplicare si mai ales, perioade de criza morala.

Culorile contrarii, precum albul si negrul simbolizeaza dualismul intrinsec al fiintei umane. O imbracaminte in doua culori, asemenea a doua animale fata in fata, fata-n spate, spate-n spate sau doi dansatori, toate exprimand conflicte ale unor forte care se manifesta la toate nivelele existentei; de la universul cosmic la lumea intima, negrul reprezentand fortele nocturne, negative si involutive, albul fortele diurne, pozitive si evolutive. 'Echilibre' de culori contrarii pot fi considerate si 'unitatile' rosu - albastru care simbolizeaza opozitia intre cald si rece, intre cer si pamant, intre benefic si malefic.

Simbolismul cosmic al culorilor este regasit la zeitatile din multe cosmogon Multi dintre indienii din America de nord asociaza fiecaruia dintre cele sase sectoare cosmice o culoare sacra. Aproape de sol se afla albul (culoare care va aparea sub forma perlelor), care indica zorile, peste alb era asternut albastrul (culoare care va apare sub forma peruzelei), pentru a marca dimineata, peste albastru era galbenul, simbol al asfintitului si deasupra se afla negrul, simbol al nopt

Culorile au si un simbolism de ordin bilogic si etic. De exemplu, la egipteni, valoarea simbolica a culorilor intervine adesea in operele de arta. Negrul este simbolul renasterii postume si al dainuirii vesnice, culoarea bitumului cu care se impregnau mumiile, culoarea zeitelor Anubis (calauzitoarea mortilor pe lumea cealalta) si Min (ocrotitoarea genezei si a secerisului). Verdele coloreaza uneori pe intunecatul Osiris, pentru ca este culoarea vietii vegetale, a tineretii si a sanatat Pielea lui Amon, zeul aerului, are culoarea albastra, iar rosul este culoarea blestemata a lui Seth si a tot ceea ce este vatamator, violenta de temut, rautatea perversa.

Simbolismul religios al culorilor este usor de 'regasit' si in alte traditii si credinte. Astfel, in traditia crestina, culoarea este o participare a luminii create si a celei necreate. Scriptura si Sfintii Parinti nu fac altceva decat sa glorifice maretia si frumusetea luminii, cuvantul lui Dumnezeu fiind denumit 'lumina din lumina', realizandu-se o structurare luminoasa a universului.

 Artistii crestini devin deosebit de sensibili la reflectarea divinitatii in structura luminoasa a universului. Interpretarea culorilor va avea un punct de plecare in normele antichitatii dar, cu timpul, va capata 'resurse' simbolice proprii, iesite din arhaic. Initial se pleaca prin 'reprezentari' de culoare in mozaicurile, miniaturile si vitraliile folosite la construct Culoarea simbolizeaza o forta in ascensiune cumulata cuceritorului joc al jocului de lumini si umbre din casele si bisericile romane, unde umbra nu este contrariul luminii ci o insoteste pentru a o pune mai bine in valoare si a contribui la revarsarea ei. Se va merge pana la crearea unui principiu care spune ca toti credinciosii nu trebuie sa se multumeasca, sa admire frumusetea culorilor ci trebuie sa le sesizeze intelesul si, prin ele, sa se inalte pana la lumina creatorului.

Aceste consideratii 'deosebite' asupra divinitatii si luminii au ajuns (evolutiv) pana la a asimila (fara o regul absoluta) culoarea alba Tatalui, culoarea albastra a Fiului, culoarea rosie a Sfantului Duh. Este evident ca, de aici, au aparut si unele interpretari 'de asimilare' tehnica cum ar fi verdele sa fie asimilat vietii si sperantei, albul credintei si castitatii, rosul dragostei, negrul caintei si apropiatei judecati. Pentru Filon din Alexandria, universul este reconstituit din patru culori de baza: albul este pamantul, verdele este apa, violetul este aerul, rosul este focul. De aici pana la asimilarea culorilor la vesmintele liturgige sau imbracamintea de ceremonie nu a fost decat un pas. Culorile care simbolizeaza ansamblul elementelor constitutive ale lumii fiind usor asociate la totalitatea universului actiunilor rituale.

