PALEONTOLOGIE UMANA SI ELEMENTE DE EVOLUTIE UMANA

PALEONTOLOGIE UMANA SI ELEMENTE DE EVOLUTIE UMANA

Oamenii zilelor noastre, cu acumularile fantastice ale civilizatiei din ultimele secole, isi pun, unii in fiecare zi, altii mai mult sau mai putin constienti, trei intrebari fundamentale: De unde venim ? Cum suntem noi ? Unde mergem noi ?

Pentru a gasi cele mai potrivite raspunsuri acestor intrebari s-au angajat in cercetarea adevarului geologi, biologi, paleontologi, preistoricieni, fizicieni etc. care, pas cu pas, s-au apropiat tot mai mult de misterul originii noastre.

Este incontestabil azi ca omul face parte integranta din natura, atasandu-se ansamblului fiintelor vii angajate intr-un lung lant evolutiv neintrerupt.

Teoria evolutionista in biologie, exprimata pentru prima data de Jean-Baptiste Lamarck, cuprinde transformarile suferite de speciile vegetale si animale derivand unele din altele prin descendenti. Considerata azi ca demonstrata, teoria evolutionista sufera inca in privinta explicarii mecanismelor ei, care raman adesea controversate. Marturiile fosile sunt acum indubitabile in a sustine teoria evolutiei speciilor, chiar daca nu posedam intotdeauna verigiile acestui lant.

Lamarck a descoperit ca la baza evolutiei stau doi factori importanti - factorii ecologici si factorii genetici, iar echilibrul intre o specie si mediul sau este o conditie esentiala a supravietuirii. Charles Darwin a propus o idee revolutionara la timpul sau - rolul selectiei naturale, conform careia speciile deriva unele din altele prin acest proces si nu au fost create in acest fel, iar omul este ultimul reprezentant al grupului Primatelor din cadrul vertebratelor. J.G. Mendel completeaza teoria lui Darwin, demonstrand existenta variatiilor spontane ereditare, aparute datorita hazardului pe care le numeste mutatii.

In anul 1699 studiile anatomice ale lui E. Tyson aratau marile afinitati dintre om si cimpanzeu, ceea ce il face pe C. Linne in 1758 sa claseze in opera sa 'Systema Nature', omul printre Primate (latinescu primas - de prim rang). In prezent, Primatele includ formele de origine, ancestralii comuni ai maimutelor si omului, ceea ce presupune ca omul nu se trage din maimute, ci din Primate.

Din punct de vedere zoologic, Primatele sunt mamifere placentere, in majoritate arboricole, cu o suprafata redusa a fetei in raport cu craniul, cu creierul crescut in volum si complexitate, cu orbitele in fata si sensul privirii predominant, cu o postura verticala a trunchiului, ceea ce a favorizat eliberarea mainilor, cu membre care sunt prevazute cu cinci degete si maini cu capacitatea de prindere, doi sani in pozitie pectorala la femela etc.

Genetic, specia umana poseda 23 de perechi de cromozomi, iar cimpanzeul 24 de perechi. S-a observat ca daca se compara pereche de pereche cromozomii umani cu cei ai cimpanzeului sau ai altor primate se poate constata identitatea lor in multe cazuri si in cateva situatii ei difera printr-o modificare de tip calitativ.

Identitatea biochimica si cromozomica dintre om si cimpanzeu implica ipoteza unui stramos comun. intrebarea care se naste este oarecum paradoxala si ridica problema explicarii, in conditiile unei identitati biochimice de ordinul a 99 % dintre cele doua specii, a diferentelor morfologice destul de evidente si importante, ca sa nu mai invocam pe cele comportamentale. Raspunsul la aceasta intrebare s-ar putea gasi in ocuparea a doua nise ecologice diferite: padurea pentru cimpanzeu si mediul deschis pentru om, ceea ce i-a imprimat un anumit mod de locomotie, de viata si hrana distincte.

Fig. 90 -Aegyptopithecus zeuxis (Oligocenul de la Fayoum - Egipt); 2-Proconsul africanus (Miocenul inferior de la Koru - Kenya); 3-Premolarii inferiori heteromorfi de Dryopithecus fontani (Miocenul superior de la Saint - Gaudens); 4-Proconsul nyanzae (Miocenul inferior din insula Rusinga - Kenya); 5-Ramapithecus wickeri {=Kenyapithecus) (Miocenul superior de la Fort Ternan - Kenya); 6-Gigantopithecus blacki (Lin-Tscheng - Kuang Si) (dupa J. Chaline, 1985)

Aegyptopithecus. (fig. 90, 91). Ele au fost
reunite ulterior intr-un singur gen sub
numele de Propliopithecus din care s-au
nascut Pliopithecus si stramosul
Hominoidelor si Cercopithecilor. Grupul
Hominoidelor include, la radul sau,
gibonii si Hominidele. Acestea din urma
sunt subdivizate in Pongine (orangutanul
= Pongo) si Hominine. Homininele sunt
descompuse in doua triburi: Panini
(cimpanzeul = Pan, gorila) si Homo.
Formele fosile ale acestui grup sunt
Dryopithecul, Ramapithecul

Silvapithecul, Gigantopithecul (fig. 92) si Australopithecul. De asemenea, Oreopithecul (fig. 93) a fost considerat de J. Hurzeler ca stramos comun al cimpanzeului si omului. In prezent este privit ca o ramura specializata a Hominoidelor (fig. 94).

PANINII HOMO

PRIMATE SUPERIOARE ANTROPOMORFE

Dryopithecul a trait in Miocenul inferior si mediu in Africa, iar in Miocenul superior ajunge pana in Franta, unde a fost descrisa specia Dryopithecus fontani (fig. 90/3). S-a crezut ca ar putea sa fie stramosul gorilei si cimpanzeului, dar se pare ca in realitate nu exista o filiatie care sa justifice o astfel de ipoteza (fig. 90/5; 95, 96, 97).

Ramapithecul a fost descoperit in India in 1934 de G. Lewis. A fost datat intre 14 si 10 milioane ani si descris sub diverse denumiri. E. Simons il considera stramos comun al cimpanzeului si omului.

Silvapithecul a fost cunoscut in Eurasia in Miocenul superior si deriva din Dryopithec. S-a stabilit ca ar fi stramosul orangutanului si a unui grup de maimute gigantice - Gigantopithecus.

Fig. 92 - Mandibula de Gigantopitec

Fig. 93 - Reconstituirea craniului de Oreopithecus bamboli (dupa J. Hiirzeler, 1958)

Fig. 94 - Reconstituirea scheletului

de Oreopithecus (dupa L.R. Simons, 1967)

Fig. 95 - Reconstituirea Ramapitecului (dupaJ. Jelinek, 1984)