DENSITATEA AERULUI

DENSITATEA AERULUI

Densitatea aerului variaza amplu de la o regiune geografica la alta, in functie de conditiile specifice de temperatura, presiune, umezeala a aerului si altitudine. In mod normal, densitatea aerului nu constituie un factor major de influenta fiziologica, dar efectul acestei proprietati atmosferice nu mai poate fi neglijat in zonele populate situate la altitudini considerabile (4.000 m in Mt.Anzi si 6.000 m in Podisul Tibet) sau in regiunile cu climat tropical-umed (Asia de Sud-Est), unde, din cauza scaderii extreme a presiunii atmosferice, in primul caz, si a cresterii temperaturii si umiditatii aerului, in al doilea caz, valorile densitatii atmosferice scad sensibil, afectand eficienta reactiilor motrice ale indivizilor. Astfel, se apreciaza ca, prin scaderea densitatii aerului, pierderile energetice suferite de organismul uman in timpul efectuarii unui lucru mecanic vor fi mult mai reduse, datorita diminuarii fortei de frecare rezultata in urma scaderii corespunzatoare a rezistentei aerului. Numai pe aceasta baza se poate explica uimitoarea capacitate de efort mecanic a unor grupuri de amerindieni (din zona andina) sau serpasi (din zona tibetana) care, desi trebuie sa invinga neajunsul creeat prin insuficienta volumului de oxigen inspirat (VO₂ max.), reusesc sa efectueze munci fizice grele, cu intensitati energetice de peste 400 W, la inaltimi obisnuite de 6.000 m.

Acest 'avantaj cinetic', pus pe seama scaderii densitatii aerului, este intens utilizat in probele sportive, care incearca sa obtina imbunatatirea performantelor cronometrice si de distanta. Asadar, din calculele balistice efectuate, rezulta ca, din acest motiv, la aruncarea greutatii se pot castiga 5,8 cm, la ciocan - 53 cm, la sulita - 69 cm, iar la disc - 162 cm. De asemenea, la probele de viteza, performantele sportive se pot imbunatati cu 10% pe distantele de 400 m, 5.000 m si 10.000 m si cu 36% la 800 m alergare. Aceste efecte au fost sesizate cu surprindere cu prilejul editiei din 1968 a Jocurilor Olimpice de Vara, desfasurate la Ciudad de Mexico (Mexic), in conditiile unui climat tropical-umed caracteristic altitudinii de 2.260 m, despre care se credea ca va avea un efect negativ asupra sporturilor ce necesita un consum energetic predominant aerob. Actiunea 'adjuvanta' a densitatii aerului a anulat insa efectul contrar al hipoxiei, favorizand obtinerea, la aceste discipline sportive, a unui numar de recorduri olimpice egal cu cel al editiilor precedente.