In Africa culoarea neagra este, de asemenea, un simbol religios, incarcat de sens si putere. Diferitele culori sunt tot atatea mijloace de accedere la cunoasterea celuilalt si de a actiona asupra sa, ele fiind investite cu o valoare magica, bine precizata. Astfel, albul este culoarea mortilor, semnificatia ritualica a acestuia mergand pana la culoarea care serveste la alungarea mortii, atribuindu-se si o semnificativa putere curativa. Adesea, in ritualurile initiatice, albul este culoarea primei faze, cea a luptei impotriva mort Ocrul galben este o culoare neutra, intermediara, cea care serveste la impodobirea fondului, deoarece este culoarea pamantului si culoarea frunzelor vestede. Rosul este culoarea sangelui si, prin asociere, culoarea viet Tinerele mame, tinerii initiati, oamenii maturi, in timpul ritualurilor diverselor anotimpuri, se impodobesc cu rosu. Negrul este culoarea noptii, culoarea incercarii si a suferintei, a misterului si pericolului. Verdele este culoarea initiatilor si a podoabelor acestora, fiind deseori folosit impreuna cu alte culori pentru a delimita, transmite, esenta initier

  In traditiile islamice simbolismul culorilor atinge un fel de apogeu al simbolismului si al credintelor magice. Animalele de culoare neagra sunt considerate nefaste, un caine negru fiind vestitorul unei viitoare morti intr-o familie, gainile negre sunt folosite la vrajitorie. Negrul are si valoarea unui antidot impotriva deochiului si poate fi folosit ca mijloc de influentare a timpului, conform principiului  magiei homeopatice. Albul este culoarea luminii si a stralucirii, un semn de bun augur. Din acest motiv o importanta valorificare magica este adusa laptelui, pe de o parte a originii si utilitatii acestuia dar si pe de cealalta parte a culorii sale albe. S-a ajuns pana intr-acolo incat atunci cand i se citeste unei persoane un descantec, ea trebuie sa-i dea medicului sau scribului drept plata ceva alb. De bun augur este considerata si culoarea verde, fiind simbolul vegetatiei. A oferi cuiva ceva verde, mai ales dimineata, insemana ca ii va purta noroc. De aici s-a nascut obiceiul de a se arunca manunchiuri de iarba in directia lunii pentru ca luna calendaristica sa fie verde, binecuvantata. Verdeata care creste datorita apei, sursa a vietii, se considera ca are efect si asupra mortii, transmitand energie vitala. Galbenul este culoarea aurului si a soarelui, capatand din acest motiv valori magice intense.

Pentru misticii arabi, simbolistica va merge mai departe: o scara a culorilor reprezentand manifestarile luminii absolute in momentul extazului. Aceste scari ale culorii au avut diverse 'structurari' cum ar fi: o scara merge de la albastru, rosu, galben, trecand prin alb, verde, bleu pal, pana la lumina lipsita de culoare, o alta scara merge de la alb (culoare a Islamului), galben (culoare a credinciosului), albastru inchis (culoare a binefacerii), verde (culoarea pacii), azur (culoare a certitudinii intuitive), rosu (culoare a Gnozei), pana la negru (culoare a Existentei Divine, adica a culorii in sensul propriu in care sunt intelese toate culorile si unde nu mai pot fi cuprinse alte culori). O alta atributie interpretativa se poate aduce rosului si verdelui care simbolizeaza harul divin, care aduce sufletului mesajul sperantei. Rosul provine de la soare si este, ca atare, cea mai buna dintre culori.

