Influenta omului asupra faunei

Produse provenite de la animale folositore omului:lapte, oua, carne, piele, miere.

Animale folositoare omului: fluturele de matase, albina, calul, cainele, pisica, gainile, vaca, albine.

Animale daunatoare agriculturii si omului: lacusta calatoare, coropisnita, candacul de Colorado, fluturele alb (nalbarul), musca de casa, tantarulo anofel.

Paraziti care traiesc pe corpul omului :paduche de cap, paduche de corp, purice.

Aliatii omului in natura: libelula, buburuza, ihneumonidele, randunica, pitigoiul, cucul, liliacul, cartita, ariciul.

Efectele activitatii omului asupra faunei: defrisarea padurilor, construirea de baraje, vanatoarea si pescuitul, folosirea excesiva a ingrasamintelor chimice si a substantelor chimice impotriva daunatorilor, poluarea.

Ocrotirea animalelor in Romania

In urma vanarii nechibzuite au diparut din fauna tarii noastre bourul, zimbrul, castorul,iar efectele altor animale s-a redus simtor.

Incepand cu anul 1930, pe langa Academia Romana, si infiinteaza Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, comisie care a stabilit plantele si animalele rare, pe cale de disparitie, declarate monumente ale naturii.

Animale protejate de lege:pelicanul, egreta mare, dropia, corbul, cocosul de munte, cocosul de mesteacan, vulturii, vulturul plesuv negru, vulturil codalb, vulturul mic (egiptean), acvile de munte.

Poluarea

Efectele de diminuare a biodiversitatii rezulta, in ceea ce priveste activitatea antropica, din utilizarea directa, precum si ca urmare a unor transformari generate de amenajarea spatiului, depozitarea deseurilor, poluarea atmosferica si a apelor.
Presiunea antropica asupra biodiversitatii este determinata de factori cum sunt:
- evaluarea eronata a mediului si a resurselor sale - ceea ce conduce la transformarea unor ecosisteme naturale in terenuri agricole, distrugerea unor ecosisteme prin amenajari hidroenergetice si turistice supradimensionate;
- reducerea continua a produselor comercializate in domeniul alimentar cresterea continua a cererii pentru produse agroalimentare a atras atentia spre elaborarea de soiuri cu productivitate foarte mare;
- cresterea populatiei si consumarea resurselor se stie deja faptul ca in viitor populatia va creste continuu ceea ce va determina o diminuare a biodiversitatii prin restrangerea spatiilor de existenta a ecosistemelor naturale datorita extinderii terenurilor cultivate, reducerea disponibilitatii resurselor de apa dulce;
- deficiente in cunoasterea stiintifica si economica - capra neagra, floarea de colt, pastravul rasul zimbrul, aflate pe cale de disparitie in Romania, sunt numai cateva din speciile prin care se poate exemplifica lipsa de informatie a celui care beneficiaza, dar si a celui care ofera aceste specii.
Presiunea antropica asupra biodiversitatii se regaseste in functionalitatea subsistemului economic. Astfel, relatiile comerciale nationale si internationale determina direct sau indirect, manifestarea principalelor cauze de degradare: poluarea si depozitarea deseurilor, epuizarea resurselor si distrugerea si transformarea habitatului.
Efectele comertului asupra biodiversitatii trebuie evaluate pe 3 niveluri:
1. Efectele indirecte, prin influenta asupra activitatii economice;
2. Efectele directe sau independente;
3. Efectele comertului si reglementarile comerciale asupra politicii publice.


II. Cai de degradare.

Interventiile umane nu sunt negative numai prin faptul ca folosesc la maximum resursele biologice, dar si prin activitati care nu vizeaza direct aceste categorii. Principalele cai prin care omul contribuie la degradarea biodiversitatii sunt: modificarea si distrugerea habitatelor, transferul voluntar si involuntar de specii si supraexploatarea.

