Clasificarea Ciliophorelor

Clasificarea Ciliophorelor

Clasa Spirotrichea

Cuprinde subclasele:

Subclasa Heterotrichia (heteros - diferit ; trichos - peri): corpul acoperit cu 2 tipuri de cili.

Stentor roeselii - corpul are aspect de con cu varful orientat in jos si alungit sub forma de peduncul cu ajutorul caruia se fixeaza de substrat. Baza conului reprezinta campul peristomial, inconjurat de zona adorala, dispusa intr-o spirala. La nivelul acestei zone, cilii sunt mult mai bine dezvoltati decat cilii de pe restul corpului.

Subclasa Olygotrichia (oligos - putin): corpul este acoperit cu putini cili. Majoritatea traiesc comensale in burduful mamiferelor rumegatoare. Peretele corpului este intarit de o carapace cuticulara groasa ca un schelet.

Ophryoscolex caudatus - traieste in burduful de la vaca si oaie.

Subclasa Stichotrichia

Cuprinde ciliate care se deplaseaza prin tarare. Corpul lor este turtit dorso-ventral. Cilii vibratili se gasesc doar pe fata ventrala, cei de pe fata dorsala s-au transformat in peri tactili. Cilii de pe fata ventrala s-au transformat in ciri, cu ajutorul carora aceste specii merg pe substrat.

Ex. Stylonychia mytilus.

Clasa Litostomatea

Balantidium coli - parazit in intestinul de la porc unde este total inofensiv. Daca ajunge la om poate provoca dizenterii grave.

Clasa Nassophorea

Paramaecium caudatum - vezi Lp.

Clasa Phyllopharyngea

Grupeaza specii fixate de substrat. Preiau hrana din mediul extern prin  sugere  spre deosebire de ciliate care iau hrana  prin vartej . pe suprafata crpului prezinta un sistem de tentacule. Acestea sunt de 2 tipuri:

tentacule sugatoare care au aspectul unor tuburi, fiind strabatute pe toata lungimea lor de un canal, iar la capatul liber prezinta o dilatare.

tentacule prehensile ce au aspectul unor tepi lungi si foarte ascutiti, cu ajutorul acestora prada este imobilizata si ucisa cu ajutorul unor substante veninoase.

Reproducerea: asexuat si sexuat.

Asexuat: aproape excusiv prin inmugurire, care poate fi externa sau interna.

Sexuat - are loc prin fenomene foarte asemanatoare cu cele urmarite la Parameci.

Exemple: Ehelota gemmipara - corpul este sferic. Sta fixata de substrat printr-un peduncul. Forma de apa dulce.

Tokophrya quadripartita - corpul este prevazut cu 4 proeminente rotunjite. Fiecare proeminenta prezinta cate o tufa de tentacule.

Diviziunea Diploblaste

Regnul Animalia (vechiul subregn Metazoa) se imparte in 2 diviziuni, in functie de numarul de foite sau paturi celulare care intra in componenta corpului:

Diviziunea Diploblaste

Diviziunea Triploblaste

Diviziunea Diploblaste se imparte in 2 subdiviziuni:

I. Subdiviziunea Porifera - peretele corpului este strabatut de numerosi pori, iar digestia este in intregime intracelulara. Cavitatea corpului nu are rol in digestie, fiind numita cavitate paragastrala.

II. Subdiviziunea Coelenterata - cavitatea corpului comunica cu exteriorul printr-un singur orificiu, iar digestia incepe la nivelul cavitatii corpului, numita din acest motiv cavitate gastrala.

I. Subdiviziunea Porifera cuprinde o singura increngatura - increngatura Porifera.

Increngatura Porifera (Spongiaria, Spongia)

Caracterizare generala - vezi lucrari practice.

Structura si organizarea spongierilor: - la spongieri se descriu 3 tipuri de organizare: Ascon, Sycon si Leucon.

Tipul Ascon: - cel mai simplu tip de organizare al spongierilor. Este intalnit la spongierii cei mai inferiori ca Leucosolenia primordialis sau Ascyssa acufera. Stadiul tanar al acestor spongieri poarta numele de Olynthus. Acest stadiu are aspectul unei urne fixate de substrat prin intermediul unui peduncul. La extremitatea superioara prezinta un orificiu larg numit oscul. Peretele corpului este subtire si strabatut pe toata intinderea sa de o multime de pori mici numiti pori inhalanti. Cavitatea larga din interiorul corpului se numeste cavitate atriala sau cavitate paragastrala.

Constitutia peretelui corpului, tipuri de celule, desen - vezi lucrari practice.

Tipul Sycon: - reprezinta a 2 - a treapta in dezvoltarea spongierilor. Este intalnit mai frecvent in cazul familiei Syconidae. La exterior, corpul are acelasi aspect ca si in cazul tipului precedent, adica forma de sac sau de urna. Structura peretelui corpului este insa mai complicata. In acest caz, peretele corpului este mai gros, fiind strabatut transversal de numeroase diverticule.

Diverticulele sunt de 2 tipuri:

diverticule ciliate - sunt captuste cu coanocite si comunica pe de o parte cu diverticulele inhalante intre care se gasesc prin intermediul porilor inhalanti, iar pe de alta parte cu cavitatea paragastrala prin intermediul unei deschideri largi cunoscuta sub numele de apopil. De la apopil si pana la cavitatea paragastrala exista un scurt canal exhalant. Apopilele se gasesc in mijlocul unei membrane contractile numita diafragm, care se poate ingusta sau largi aceste deschideri in functie de imprejurari.

diverticule inhalante sunt captuste cu pinacocite. Comunica cu exteriorul prin intermediul unor orificii numite ostii.

Tipul Leucon: - reprezinta cea mai avansata treapta in structura spongierilor. Patura mijlocie, mezenchimatoasa, este foarte bine dezvoltata, peretele corpului fiind foarte gros. Patura cu coanocite a patruns adanc in acest perete, captusind numeroase cavitati mici, rotunde care se numesc cosulete cu coanocite sau cosulete vibratile. Cosuletele vibratile comunica cu exteriorul printr-un sistem de canale si spatii inhalante si cu cavitatea paragastrala printr-un sistem de canale si spatii exhalante. Pe traiectul canalelor inhalante se formeaza largi dilatatii denumite cavitati hipodermice, iar pe traseul canalelor exhalante se formeaza largi cavitati, numite cavitati subatriale.