  Conform metodei dhikr (invocatie a numelui divin) la maestrii naksabenditi sunt luate in considerare centrele subtile ale fiintei umane, asociindu-se acestora luminile corespunzatoare. Astfel, lumina inimii este galbena, lumina spiritului este rosie, lumina centrului subtil numit 'secretul' este alba, centrul denumit 'cel ascuns' este negru, 'mai ascunsul' este verde.

  In tratatul despre 'Omul perfect' (Insan-ul-kamil), se afirma ca misticii au vazut cele sapte ceruri care se inalta peste sferele pamantului, apei, aerului si focului. Astfel, 'Cerul Lunii', invizibil datorita subtilitatii sale, creat din natura gandirii are o culoare mai alba decat argintul. 'Cerul lui Mercur', lacas al anumitor ingeri, creat din natura gandirii, are culoarea cenusie. 'Cerul lui Venus', creat din natura imaginatiei, lacas al 'Lumii Similitudinilor', are culoarea galbena 'Cerul Soarelui', creat din lumina inimii, este galben ca aurul stralucitor. 'Cerul lui Marte', stapanit de Azrael, ingerul mortii, cer creat din lumina judecatii, are culoarea rosu sangeriu. 'Cerul lui Jupiter', creat din lumina meditatiei, lacasul ingerilor a caror capetenie este Sfantul Mihail, are culoarea albastra. 'Cerul lui Saturn', creat din lumina Inteligentei Primordiale are culoarea neagra. Aici se descriu si  sapte simboluri ale pamantului, carora le corespund anumite culori.

De la cele sapte ceruri, la cele sapte pamanturi, se face trecerea la omul interior si cele sapte culori ale organelor fiziologiei subtile. Colorarea caracteristica a luminilor, care sunt voalurile subtiri ce infasoara fiecare dintre centrele subtile dezvaluind pelerinului etapa evolutiei sau a itinerariului spiritual unde se afla: lumina corpului (a lui Adam din faptura ta) este de culoare gri ca fumul, batand in negru, cea a sufletului vital (Noe din faptura ta) este de culoare albastra, cea a inimii (Avraam) este de culoare rosie, cea a forului intim (Moise) este alba, cea a spiritului (David) este de culoare galbena, cea a misterului (Iisus) este de un negru luminos, cea a centrului divin (Mahomed) este verde stralucitoare (culoarea verde este considerata a fi cea mai corespunzatoare a secretului Misterului Misterelor.

   Toate aceste consideratii despre si pentru culoare nu aveau cum sa nu se implice si politica lumii islamice. Astfel, negrul a intrat printre simbolurile politice odata cu abbasizii, in emblemele califatului si ale statului, steagurile negre fiind simbolul revoltei abbaside. Califii purtau o mantie neagra si nu era ingaduit sa te prezinti la palat imbracat in alta culoare decat negru. De asemenea hainele de ceremonie erau negre, stofa de mobila si perdele din salile 'publice', voalul ce acopera Ka'ba este mereu negru.

Cum culoarea neagra era emblema abbasizilor, alizii au adoptat verdele, abolindu-se folosirea negrului. Apoi, albul a devenit simbolul omeiazilor. Cu timpul aceasta culoare devenind insemnul intregii opozitii, acordandu-se calificativul de alb inclusiv religiei care se opune celei islamice. De aici s-a ajuns la un fel de 'generalizare' care desemna prin termenul de 'alb si negru' pe toti supusii imperiului, cei liberi si cei rebeli. Una din particularitatile de interpretare cunoscute este legata de culoarea rosie. Astfel, din vremuri preislamice, persii si strainii erau numiti 'Rosii', in opozitie cu arabii care erau numiti 'Negrii', de unde a aparut expresia 'Rosu si Negru' care desemneaza intreaga lume.

