Genul Bordetella

Genul Bordetella

Caractere generale

n      cocobacili mici gram-negativi;

n      imobili sau mobili prin flageli cu dispozitie peritriche;

n      strict aerobi;

n      B. pertussis, patogena numai pentru om, agentul etiologic al tusei convulsive, este cea mai fastidioasa;

n      alte specii: B. parapertussis (prezenta numai la om, determina forme clinice mai usoare de tuse convulsiva), B.bronchiseptica, B.holmesii, B. hinzii (specii prezente la animale, rar la om, capabile sa determine infectii oportuniste respirato rii sau sistemice).

Bordetella pertussis

Caractere morfo-tinctoriale si de mobilitate

cocobacili gram-negativi izolati, in diplo sau in scurte lanturi, uneori pleomorfi;

imobili.

Caractere de cultivare si biochimice

cultiva lent (3-6 zile) pe medii speciale;

dezvolta colonii foarte mici, S, hemolitice pe medii cu sange;

teste biochimice o diferentiaza de celelalte specii.

Rezistenta in mediul extern

fragila in mediul extern;

efectul toxic al unor compusi prezenti in produsele biologice sau medii de cultura necesita neutralizarea prin amidon sau carbune activ.

Factori de patogenitate

fimbrii si proteine din membrana externa (pertactin) au rol in adezivitate;

hemaglutinina filamentoasa perfecteaza aderenta la celulele epiteliului ciliat respirator;

toxina pertussis (tip A-B) pe langa rol in adezivitate are si efecte sistemice: leucocitoza cu limfocitoza (60-80%), stimuleeaza secretia de insulina, creste sensibilitatea la histamina si endotoxina, deprima raspunsul imun umoral si celular;

adenilatciclaza calmodulin-dependenta stimuleaza secretia de mucus si inhiba functiile celulelor fagocitare;

citotoxina traheala cu efecte ciliostatice si cilionecrotice;

LPS, diferit de Enterobacteriaceae, contribuie la lezarea epiteliului respirator.

Manifestari clinice

agentul etiologic al tusei convulsive, infectie specifica omului cu transmitere respiratorie, deosebit de grava la sugari;

evolueaza in trei stadii:

cataral, cu tuse si catar necaracteristice, bolnavul fiind deosebit de contagios;

convulsiv cu tuse spasmodica insotita de varsaturi, convulsii, hemoragii subconjunctivale;

convalescenta, uneori prelungita.peste doua saptamani.

Imunitate

Ac serici si IgA secretor;

limfocite T citotoxice.

Diagnostic bacteriologic

cele mai mari sanse de izolare a B. pertussis sunt in perioada catarala, din tampon nazo-faringian;

diagnostic rapid prin coloratie IF;

insamantare pe medii speciale;

identificare antigenica si biochimica a coloniilor suspecte.

Tratament etiotrop

eritromicina este antibioticul de electie, administrata cat mai precoce.

Profilaxie specifica

suspensie bacteriana inactivata (trivaccin diftero-tetano-pertussis);

vaccin acelular cu componente purificate: anatoxina pertussis, hemaglutinina filamentoasa, pertactin (trivaccin sau tetravaccin cu asocierea in plus a Ag capsular Hib).

Legionella

sunt mici bacili care uneori iau forme filamentoase si poseda un perete de tip gram-negativ dar care este bogat in acizi grasi, motiv pentru care se coloreaza dificil in coloratia Gram (fixeaza prost colorantii de anilina) si de aceea necesita coloratii speciale.

n      Nesporulati, de regula mobili printr-unul sau mai multi flageli subpolari.

n      Sunt aerobi si cultiva pe medii suplimentate cu L-cisteina si saruri de fier.

n      Catalazo-pozitiv si oxidazo-negativi sau slab pozitiv.

n      Inactivi asupra cabohidratilor si nu reduc nitratii.

Taxonomie:

n      Familia Legionellaceae, cu un singur gen Legionella, cuprinde 39 de specii si 60 subgrupe.

n      L pneumophila are trei subspecii:

pneumophila,

pascullei,

fraseeri.

