Nevertebratele: Microfauna marina, Molustele

Nevertebratele l.Microfauna marina

a. Foraminiferele sunt foarte rar intalnite in depozitele arheologice. Recuperarea lor
din sedimente se face prin metode clasice (spalare prin site foarte fine sub jet de apa).
Foraminiferele, fara a reprezenta repere cronologice, sunt bune indicatoare ecologice (fauna
glaciara si fauna interglaciara) si repere asupra variatiilor nivelului marin.

b. Ostracodele. Corpul ostracodelor este inchis intr-o carapace bivalva (1-2 mm
lungime, exceptional 2 cm) articulata in partea dorsala printr-un ligament. Carapacea este in
general onamentata sub forma de puctuatii, reticulari, coaste, tuberculi etc.

In mediul marin cresc din zona litorala pana in regiunea marilor adancimi. Degajarea lor din sediment, pentru ca sunt greu vizibile cu ochiul liber, se face cu apa oxigenata, cu un pH nu prea acid, dupa care se efectueaza un tamisaj cu sita de 100-500 i.

Fiecare specie de ostracode are biotopul sau caracteristic, incat recuperarea lor dintr-un strat permite consideratii importante asupra paleomediului. Trebuie sa mentionam ca un numar redus de ostrocode traiesc si in mediu de apa dulce.

2.Molustele continentale

Monistele sunt animale sensibile la frig, umiditate, insolatie si substratul vegetal ceea ce le confera atributele unor buni indicatori climatici. Atat molustele de uscat, cat si cele de apa dulce traiesc in toate conditiile de mediu, chiar si zone uscate si aride. Majoritatea au o cochilie rezistenta care se conserva si dupa moartea individului in mediul in care a trait (fig. 18,19).

Esantionajul, pentru a exprima o realitate veridica, trebuie sa cuprinda circa 200 exemplare pentru 15-20 specii si trebuie efectuat prin site mai mici de 2 mm.

3.Molustele marine

Cochiile marine, odata recuperate din stratele cuaternare, pot servi pentru datari ¹⁴C, datari prin masurarea radioactivitatii elementelor din familia uraniului si prin racemizarea amino-acizilor. Din punct de vedere climatic, molustele marine reprezinta indicatori fideli.

Fig.    18 Cateva moluste continentale cuaternare: 1-Carychium tridcntatum; 2-Pupilla alpicola; 3-P. muscorum; 4-P. sterri; 5-P. loessica; 6-P.triplicata; 7-Succinea oblonga; 8-Chondrula tridens; 9-Pagodulina pagodula; 10-Trichia bielzi; 11-Perpolita petronela; 12-Oxychilus draparmaudi; 13-Discus ruderatus; 14-Cepaea nemoralis (dupa V. Lozek, 1965)

Este suficient sa amintim pe Cyprina islandica ca element de clima rece, nordica care a fixat inceputul Cuaternarului prin etajul Calabrian in regiunea mediteraneeana.

Fig. 19 - Repartitia asociatiilor de moluste in functie de temperatura si de pluviometrie

(dupa J. Chaline, 1985)

Repartitia speciilor de gasteropode pe primul plan factorial face sa apara un gradient de temperaturi (de la temperat la rece) si higrometric (de la uscat la umed). CA: Catinella arenaria; CC: Columella columella; DR: Discus ruderatus; ES: Euomphalia strigella; GE: Cepaea nemoralis; PA: Pupilla loessica; PS: P. steri; SO: Succinea oblonga; VC: Vitrea cristallina; VP: Vallonia pulchella; VPA: Vertigoparcedentata; VPY: V. pygmaea

Scheletul molustelor serveste in testele izotopice ale oxigenului (¹⁸O/¹⁶O) in vederea precizarii paleotemperaturilor in relatie cu sclerocronologia care studiaza striurile de crestere a bivalvelor influentate de schimbarile mediului.

Studiul molustelor nu neglijeaza nici raportul omului cu acestea, avandu-se in vedere ca in anumite etape ele au fost incluse in hrana sa, ca materie prima pentru podoabe, utilaj prin intrebuintarea uneori chiar a formei naturale, ca recipiente etc.