Asemenea arabilor, europenii au dezvoltat un 'sistem' de intrerpretare a culorilor, cu toate ca acesta este destul de interpretabil. Cel mai bine precizat sistem este cel masonic unde albul corespunde Intelepciunii, Harului, Victoriei, rosul corespunde Inteligentei, Rigorii si Gloriei, albastru corespunde Coroanei, Frumusetii, Fundamentului, negrul corespunde lui Malkuth si regatului. O atentie deosebita s-a acordat culorii albastre care mai desemneaza si Cerul, Templul si Bolta instalata, esarfa albastra fiind aproape general folosita: francezii utilizau esarfa albastra, scotienii esarfa albastra tivita cu rosu. Si astfel, in tarile europene, s-a creat echilibrul 'rosu - albastru' pentru a delimita intreg cuprinsul lum

Se poate spune ca sistemele descrise mai sus au o oarecare asemanare intre ele dar, de multe ori simbolistica culorilor este 'inversa' la popoare destul de apropiate. Astfel, in tarile islamice semnul doliului era negru pe cand vechii musulmani din Spania asociau doliului culoarea alba. Europenii interpreteaza negrul drept o culoare negativa (fiind abordata, de exemplu, de catre purtati si considerata aproape general a fi culoarea paganilor) si, mai nou, si culoarea rosie, asociata de arabi si restului lumii, este asociata si de catre europeni.

Poate ca ar trebui sa privim putin in trecut la credintele andamanilor, care afirma ca omul are suflet rosu si spirit negru. De la suflet se trage raul si de la spirit binele, afirmau aceste credinte. Tinand cont de simple asocieri la viata reala si actuala se poate deduce foarte usor ca simbolul culorii poate fi mai puternic decat se pare. Anticii au recunoscut puterea culorii din cele mai vechi timpuri. Astfel, orasul Ecbatana avea sapte ziduri zugravite in culorile celor sapte planete, fiind conceput asemenea unui microcosmos. De aici pana la asocierile de culoare ale alchimistilor nu este decat un pas. Alchimia urmeaza o ordine ascendenta a culorilor atribuind negrul materiei, celor oculte, pacatului, penitentei, albul mercurului, inocentei, iluminarii, fericirii, rosul sulfului, sangelui, pasiunii, sublimarii, albastrul cerului, aurul lui Opus Magnum.

Printre particularitatile de interpretare a culorilor putem aminti de anumite traditii agrare europene, in care seceratorii fac din ultimul snop de grau o capatana neagra cu buzele rosii, originare culorilor magico - simbolice ale organului feminin. Rosul este, de altfel, regasit in multe traditii ca fiind culoarea vitala si genezica prin excelenta. Trebuie retinut ca interpretarile obscurului ii atribuie acestuia, puterea de a fi miezul germenului, negrul fiind locul germinatiilor, culoarea originilor, a inceputurilor, a impregnarilor, a ocultarilor, in faza germinativa inainte de explozia luminoasa a naster Poate ca acesta este sensul Fecioarelor negre, zeite ale germinarii si ale cavernelor, ca artemis din Efes cu fata intunecata si stralucitoare.

6. Contrastele cromatice si acromatice

Intr-un tablou, un pictor poate intrebuinta culorile fǎcandu-le sǎ difere puternic, unele de altele prin tentǎ, prin ton si prin gen (caldurǎ sau rǎcealǎ). Acestea sunt contrastele de culoare. Ele exprima conflictul mai mult sau mai putin dramatic dintre culori sau dintre alb si negru. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur dǎ un contrast pur spectral; un rosu pur langǎ un verde pur - contrast complementar; un rosu pur intens langǎ un verde stins ori in griurile lui roscate dǎ contrast de saturatie sau de calitate. O suprafatǎ de galben mai mare decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langǎ un violet sau un roz langǎ un rosu inchis dǎ contraste de inchis - deschis, dupǎ cum o culoare caldǎ langǎ una rece - un contrast de cald - rece. Contrastul alb-negru este cel mai taios, net, dur, ce actioneaza asemenea unei lame bine ascutite.

