Familia ACERACEAE A.L. Juss. - Genul Acer L.

Familia ACERACEAE A.L. Juss.

Genul Acer L.

Cuprinde aproximativ 110 specii de arbori si arbusti originari din Europa, Asia, Africa de Nord si America de Nord. Muguri opusi, cicatricele frunzelor se unesc direct sau printr-o linie stipelara. Frunze simple, in general palmat-lobate, rar compuse, flori poligame, des andromonoice, mai rar dioice si androdioice. Fructele - disamare, lung aripate.

Acer pseudoplatanus L.- paltin, (paltin de munte)

Arbore indigen raspandit in Europa, in Centru, Sud si Sud-Est, in Vestul Asiei (fig. 37). La noi vegeteaza la deal si munte, urca pana la 1500-1600 m inaltime. De regula este diseminat sau in grupe mici, din sleaurile de deal pana in molidisuri, izolat in raristi subalpine.

Prefera regiunile montane cu climat racoros si umiditate atmosferica ridicata. Poate vegeta si in climat mai calduros si uscat (deal si campie), introdus artificial se comporta multumitor. Are exigenta ridicata fata de fertilitatea solului.

Este intalnit pe soluri bogate in humus (mull), bogate in baze de schimb, afanate, bine drenate, cu umiditate suficienta, nu suporta excesul de umiditate. Nu supporta excesul de umiditate.

Factorii ecologici determinanti pot functiona compensator, uneori vegeteaza viguros in statiuni cu soluri superficiale, scheletice (chei), sau statiuni cu soluri nefavorabile fizic dar in care pretentiile ridicate fata de trofocitatea solului, si bogatia in humus sunt corespunzatoare; pe conuri de dejectie si grohotisuri calcaroase, apare ca o specie pioniera, uneori formeaza cu ulmul de munte mici arborete.

Are temperament de semiumbra, dar ceva mai de lumina decat artarul si jugastrul.

Arbore de marimea I, cu inaltimea de 30 (40) m, inradacinare piuvotant-trasanta. Tulpina destul de dreapta (uneori cu neregularitati). Scoarta cenusie in tinerete, de la 30-40 de ani dezvolta un ritidom caracteristic, brun-galbui, cu nuante roscate. Se exfoliaza in plci de marimi si forme variabile. Coroana larg-globuloasa, simetrica si groasa.

Lujeri vigurosi, verzi pana la brun-deschis, glabri, numeroase lenticele, muguri opusi, mai mari decat la celelalte specii indigene, de culoare verzui, pe margini tiviti cu o dunga ingusta bruna, au cicatricele frunzelor perechi unite printr-o linie stipelara scurta orizontala stau departati de ax, mugur terminal-tetragonali si mai mari. Frunze: penat-palmat-lobate, 10-18 cm lungime, corolate, verde inchis pe fata, verzi albastrui mate pe dos, lobi neregulati crenati-serati la varf acuminati, ingustati si obtuzi, sinurile inguste si ascutite, petiol de 5-15 cm lungime, nu contin suc laptos.

Flori: poligame, verzi-galbui, grupate in panicule pendente 5-15 cm, apar dupa infrunzire.

Fructe: disamare, aripi departate sub un unghi drept sau ascutit (fig. 221).

Este o specie cu variabilitate relativ restransa:

Acer pseudoplatanus var. Purpureum Lond. cu frunze purpurii pe dos.

Acer pseudoplatanus var. Erytrocarpum Carr. cu frunze mici, lucioase, fructe rosii.

Acer pseudoplatanus forma Palmatifidum cu frunze penta-partite.

Maturitatea arborilor in masiv se atinge la 30-40 ani. Fructificatii dese, aproape anuale, maturatia fructelor are loc in septembrie, creste repede in tinerete.

Longevitate: 400-500 ani.

Daca inmultirea se face prin lstari, longevitatea este redusa, cioatele putrezesc.

In amestec cu fagul sau gorunul se situeaza in primul etaj, volumul de masa lemnoasa este insemnat, este comparabil cu cel al fagului (la 80 de ani 12-13 m³/an/ha), sau gorun (120 de ani 7,5 m³/an/ha).

Frunzisul este atacat de ciuperca Rhytisma acerinum pecinginea frunzelor de acerinee, are putini vatamatori biotici.

Lemnul este foarte valoros rzistent, durabil, uniform, elastic, cu luciu in sectiunea longitudinala, cu desen frumos (paltin cret), utilizat in industria mobilei, pentru producerea lambriurilor, instrumentelor muzicale.

Desi nu este o specie cu productivitate mare prin lemnul sau deosebit, participa la ridicarea valorii fgetelor si molidisurilor. Insusirile silviculturale permit sa consolidze arboretele de molid impotriva doboraturilor de vant, sa amelioreze solul prin frunzisul bogat in elemente minerale, care se descompune usor.

