Hormonii glandei timus

Hormonii glandei timus

Timusul este o glanda de origine endobranhiala care atinge 35-38 grame la pubertate dupa care regreseaza la adult dar nu se atrofiaza complet. Limfocitele precursoare T dobindesc proprietati imunologice depline dupa trecerea lor prin timus sub efectul unor factori cu actiune hormonala, de natura polipeptidica.

α-Timozina este o polipeptida ce contine 28 resturi de aminoacizi si are o masa moleculara de 3,1 kDa. Ea este sintetizata sub forma de pro-timozina (113 resturi de aminoacizi, M = 12 kDa) care, paradoxal, este adevaratul hormon. Deoarece pro-timozina se intilneste si in alte organe si tesuturi (splina, plamini, ficat, rinichi etc.) se considera ca ea nu este un hormon specific doar timusului.

Timulina (factorul seric al timusului - FTS) este o nonapeptida cu masa moleculara de 860 Da. Activitatea sa nu se manifesta decit dupa eliminarea factorului seric inhibitor Timulina este reprezentata de secventa Glu-Glu-Ala-Lys-Ser-Glu-Gly-Ser-Asp si deriva probabil de la o serie de precursori proteici cu mase moleculare cuprinse intre 48 -54kDA.

Timopoietina II este un alt factor cu actiune hormonala secretat de timus a carei molecula contine 49 resturi de aminoacizi.

S-a demonstrat ca in afara de rolul sau imunologic, timusul joaca si un rol endocrin pina la maturitatea sexuala. Acest rol este indeplinit de factorii amintiti mai sus si este orientat asupra secretiei hipofizare de GH, LH si ACTH, precum si asupra secretiei de glucocorticosteroizi de catre corticosuprarenale. Aceste actiuni au fost demonstrate, printre altele, prin experimente de timectomie la sobolani de o luna cind s-a observat o scadere brusca a concentratiei plasmatice de ACTH si corticosteron si o crestere a nivelului sanguin de LH si testosteron.