Glicolipidele

Glicolipidele

Au la baza tot o structura de sfingo-mielina, dar, in locul gruparii polare, se gasesc resturi glucidice. Cele mai simple glicolipide sunt cerebrozidele. Galacto-cerebrozida este o componenta majora a mielinei si apare in proportie de 40% in monostratul exterior al plasmalemei celulelor Schwann. Cele mai complexe sunt gangliozidele ce contin unul sau mai multe resturi de acid sialic.

In plasmalema neuronului gangliozidele reprezinta 6% din totalul lipidelor, dar apar in cantitati mici in cele mai multe celule.

In toate membranele celulare exita patru fosfolipide majore: fosfatidil-colina, fosfatidil-etanol-amina, fosfatidil-serina si sfingo-mielina. La acestea se adauga si fosfatidil-inozitolul ca fosfolipida majora in anumite membrane. In membrana interna a mitocondriilor se gaseste cardio-lipina.

Variaza foarte mult de la un tip de membrana la alta compozitia in acizi grasi a fosfolipidelor. O proprietate comuna a lipidelor de membrana este structura amfifila (afinitatea la ambele capete de acelasi tip) si amfipatica (un cap hidrofil si unul hidrofob).

Lipidele formeaza in mod spontan, in apa, micele, forma cea mai stabila fiind stratul dublu-lipidic care sta la baza membranelor biologice, de aici rezulta ca formarea partii lipidice a membranei este un proces de autoasamblare. O caracteristica a stratului dublu lipidic este si fluiditatea.

Prin incalzire stratul dublu-lipidic trece din stare de gel in stare de fluid. Cu cat acizii grasi din fosfolipide sunt mai nesaturati cu atat fluiditatea stratului dublu-lipidic este mai mare, iar temperatura de tranzitie are valori mai mici. Aceste temperaturi de tranzitie sunt caracteristice fiecarui tip de membrana, colesterolul influentand puternic fluiditatea membranei.