Contrastele cromatice cele mai cunoscute sunt in numar de sapte:

Contrastul culorii in sine: apare prin alaturarea unor culori curate. Exprima optimism, explozie de bucurie, de viata. (ANEXA 1)

Contrastul deschis-inchis (ANEXELE 5, 6): se obtine alaturarea unor culori cu luminozitati diferite (valori tonale diferite). "Este cunoscut si sub denumirea de perspescitva tonala. Ea sugereaza si unele efecte impresive - de aproape, de greu - de culori inchise; de departe, usor - culori deschise. Termenul de valoare a unei culori poate fi folosit si pentru tonul ei."(Maria Ilioaia, Metodica predarii desenului)

Contrastul de cantitate: rezulta din alaturarea unor culori stralucitoare (saturate) cu culori tulburi (stinse, rupte) dar saturate. Maria Ilioaia afirma ca acest contrast mai poarta si denumirea de perspectiva cromatca. El este evident in functie de gradul egal de saturatie, raportul dintr-o culoare saturata stralucitoare si o culoare saturata dar tulburata (inchisa). Ca si contrastul de clar - obscur el aste de fapt un efect al luminozitatii diferite a culorilor.

Contrastul de calitate (ANEXELE 5, 6): se obtine prin inlaturarea unor culori care acopera suprfete de marimi diferite. Prin notiunea de calitate a unei culori se intelege gradul ei de saturatie (de puritate). Contrast de calitate numim raportul dintre culorile saturate, stralucitoare, fata de culorile mate si tulburate (amestecate). Culorile pot fi tulburate in 4 feluri: cu alb, cu negru, prin amestec cu alb si negru (gri), prin culorile complementare respective.

Contrastul complementar (ANEXA 7): rezulta din alaturarea culorilor complementare perechi. Numim culori complementare doua culori care prin amestec fizic dau un gri inchis perfect. Conditia este ca una din ele sa fie primara (rosu, galben, albastru), iar cealalta binara (orange, verde, violet). Exista astfel 3 grupe de culori complementare: Rosu - Verde; Galben-Violet; Orange-Albastru In acest tip de contrast se cere ca una din cele doua culori sa fie dominanta ca intindere ori stralucirea si, alaturi de aceasta - pentru temperarea contrastului violent - sa fie folosite tente care sa le apropie, sa le potoleasca stridenta. A imprumuta unei culori din caracterul celeilalte, inseamna a crea intre ele o analogie. Introducand in rosu o cantitate mica de verde, inseamna ca le inrudim, ca stabilim o analogie. Contrastul violent se tempereaza si se produce un acord cromatic. Intr-o compozitie se pot folosi una sau mai multe perechi de complementare. Griurile colorate au o mare insemnatate in cromatica unui tablou, dau unitate si leaga culorile intre ele.

Contrastul cald - rece: apare atunci cand se alatura culorile calde cu cele reci; efectul lui este maxim, de soc. Culorile calde sunt rosu, orange, galben, iar culorile reci: violet, albastru, verde. Orange este cea mai calda culoare pentru ca este rezultatul amestecului intre doua culori calde: R si G, iar cea mai rece culoare este albastrul, care se obtine din amestecul a doua culori reci: V si Vi. Exista posibilitatea fiecarei culori de a fi incalzita sau racita:

a. prin amestec fizic daca in amestecul respectiv domina cantitativ o culoare rece sau dimpotriva o culoare calda.

b. prin juxtapunere, adica prin alaturarea a doua culori. Rosu langa Orange - se raceste usor; R langa Galben - se raceste mai mult; R langa Albastru - se incalzeste vizibil; R langa Violet - se incalzeste usor.