Habitat si relatii ecologice:

n      larg raspandit in natura fiind legat mai ales sursele naturale sau artificiale de apa unde stabilesc relatii complexe cu microbiocenozele acestor biotopuri

cianobacteriile, flavobacteriile si alegele verzi le furnizeaza nutrientii;

protozoarele (amoebe si ciliate) le ingera si la temperaturi de 35-40 C devin gazde de amplificare chiar in medii sarace nutritiv.

in plus, protozoarele, prin formele lor chistice, mentin legionelele viabile si virulente mai mult timp, in aerosoli.

n      Prin capacitatea lor de a produce mari cantitati de glicocalix, legionelele pot adera pe obiecte de cauciuc (tuburi, conducte) si chiar pe silicoane.

n      Unele suprafetele metalicce sunt mai putin prielnice pentru persistenta si adeziunea lor (ex. otel inoxidabil si cupru), altele, fierul, zincul, aluminiul, le favorizeaza cresterea.

n      Persista si supravietuiesc in AD un an.

n      Se transmit prin aerosoli iar instalatiile de aer conditionat sau nebulizatoarele sunt mijloace de vehiculare ale legionelelor ca si picaturile de ploaie.

n      L pneumophila, este un microorganism facultativ intracelular care determina    in principal fie boala veteranilor (febra cu pneumonie) fie febra de Pontiac (febra fara pneumonie);

n      a fost descoperita in 1976 cand a determinat o izbucnire grava care a afectat veteranii din Legiunea Americana intruniti intr-un hotel la reuniunea lor aniversara.

Diagnostic:

n      izolare pe medii speciale care contin carbune activat (previne oxidarea principalei surse de nutrienti, extractul de levura), extract de levura si factori stimulatori ai cresterii.

n      Mediile difazice sunt utile pentru izolarea in hemoculturi iar pentru probele contaminate de apa (de mediu) sau de la pacienti se practica incalzirea la baia de apa la 50 si respectiv 60 C sau tratarea cu acizi.

n      Ca antibiotic pentru a conferi selectivitate mediului, se prefera vancomicina (sau cefalosporinele, desi unele cefalosporine inhiba si legionelele).

Caractere de cultura:

n      bacterii strict aerobe, cresc la pH 6.9, in atmosfera redusa de CO2 (2.2 - 5% , borcan cu lumanare) (concentratiile inalte le inhiba).

n      Dupa 48 de ore de incubare la 35-37 C apar initial colonii mici (se observa numai la stereomicroscop) iar dupa 3-5 zile coloniile devin vizibile cu ochiul liber (aprox. 1 mm), ajungand dupa inca o saptamana la 3-4 mm.

n      Coloniile sunt: rotunde, convexe, stralucitoare, gris-verzui, cu aspect de "sticla taiata" datorita opalescentei patate, reticulate a coloniilor.

Caractere microscopice:

n      bacili gram-negativi pleomorfi, 0.3-0.9 /1.5 / 5 mm, slab colorati, avand capetele ascutite.

n      In culturi vechi devin filamentoase (avand chiar 50 mm lungime)

n      Prin impregnatie argentica (Dieterle) se coloreaza in brun, rosu in coloratia Gimenez sau albastru in coloratia Giemsa.

Teste de indentificare:

n      preliminare: coloratia IF directa in produse patologice respiratorii, reprezinta un diagnostic prezumptiv rapid.

n      Se izoleaza tulpina in cultura pura dupa care se fac testele biochimce specifice urmate de reactile de identificare antigenica mai ales pentru serogrupele mai frecvent izolate (1 si 6 de L pneumophila sau L micdadei).

n      teste definitive: identificarea acizilor grasi sau teste de biologie moleculara;

n      identificarea grupelor sau subgrupleor antigenice, ca markeri epidemiologici prin reactii cu Ac monoclonali.

Diagnosticul serologic :

n      posibil prin diferite tehnici (microaglutinare, ELISA, CIE) desi este doar un diagnostic retrospectiv si exista numeroase reactii incrucusate intre diferitele specii de Legionella.

Sensibilitatea la antibiotice

n      de electie eritromicina.

n      Sensibilitatea stabilita in vitro nu se suprapune cu cea in vivo.

n      Aceasta neconcordanta ar putea fi explicata prin faptul ca Legionella este o bacterie cu localizare intraceluara (in plus la testarea in vitro, antibioticele sunt legate de catre carbunele prezent in mediu).

n      Alte antibiotice utile; rifampin, cotrimoxazol, quinolone, macrolide noi (claritromicin, azitromicin).

n      Alte specii implicate in declansarea bolii: L. micdadei, L. feeleeii si L. anisia.

n      Dintre acestea mai importante sunt doar doua: L pneumophila prin serogrupul 1 (determina 50% dintre infectii), serogrupul 6 (10%) si L micdadei (5%).

n      Alte boli determinate de legionele: mai rar, pericardite, abcese la nivelul punctiilor pentru hemodializa, peritonite, infectii ale plagilor

n      Dupa vindecarea clinica pot persista ca infectii latente.

