MI-E DRAGA PADUREA

MI-E DRAGA PADUREA

Mi-e draga padurea si murmurul ei

Em G D Em

Mi-e plin iar rucsacul bocancii sunt grei

C G D Em

Strabat iar poteca vreau muntii sa-nfrunt

Em G D Em

Si linistea pietrei din nou s-o ascult.

Pornesc catre creste cu dorul hoinar

Si fluier intr-una si nu am habar

De vanturi mi-aduna deasupra nori grei

De ploua, de ninge, nu-mi pasa de ei.

Nu sunt niciodata prea singur in munti

Ma-ntampina brazii si jepii marunti

Izvorul ma-ntreaba 'Urcusul e greu?'

Si-asteapta raspunsul din cantecul meu.

Caci cantul mi-e vesnic tovaras de drum

Il cant la tot pasul, cum cant si acum

El stie tot dorul din sufletul meu

Mereu e cu mine la bine si greu.