Reproducerea la spongieri

Spongierii se reproduc atat pe cale asexuata cat si pe cale sexuata.

1. Reproducerea asexuata: se realizeaza prin: stolonizare, inmugurire externa si prin inmugurire interna.

1.1. Stolonii - sunt excrescente tubulare care se formeaza din peretele spongierului, chiar de la baza lui si care cresc lipite de substrat ca niste radacini. Perete stolonului contine toate elementele din constitutia peretelei corpului spongierului, inclusiv coanocite. Pe acesti stoloni iau nastere prin inmugurire alti spongieri.

1.2. Inmugurirea externa: - incepe prin formarea de mici protuberate pe corpul spongierului. In aceste protuberante patrund si prelungiri ale cavitatii paragastrale. Aceste protuberante cresc, apoi isi formeaza un oscul propriu, iar baza lor sufera o puternica constrictie. Mugurii formati se pot desprinde de pe corpul spongierului mama sau nu, caz in care se vor constitui colonii.

1.3. Inmugurirea interna: - se realizeaza prin formarea de sorite si gemule.

1.3.1. Soritele - se intalnesc cu predilectie la spongierii marini siliciosi. Sunt gramezi de celule de forma regulata inconjurate de o patura protectoare de spicule. Celulele din interiorul soritelor sunt de diferite categorii, ca si cele din mezogleea spongierului unde au luat nastere aceste formatiuni.

1.3.2. Gemulele - se gasesc de regula in mezoglea spongierilor de apa dulce. Au apectul unor seminte de mustar. Sunt constituite dintr-o masa de celule nediferentiate (archeocite) incarcate cu substante de rezerva. La exterior aceste formatiuni sunt protejate de 1 sau 2 membrane cuticulare. Atunci cand sunt 2 membrane cuticulare intre acestea se gasesc niste formatiuni numite amfidiscuri si aer, care joaca rol de izolator termic.

La spongieri s-a remarcat o mare putere de regenerare. Mici fragmente de spongier pot regenera intregul spongier.

2. Reproducerea sexuata: spongierii sunt in general hermafroditi, rar dioici (cu sexele separate). Elementele sexuale iau nastere in mezoglee (mezenchim), sub patura de coanocite. Nu exista autofecundatie, deoarece formele hermafrodite sunt proterandrice (elementele sexuale mascule se dezvolta inaintea celor femele).

Spermatozoizii sunt flagelati. Dupa ce se formeaza, trec in canalele exhalante apoi sunt eliminati la exterior prin intermediul osculului. Ovulele nu parasesc corpul spongierului unde s-au format. Au un mod particular de a se hrani, fagocitand celulele mici din jurul lor incarcate cu substante nutritive.

Spermatozoizii intra in corpul spongierilor o data cu curentul de apa. La spongierii calcarosi, spermatozoizii intra in coanocite, isi pierd flagelul si se transforma in spermiochisti. Coanocitele cu spermiochisti, pierd gulerul si se transforma in celule amiboide care vor transporta spermiochistii la ovule. Ajunsi la acest nivel, spermatozoizii trec din celula purtatoare in ovul, realizandu-se fecundatia.

Dezvoltarea embrionara: primele faze ale dezvoltarii au loc in parenchimul spongierului - mama, deci spongierii sunt animale vivipare. Doar Cliona este cunoscut pana in acest moment ca fiind un spongier ovipar. Segmentarea oului este totala. La spongierii calcarosi se formeaza o celoblastula, iar la cei siliciosi o steroblastula.

Dezvoltarea la Sycon raphanus

Din ou se formeaza o celoblastula constituita la polul inferior din blastomere mici si la polul superior din blastomere mari. Printre blastomerele mari, patrund in interiorul blastulei prelungirile bazale ale unor coanocite care o hranesc. In etapa urmatoare blastomerele mici devin flagelate, avand flagelul orientat spre interior, in cavitatea blastoceliana, iar intre embrion si patura de coanocite apare o membrana hranitoare, numita membrana placentara.

O alta etapa o costituie aparitia unui por in mijlocul zonei cu blasomere mari. Acest orificiu se largeste foarte tare, permitand iesirea in afara a blastomerelor mici pana la rasfrangerea completa a blastulei. Din acest proces va rezulta o blastula inversata fata de stadiul anterior cu fata interna, deci cu flagelii la exterior si cu fata externa la interior. Deoarece blastula formata este alcatuita din 2 parti, una cu flageli si una fara flageli, i s-a dat numele de amfiblastula.

Ajunsa in acest stadiu, larva devine mobila, paraseste corpul mamei si inoata libera. Dupa un anumit timp aceasta larva intra in procesul de gastrulatie prin invaginare, blastomerele mici, flagelate, se invagineza in blastomerele mari, lipsite de flageli. Deoarece nu mai poate inota, larva cade pe fundul apei unde se fixeaza. Blastoporul se inchide iar blastomerele mici pierd flagelii si se inmultesc umpland arhenteronul. In aceste conditii, larva devine parenchimatoasa, fiind numita parenchimula.

In etapa urmatoare, incep procesele de organizare a unui nou spongier: in interiorul larvei apare o cavitate atriala inconjurata de celule endodermice, care devin din nou flagelate. La polul superior se va constitui osculul, iar pe peretii laterali apar pori inhalanti, care strabat porocitele. Se constituie astfel stadiul tanar, numit asa cum am precizat si mai sus Olynthus.

Sistematica spongierilor:

Subincrengatura Hexactinellida (Symplasma)

Cuprinde spongieri siliciosi sau "spongieri de sticla". Scheletul reprezentat prin spiculi siliciosi hexaxoni ce provin din spiculii triaxoni prin prelungirea axelor. Alaturi de acesti spiculi pot fi remarcate si numeroase fibre silicioase, ce in unele cazuri ajuta si la fixarea de substrat. O caracteristica esentiala a acestor spongieri o constituie faptul ca peretele corpului are o structura sincitiala.