Brucella

n      cocobacili gram negativ fin, imobili, nesporulati, care cultiva dificil pe medii special imbogatite.

n      Bruceloza este o zooantroponoza determinata de 4 specii care prezinta 17 biotipuri;

n      genul    cuprinde 7 specii dar 4 sunt patogene pentru om si animale:

B. abortus,

B melitensis,

B suius

B canis

Potential de arma biologica!!!!!

Factori de patogenitate

n      cele trei specii contin in comun, dar in cantitati variabile doua complexe antigenice A si M.

n      Sunt bacterii facultativ intracelualre, sensibilizante pentru organismul infectat.

n      B melitensis detine cel mai inalt potential de patogenitate de infectiozitate pentru om; ex 3 subtipuri, descrise la caprine si ovine

n      B abortus: 9 subtipuri, surse: bovine, bizon, camila, iac

n      B. suis, 3 subtipuri, (1-3) la porci salbatici si domestici, iepuri, reni

n      Ro: B abortus si B suis, izolate de la om si animale.

n      Boala descrisa prima data in 1861 in timpul razboiulu din Crimeea.

n      Bruce izoleaza bacteria din splina decedatilor cu bruceloza, de unde si denumirea genului (1871).

n      Incubatie: 5 - 60 de zile (uneori luni de zile)

n      Frecvent asimpotmatica.

n      Forme acute, subacute, cronica sau latenta.

n      Diagnosticul clinic - obligator confirmat microbiologic.

Diagnostic direct

n      Produse patologice: sange, in stadiul septicemic, in stadiul subacut sau cronic: maduva osoasa sau probe biopsice (ggl limfatici), puroi, exsudat articular, LCR.

n      Ex bacterioscopic, chiar si prin IF este de regula negativ

n      Izolarea brucelelor este posibila in stadiul acut si subacut sau in cursul recurentelor din timpul bolii cronice.

n      Medii imbogatite, incubare in atms cu 5-10% CO2.

n      Culturile in bulion se urmaresc 6 luni, cu repicari medii solide.

n      Hemoculturi pe mediu difazic.

n      Probele contaminate se insamanteaza pe medii selective prin antibiotice (polimixina B, bacitracina, cicloheximida).

n      Identificarea: prin teste biochimice si r de aglutinare cu seruri specifice

Examen serologic

n      Indicat in toate stadiile: acut, subacut sau cronic.

n      Ac IgM apar precoce, in stadiul acut.

n      IgG, in stadiul subacut sau croncic si in cursul acutizarii    formelor cronice.

n      In infectia latenta IgM persista la titruri mici.

n      R de aglutinare (R. Wright) utila in stadiul acut si in puseele de acutizare.

n      Titruri semnificative: 160 (sau 100).

n      Titrul creste la 4-6 sapt de la debut, maxim la 2-3 luni, scade treptat si ramane la titruri joase timp de 1-5 ani, in infectiile cronice cu abcese de organ.

n      R pozitiva dupa infectii acute, dupa vaccinare dar si dupa alte vaccinari - r fals pozitiva (ex vaccinarea antiholerica).

n      In stadiul subacut, cronic sau latent reactia este dubioasa sau negativa din cauza unor Ac blocanti (determina fenomenul de prozona, sau chiar inhibarea reactiei)

n      Testul Coombs permite evidentierea lor (Ag brucelic este spalat, pentru indepartarea Ig fixate nespecific).

n      La Ag brucelic se adauga ser antiglobulinic uman.

n      Aglutinarea indica prezenta Ac blocanti.

n      T de blocare: in tuburile negative in R Wright se adauga cate o picatura de ser anti-Brucella.

n      Absenta aglutinarii indica prezenta Ac blocanti.

n      IDR la brucelina poate depista r de hipersensibilizare de tip IV.

n      Se pozitiveaza la o luna de la debutul infectiei si persista pana la vindecarea bacteriologica.

n      R fals pozitive - 10% din cazurile acute se coreleaza slab cu serodiagnsoticul.

n      Varianta pentru idr: testul de inhibare a migrarii leucocitelor

Tratament:

n      in toate formele (acuta, cronica, sau subacuta) - antibiotice, de regula, in asociere;

n      tetra + strepto (se va inlocui cu genta);

n      doxi + cotrimoxazol sau

n      tetra+ strepto + cotrimoxazol.

n      Durata> cel putin 6 sapt

n      Recaderile sunt posibile in 5% din cazuri, dar nu prin rezistenta la antibiotice ci datorita parazitismului intracelular si datorita caracterului granulomatos al leziunilor.