In ceea ce priveste spatialitatea, adica efectul indepartat-apropiat, culorile calde tind sa iasa in relief, creeaza impresia de apropiat, pe cand culorile reci tind spre adancime, creeaza impresia de indepartare. Orange da senzatia de apropiere foarte mare in spatiu. Albastru da senzatia de departare mare in spatiu.
Urmarind efectul de greutate se distind culori usoare - galben, orange, rosu deschis si verde-galbui; culori grele - violet-albastrui, verde si rosu inchis

Contrastul simultan si succesiv: se manifesta atunci cand o culoare curata reclama fiziologic culoarea ei complementara. Aceasta se bazeaza pe legea complementaritat Fiecare culoare pura solicita complementara ei; daca aceasta lipseste atunci ochiul nostru produce, ca o compensatie, senzatia de culoare complementara. De exemplu atunci cand privim fix o pata cromatica verde si apoi inchidem ochii aceeasi pata cromatica apare in rosu complementar. Un fenomen asemanator are loc atunci cand se priveste o pata de gri inconjurata de o culoare primara saturata: se observa ca ea apare colorata usor in culoarea complementara.

Avem de a face totusi cu doua contraste: contrastul simultan si contrastul succesiv.

Contrastul simultan apare atunci cand sunt juxtapuse doua culori cu o luminozitate agala. Ele sunt asezate la o distanta de 120⁰ pe cercul cromatic. Ochiul cauta sa adauge si complementarele care lipsesc. De pilda in jurul portocaliului apar licariri albastre. In acest fel ochiul intareste contrastul. Griul neutru inconjurat de galben se vede colorat usor in violet; asezat pe albastru griul neutru se vede colorat usor in oranj si asezat pe rosu, griul se vede usor colorat in verde Atat contrastul cald - rece cat si cel succesiv si simultan pot fi considerate drept consecinte ale contrastului complementar.

7. Amestecul culorilor

"Amestecul fizic (substractiv) a doua sau cel mult trei culori pigmentare se poate realiza prin interfuzionarea lor." (Maria Ilioaia, "Metodica predarii desenului")

"Amestecul aditiv are loc pe retina ochiului, in timp ce o culoare lumina se adauga alteia." (Maria Ilioaia, "Metodica predarii desenului")

"Amestecul substrativ, prin supunere, se realizeaza si prin suprapunerea tentelor transparente de culoare." (Maria Ilioaia, "Metodica predarii desenului")

Din amestecul fizic al culorilor primare, doua cate doua, in proportii anumite (cantitati mai mult sau mai putin egale) se obtin alte 3 culori numite culori binare de gradul I. Astfel prin amestecul fizic al culorilor rosu si galben se obtine oranj. (R+G=O); prin amestecul fizic al culorilor galben si albastru se obtine verde (G+A=V); prin amestecul fizic al culorilor rosu si albastru se obtine violet.(R+A=Vi)

Culorile care sunt asezate diametral, intr-un cerc sunt culorile complementare: rosu cu verde, albastru cu portocaliu, galben cu violet. Aceste perechi de culori amestecate in anumite proportii dau griul neutru. Prin juxtapunere ele se exalteaza. Teoretic amestecul lor da alb. In amestecul fizic al culorilor se tine seama de acuratetea si consistenta pigemtului intrucat intensitatea culorilor indica raportul dintre tulbure si curat al tonalitatilor acelei culori.

Prin amestecul fizic in anumite cantitati a cate una din culorile primare cu cate una din culorile vecine, binare de gradul I, se obtin culori binare de gradul II, nuatele (exemplu: rosu + oranj = rosu aprins). Amestecand intre ele, in anumite cantitati, doua cate doua culori binare de gradul I se obtin culorile ternare , binare de gradul III: griurile acromatice. De pilda atunci cand se amesteca, in anume cantitati, verde si oranj se poate obtine ocru (siena naturala galbuie). Daca se amesteca violet cu oranj se poate obtine maro-roscat (siena arsa) si daca se amesteca violet cu verde se poate obtine gri-albastrui-inchis. Astfel culorile binare de gradul III contin in amestecul lor cate trei culori (culori ternare).

Daca se continua amestecul fizic al culorilor, in anumite cantitati, se pot obtine un numar cat mai mare de alte culori. De pilda: amestecand albastru - violet cu verde se poate obtine albastru marin; amestecand (in cantitati inegale) rosu trandafiriu cu verde se poate obtine masliniu.

