Elemente

Agentul patogen/

Scurta descriere a atacului

ce se

daunatorul

determina

BOLILE CARTOFULUI

Potato virus X

(mozaicul comun sau mozaicul X)

Boala este frecventa in toata tara, pierderile de productie ajung la 10-20 % la unele soiuri. Pe frunze in special in perioada de crestere maxima se manifesta pete de culoare verde deschis ce dau frunzelor aspect marmorat.

F%

2.

Potato virus Y

(mozaicul Y)

La noi in tara este considerata cea mai grava viroza a cartofului in toate zonele, pagubele putand ajunge, uneori, pana la 80%. Simptomul caracteristic consta in aparitia de-a lungul nervurilor de pe fata inferioara a frunzelor, cat si pe petioluri si tulpini a unor pete alungite in forma de striuri necrotice de culoare bruna-negricioasa. Datorita faptului ca nervurile cresc mai incet decat restul tesuturilor, frunzele plantelor bolnave raman mici, se deformeaza, devin casante si in cele din urma se usuca. Mai puternic atacate sunt frunzele de la baza plantelor, care se usuca si atarna mult timp. Plantele crescute din tuberculi infectati sunt pitice, fragile, au frunzele incretite sau zbarcite.

3.

Potato mop-top virus

(virusul deformarii varfului cartofului)

Simptomele foliare sunt favorizate de temperature scazute, variind intre 5 si 15⁰C. ele constau in aparitia unor pete sau marmorari galbene, evidente mai ales pe frunzele bazale a unor decolorari in forma de V pe suprafata foliolelor. Caracteristic pentru aceasta boala este faptul ca simptomele apar numai pe unele plante din cadrul aceleiasi tufe.

F%

4.

Potato leaf roll virus

(rasucirea frunzelor)

Foarte frecventa mai ales in anii secetosi. Simptomul caracteristic este rasucirea frunzelor atacate de-a lungul nervurii mediane.

F%

5.

Potato virus M (viroza M)

Potato virus A (viroza A)

Potato aucuba mozaic virus

(mozaicul aucuba)

Reprezinta alte boli virotice care se pot intalni in culturile de cartof, dar importanta lor economica este redusa.

F%

6.

Potato virus S

(virusul S al cartofului)

La plantele din camp, virusul produce o slaba deschidere la culoare a frunzelor si un aspect mai rugos al acestora, determinat de o usoara depresiune a tesuturilor din lungul nervurilor. Foliolele au tendinta de a se curba in jos, frunzele sunt de dimensiuni mai reduse iar tufele atacate au un aspect mai rasfirat decat cele sanatoase, simptom evident la plantele mai inaintate in vegetatie.

F%

7.

Erwinia carotovora pv. atroseptica

Erwinia carotovora

pv. carotovora

(innegrirea bazei tulpinii si putregaiul moale al tuberculilor)

Apare in toate fazele de vegetatie si se continua in depozite. Plantele atacate au aspect pipernicit, frunzele mici, uneori rasucite, se ingalbenesc se brunifica si cad. Tulpinile se innegresc la baza, se subtiaza, se inmoaie si putrezesc din tulpina, prin migrarea bacteriei prin stoloni, infectia ajunge la tuberculi. In tuberculi intr-o faza mai avansata a bolii apar caverne cu mucilagiu bacterian cu miros neplacut de acid butiric.

F%

I%

Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus

(putregaiul inelar al tuberculilor)

Tuberculii bolnavi nu se deosebesc de cei sanatosi decat in sectiune. In camp se manifesta prin vestejirea tufelor de cartof insa mai periculos este atacul pe tubercul.

F%

I%

9.

Synchytrium endobioticum

(raia neagra)

Se manifesta in toata perioada de vegetatie. Tulpinile la baza fac tumori canceroase. Tuberculii pot fi distrusi, transformandu-se intr-o masa buretoasa. In depozit raia neagra nu se propaga de la tuberculii infectati la cei sanatosi. Este boala de carantina interna si externa.

