Ordinul Scorpiones

Ordinul Scorpiones

Cunoscuti inca din silurian, cu peste 400 de milioane de ani in urma, scorpionii reprezinta un grup conservator, morfologia lor externa suferind foarte putine modificari de-a lungul erelor geologice. Reprezentand cel mai primitiv grup actual de arahnide, numarul de specii descris pana in prezent este de circa 800, scorpionii fiind raspanditi cu precadere in zonele calde ale globului. In zonele temperate numarul de specii este foarte redus. De exemplu, la latitudinea tarii noastre exista o singura specie de scorpion, rara si localizata - Euscorpius carpathicus. Caracterul cel mai evident al scorpionilor il reprezinta chelele anterioare, rezultate prin hipertrofierea pedipalpilor (palpii mandibulari) si "coada" prevazuta cu un tep veninos.

Morfologie externa

Corpul scorpionilor este alcatuit din prosoma si opistosoma, iar aceasta, la randul ei din mezosoma si metasoma. Dorsal, prosoma este acoperita cu un scut chitinos, pe care anterior se afla o pereche de ochi mediani iar latero-enterior cate 2-5 ochi laterali. Fata ventrala a prosomei apare mult mai scurta, datorita faptului ca segmentele anterioare ale opistosomei se intind anterior, mascand zona terminala a primei tagme a corpului. Datorita faptului ca in aceasta regiune se articuleaza si apendicele ambulatoare, din opistosoma propriu-zisa nu mai ramane vizibil decat un stern mic de forma triunghiulara; restul zonei ventrale este acoperit de coxele apendicelor.

Anterior si ventral se deschide orificiul bucal. Anterior, acesta este marginit de baza chelicerelor, care formeaza un fel de buza superioara, lateral de coxele palpilor maxilari iar posterior de coxele primelor doua perechi de apendice ambulatoare. Acestea prezinta expansiuni chitinoase anterioare, de forma unor lame chitinoase dispuse in forma de jghiab, care servesc la sfaramarea prazii. Toate Toate aceste formatiuni care inconjura gura formeaza asa-numitul atriu, care precede orificiul bucal propriu-zis.

Chelicerele sunt formate din trei articole, avand forma de cleste. Palpii, mari si formati doar din sase articole, au de asemenea forma unor clesti, servind la capturarea prazii si sfaramarea ei, in aparare sau la luptele care au loc intre exemplare. Celelalte perechi de apendice ambulatoare sunt alcatuite din cele 7 articole caracteristice, tarsul terminandu-se cu doua ghiare.

Mezosoma este lata, turtita dorso-ventral, alcatuita din sapte segmente, mai puternic chitinizate dorsal. Pe fata ventrala, primul segment al mezosomei prezinta orificiul genital, protejat de operculul genital, format la randul lui din doua placi chitinoase sudate pe o linie madiana. Al doilea segment prezinta tot ventral o placa pectinifera pe care se afla inserate doua formatiuni specifice scorpionilor, denumite piepteni. Bogate in celule senzitive, aceste formatiuni au rol in imperechere. Atat si placa pectinifera cat si placile operculului genital se considera a fi ramasitele coxelor unor apendice ambulatoare disparute.

Pe celelalte patru sternite ale segmentelor mezosomei se afla cate o pereche de stigme respiratorii (stigme pulmonare).

Metasoma este mult mai ingusta decat restul corpului, constituind "coada" animalului. Este formata din    cinci segmente de forma alungita plus un telson ceva mai voluminos, in varful caruia se afla un tep aflat in legatura cu o glanda veninoasa dubla, cu venin mortal si pentru om la o serie intreaga de specii. Ventral, pe membrana de articulatie dintre segmentul 5 si telson se deschide orificiul anal.

Organizatia interna

- Sistemul digestiv este alcatuit din intestin anterior, mijlociu si posterior, primul si ultimul segment avand origine ectodermica. Orificiul bucal se continua cu un faringe musculos si apoi cu un esofag, inconjurat de masa nervoasa cefalica. Intestinul mediu este drept, prezentand lateral sase perechi de diverticule ce formeaza glanda digestiva. La limita cu intestinul posterior se deschid doua tuburi Malpighi. Intestinul posterior, drept, strabate metasoma si se termina cu un rect scurt, deschis la exterior printr-un anus. Prada, dupa ce a fost ucisa si partial sfaramata, este adusa in zona gurii cu ajutorul clestilor. Cu ajutorul faringelui musculos, in prada sunt injectate sucuri digestive; dupa o digestie partiala, sucurile digestive sunt supte in tubul digestiv tot cu ajutorul musculaturii faringiene. Alimentele lichide sunt impinse in cele din urma la nivelul glandei digestive, unde are loc partea finala a digestiei precum si absorbtia.