Prin amestecul joc al culorilor vecine in cercul cromatic in care ele intra in cantitati neegale se pot obtine diferite claviaturi de nuante ale acelor culori care au intrat in amestec in cnatitati mai mare. Acestea juxtapuse, succesive dupa stralucirea lor; formeaza game complexe ale culorilor respective.

Procedeeul de amestec fizic al unei culori cu o alta culoare (in cantitati diferite) prin care se obtin diferite calitati (nuante si gruiri colorate) se numeste modularea acelei culori.

Amestecul a doua culori binare de gradul I cu o culoare primara poate sa dea un gri colorat (exemplu: oranj+verde+rosu). Amestecul a 2 culori primare cu o culoare binara de gradul I poate sa dea tot un gri colorat (exemplu: rosu+galben+verde). Amestecand cele trei culori primare in anume cantitati se obtine un gri neutru. La fel se intampla si atunci cand se amesteca cele 3 culori binare de gradul I in anume cantitati se obtine tot un gri perfect.

Griul perfect se mai poate obtine si prin amestecul unei parti de culoare primara (exemplu albastru) cu o anumita cantitate de culoare de gradul I (exemplu portocaliul). Culorile pot fi amestecate si cu din ce in ce mai mult alb, intensitatea lor luminoasa urcand in inaltimi ( rosu curat amestecat cu din ce in ce ami mult alb). Se observa ca de la o anumita treapta de inaltime (care poata sa corespunda octavei unui sunet) se produce o disonanta (rosu devine roz).

La fel se intampla si atunci cand culorile se amesteca cu din ce in ce mai mult negru. Luminozitatea culorile scade treptat in adacime, producandu-se disonanta (exemplul apare culoarea grena). Aceasta modelare a culorilor precum si a negrului si albului se poate realiza cu elevii si prin diferente exercitiu - joc. Ele pot fi insotite de diferite actiuni de observare a unor opere de arta, sau a naturii, prin care se dezvolta acuitatea vizuala.

8. Armonizarea culorilor si modalitati de armonizare a acesteia

Dupa colorarea desenelor din imagini si memorie, copiii isi dezvaluie personalitatea, in desenul dupa natura, putem incerca prin diferite procedee simple, aplicarea unor principii de armonizare dupa modele luate tot din natura. De exemplu:

Cand se coloreaza o crenguta cu cirese elevii vor sti ca au folosit o culoare primara si una binara ( rosu si verde); aceasta o vor constata si pe cercul cromatic. Vor sti ca portocaliul atrage albastrul. Se poate colora astfel o natura moarta in care portocalele vor sta pe un fond albastru. Galbenul atrage violetul. Se observa ca viorelele si panselele au un centru galben;

Puse alaturi culorile complementare se atrag si par v De exemplu o cusatura executata in culorile violet, portocaliu si verde este corect armonizata daca culorile nu au aceleasi suprafete;

Asezand pe suprafete neegale culorile de contrast, culorile calde langa culori reci, galben cu verde; tonuri inchise langa tonuri deschise, de exemplu rosu - inchis, rosu - deschis;

Cu ajutorul culorilor apropiate ca nuantate si a tonurilor apropiate, calde sau a tonurilor reci; de exemplu culoarea marii, albastru deschis cu alb - inchis si verde.

Pentru obtinerea unor nuante in practica la clasele I - IV se foloseste amestecul a doua culori: culori primare cu culorile binare sau amestecul culorilor alaturatr in spectru. Culoarea mai deschisa sau mai inchisa o da amestecul cu apa mai multa sau mai putina. Amestecul cu alb se poate face la tempera.

Ana Pasca in Metodica predarii desenului considera ca in clasele mici e bine sa avem truse cu mai multe nuante, intrucat elevii, gasesc mai greu o culoare noua. Lucrand cu culori diferite ei vor parasi obiceiul de a colora cu culorile de baza si se obisnuiesc cu nuantarea si armonizarea.

