Fazele fagocitozei

Fazele fagocitozei

Fagocitoza este o modalitate de hranire la protozoare, iar la om joaca rol important in procesele de aparare ale organismului. Pe aceasta cale sunt inglobate si apoi distruse bacterii, paraziti, substante straine, resturi celulare, celule degenerate sau imbatranite si cele maligne. Fagocitele, la om, sunt reprezentate de macrofage si neutrofile. Ambele rezulta din celule precursoare aflate in maduva osoasa rosie si, dupa ce sunt eliberate, circula in sange cateva zile, unde, macrofagele sunt reprezentate de monocite, iar leucocitele (polimorfonucleare cu granulatii neutrofile) reprezinta 60% din globulele albe din sange, dupa care trec din vase in tesuturi unde-si exercita functia fagocitara. Macrofagele sunt numite si histiocite.

Fagocitele formeaza in organism un adevarat sistem fagocitar aflat sub control nervos si umoral. Acest sistem are componente mobile (celulele mobile circulante din sange) si componente sesile reprezentate de macrofage. Macrofagele se afla in splina, ganglioni limfatici, alveole pulmonare, pleura, peritoneu, iar la ficat deservesc celulele Kupffer. Functia fagocitelor de indepartare a celulelor batrane este cantitativ mai importanta decat cea de distrugere a microbilor. Astfel, macrofagele fagociteaza zilnic 10¹¹ globule rosii senescente (uzate). Inglobarea microbilor prin fagocitoza si distrugerea lor de catre lizozomi este ultima faza a luptei organismului cu infectia. Antibioticele nu distrug microbii ci impiedica multiplicarea lor, acestia fiind distrusi dupa fagocitare. De obicei, microbii colonizeaza spatiul intersitial din tesut. Neutrofilele si alte fagocite sunt atrase chemostatic (se asaza pe peretele vaselor mici ce iriga peretele tesutului) apoi traverseaza peretele vaselor (venula postcapilara) si se deplaseaza la locul infectiei unde inglobeaza si distrug bacteriile.

a)Chemotactismul

Ca semnale de deplasare servesc componentele bacteriene. Proteinele serice amplifica raspunsul imun acestea fiind cunoscute de complement, apoi produse ale limfocitelor, limfochine, precum si factori eliberati de neutrofile.

b)Recunoasterea si atasarea fagocitelor de particole.

Prin recunoasterea receptorilor din membranele fagocitelor se recunosc liganzii de pe suprafata particolelor. Daca se indeparteaza acidul sialic de pe membrana eritrocitelor acestea ar fi rapid fagocitate de splina. De cele mai multe ori, in cazul bacteriilor, este necesara acoperirea lor cu anticorpi si/sau complement pentru a putea fi fagocitate. Acest proces de modificare a suprafetei bacteriene pentru a putea fi fagocitate se numeste opsonizare.

c)Inglobarea

Se face prin pseudopode care inconjura particola inchizand-o intr-o vezicula din citoplasma numita fagozom.

d)Distrugerea celulelor fagocitate si degradarea lor

Se face dupa fuziunea fagozomului cu un lizozom primar si formarea fagolizozomului.

Un rol important in distrugerea celulelor fagocitate ii revine unei oxidaze din membrana ce ajunge in cursul fagocitozei in membrana fagozomului. Lipsa oxidazei in boala genetica duce la aparitia in organism a numeroase focare de infectie cu puroi, boala cronica granulomatoasa.