MECANISMELE DE ACTIUNE ALE ANTISEPTICELOR SI DEZINFECTANTILOR ASUPRA MICROORGANISMELOR

MECANISMELE DE ACTIUNE ALE ANTISEPTICELOR SI DEZINFECTANTILOR ASUPRA MICROORGANISMELOR

Substantele chimice din compozitia unui mediu de crestere a microorganismelor pot exercita, in functie de natura si concentratia lor, trei tipuri de efecte asupra acestora:

un efect favorizant asupra dezvoltarii si multiplicarii celulare, prin aportul substantelor nutritive si realizarea echilibrelor fizico-chimice necesare;

un efect microbiostatic, prin blocarea potential reversibila a proceselor de multiplicare celulara, determinand inhibitia procesului de multiplicare, dar bacteriile raman viabile si isi reiau cresterea si multiplicarea dupa ce sunt transferate pe medii adecvate;

un efect microbicid, prin alterarea profunda si ireversibila a unor procese metabolice esentiale.

Particularitatile fiziologice ale microorganismelor influenteaza actiunea substantelor chimice. De exemplu, CO₂ si H₂S sunt toxice pentru majoritatea microorganismelor aerobe, al caror metabolism respirator il inhiba, dar pentru unele specii bacteriene aceste substante reprezinta o sursa de energie.

Una si aceiasi substanta poate actiona in moduri diametral opuse, in functie de concentratia ei: in concentratie de 1%, zaharoza este o buna sursa de carbon si energie, iar la concentratia de 40% are efect bacteriostatic.

Substantele folosite in metabolismul microorganismelor au rolul de surse de carbon, de azot si de energie sau actioneaza ca factori de crestere.

La concentratii foarte mici ale unei substante nutritive in mediu, cresterea bacteriana este foarte slaba, dar se intensifica odata cu cresterea concentratiei substantei nutritive, pana cand aceasta atinge un nivel prag, dupa care, rata de crestere a populatiei celulare devine constanta, independenta de concentratia substantei nutritive.

Cand concentratia substantei atinge limita de toleranta pentru celula, se produce inhibitia cresterii celulare, iar dincolo de aceasta limita, substanta nutritiva poate avea un efect bactericid.

Unele substante exercita efecte de chimiotaxie sau chimiotropism pozitiv, fiind atractante pentru microorganisme, in timp ce altele exercita un chimiotactism negativ asupra celulelor, efectul lor fiind repelent.

Efectele daunatoare ale unor compusi chimici pot fi de tip microbiostatic, alteori, compusii chimici au efect microbicid, adica determina moartea microorganismelor expuse.

Impartirea substantelor chimice in microbiostatice si microbicide este arbitrara, deoarece o substanta poate fi microbiostatica la concentratie mica sau cand actiunea ei este de scurta durata, dar poate fi microbicida la concentratie mare sau dupa actiunea prelungita a unei concentratii mici.

Caracterul bacteriostatic sau bactericid este dependent de urmatoarele doua criterii:

concentratia la care se manifesta un anumit efect;

timpul de actiune pentru producerea efectului.

O substanta este microbicida (bactericida, fungicida) daca efectul ei se produce intr-un interval scurt de timp si se manifesta la concentratii foarte mici si este microbiostatica, daca efectul ei ramane ca atare si la concentratii relativ mari de substanta activa, iar rata efectului microbicid este foarte scazuta, astfel incat cel putin o parte din celule pot supravietui timp foarte indelungat.

In practica, in afara celor doi termeni se folosesc denumirile de antiseptice (AS) si dezinfectante (DF).

Antisepticele sunt substante chimice care, aplicate pe tesuturile vii impiedica cresterea si multiplicarea microorganismelor existente. Sunt relativ netoxice si pot fi aplicate pe tesuturi umane si animale.

Termenul de dezinfectant este restrans la substantele cu efect microbicid rapid, la concentratii mici. Ele se aplica pe obiecte neanimate, in scopul distrugerii microorganismelor contaminante. Cele mai multe substante dezinfectante sunt toxice si nu pot fi administrate la om si la animale.

Antisepticele si dezinfectantele cuprind o larga varietate de agenti chimici (tabel nr. 2) si poarta denumirea generica de biocide. Biocidele, in general, au un spectru mai larg de actiune decat antibioticele si spre deosebire de acestea, care au tinte intracelulare specifice, biocidele au tinte multiple. Majoritatea substantelor dezinfectante actioneaza fie prin dizolvarea lipidelor din membrana citoplasmatica (detergenti, solventi lipidici), fie prin modificari ale proteinelor, acizilor nucleici etc.

Unele biocide se folosesc pentru conservarea unor produse biologice (farmaceutice, alimentare). Conservarea semnifica prevenirea multiplicarii microorganismelor. Altele se folosesc pentru curatire, care semnifica indepartarea unui material strain de pe o suprafata.

Tabel nr.2: Structurile chimice si utilizarile biocidelor antiseptice si dezinfectanti.