Armonizarea cromatica este un efect al organizarii unor culori intr-un tot unitar care produce o evidenta atat sensibila cat si spirituala. Cele mai frumoase culori daca sunt confuz ordonate nu produc un efect armonios. Efectul armoniei este acela de multimire, de satisfactie, de echilibru.

Se cunosc mai multe moduri prin care se pot pune culorile in acord. De pilda:

Prin inlaturarea a doua culori de aceeasi natura (exemplu: albastru marin, albastru de prusia);

Prin alaturarea culorilor de aceeasi valoare, ton (exemplu: rosu deschis, alb deschis) adica culorile pastelate;

Prin alaturarea culorilor de aceeasi intensitate, dar de natura diferita (exemplu: verde intens, galben intens);

Prin alaturarea a doua culori complementare, cand una este pura si alta este rupta (prin amestecul unei cantitati mici din cealalta) sau tulburata cu alb sau negru (exemplu: verde-griu-rupt cu rosu pur sau verde pur cu rosu inchis, tulburat cu negru).

Armonizarea culorilor se realizeaza si prin asezarea intre ele a unei culori de mijloc (culori ce rezulta din amestecul celor doua culori). Pentru a se acorda trei culori, una dintre ele trebuie sa      fie de maxima intensitate, a doua diminuata iar a treia doar sugerata (exemplu: rosu intens, galben mai putin iar albastru foarte pal). In acest fel, culoarea rosie le insufleteste pe celelalte doua.

Doua nuante calde ale unei culori se armonizeaza cu o nuanta rece a acelei culori (exemplu: rosu-gapben si rosu-oranj cu rosu-albastru). De asemenea doua nuante reci ale unei culori (exemplu: verde-albastrui, verde-violet cu verde galben).

Acordul cromatic intre culorile complementare se realizeaza si prin echilibrarea suprafetelor acoperite de ele. De pilda o anumita suprafata de culoare galbena se echilibreaza cu o suprafata de trei ori mai mare de culoare violet, o anumita suprafata de culoare oranj echilibreaza o suprafata de doua ori mai mare de culoare alba; si o suprafata de culoare verde se echilibreaza cu o suprafata egala de culoare complementara, rosie.

Acordul culorilor complementare sau al altor culori nu inseamna anihilarea, distrugerea contrastelor lor ci acordul disonantelor expresiei, a energiei lor. Siintetizand, putem picta pe urmatoarele game de culoare:

Game simple, consonante, pe o culoare = 6 monocromii : R,O,G, V, A, Vi;

Game simple, consonante, pe o culoare dominanta = 6 culori dominante: R,O,G, V, A, Vi;

Game simple, consonante, pe doua culori vecine = 6 game: R+O; O+G; G+V; V+A; A+Vi; Vi+R;

Game compuse, consonante, pe cate trei culori vecine = 6 game: R+O+G; O+G+V; G+V+A; V+A+Vi; A+Vi+R; Vi+R+O;

Game simple, disonante pe doua culori complementare = 3 game: R+V; A+O; G+Vi;

Game simple, disonante pe cate doua culoari binare gradul I = 3game: O+V; V+Vi; O+Vi;

Game simple, disonante pe doua culori primare = 3 game: R+A; A+G; R+G;

Gama simpla disonanta, pe 3 culori primare: R+G+A;

Gama simpla disonanta, pe 3 culori binare de gradul I: O+V+Vi;

Game compuse, disonante pe cate doua game de complementare = 3 game: R+V; G+Vi / G+Vi; A+O / A+O; R+V;

alte game pe cate 5 culori;

o singura gama pe toate cele 6 culori.

La acestea adaugam gamele pe culori deschise, pastelate, pe culori inchise, pe culori grizate sau pe griuri colorate.

Toate sunt foarte frumoase, dar cele mai placute copiilor sunt culorile pure, vii, contrastante.

Sa dam copiilor aceste culori!