Reprezentanti: Euplectella aspergillum si Hyalonema sieboldi (vezi Lp.)

Subincrengatura Cellularia

Cuprinde spongieri la care peretele corpului are o structura celulara. Scheletul poate fi de natura calcaroasa sau din spongina, dar sunt intalniti si spiculi siliciosi.

Clasa Calcarea

Cuprinde specii la care scheletul este de natura calcaroasa. Corpul poate fi de tip ascon, sycon sau leucon. In general mezogleea este subtire. Specii marine.

Sycon raphanus - vezi Lp.

Clasa Demospongiae:

Cuprinde spongieri la care scheletul este format din fibre de spongina si din spiculi siliciosi sau doar din fibre din spongina. Corpul este de tip leucon, peretele corpului fiind gros cu mezogleea foarte bine dezvoltata. In aceasta clasa sunt cuprinse aproximativ 80% - 90% din totalul speciilor de spogieri cunoscute.

Reprezentanti: Cliona vastifica, Suberites domuncula, Spongilla lacustris, Euspongia officinalis, Hippospongia equina - vezi Lp.

II. Subdiviziune Coelenterata - cuprinde 2 increngaturi:

Increngatura Cnidaria - cuprinde celenterate prevazute cu cnidoblaste.

Increngatura Acnidaria - cuprinde celenterate la care nu se gasesc cnidoblaste, ci niste celule lipicioase numite coloblaste.

1. Increngatura Cnidaria - caractere generale, organizarea corpului, structura peretelui, tipuri de celule - vezi lucrari practice.

Reproducerea: se poate realiza atat pe cale sexuata cat si pe cale asexuata.

Reproducerea la hidra (Hydra viridis).

1. Reproducerea pe cale asexuata sau vegetativa se realizeaza prin: inmugurire si prin diviziunea corpului.

1.1. Reproducerea prin inmugurire: - mugurii pot sa apara in orice regiune a corpului. La un moment dat intr-o anumita regiune a corpului celulele cresc si se inmultesc mai rapid decat in celelalte regiuni. Ca urmare a acestui fapt in zona respectiva va aparea o protuberanta numita mugure. La formarea mugurelui iau parte ambele foite ale corpului, ectodermul si endodermul, iar in mijlocul sau se gaseste si o prelungire a cavitatii gastrale. Cand mugurele atinge o anumita dimensiune, la capatul sau liber se formeaza tentaculele, iar intre acestea va lua nastere orificiul buco-anal prin resorbtia peretelui corpului. Pe masura ce mugurele creste, comunicarea dintre cavitatea gastrala a mamei si propria sa cavitate gastrala se ingusteaza in permanenta, pana cand aceasta legatura se inchide complet.

1.2. Reproducerea prin diviziunea corpului: - diviziunea poate fi longitudinala sau transversala.

La aceste organisme, ca si la spongieri este de remarcat marea lor putere de regenerare. Fragmente mici din corpul sau din tentaculele hidrei pot regenera intreg organismul.

2. Reproducerea sexuata: - elementele de reproducere, ovulele si spermatozoizii se formeaza intre celulele ectodermice si membrana bazala sub forma unor gramezi ce proemina spre exterior sub forma unor protuberante numite gonofore. Unele gonofore produc ovule, altele produc spermatozoizi. Hydra viridis este o specie hermafrodita, dar se cunosc numeroase alte specii care au sexele separate (dioice).

La speciile hermafrodite, gonoforele femele se formeaza la baza polipului, iar cele mascule la parte superioara a polipului, aproape de baza tentaculelor.

Nu se realizeaza o autofecundatie in cazul formelor hermafrodite, deoarece aceste sunt de regula proterandrice. Spermatozoizii sunt eliberati in apa, ovulele raman in corpul polipului mama, acolo unde are loc si fecundatia.

Dezvoltarea embrionara incepe in corpul polipului mama. Segmentatia este totala. Din morula va rezulta o celoblastula. Din celoblastula va lua nastere o parenchimula printr-un proces de gastrulatie prin imigrare. Parenchimula se transforma apoi treptat in planula. Planula inoata o perioada, apoi se fixeaza pe un suport, isi pierde cilii si se transforma treptat in hidra.

Sistematica:

Increngatura Cnidari este impartita dupa gradul de compartimentare al cavitatii gastrale in urmatoarele clase:

1. Clasa Hydrozoa - cuprinde formele cele mai inferioare de cnidari, polipi simpli si meduze cu val.

2. Clasa Scyphozoa - grupeaza doar forme de meduze fara val. Forma de polip este intalnita doar la unele grupuri inferioare, sau in diferite etape ale dezvoltarii ontogenetice a meduzei.

3. Clasa Anthozoa - cuprinde doar forme de polip. Sunt cei mai evoluati cnidari.

Clasa Hydrozoa:

A. Polipul hidroid (hidropolipul): - este foarte asemanator cu hidra. Hidropolipii traiesc uneori solitari, dar cel mai adesea alcatuiesc colonii. Colonia este cunoscuta si sub numele de cormus. Asemenea colonii iau nastere prin inmugurire, in urma acestui proces indivizii nou formati nu parasesc corpul individului mama. Totalitatea ramificatiilor unei colonii poarta numele de hidrozom.

Formarea coloniiilor, Tipuri de colonii, Scheletul coloniei: - vezi lucrari practice.

Polimorfismul colonial: - toti indivizii unei colonii comunica intre ei prin cavitatile lor gastrale, care se prelungesc in toate ramurile hidrozomului. Acest fapt ofera conditii prielnice pentru specializarea diversilor polipi la indeplinirea anumitor functii, realizandu-se astfel un polimorfism colonial.

Polimorfismul colonial la Podocoryne carnea.

In coloniile speciei Podocoryne carnea pot fi identificate urmatoarele tipuri de indivizi:

Gastrozoizi - au rolul de a hrani colonia. Au aspect de polipi, cu tentacule, gura si o larga cavitate gastrala.

