Increngatura ROTATORIA

Increngatura ROTATORIA

Rotiferele sunt metazoare microscopice, acvatice (pot fi intalnite de asemenea in medii terestre foarte umede - mlastini, stratul de muschi din apropierea apelor etc), caracterizate prin prezenta in partea anterioara a unui aparat rotator format din cili, folosit atat in hranire cat si la deplasare.

Animale extrem de comune in toate bazinele acvatice, rotiferele au o importanta ecologica deosebita, deoarece reprezinta baza trofica pentru hrana unui mare numar de speci de nevertebrate si a stadiilor tinere de dezvoltare a pestilor. Aceasta pozitie in lanturile trofice acvatice este favorizata de faptul ca rotiferele pot dezvolta populatii cu biomase si densitati enorme.

Morfologie externa

Corpul rotiferelor este impartit in trei zone: regiunea cefalica, ce poarta aparatul rotator, corpul propriu-zis sau trunchiul si piciorul. Cea mai mare parte a rotiferelor au un dimorfism sexual foarte accentuat, masculii fiind pigmei si aparand doar in anumite perioade ale ciclului de dezvoltare.

Aparatul rotator este format in mod primitiv din doua coroane concentrice de ciliatura - trochus (situat preoral) si cingulum (situat postoral), intre care se gaseste un sant. In partea ventrala, intr-o adancitura a santului se deschide orificiul bucal. Hranirea se face in modul urmator: miscarile ciliaturii genereaza de-o parte si de alta a zonei cefalice curenti de apa circulari care antreneaza particulele aflate in suspensie in apa in santul dintre trochus si cingulum si de aici in orificiul bucal.

La multe specii de rotifere insa, cele doua brauri de ciliatura sunt modificate, in sensul ca trochusul poate fi impartit in doua structuri circulare sau semicirculare simetrice, aflate in varful unor prelungiri. La masculii marii majoritati a speciilor de rotifere aparatul rotator este redus.

Trunchiul este de cele mai multe ori protejat de o lorica pseudochitinoasa, adesea prevazuta cu tepi, in care animalul isi poate retrage la nevoie zona cefalica si piciorul. Piciorul se termina cu doua prelungiri mobile - degetele - la nivelul carora se deschid doua glande adezive, a caror secretie permite fixarea animalului pe substrat in momentul in care gaseste o sursa de hrana bogata.

Rotiferele sunt animale cu dimorfism sexual puternic, cele mai multe specii avand masculii pigmei, cu organizatia externa si interna mult redusa. Pentru exemplificarea grupului va fi aleasa o specie comuna in apele dulci - Brachionus plicatilis.

Organizatia interna la femela

- Tegumentul este unistratificat. Musculatura este slab dezvoltata comparativ cu alte grupe de pseudocelomate, datorita prezentei loricii. Musculatura este organizata in muschi circulari si longitudinali care asigura fixarea corpului de lorica si retragerea in interiorul acesteia la nevoie.

- Tubul digestiv este format dintr-un faringe care prezinta un aparat masticator unic intre pseudocelomate - mastaxul. Urmeaza un esofag scurt, un stomac si intestinul posterior, care se deschide in cavitatea cloacala. Orificiul acesteia se deschide la randul lui dorsal, inaintea piciorului.

Mastaxul este alcatuit din sapte piese chitinoase, unele fixe, altele mobile. Piesele fixe alcatuiesc asa-numita "nicovala" - incus si sunt in numar de trei - un fulcrum si doi rami, intregul ansamblu avand aspectul literei Y. Piesele mobile sunt reprezentate de doua piese zimtate, denumite uncus, fiecare prinzandu-se de un manubrium; impreuna, piesele mobile alcatuiesc "ciocanul" - maleus. Prin miscari succesive in plan vertical, maleusul zdrobeste particulele alimentare de incus.

Rotiferele prezinta si glande anexe: la nivelul faringelui se deschid doua glande salivare, iar in stomac doua glande stomacale.

- Sistemul excretor este de tip protonefridian. Pe partile laterale ale corpului exista doua canale colectoare care prezinta ramificatii terminate cu celule cu flamura vibratila. Cele doua canale colectoare se deschid posterior intr-o vezicula excretoare, deschisa la randul ei in cavitatea cloacala.

- Sistemul respirator propriu-zis nu exista, schimburile gazoase realizandu-se la nivelul tegumentului.

- Sistemul nervos este reprezentat de o pereche de ganglioni situati in zona cefalica, uniti intre ei printr-o comisura. De la acesti ganglioni pornesc anterior nervi la petele ocelare si la aparatul rotator iar posterior doua cordoane nervoase laterale. Acestea se unesc la baza piciorului cu un ganglion pedios. Miscarile aparatului rotator sunt controlate de un organ retrocerebral, aflat in contact atat cu trochusul si cingulumul cat si cu ganglionii cefalici. Pe langa petele ocelare, rotiferii mai pot prezenta ca organe de simt palpi latero-dorsali sau latero-ventrali, care sunt organe tactile.

- Sistemul genital. Ovarul este unic, fiind structurat ca un germovitelariu: structurile generative, glandele vitelogene si cele care secreta coaja oului fiind situate intr-o gonada unica. Oviductul este scurt, deschizandu-se deasemenea in cavitatea cloacala.

Masculii de la eurotatorii, spre deosebire de femele sunt pigmei si apar doar intr-o anumita perioada a ciclului de dezvoltare. Aparatul lor rotator este redus, ca si lorica si piciorul, iar tubul digestiv lipseste; este prezenta o singura pata ocelara, iar sistemul nervos este reprezentat de un ganglion masiv. Cavitatea interna este ocupata aproape in intregime de un testicul unic, continuat cu un canal deferent terminat cu un organ de acuplare masiv.

Ciclul de dezvoltare al rotiferelor prezinta unele particularitati interesante. Astfel, primavara, din oua de rezistenta ies doar femele care dupa un timp depun oua nefecundate din care vor iesi tot femele. Ulterior, in timpul sezonului cald se vor succeda un numar mare de generatii de fenele amictice, partenogenetice. Spre toamna, sau cand conditiile de mediu devin nefavorabile, in gonadele femelelor are loc o diviziune reductionala. Din ouale haploide depuse voi iesi doar masculi, care se acupleaza rapid cu femelele generatiei care le-a dat nastere, iar prin fecundare rezulta oua diploide de rezistenta, singurele care rezista in conditiile anotimpului rece.

Acuplarea rotiferelor este interesanta. Masculii se fixeaza pe lorica femelei cu ajutorul secretiei glandelor adezive, iar penisul strabate pur si simplu lorica, produsele sexuale fiind introduse direct in cavitatea interna a corpului femelei (fecundare prin injectie hipodermica).

La rotifere apare si un alt fenomen interesant - ciclomorfoza. Astfel, cele mai multe specii de rotifere au lorica ornata cu tepi, a caror dimensiuni si forma variaza in functie de temperatura apei. Astfel de fenomene se mai intalnesc si la alte tipuri de organisme - de exemplu la crustaceele cladocere.