Sub
aceasta denumire sunt cunoscute mai multe specii de gândaci din familia
Scarabaeidae. Cele mai importante specii din Europa centrala si de
est sunt carabusul de mai (Melolontha melolontha) si
carabusul de padure (Melolontha hippocastani). Ceva mai rar
poate fi întâlnit în aceste zone si carabusul Melolontha
pectoralis.
Aspect: 20-30 mm lungime; capul,
platosa gâtului si partea posterioara a corpului, precum si
partea inferioara sunt de culoare neagra; aripile (elitrele) sunt
maro si prezinta niste ridicaturi longitudinale, bine
formate; pe cap este inserata o pereche de antene îndoite, care la masculi
prezinta la capat 7 franjuri lungi, ca niste frunzulite;
antenele femelelor prezinta numai 6 franjuri asemanatoare, dar
ceva mai scurte; larvele ajung pâna la 65 mm lungime; sunt albicios —
galbene si rotunjite în zona abdominala (forma specifica
larvelor de carabus); ele au 3 perechi de picioare ce pornesc
din zona toracica, iar capul lor este maroniu si clar delimitat de
restul corpului.
Biologie: Perioada de zbor a
carabusilor are loc în aprilie si mai, iar atunci
acestia roiesc în zbor pe la amiaza si pe înserat. Dupa o
perioada de hranire femela carabus depune aproximativ
10-30 de oua rotunde si galbui, dispuse în gramezi, la 5-25
cm adâncime în pamânt. Apoi femela zboara din nou în padure,
livezile cu pomi fructiferi sau în gradini, pentru a se hrani.
Dupa aceasta faza de hranire ea mai depune înca un
rând de oua, însa într-un numar mai mic decât prima data.
Ea depune aproximativ 20 de oua în aceasta etapa. Dupa o a
treia faza de hranire, femela depune al treilea rând de oua, în
cantitati si mai reduse. Dupa 4-6 saptamâni
evolutia embrionara se încheie, iar larvele eclozeaza. Acestea
au nevoie de 3-5 ani, pentru a realiza transformarea în pupa, iar mai apoi
metamorfoza în carabusi adulti. Larvele se hranesc cu
substante humoase si cu radacini de plante. în ultimul
stadiu de larva transformarea în pupa are loc vara, iar
carabusul tânar eclozeaza deja la sfârsitul
verii. Acesta mai întâi ierneaza, dupa care, în primavara
urmatoare iese din pamânt.
Raspândire: Carabusii sunt
raspânditi în aproape toata Europa. Pot fi gasiti pe
diverse specii de foioase, precum artar, stejar, fag, mesteacan,
scorus, plop, nuc, castan, pomi fructiferi, precum si pe conifere,
cum este zada si duglas verde. Pe lânga acestea, carabusii
mai ataca si diferite ierburi, castraveti, sfecla si
salate.
Daunator: Carabusii
adulti se hranesc cu frunzele copacilor gazda. In cazul unei
invazii în masa, copacul poate fi desfrunzit complet. In general frunzele
mâncate ale plantelor sunt înlocuite de altele noi în luna iunie. Dar faptul
ca larvele de carabus se hranesc cu
radacinile plantelor poate fi atât de nociv, încât plantele devin
foarte slabite, iar la o furtuna mai puternica pot fi smulse din
radacini.
Prevenire: Sa fie atrasi
pradatorii naturali ai carabusilor, cum ar fi de
exemplu liliecii, bufnitele, ciorile, vrabiile, mierlele, aricii,
cârtitele, chitcanii, viespile parazite, mustele din familia
Tachinidae etc. Solul trebuie afânat în mod regulat si bine udat.
Straturile de plante sa fie acoperite cu o bucata întinsa de
plastic sau cu pânza, pe toata perioada zborului
carabusilor. Sa se planteze papadii, deoarece
acestea sunt preferate ca hrana de carabusi. Daca ei
au suficiente papadii pentru a se hrani, atunci celelalte plante
sunt ignorate. Daca se foloseste fiertura de usturoi,
carabusii pot fi goniti.
Combatere: Carabusii
adulti pot fi scuturati de pe plante, iar apoi adunati. Larvele
pot fi prinse, amplasând momeli cu balegar de cal. Pentru aceasta se
amesteca bulgari mici de balegar cu compost, iar amestecul
rezultat trebuie îngropat toamna în diferite locuri din gradina, la o
adâncime de 50 cm în pamânt.Imediat la începutul anului aceste capcane cu
balegar trebuie dezgropate, iar larvele de carabus
gasite în ele trebuie distruse.
Specii
înrudite si asemanatoare din familia Scarabaeidae:
carabusul marmorat (Polyphyllo fullo), carabusul
de gradina (Phyllopertha horticola), carabusul de
iunie (Amphimallon solstitialis) si carabusul auriu
(Cetonia aurata).