Gamozoizi (gonofori) - indivizi reproducatori care produc si contin elemente sexuale (ovule si spermatozoizi). Uneori au aspectul de saci, fiind numiti geme meduzoide (sporosaci), alteori au forma de meduza, care se detaseaza de colonie si inoata liber. Gemele meduzoide (sporosacii), ca si meduzele inmuguresc si se formeaza pe niste indivizi numiti blastotili.

Dactilozoizii - au aspectul unui deget de manusa. Sunt foarte sensibili si mobili, fiind numiti si polipi spirali. Daca acesti dactilozoizi au la extremitatea libera baterii de cnidoblaste, atunci ei au rol in atac si in aparare si sunt numiti mahozoizi. Daca au rol excretor sunt numiti cistozoizi.

Acantozoizii - sunt indivizi foarte regresati. Au aspectul unor tepi cu varful orientat in sus. Sunt imbracati intr-o teaca tare si ascutita de perisarc. Servesc in mod pasiv la protectie.

B. Meduza hidroida (hidromeduza) : morfologie externa, desen - vezi lucrari practice.

Aparatul digestiv: prin transparenta meduzei se poate observa in grosimea mezoglei, un sistem de canale si cavitati cunoscut sub denumirea de aparat gastro-vascular. Acesta este alcatuit dintr-un esofag care se intinde pe toata lungimea manubriului, ajungand pana in centrul meduzei. In acest punct acest tub (esofagul) se dilata dand nastere unei formatiuni cunoscuta sub denumirea de stomac. Din stomac, pleaca radiar 4 sau multiplu de 4 buzunare sau canale radiare (canale gastro-vasculare). Acestea strabat mezogleea pana la marginea umbrelei, unde se deschid intr-un canal circular. Din acest canal pleaca in fiecare tentacul cate un canal tentacular. Uneori se pot observa niste canale care pleaca din canalul circular spre stomac, dar nu ajung la acesta ci se termina "orb". Acest sistem corespunde in intregime cavitatii gastrale de la hidra, fiind de natura endodermica.

Deplasarea: - este activa realizandu-se cu ajutorul musculaturii. Sub ectodermul subumbrelar se gasesc 2 paturi musculare: o patura cu musculatura radiara si una cu musculatura circulara. La nivelul valului exista deasemenea musculatura circulara. Aceasta musculatura este striata, ceea ce permite realizarea unor contractii rapide. Prin contractia acestei musculaturi, volumul cavitatii subumbrelare scade, iar apa este eliminata la exterior sub presiune, propulsand corpul meduzei. Revenirea la pozitia initiala se realizeaza datorita elasticitatii mezogleei, la nivelul careia se gasesc adesea fibre elastice.

Organele de simt: deoarece meduzele duc o viata libera, organele de simt sunt bine dezvoltate, fiind reprezentate prin oceli si statociste.

A) Ocelii: - apar in diferite grade de dezvoltare: suprafete ocelare, fosete vizuale si vezicule optice.

a) Suprafetele ocelare: - sunt cele mai simple structuri. Sunt reprezentate prin numeroase celule vizuale, izolate una de cealalta prin celule pigmentare (pline cu pigment melanic). La capatul care intra in contact cu lumina se formeaza niste striatii, iar capatul opus se continua cu o prelungire nervoasa. Totalitatea acestor prelungiri nervoase constituie nervul optic.   

b) Fosetele vizuale: - iau nastere prin invaginarea suprafetei vizuale intr-un pliu al ectodermului cu aspect de cupa sau gropita. Acesta cupa se va umple cu o substanta gelatinoasa secretata de ectoderm, aceasta subtanta avand rolul unei lentile.

c) Vezicule optice: - epiteliul vizual ia forma unei vezicule inchise situata sub ectoderm. Acest epiteliu este constituit din celule vizuale si celule pigmentare ca si in cazurile precedente, doar portiunea dinspre ectoderm este constituita din celule epiteliale simple. Sub acest epiteliu transparent se mai gaseste cristalinul. La acest tip de ochi, lumina cade direct pe formatiunile sensibile la lumina. Acest tip de ochi se numeste ochi convers.

Ocelii sunt situati tot timpul la baza tentaculelor fie pe fata lor interna, fie pe fata lor externa.

B) Statocistele: - sunt organe de echilibru. Sunt situate pe marginea umbrelei, fiind numite din acest motiv si organe marginale. Pot avea forma de vezicula sau de mici tentacule.

a) Statociste cu aspect de vezicula: - au aspecul unor mici vezicule sferice, pline cu lichid. In interiorul acestora se gaseste o formatiune de natura calcaroasa numita statolit. Statolitul este sustinut de niste perisori ce apartin unor celule senzitive.

b) Statocistele cu aspect de tentacule (de mici maciuci): - au aspectul unui mic tentacul, usor modificat. Cateva celule din varful acestui tentacul secreta statolite, incat acest tip de statocist va functiona precum limba unui clopot. In jurul acestui statolit se gasesc numeroase celule senzitive prevazute cu lungi peri senzitivi.

Sistemul nervos: Datorita vietii libere si dezvoltarii organelor de simt, se poate asista la o condensare a sistemului nervos. Pe langa reteaua nervoasa difuza care exista si in cazul hidrei, la meduza apar 2 inele nervoase situate chiar la marginea umbrelei, unul sub ectodermul exumbrelar (inel nervos extern), celalalt sub ectodermul subumbrelar (inel nervos intern). La aceste inele nervoase vin informatii de la organele de simt si tot de aici vor pleca informatii catre efectuori.

Reproducerea la hidrozoare: la cele inferioare are loc identic ca la Hydra viridis.

La Trachiline, unde nu exista forma de polip, din oul depus de o meduza se va forma o noua meduza.

La speciile unde exista atat forma de polip cat si forma de meduza, din oul unei meduze se va forma un polip (oozoid). Acesta prin inmugurire va da nastere unei colonii. Din aceste colonii unii indivizi se vor diferentia, transformandu-se in blastostili, de pe care vor lua nastere prin inmugurire stadiul de meduza. Din cele expuse se poate remarca faptul ca polipii reprezinta in acest caz generatia asexuata, iar meduzele generatia sexuata. Acest mod de reproducere cu alternanta de generatii, poarta numele de reproducere metagenetica.