Epidemiologie:

n      sursa de infectie: animale bolnave sau purtatoare, rar omul bolnav.

n      Cai de transmitere: 2/3 prin contactul tegumentelor lezate cu produse animale contaminte. Este frecvent semnalata la lucratorii din industria carnii si la medici veterinari.

n      Consum de carne, rar , consum de carne "in sange". Bacteriile mor prin prelucrare termica suficienta si, in plus, sunt reduse cantitativ in tesutul muscular.

n      Cel mai frecvent: transmiterea prin lapte nepasteurizat.

n      Transmiterea prin aerosoli contaminati la personalul din abatoare.

n      Rar interuman: transfuzii, transplant de maduva, lapte matern, pe cale sexuala (bacterii evidentiate in spermatozoizii umani).

n      Profilaxie: educatie sanitara (lapte fiert!!!)

n      In abatoare: manipularea carnii cu atentie.

n      Vaccinarea bovideelor cu vaccin viu atenuat de B. abortus (tulpina 19) dar si a caprinelor si ovinelor fata de B. melitensis (tulpina Rev 1) si B suius. , tulpina 2.

n      La om nu se indica intotdeauna vaccinarea.

n      Se pot testa serologic si biologic (idr. Burnett) cei cu risc crescut: la cei seronegativi se adm vaccin viu atenuat (tulpina 19 BA de B abortus sau tulpina 104M). .

Francisella tularensis

n      minidefinitie

n      habitat/transmitere

n      boli determinate

n      diagnostic

n      tratament

Minidefinitie

n      cocobacil pleomorf, gram negativ;

n      strict aerob, fara pili, poseda o capsula fina, de natura lipidica

n      prezenta acizilor grasi faciliteaza diagnosticarea genului Francisella.

Habitat / transmitere

n      Larga raspandire in natura:

l      izolata de la mamifere, pasari, artropode,

din apa, noroi, fecalele animalelor.

n      Omul se contamineaza prin:

l      manipularea animalelor bolnave (e.g. iepuri) si a cadavrelor;

l      ingestia de apa sau alimente contaminate

l      contact direct cu solul sau apa contaminate

l      aerogen (aerosoli contaminati)

l      profesional sunt expusi: vanatorii, macelarii, personalul de laborator (anamneza: 5-6 zile)

l      este posibila transmiterea prin capuse;

l      F. tularesnsis = potentiala arma biologica!!!!! (mare infectiozitate).

Patogenitate naturala si patogenie

n      incubatia 4-6 zile;

n      doza infectanta 50 UFC;

n      forme clinice ale tularemiei:

l      cutanata: forma ulcero-ganglionara - bubon tularemic; uneori exista numai determinism limfatic fara ulceratie;

l      conjuctiva: forma oculo-ganglionara (1%);

l      infectia respiratorie / digestiva - formele:

n      orofaringiana

n      intestinala

n      pneumonica

n      tifoidica (10-15 ; transmitere intestinala sau necunoscuta; se poate insoti de pneumonie)

https://www.microbesadapt.com/research/francisella/

Diagnosticul de laborator

Diagnostic direct

n      1. Produse patologice:

l      raclat din ulcere cutanate

l      aspirat ganglionar

l      lichid de spalatura gastrica

l      sputa

l      sange

n      Microscopie directa - imunofluorescenta (IF) pentru identificarea rapida a Ag

n      PCR

n      Izolare

l      medii de cultura imbogatite - sensibilitate scazuta (incubatie 5-7 zile)

l      inoculare la cobai/ soarece

Diagnostic indirect

n      Reactii de aglutinare la tub

n      Hemaglutinare

n      ELISA

l      aglutininele anti F. t ularensis apar dupa a 7-a zi de boala;

l      titrul semnificativ- (difera de la autor la autor).

n      Intradermoreactia la tularina se pozitiveaza dupa a 5-a zi de boala - sensibilitate de tip intarziat.

Elemente de terapie etiotropa

n      antibiotic activ: streptomicina;

n      alternative: tetraciclina, cloramfenicolul, gentamicina, tobramicina;

n      Antibiograma: E - test

n      dupa abcedarea bubonului este indicata interventia chirurgicala a leziunii.

Preventie

n      Exista un vaccin viu atenuat

n      Nu este de rutina administrat si nici dupa un contact infectant nu este logic sa fie administrat (5 zile incubatia, respectiv 14 zile seroconversia)

n      Pentru riscuri epidemiologice evidente (eg. personal laborator)

n      Chimioprofilaxie post-expunere: doxiciclina sau ciprofloxacina (14 zile).