Pinocitoza

Pinocitoza

Este de doua feluri:

a)independenta de receptori;

b)dependenta de receptori;

Pinocitoza independenta de receptori se mai numeste endocitoza in faza fluida. Se intalneste la multe celule. Macrofagul ingereaza in 30 de minute echivalentul intregii membrane. Fibroblastele 1/3 din membrana. Ambele au o viteza foarte mare de pinocitoza. Se formeaza pianozomul. Reciclarea membranelor consta in fuziunea cu membrana a unor vezicule de endocitoza a caror membrana nu a fost digerata in lizozomi.

Pinocitoza dependenta de receptori se mai numeste absorbtiva si se realizeaza cu ajutorul receptorilor de mebrana ce recunosc macromoleculele specifice din lichidul extracelular. Legarea ligandului de receptor induce difuziunea complexului ligand-receptor in zone speciale din plasmalema care apar ca niste depresiuni caveolare tapetate pe fata citoplasmatica de proteine speciale. Caveolele devin apoi vezicule de endocitoza ce sunt acoperite cu o retea de proteine. Dintre proteine cea mai bine cunoscuta este clatrina.

Trei molecule de clatrina realizeaza formatiunea numita triskelion care migreaza in depresiunile caveolare unde are loc formarea veziculei; aceasta se strecoara printre ochiurile retelei devenind vezicula de endocitoza, neimbracata in clatrina, numita receptozom.

La pinocitoza dependenta de receptori se realizeaza o concentrare de liganzi in vezicule de endocitoza in timp ce la pinocitoza independenta concentratia substantelor din vezicula este egala cu cea din lichidul extracelular. La pinocitoza depdendenta de receptori un proces important este captarea colesterolului in celulele animale. Majoritatea colesterolului este transportata in sange sub forma unor complexe numite LDL, care in momentul in care o celula animala necesita colesterol pentru sinteza membranelor sale se produc receptori pentru LDL ce vor fi inserati in membrana. Dupa care complexele LDL-receptor se deplaseaza in depresiunile imbracate in clatrina. Se produce endocitoza complexelor, veziculele isi pierd imediat reteaua de clatrina, fuzioneaza cu alte vezicule formand endozomi in care receptorii se aglomereaza la un pol apoi aceasta parte se desprinde din endozom formand o vezicula cu receptor ce se deplaseaza spre plasmalema cu care fuzioneaza. Astfel se produce reciclarea receptorilor. Restul endozomului fuzioneaza cu un lizozom si esterii de colesterol sunt hidrolizati. Colesterolul liber trece in citosol unde inhiba sinteza pentru LDL, dar si cea a colesterolului. La persoanele cu boala genetica la care se produc receptori pentru LDL anormali (ce nu-l pot lega) nu se pot capta in celula LDL, astfel celula sintetizeaza colesterolul in cantitati foarte mari. Boala se numeste hipercolesterolemie. Aceasta va duce la formarea prematura de placi aterosclerotice in peretele vaselor, rezultatul final este moartea la varste foarte tinere sau in copilarie, prin complicatiile aterosclerozei (infarctul miocardic).