Reproducerea sexuata simpla fara alternanta de generatii poarta numele de reproducere hipogenetica.

Dezvoltarea meduzelor metagenetice: incepe prin muguri asemanatori cu mugurii din care se dezvolta polipi. La un moment dat, in varful mugurelui ectodermul se ingroasa, formand o aglomerare de celule intre ectoderm si endoderm. Aceasta formatiune poarta numele de "nodul meduzar" (entocodon). Intr-o etapa urmatoare aceste celule se inmultesc, apoi se dispun sub forma de vezicula, impingand endodermul spre cavitatea gastrala, insa pe laturile acestei vezicule raman totusi 4 prelungiri ale cavitatii gastrale, alcatuite din endoderm. Din acest motiv, formatiunea aparuta in acest stadiu are aspectul unei mingi tinuta intre 4 degete. Aceste prelungiri endodermice se vor transforma in canalele radiare. Epiteliul veziculei endodermice este in contact cu endodermul pe cea mai mare suprafata a sa. La capatul distal al mugurelui, epiteliul veziculei ectodermice vine in contact cu ectodermul mugurelui, constituind o membrana formata din 2 paturi ectodermice. Din aceasta membrana se va forma valul.

In urmatoarea etapa se vor forma o serie de evaginatii. In dreptul canalelor radiare se vor forma 4 evaginatii din care se vor dezvolta tentaculele. In axul principal al mugurelui, pe fundul veziculei ectodermice va avea loc o alta evaginatie din care se va forma manubriul.

In ultima etapa membrana formata din peretele veziculei ectodermice si peretele ectodermic al mugurelui se resoarbe partial dand nastere valului. Tot un proces de resorbtie sufera si epiteliul aflat la capatul manubriului, constituindu-se astfel gura (orificiul buco-anal). In acest moment, meduza se poate hrani si singura, astfel ca se poate detasa de pe blastostil si poate trece la o viata libera.

Dezvoltarea meduzelor hipogenetice: este intalnita in cazul Trachilinelor.

Din ouale fecundate ies larve ce au aspectul unor mici vezicule sferice, la care peretele corpului este alcatuit din ectoderm si endoderm (larve numite planule). La un moment dat, intre ectoderm si endoderm apare o mare cantitate de mezoglee, care impinge vezicula endodermica spre periferie, in asa fel incat aceasta se va lipi pe o anumita portiune de peretele ectodermic. In acest caz, peretele ectodermic, in portiunea respectiva se ingroasa, constituind un disc ectodermic. La marginea acestui disc se vor forma 6 evaginatii alcatuite atat din ectoderm cat si din endoderm, care vor evolua in tentacule. In mijlocul discului ectodermic se va forma o alta evaginatie care va evolua in manubriu. In jurul manubriului, discul embrionar se pliseaza, alcatuind valul.

Alte moduri de inmultire a hidrozoarelor: frustulatia si stolonizarea.

1. Frustulatia: la un moment dat apar pe colonie niste muguri care nu-si desavarsesc dezvoltarea si nu se transforma nici in blastozoizi, nici in meduze, ci intra in stare de latenta. Acesti muguri acoperiti de perisarc poarta numele de frustule.

2. Stolonizarea: are loc identic ca la spongieri.

Sistematica hidrozoarelor: - vezi lucrari practice.

Myxozoa - constituie un taxon al carui rang si afinitati sistematice inca nu sunt stabilite. Sunt prezentate in cadrul cnidarilor datorita prezentei la spori a unor celule urzicatoare. Plasarea acestui taxon intre metazoare este justificata de prezenta colagenului in matrita extracelulara si de prezenta unei jonctiuni septate intre celulele valve.

Grupeaza atat specii parazite intracelular, cat si specii parazite extracelular. Sporii se remarca prin prezenta unor capsule polare (asemnatoare cu cnidoblastele). Trofozoidul prezinta miscari amiboide.

Reprezentant caracteristic - Myxobolus pfeifferi:

Ciclul de reproducere

Paraziteaza la pestii de apa dulce, invadand aproape toate organe corpului, dar in special muschii. Ciclul incepe cu parazitul in stare de trofozoid. Acesta se hraneste, creste, nucleul sau se mareste si se divide de numeroase ori, rezultand mai multi schizozoizi. Din acesti schizozoizi o parte se vor transforma in celule germinative.

Sporogeneza: celulele germinative se divid inegal, rezultand o celula mare si o celula mica. Acestea se divid, rezultand 2 celule mari si 2 celule mici. Celulele mici isi termina evolutia alcatuind o membrana care imbraca celule mari, constituindu-se astfel un chist. Nucleii celulelor mari se divid fiecare dand nastere la cate 6 nuclei, fiecare celula mare transformandu-se astfel intr-un mic plasmodiu. Fiecare din aceste plasmodii va da nastere unui spor, din care cauza aceste plasmodii au fost numite si sporoblasti. Complexul care cuprinde cei 2 sporoblasti se numeste sporocist sau pansporoblast.

In fiecare din cei 2 sporoblasti 2 nuclei se dispun la periferie si vor forma fiecare cate o valva. Din cei 4 nuclei ramasi 2 nuclei vor forma 2 celule dispuse la un pol al parazitului, celule ce se vor transforma in  capsule polare , formatiuni foarte asemanatoare cu cnidoblastele de la Cnidari. Cei 2 nuclei ramasi constituie impreuna germenul amiboid. Cei doi nuclei ai germenului amiboid se contopesc rezultand un zigot.

Cand gazda moare, sporii sunt pusi in libertate si sunt luati de alti pesti o data cu hrana. Ajunsi in intestin capsulele polare explodeaza, fixand sporii de mucoasa intestinala, apoi germenul amiboid patrunde printre celulele gazdei prin miscari amiboide, se inmulteste schizogonic si se raspandste in intreg corpul.

Alte specii

Nosema bombycis : paraziteaza la viermii de matase provocand boala numita pebrina.

Nosema apis: provoaca boala diareea albinelor.