- Aparatul respirator este reprezentat de patru perechi de plamani saciformi, situati la nivelul mezosomei.

- Sistemul circulator este deschis. Inima este alungita, situata in abdomen si prevazuta cu sapte perechi de ostiole. Anterior si lateral pornesc o aorta cefalica si noua perechi de vase laterale precum si o aorta posterioara. Sangele venos se colecteaza in sinusuri venoase, dupa care se intoarce in pericard si de aici in inima. Ca pigment respirator exista hemocianina iar sangele scorpionilor are proprietati toxice.

- Sistemul excretor este foarte asemanator cu cel de la insecte, fiind reprezentat de mai multe categorii de componente - tuburile Malpighi (tuburi care plutesc in cavitatea celomica si se deschid la limita dintre intestinul mediu si cel peosterior), glandele coxale (care sunt nefridii modificate care se deschid pe fata ventrala a corpului, la baza perechii a treia de apendice), nefrocitele si glandele limfatice.

- Sistemul nervos este reprezentat de o concentrare cefalica, cu rol de creier si un lant ganglionar ventral. In zona subesofagiana se afla o masa ganglionara formata din contopirea a 9 ganglioni, dupa care urmeaza 3 ganglioni in mezosoma si 4 in metasoma.

Organele de simt sunt reprezentate de ochi, care au vedere slaba, de trihobotrii (peri tactili cu baza sprijinita pe o membrana fina, situati pe apendice), organe liriforme (fante la nivelul cuticulei, acoperite deasemenea de o membrana fina pe care se prind terminatii nervoase; se pare ca au rol in chemoreceptie) si de piepteni.

- Sexele sunt separate. Atat la masculi cat si la femele, orificiile genitale se deschid ventral, pe mezosoma. Ovarele sunt unite intr-o singura masa scalariforma, care se continua cu doua oviducte unite camera genitala ce se deschide la exterior prin orificiul genital. Testiculele sunt perechi, avand de asemenea forma scalariforma. Cele doua canale deferente, ca si in cazul precedent, se deschid in camera genitala situata ventral. Acuplarea scorpionilor prezinta unele particularitati interesante. Astfel, cei doi parteneri executa impreuna un dans nuptial destul de complicat in decursul caruia raman prinsi unul de altul cu ajutorul clestilor. Ulterior, masculul depune pe sol spermatozoizii grupati in spermatofori de forma variata, cautand sa orienteze femela astfel incat aceasta sa se dispuna deasupra spermatoforului. Inainte de depunerea spermatoforului, masculul atinge repetat cu picioarele anterioare pieptenii si operculul genital al femelei. In cele din urma, spermatoforii ajung in camera genitala a femelei, unde sprematozoizii sunt pusi in libertate. Din ou ies juvenili identici ca spect cu adultul. Scorpionii "nasc" pui vii, dezvoltarea embrionara avand loc in interiorul sistemului genital femel. Probabil, acest aspect este legat de faptul ca scorpionii, grup foarte vechi, s-au confruntat la inceput cu conditii de mediu foarte vitrege, iar lasarea pontei pe sol ar fi reprezentat un risc mult prea mare pentru supravietuire. Dupa eclozare, puii raman pe spatele mamei pana dupa cea de-a doua naparlire.

Ecologie. Scorpionii sunt animale lucifige, nocturne. Ziua si-o petrec ascunsi pe sub pietre, in crapaturile stancilor sau in galerii subterane. Prada lor este reprezentata de o gama larga de insecte si larve ale acestora sau de alte tipuri de chelicerate. Cu toate ca veninul lor este mortal pentru multe specii de vertebrate, este folosit numai in cazuri extreme. La randul lor, scorpionii sunt consumati de un numar relativ mare de vertebrate si chiar de nevertebrate.

La noi in tara este citata o singura specie a acestui grup - Euscorpius carpathicus - raspandit in Banat, Carpatii Meridionali si zona deluroasa si montana a Carpatilor de curbura. Are circa 1 cm lungime si este de culoare brun-deschis; intepatura sa este la fel de dureroasa ca cea a unei viespi comune.