1. Modificarea si distrugerea habitatelor sunt considerate cele mai importante cauze ale erodarii biodiversitatii. Acestea se manifesta direct, prin reducerea suprafetei ocupate (iar una dintre cele mai importante este diminuarea suprafetelor ocupate de padure- defrisarea padurilor) si de ecosisteme naturale sau indirect prin efectele poluarii asupra conditiilor de viata ale speciei.
La nivel mondial, suprafata impadurita s-a redus aproape la jumatate in ultimii 8000 de ani, iar marea majoritate a pierderilor s-au produs in secolul XX cand suprafata cultivata s-a extins rapid cand consumul de hrana si hartie a crescut dramatic.
Ca urmare a defrisarilor, 80-100 de mii de specii de arbori sunt amenintate cu disparitia. Impaduririle nu reusesc sa echilibreze aceasta balanta. In SUA aproape jumatate din suprafata impadurita este declarata padure comerciala producatoare sau capabila sa produca lemn. Companiile din domeniu sunt subventionate anual cu circa 500 milioane de $, acest suport fiind justificat prin faptul ca apar efecte externe, precum constructia de drumuri, imbunatatirea habitatului pentru multe specii salbatice, indepartarea arborilor bolnavi etc.
Un alt factor de risc il reprezinta incendiile forestiere. Anii secetosi au favorizat extinderea focului pe mari suprafete. In taigaua siberiana focul a distrus aproape 100 mii kmp, in care se include si 2/3 din suprafata insulei Sahalin. Comertul ilegal cu lemn de cedru, ulm sau frasin, in China, Coreea si Japonia si-a adus o contributie marcanta la reducerea suprafetelor impadurite, mai ales dupa colapsul URSS. Anul 1998 a marcat, din acest punct de vedere, un reper istoric prin dimensiunea incendiilor la nivel planetar, care au fost considerate cele mai grave dintre cele inregistrate in prezent.
Defrisarea padurilor tropicale conduce la disparitia a mii de specii, din care multe necunoscute, nedescoperite inca.
Zonele umede , mlastinoase sunt alte ecosisteme care si-au diminuat considerabil suprafetele in ultimele decenii. Lucrarile de asanare au urmarit extinderea terenurilor agricole.
Recifele de corali sunt degradate ca urmare a unui complex de factori. Diminuare suprafetelor ocupate de corali echivaleaza cu defrisarea padurilor tropicale.
Modificarea habitatelor survine ca urmare a manifestarii unor efecte cumulative la nivel global sau regional, datorita poluarii directe, dar si prin amenajare (infrastructura de transport, turistica, industriala etc.).
Poluarea cu pesticide, hidrocarburi, metale grele, dioxina, substante nutritive induce modificari in structura si rezistenta populatiilor.
Poluarea este reprezentata si de depozitele de deseuri care inseamna eliminarea de pe suprafata afectata a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca: unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori).
Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.
Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.
In ultimele decenii, au fost raportate numeroase mortalitati in masa ale unor specii acvatice.

2. Transferul de specii - contribuie puternic la diminuarea biodiversitatii, fiind al doilea factor dupa distrugerea si modificarea habitatelor.
Perioada marilor descoperiri geografice a reprezentat si inceputul unor transformari ireversibile in ecosistemele din noile teritorii, soldate adesea cu disparitia speciilor autohtone (indigene). Plantele alohtone (exotice, introduse) formeaza adesea monoculturi inlocuind speciile autohtone. Deoarece populatiile speciilor exotice se regenereaza, acestea pot genera probleme pe termen lung sau chiar permanent. In SUA, se considera ca 42% din speciile respective au ajuns acolo ca urmare a prezentei speciilor exotice.
De exemplu, zambila de apa, planta acvatica originara din America de Sud, a invadat numeroase ecosisteme acvatice in SUA, inlocuind vegetatia naturala. Statele Florida, Louisiana si Texas cheltuiesc anual 11 milioane de $ in incercarea de a limita cresterea ei.
In Marea Neagra, la mijlocul anilor '80 a fost introdusa accidental o specie de meduza provenita din oceanul Atlantic. Caracterul invaziv s-a manifestat in 1987 si 1989, prin impactul asupra puietului de peste. Ca urmare, multe specii de pesti autohtoni au inregistrat un puternic declin al populatiilor.
Transferul de specii nu apartine insa trecutului, cu atat mai mult cu cat comertul cu specii salbatice a luat o amploare deosebita in ultimele decenii, iar modalitatile de transport s-au diversificat.
Amplificarea comertului international, sustinuta si de liberalizarea comertului , va contribui in continuare la transferul de specii. Astfel, ne putem astepta la atenuarea diferentelor dintre ecosisteme echivalente, dar individualizate ca urmare a izolarii geografice.

3. Supraexploatarea

Conceptul de biodiversitate este adesea sinonim cu cel de resurse biologice. Termenul de supraexploatare incumba faptul ca exploatarea este normala, in sensul ca nu are un impact negativ asupra disponibilitatii resurselor, nu afecteaza producerea sau refacerea lor.
Supraexploatarea are ca obiect atat anumite specii, cat si ecosistemele. Majoritatea studiilor se concentreaza asupra primului aspect si in special asupra speciilor de animale. Ca urmare a supraexploatarii se inregistreaza diminuarea efectivelor pentru speciile vizate , iar in cazuri extreme, extinctia acestora. Trebuie mentionat faptul ca presiunea umana, desi a crescut dupa o traiectorie asemanatoare cu tendinta demografica, s-a manifestat in acest fel chiar inainte de timpurile moderne. Astfel, se disting doua etape ale supraexploatarii, masurate prin scara extinctiilor: extinctia istorica a speciilor si extinctia contemporana a speciilor.