F%

I%

Streptomyces scabies

(raia comuna)

Tuberculii atacati au valoare comerciala scazuta. Boala se manifesta mai ales pe tubercul, sub forma de pustule adanci, plate sau proeminente, brune, cu contur neuniform.

F%

I%

11.

Phytophtora infestans

(mana)

Este cea mai pagubitoare boala a cartofului in special in anii ploiosi. In anii in care conditiile sunt favorabile dezvoltarii patogenului, pierderile produse de aceasta boala pot atinge, si chiar depasi 60% din recolta, mai mult tuberculii in timpul pastrarii putrezesc. Mana cartofului in tara noastra este o boala de aceeasi varsta cu cea a cartofului devenind insa in ultima perioada de timp o boala foarte agresiva din care cauza combaterea sa este mai dificila si costisitoare. Boala se manifesta incepand din luna iunie adica de la inflorit si pana spre sfarsitul perioadei de vegetatie. Sunt atacate organele plantei, in afara de radacini. Cele mai caracteristice simptome si mai pagubitoare sunt cele de pe frunze si tuberculi. Pe foliole apar, la inceput pete de decolorare, galbui cu marginea slab delimitata mai tarziu, incepand dinspre centru, tesuturile din dreptul petelor se brunifica si se necrozeaza. Pe vreme umeda, pe fata inferioara a petelor se observa un puf albicios. In conditii de umiditate suficienta, frunzele atacate se ofilesc in cateva zile se usuca si cad de timpuriu, ceea ce are ca urmare formarea de tuberculi putini si mici. Boala trece de pe frunze si tulpini pe noii tuberculi, care la inceput nu se deosebesc de cei sanatosi insa in sectiune, se observa prezenta unui inel brun periferic, ce progreseaza, cu timpul, spre centrul tuberculului sub forma unor prelungiri. In timpul pastrarii, mai ales daca nu sunt respectate conditiile de temperatura si umiditate , boala, inceputa in camp, isi continua evolutia. Gradul de atac variaza in mare masura si cu soiul de cartof cultivat ; soiurile timpurii si cele de masa sunt mai sensibile.

F%

I%

12.

Fusarium spp.

(fuzarioza sau putregaiul uscat al tuberculilor)

Pagubele pot ajunge la 10-25% si mai mult. In camp, boala apare la inceput prin vestejirea frunzelor bazale, iar mai tarziu a intregii plante. Baza tulpinii se inmoaie, se brunifica si se acopera cu o pasla alba. Vestejirea plantei se datoreste dezvoltarii ciupercii in vasele conducatoare pe care le astupa, impiedicand circulatia apei.

F%

I%

Alternaria solani

(alternarioza sau patarea bruna a frunzelor)

Pete brun-negricioase, rotunde sau ovale, cu zone concentrice mai inchise la culoare pe frunze, tulpini mai rar pe tuberculi. Alternarioza apare inaintea manei. Alternarioza devine in zonele in care ploile nu sunt frecvente cum sunt cele din sudul tarii, boala cea mai importanta.

F%

I%

14.

Rhizoctonia solani

(rizoctonioza)

Tuberculii au cruste groase compacte de pana la 1 mm care dau nastere la plante fragile care pier rapid.

Verticillium

albo-atrum

(verticilioza sau uscarea timpurie a cartofului)

Boala se manifesta prin vestejirea tufelor de cartof. In primele faze ale infectiei frunzele se ofilesc ziua, dar isi revin in timpul noptii. Plantele sunt afectate incepand de la mijlocul verii pana spre sfarsitul perioadei de vegetatie.

F%

I%

16.

Sclerotinia sclerotiorum

(putregaiul alb al coletului si tuberculilor)

Apare in zone mai umede si in sud in conditii de irigare, dupa premergatoare ca floarea-soarelui, soia, fasole, rapita. Pe plantele atacate, in zona coletului, apar pete decolorate, de consistenta moale, care se acopera cu un miceliu alb.

F%

I%

17.

Erysiphe cichoracearum

(fainarea)

Frunzele plantelor atacate sunt acoperite cu un miceliu albicios, care se extinde si pe alte organe aeriene ale plantei.

