Sisteme de transport cu molecule purtator

Sisteme de transport cu molecule purtator

Moleculele purtator sunt proteine integrate ale membranei plasmatice, care au proprietatea de a lega substantele dizolvate de o parte a membranei si de a le transporta pe cealalta parte, unde le elibereaza. Denumirea lor generica este aceea de sisteme de transport, transportori, purtatori sau permeaze.

Sunt cel putin 3 clase de sisteme de transport membranar :

cele care au o componenta ce traverseaza membrana

cele care au o componenta ce traverseaza membrana si o proteina periplasmica de legare

cele formate din proteine multiple ce coopereaza pentru a media transportul.

Sistemele de transport cu molecule purtator indeplinesc mai multe functii:

permit intrarea nutrientilor in celula

regleaza concentratia metabolitilor, catalizand excretia produselor finale ale cailor metabolice;

mediaza eliminarea activa a antibioticelor si a substantelor toxice, favorizand supravietuirea celulei;

regleaza echilibrul ionic, ce trebuie mentinut la concentratii ce difera mult de concentratia din mediul extern;

participa la secretia proteinelor, polizaharidelor si lipidelor;

permit transferul acizilor nucleici prin membrana, usurand schimburile genetice intre celule;

elimina molecule(antibiotice, toxine) care permit celulei sa desfasoare competitia biologica, conferindu-i un avantaj selectiv pentru supravietuire.

Se cunosc trei modalitati de transport prin intermediul moleculelor purtator:

difuzia facilitata

translocatia de grup

transportul activ.

Sistemele de transfer cu molecule purtator prezinta urmatoarele caracteristici:

prin intermediul lor se realizeaza o trecere mai rapida a moleculelor de pe o fata pe cealalta a membranei plasmatice;

asigura trecerea simultana a mai multor tipuri de molecule, fara sa existe fenomene de interferenta;

transfera in celule diferite molecule, chiar contra gradientului de concentratie si prin aceasta permit acumularea moleculelor in celula la concentratii ce pot depasi de l00-l0000 de ori, concentratia lor in mediu (cu semnificatie deosebita pentru bacteriile care traiesc in apele oligotrofe, sarace in substante nutritive.