Functiile membranei celulare: difuziunea

Functiile membranei celulare: difuziunea

Bistratul lipidic functioneaza ca o bariera de difuziune pentru apa si moleculele hidrofile. Dar moleculele liposolubile inclusiv O₂ si CO₂ trec usor prin membrana, permeabilitatea stratului bilipidic capata selectivitate datorita prezentei moleculelor de proteine inserate in strat. Aceste proteine reprezinta:

a)canale sau pori pentru diferiti ioni prin care are loc difuziunea pasiva (realizata in sensul gradientului de concentratie); ex: din plasmalema eritrocitului uman a fost izolata proteaza benzi 3 ce constituie canal pentru anioni (in special Cl^-).

b)transportori specifici pentru metaboliti precum aminoacizi, monozaharide, realizand difuziunea facilitata.

c)pompe ce concentreaza preferential anumiti ioni (K) in timp ce pastreaza concentratia altor ioni din celula (Na, Ca, etc.) mult sub cea din mediul extracelular. Acest proces necesita energie metabolica pusa la dispozitie de ATP pentru a transporta impotriva gradientului de concentratie printr-un proces numit transport activ. Pompa cea mai bine studiata este ATP-aza dependenta de Na si denumita ATP-aza de transport. Este permanent in actiune contra scurgerii pasive a acestor ioni prin pori sau canale si prin activitatea ei regleaza celula, controleaza homeostazia contribuind la crearea unui potential de repaus care face ca celula sa fie excitabila, iar membrana sa, conducatoare de sarcini electrice, mentinand concentratia intracelulara de K la nivel optim. La ATP-aza de transport concentratia sa este foarte inalta in celulele specializate in transportul activ de ioni de Na si K. (ex: epiteliul renal). ATP-aza de transport este o glicoproteina mare, un tetramer cu doua subunitati. Moleculele mari si particolele sunt sunt transportate mai multe deodata (in masa) prin endocitoza, exocitoza si transcitoza.