Sarcocystis lindemanni: paraziteaza la bou, uneori chiar si la om.

2. Clasa Scyphozoa - forma caracteristica acestei clase este forma de meduza. Polipul apare doar ca o etapa in dezvoltarea ontogenetica a meduzei. Doar in cazul ordinului Lucernariida, exista doar forme de polip. Denumirea acestei clase provine de la forma polipului, care are aspectul unei cupe, motiv pentru care este denumit scifostom sau scifistom (scyphos - cupa).

Polipul - denumit si scifopolip, scifostom sau scifistom.

Reprezentant caracteristic: Lucernaria campanulata: - are aspect de cupa fixat de substrat prin intermediul unui peduncul, cu ajutorul unui disc adeziv. Pe fundul cupei se poate remarca o protuberanta care are aspectul unui trunchi de piramida, numita hipostom sau mai adesea proboscis. In varful proboscisului se deschide orificiul buco-anal, de forma patrata. La baza manubriului pot fi remarcate 4 invaginatii ce patrund catre interiorul polipului si sunt cunoscute sub denumirea de infundibule. Marginea cupei nu este uniforma ci prezinta 8 lobi, fiecare purtand in varf cate un smoc de tentacule secundare. Intre cei 8 lobi, la specia Haliclystus se pot observa niste formatiuni denumite ropaloide. Ropaloidele sunt prevazute cu numeroase glande ce secreta o substanta lipicioasa.

Aparatul gastro-vascular: cavitatea gastrala se intinde si in peduncul si in peretii cupei si in tentacule. Este impartita prin 4 pereti dispusi radiar in 4 buzunare gastrale. Acesti pereti poarta numele de septe (teniole). Septele nu se intalnesc intre ele in axul animalului, ci in acest punct ramane un spatiu comun prin intermediul caruia buzunarele gastrale comunica intre ele. Acest spatiu este cunoscut sub denumirea de stomac. Buzunarele gastrale mai comunica intre ele si prin intermediul unor orificii numite ostiole situate in partea superioara a septelor. Pe marginea septelor se dezvolta niste filamente gastrale.

Glandele genitale sunt in numar de 8 dispuse radiar in peretii buzunarelor gastrale.

Polipul se formeaza direct din larva planula.

Meduza - denumita si scifomeduza. Nu prezinta val (meduza acraspeda). Este prevazuta cu numeroase cnidoblaste (meduza acalefa).

Reprezentant caracteristic: Aurelia aurita - meduza de curent rece.

Morfologie externa: Are dimensiuni cuprinse intre 7 - 10 cm in diametru. Exumbrela este putin convexa, subumbrela este putin concava. Marginea umbrelei este impartita in 8 lobi putin proemineti de catre 8 tentacule modificate, numite ropalii. Pe marginea umbrelei pot fi remarcate numeroase tentacule mici, slab dezvoltate.

Manubriul - are forma patrata. Colturile manubriului se prelungesc in 4 brate bucale. Fiecare brat bucal prezinta pe fata ventrala cate un sant bucal, marginit de numeroase franjuri bucale. La baza manubriului, in pozitie interradiara se pot remarca 4 orificii ce corespund pungilor subgenitale.

Organizarea interna:

Aparatul gastro-vascular: - incepe cu faringele care se gaseste la nivelul manubriului. Faringele comunica cu stomacul, alcatuit din 4 buzunare stomacale. Din stomac pleaca 16 canale radiare din care 8 in directia ropaliilor sunt ramificate, iar celelalte 8 sunt simple. Aceste canale se deschid intr-un canal circular situat la marginea umbrelei. Din acest canal pleaca in fiecare tentacul cate un canal tentacular. Canalul circular se deschide la exterior prin 8 pori situati pe exumbrela, in spatiul dintre ropalii. Prin aceste canale sunt evacuate la exterior unele resturi nedigerabile. Aparatul gastro-vascular este in intregime ciliat, miscarea cililor determinand sensul in care circula apa prin corpul meduzei.

Organele de simt: - sunt reprezentate prin ropalii. O ropalie este de fapt un tentacul modificat, avand aspectul unei maciuci (ropalon - maciuca). Sunt situate pe marginea umbrelei, motiv pentru care sunt denumite si corpuscule marginale.

Ropalia are aspectul unui mic tentacul, partial acoperit pe fata externa de un lob protector numit lob ocular. Fiecare ropalie este strabatuta de un canal endodermic (canal tentacular). La extremitatea ropaliei, celulele endodermice din continuarea acestui canal constituie un grup masiv, iar fiecare celula secreta in interiorul ei cate un cristal, acesta jucand rolul unui statolit. Pe fata externa, fiecare ropalie contine cate o pata ocelara, iar pe fata interna cate un ocel cu aspect de cupa (foseta). Tot pe fata externa, la baza lobului ocelar, fiecare ropalie contine cate o foseta olfactiva. O a 2-a foseta olfactiva poate fi observata la baza fiecarei ropalii pe fata interna. Din cele prezentate se poate remarca ca ropalia are urmatoarele functii senzoriale: statica, vizuala si olfactiva.    

Sistemul nervos: la baza fiecarei ropalii exista cate o gramada de celule nervoase. La aceste celule vin fibre nervoase de la ropalii si pleaca fibre nervoase catre efectuori.

Organele de reproducere sunt reprezentate prin 4 gonade ce au aspect de potcoava, fiecare gonada fiind situata pe fata ventrala a cate unui buzunar gastral. Sub fiecare gonada se poate remarca cate o punga subgenitala.

Reproducerea: scifomeduzele se reproduc in general prin cicluri metagenetice, adica in ciclul lor de dezvoltare se poate remarca o alternanta intre generatia sexuata si cea asexuata.