F%

I%

18.

Phoma exigua var. foveata

(uscarea tulpinilor)

Pe tulpini, la baza petiolului frunzelor apar pete brun-cenusii marginite de o dunga de culori mai inchisa. Petele pot apare si pe tuberculi in timpul perioadei de pastrare.

F%

I%

Cercospora concors

(cercosporioza)

Pe fata superioara a frunzelor a unor pete circulare, galben-brun, cu zone concentrice mai putin evidente.

F%

I%

Colletotrichum

atramentarium

(vestejirea in masa a cartofului)

Se manifesta in perioada de inflorire a plantelor prin vestejirea, rasucirea si uscarea frunzelor. In conditii climatice normale, evolutia bolii este mai lenta. Tulpinile afectate prezinta crapaturi de culoare cenusie-violacee iar la baza lor se formeaza sclerati mici.

F%

I%

DAUNATORII CARTOFULUI

1.

Leptinotarsa decemlineata

(gandacul de Colorado)

Este considerat cel mai periculos daunator al cartofului si a altor solanacee datorita voracitatii celor doua stadii de dezvoltare (adult si larva) cat si capacitatii de reproducere, o familie de gandaci hibernanti putand avea intr-o vara, de obicei 2 generatii ceea ce corespunde la aproximativ 3 milioane de urmasi. Pot ajunge la 60-90%. Cand un lan s-a desfrunzit gandacii parcurg in zbor kilometri intregi. Se dezvolta 2 generatii G1 in mai-iunie si G2 in iulie-august. Larvele la completa dezvoltare parasesc plantele si se retrag in sol pentru reinpupare la sfarsitul lunii iunie.

F%

Dithylenchus destructor

(nematodul tulpinilor si tuberculilor de cartof)

Este considerat unul dintre principalii daunatori ai culturii cartofului. Atacul se manifesta pe tuberculi, pe suprafata carora, dupa recoltare, se observa zone mici decolorate, in dreptul carora, pe masura evolutiei nematodului, epiderma se usuca si crapa. Aspectul general al tuberculilor infestati este asemanator cu cel al putregaiului uscat al tuberculilor produs de ciuperca Fusarium.

F%

3.

Ditylenchus dispaci

(nematodul tulpinilor si bulbilor)

Pe organele aeriene inhiba cresterea, deformarea si ingrosarea tulpinilor. Pe tuberculi se manifesta prin descuamare si plesnirea tegumentului in zona de atac.

F%

4.

Globodera spp.

(nematozii cu chisti ai cartofului)

Se raspandesc usor si se combat foarte greu. Este un daunator cu restrictii de carantina.

F%

Macrosiphum euphorbiae

(paduchele dungat al cartofului)

Acest afid este vectorul unor viroze.

F%

Aulacorthum solani

(paduchele patat al cartofului)

Afidul este transmitatorul de viroze la cartof.

F%

Myzodes persicae

(paduchele verde al piersicului)

Paduchele formeaza colonii pe partea inferioara a frunzelor pe care le inteapa si sug seva. El transmite si diferiti virusi.

F%

Agriotes spp.

(viermii sarma)

Larvele patrund in tuberculii de cartof, unde rod numeroase galerii.

F%

Melolontha melolontha

(carabusul de mai)

Larvele rod galerii in tuberculi, in care se localizeaza acarieni, nematozi si unele bacterii sau ciuperci care produc putrezirea.

F%

Anoxia villosa

(carabusul de stepa)

Larvele rod galerii sau caverne in interior, consumand tuberculii partial sau in intregime nelasand decat coaja. Atacul se produce in vetre.

F%

Gryllotalpa gryllotalpa

(coropisnita)

Adultii si larvele rod tuberculii formand galerii mari.

F%

Loxostege sticticalis

(omida de stepa)

Larvele se hranesc cu frunze nelasand decat nervurile principale si petiolurile.

F%

13.

Scotia segetum

(buha semanaturilor)

Are o frecventa mai mare in Lunca Dunarii si in Delta Dunarii. Omizile se hranesc cu partile aeriene ale plantelor.

F%