Invelisul extern

Invelisul extern

Invelisul extern sau peplosul (peplos, grec = manta) este o structura accesorie care acopera capsida unor virusuri. Peplosul este dobandit in timpul maturarii virionilor prin procesul de inmugurire, care, in general are loc la suprafata celulei (herpesvirusurile se invelesc prin inmugurire la nivelul membranei nucleare).

Peplosul viral intruneste toate criteriile de structura trilaminara ale membranei celulei animale: stratul fosfolipidic dublu, in care sunt inclavate proteine derivate din celula, precum si proteine codificate de virus. Fosfolipidele si proteinele de origine celulara sunt diferite in functie de tipul de celula in care a avut loc multiplicarea virala. Cele mai multe glicoproteine ale peplosului sunt codificate de genomul viral.

Glicoproteinele codificate de virusuri sunt constituientii universali ai peplosului, dar diversitatea lor biochimica este foarte limitata (unul sau cateva tipuri pentru un virus). Greutatea moleculara a glicoproteinelor este cuprinsa intre l0 si l00 kDa, iar continutul glucidic, intre 5 si 40%. Aceste molecule sunt formate dintr-un ax polipeptidic, iar componenta glucidica constituie catene laterale de N-acetilglucozamina, manoza, fucoza, acid neuraminic. Glicozilarea proteinelor virale este catalizata de transferazele celulare.

Cele mai cunoscute glicoproteine virale sunt spiculele, inclavate in peplos. Spiculele sunt prelungiri proeminente la suprafata peplosului. Cele mai studiate sunt spiculele din invelisul mixovirusurilor, cu functie de hemaglutinine si de neuraminidaza. Originea lor este mixta: componenta proteica este codificata de virus, iar glicozilarea este catalizata de enzimele celulare, in timp ce proteina parcurge drumul de la locul sintezei, pana la nivelul membranei.

Lipidele (sub forma glicolipidelor sau a fosfolipidelor) sunt incorporate in invelisul viral in timpul inmuguririi din membranele celulare. Invelisul viral are un continut semnificativ mai inalt de colesterol, comparativ cu membrana citoplasmatica.

Pentru majoritatea virusurilor invelite (Herpes-, Toga-, Rhabdo-, Myxo, Oncornavirus), componentele moleculare ale invelisului sunt incorporate in membrane celulare preformate. La Pox Iridovirus si lipofagi, invelisul viral se asambleaza intr-un mod mai putin cunoscut.

Semnificatia biologica a capsidei si a invelisului extern. Capsida indeplineste un rol protector esential pentru genomul viral, acoperindu-l integral si participa la procesele de adsorbtie si fixare a virionului pe suprafata celulei sensibile.

Invelisul extern consolideaza functiile capsidei, protejeaza nucleocapsida si asigura o structura mai compacta a virionului. Spiculele proeminente pe suprafata peplosului favorizeaza fazele de adsorbtie si fixare a virionului in procesul infectios.