La Aurelia aurita, maturitatea sexuala este atinsa primavara. Sexele sunt separate. Spermatozoizii sunt eliminati in apa, de unde ajung in sistemul gastro-vascular al femelei. Aici sunt eliminate si ovulele. Fecundatia are loc la nivelul stomacului. Ouale formate la nivelul stomacului sunt impinse la nivelul santurilor ventrale de la nivelul tentaculelor unde dezvoltarea lor va continua pana la stadiul de planula. Planulele parasesc corpul mamei inoata o perioada apoi se vor fixa de un substrat transformandu-se usor intr-un scifostom (scifopolip). Dupa ce acest scifopolip s-a format, el intra intr-un proces de diviziuni transversale repetate. Din aceste diviziuni vor lua nastere niste meduze inca incomplet formate, numite efirule (nu sunt inca constituite tentaculele, bratele bucale, aparatul gastro-vascular etc.).

Daca conditiile de mediu sunt neprielnice, scifopolipul formeaza o singura efirula, dupa care intra in repaus. Daca conditiile sunt prielnice, diviziunile transversale au loc cu o viteza foarte mare, in urma lor luand nastere o structura care are aspectul unui tenc cu farfurii sau a unui con de brad. Aceasta structura poarta numele de strobil (strobilos - con de brad). Procesul de formare al efirulelor este un proces de inmultire vegetativa si poarta numele de strobilatie.

Alte moduri de inmultire la scifozoare: stolonizarea si podocistele.

Stolonizarea are loc asemanator cu procesul descris in cazul spongierilor.

Podocistii - sunt formatiuni asemanatoare cu gemulele intalnite la spongieri. Aceste formatiuni iau nastere in piciorul polipilor.

Sistematica clasei Scyphozoa: - vezi lucrari practice.

Clasa Anthozoa (anthos - floare; zoon - animal)

Reprezentantii acestei clase se prezinta doar sub forma de polip, numit si antopolip.

Antopolipul se deosebeste atat de hidropolip cat si de scifopolip prin gradul inalt de compartimentare al cavitatii gastrale, dar si prin aparitia unor elemente de simetrie bilaterala. Prin compartimentarea cavitatii corpului se obtine o mai mare suprafata de digestie si deci o mai mare putere de crestere. In cadrul acestui grup por fi intalnite forme care depasesc 1m in diametru (ex. Stoichactis kenti). Apare pentru prima data un faringe de natura ectodermica.

Cuprinde 2 subclase:

a)      Subclasa Octocorallia - polipul este constituit pe tipul 8.

b)      Subclasa Hexacorallia - polipul este constituit pe tipul 6.

a)      Subclasa Octocorallia

Polipul are forma cilindrica, alungita. Partea superioara a polipului este prevazuta cu 8 tentacule, ce prezinta in tot lungul lor niste diviziuni scurte numite pinule. In mijlocul coroanei de tentacule poate fi observata o suprafata circulara, cunoscuta sub numele de disc peristomial, in mijlocul caruia se gaseste orificiul bucal. Orificiul bucal este oval, sau, are aspect de butoniera.

Organizarea interna

Orificiul bucal comunica cu un faringe captusit cu ectoderm. Pe una din laturile inguste ale faringelui se poate observa un sant ciliat numit sifonoglif. Prin sifonoglif, apa intra in corpul polipului, de unde este eliminata la exterior prin restul faringelui.

Cavitatea gastrala este impartita in 8 loje prin 8 septe (sarcosepte, mezentere), dispuse radiar. In regiunea faringelui aceste septe care pornesc din peretele corpului, ajung pana la nivelul faringelui, contopindu-se cu peretele acestuia. Sub faringe, marginea interna a septelor nu ajunge pana in centrul corpului, ci ramane libera la o oarecare distanta. In centrul polipului se va constitui astfel o cavitate comuna, numita stomac, prin care lojele comunica intre ele. Tentacule se gasesc intotdeauna deasupra lojelor, cavitatea gastrala intrand direct in tentacule si in pinule.

Intreaga cavitate gastrala este captusita de un endoderm ciliat.

Marginea septelor prezinta in tot lungul ei o ingrosare numita filament mezenterial. Doua din septe, cele considerate dorsale, poseda cate 2 benzi de celule ciliate separate intre ele de un sant. La nivelul acestor septe se gasesc si numeroase cnidoblaste. Celelalte septe nu prezinta cnidoblaste.

Fiecare sept prezinta cate un muschi septal transversal, situat pe partea sa dorsala si cate un muschi septal longitudinal situat pe fata sa ventrala.

Elemente de simetrie bilaterala:

pozitia sifonoglifului.

prezenta cnidoblastelor si pozitionarea celulelor ciliate pe 2 siruri separate de un sant in cazul mezenterelor dorsale.

pozitia muschilor septali longitudinali.

Organele de simt sunt regresate din cauza vietii sedentare.

Sistemul nervos are aspectul unei retele difuze, fiind asemanator cu sistemul nervos de la hidra.

Reproducerea: unii octocorali sunt monoici (hermafroditi), altii sunt dioici (sexe separate). In cazul speciilor monoice nu se realizeaza o autofecundatie deoarece acestea sunt proterogine adica produsele sexuale femele (ovulele) se maturizeaza inaintea celor mascule (spermatozoizii).

Marea majoritate a octocoralilor sunt specii coloniale. Initiatorul coloniei este un polip provenit dintr-un ou, motiv pentru care este numit oozoid. Ceilalti polipi ai coloniei sunt cunoscuti sub denumirea de blastozoizi si iau nastere prin inmugurire pe stoloni produsi de oozoid. Stolonii iau nastere de pe discul de fixare al oozoidului, mai rar de pe un perete lateral al acestuia. Apoi, stolonii cresc, se ramifica dand nastere unei adavarate retele. Mezogleea se contopeste in ochiurile retelei, iar ectodermul formeaza la suprafata un invelis comun. Se constituie astfel o masa carnoasa comuna denumita cenosarc, strabatuta de o adevarata retea de canale endodermice. Pe acest cenosarc iau nastere prin inmugurire blastozoizii.

Dimorfismul colonial: - intr-o colonie pot fi intalniti polipi normali (autozoizi) si polipi care au sifonogliful hipertrofiat (sifonozoizi). Prin miscarea cililor de la nivelul sifoniglifelor sifonozoizilor se provoaca un curent de apa prin colonie care va favoriza pe de o parte respiratia, pe de alta parte va indeparta din colonie substantele de excretie.

Scheletul - se poate prezenta sub diverse forme. Uneori poate sa apara sub forma unei teci cornoase sau cuticulare care imbraca colonia la exterior, alteori poate fi prezent sub forma unor spiculi izolati, dispersati in mezoglee. In unele cazuri acesti spiculi dispersati in mezoglee se pot cimenta intre ei alcatuind un schelet axial bine dezvoltat, acoperit de cenosarc asa cum este cazul la Corallium rubrum.

Sistematica clasei Octocorallia - vezi lucrari practice.

b) Subclasa Hexacorallia

Cuprinde polipi constituiti pe tipul 6. Sunt atat specii solitare cat si specii coloniale. Prezinta un numar mare de tentacule, de regula neramificate, dispuse pe 1 sau mai multe verticile (cercuri concentrice) in jurul discului peristomial.

Septele sunt dispuse in perechi, fiecare pereche delimitand cate o loja. Lojele vecine nu stau lipite una de cealalta ci intre ele exista un spatiu numit interloja. Lojele comunica intre ele, cat si cu interlojele atat la nivelul stomacului, cat si la nivelul unor orificii situate la nivelul sarcoseptelor, numite ostii. Numarul lojelor este mare, fiind intotdeauna multiplu de 6.

Filamentele mezenteriale sunt diferentiate in mai multe benzi longitudinale:

o banda glandulara

2 benzi cu alge unicelulare simbionte

2 benzi ciliate

2 benzi vacuolare

In unele cazuri, filamentele mezenteriale se prelungesc la partea inferioara cu cate un lung filament bogat in cnidoblaste numit acontium. Aceste filamente au rol atat in atac cat si in aparare si sunt proiectate la exterior prin niste orificii numite cinclide. Aceste orificii au si rol in eliminarea apeidin cavitatea gastrala atunci can polipul se contracta.

Scheletul: este foarte bine dezvoltat la multe specii de hexacorali. Este secretat de ectoderm. La inceput, scheletul este secretat de catre discul pedios, care depune calcar sub forma unei farfurioare lipite de substrat, alcatuind astfel placa bazala. Initial toata suprafata discului pedios secreta calcar, apoi, spre marginea discului, pe o zona circulara ectodermul este mai activ in secretia de calcar formand la acest nivel un fel de zid numit teca. Teca nu este situata chiar in peretele corpului, ci mai in interior, sub cavitatea gastrala. Peretele polipului, la baza sa, produce si el un zid circular numit epiteca. In acelasi timp cu aparitia acestor pereti scheletici cilindrici, pe placa bazala se formeaza mai multe septe calcaroase numite sclerosepte. Scleroseptele apar intotdeauna intre sarcosepte. Scleroseptele proemina adesea si in afara tecii, sub forma de coaste. In mijlocul polipului se pot ridica de pe placa bazala niste coloane scheletice, una chiar in axul principal al polipului numita columela, altele in jurul acesteia, numite pali.

Reproducerea este asemanatoare cu cea de la octocorali. Inmultirea vegetativa se poate realiza prin inmugurire, prin diviziune longitudinala si prin strobilatie.

Sistematica clasei Hexacorallia - vezi lucrari practice.

Increngatura Acnidari

Se caracterizeaza prin lipsa cnidoblastelor, locul acestor formatiuni fiind luat de niste formatiuni lipicioase numite coloblaste, motiv pentru care aceasta increngatura este cunoscuta si sub denumirea de Collaria.

Cuprinde o singura clasa:

Clasa Ctenophora

Majoritatea speciilor duc o viata pelagica, putine specii duc o viata bentonica.

Reprezentant caracteristic: Hormiphora plumosa.

Corpul este piriform, avand dimensiuni de cativa cm. La partea ingustata a corpului se gaseste orificiul bucal, iar la partea opusa, apical, poate fi remarcat un statocist. Pe laturile corpului se gasesc 2 tentacule lungi, prevazute cu numeroase tentile. La baza tentaculele sunt inserate in cate o teaca tentaculara.

Intre polul oral si cel apical, pe suprafata corpului pot fi remarcate 8 siruri meridiane de palete inotatoare, numite palete pectinate. Fiecare din aceste palete pectinate este alcatuita din cate un sir de cili lungi si puternici, alipiti la baza lor, avand aspectul unor piepteni (Ctenos - pieptene; forein - a purta).

Organizarea interna: prin transparenta corpului poate fi observat aparatul gastro-vascular.

Prin orificiu bucal se ajunge intr-un faringe lung si ingust, cunoscut si sub denumirea de stomodeum. Acesta se continua cu stomacul, numit si infundibul. De la nivelul stomacului pleaca 5 canale:

un canal pe axul corpului care merge spre statocist, numit canal infundibular. In apropierea statocistului acest canal infundibular se bifurca, apoi fiecare ram, se mai bifurca inca o data, in cate 2 ramuri scurte. Din aceste 2 ramuri una se termina orb, cealalta comunica cu exteriorul printr-un orificiu excretor.

2 canale pornesc pe laturile faringelui spre orificiul bucal. Aceste canale sunt numite canale stomacale sau stomodeale.

2 canale pleaca de la baza stomacului lateral. Aceste 2 canale sunt denumite canale laterale. Dupa un scurt parcurs, cele 2 canale laterale se impart fiecare in cate 3 canale, din care unul median si celelalte 2 laterale. Canalul median se lipeste de teaca tentaculului si este denumit canal tentacular. Celelalte 2 canale se bifurca fiecare in alte 2 canale, numite ramuri (canale) radiare. In acest mod, de fiecare parte a corpului animalului se constituie cate 4 canale radiare, in total 8 canale radiare. Canalele radiare la randul lor se deschid in 8 canale meridiane, dispuse sub cele 8 siruri meridiane de palete pectinate. Aceste canale meridiane sunt inchise la ambele capete.

Sistemul nervos - are aspectul unei retele, mai deasa in jurul gurii si sub paletele pectinate.

Organele de simt - reprezentate printr-un statocist situat la polul apical ce are aspectul unei mici vezicule.

Sistematica Ctenoforelor - vezi lucrari practice.