Ca arbore ornamental este cultivat izolat, in aliniamente (de la campie la munte) sau in masive (specie de amestec).

Acer platanoides L. - artar, paltin de camp

Arbore indigen, arealul coincide cu al paltinului de munte, il depaseste in nord, ocupa teritorii din Scandinavia si Finlanda, pana in Muntii Urali (fig. 37). In tara noastra se gaseste mai ales la deal si campie (in sleauri), la munte mai rar, sporadic, prin fagete si padurile de amestec rasinoase cu fag. Este o specie de diseminatie.

Este mai adaptat la climatul excesiv-continental din nord-estul Europei, dar este pretentios fata de caldura din sezonul de vegetatie. Suporta mai bine seceta in aer si sol. Prefera soluri fertile, dar tolereaza uneori si soluri relativ compacte, cu umiditate mai redusa.

Este semiombrofil, mai de umbra decat paltinul.

Arbore de pana la 25 m inaltime, inradacinare pivotant-trasanta, ritidomul se formeaza de timpuriu, nu se exfoliaza, este bru-cenusiu, subtire, cu crapaturi superficiale longitudinale si transversale.

Lujeri brun-roscati, muguri ovoizi sau globulosi, brun-roscati (rar verzi) alipiti de lujer, cei terminali mai mari, tetragonali, caracteristic, unite direct, formand un unghi ascutit. Frunze palmat-lobate, 10-15 cm lungime, cu 5-7 lobi, pe dos de culoare verde, lobi la varf evident acuminati, pe margini cu cativa dinti prelungiti, cu sinurile larg rotunjite, petiol 8-15 cm, contine suc laptos.

Flori poligame, galbene-verzui, apar prin aprilie-mai inaintea infrunziri, in inflorescente corimbiforme erecte.

Fructe disamare cu aripi divergente sub un unghi obtuz (fig. 222).

Maturitatea arborilor si caracteristicile fructificatiei sunt ca la paltin.

Taxoni de interes ornamental:

Acer platanoides var. Schwdleri (var. Coloratum) cu frunze tinere rosii-sangerii lucitoare, apoi verzi inchis, cu nervurile si petiolul roscate.

Acer platanoides forma Globosum cu coroana rotunda

Acer platanoides forma Palmatifidum cu frunze palmate, adanc penat- partite.

Artarul creste destul de rapid in tinerete, are o buna capacitate de concurenta interspecifica la varste mici; dupa 40-50 ani ramane frecvent in etajul al II-lea.

Valoarea lemnului este ceva mai redusa decat cea a paltinului, si productivitatea este mai redusa, utilizarile sunt similare.

Este o valoroasa specie de amestec in stejarete, se dezvolta relativ bine si in regiunile secetoase.

Este mult apreciat ca arbore ornamental, de-a lungul soselelor, cu aspect frumos mai ales toamna, cand se coloreaza in galben.

Acer campestre L. - jugastru

Specie indigena raspandita in Europa si Asia Vestica (fig. 38).

La noi este specie de amestec in sleaurile de la campie si deal si in qvercetele incepand din silvostepa.

Are pretentii mai mari fata de caldura estivala, dar este mai tolerant fata de sol; se multumeste cu soluri relativ uscate, compacte, suporta solurile saraturoase.

Rezista relativ bine la umbrire; are temperament de semiumbra.

Arbore de marimea a II-a, rar are peste 15 m inaltime, tulpina rau conformata, noduroasa, ritidom format de timpuriu, relativ gros, friabil, fin si neregulat crapat, cenusiu-galbui, pete albicioase, marunte, coroana deasa.

Lujeri subtiri, pubescenti in tinerete, apoi glabrescenti, galbui-bruni, cei de doi ani sau mai batrani au uneori muchii sau aripi longitudinale, de pluta ca la cel de camp.

Frunze: palmat-lobate, 5-10 cm lungime, 3-5 lobi obtuzi sau rotunjiti, margini sinuate sau intregi, petiol 2-4 cm lungime, contine suc laptos. Flori: inflorescente corimbiforme, multiflore, erecte, galbene-verzui ca la artar, apar insa mai tarziu, odata cu frunzele.

Fructe: disamare cu aripi asezate in prelungire sau putin intoarse spre peduncul (fig. 223).

La noi se deosebesc doua subspecii:

A.     c. eucampestre - cu frunze pentalobate,

A. c. marsicum - cu frunze trilobate.

Lastareste mai activ decat paltinul si artarul, are capacitate de drajonare. Cresterea incetineste devreme, longevitatea pana la 100 ani.

Lemnul este fin, omogen, greu, trainic, dur, se prelucreaza usor dar este de dimensiuni reduse, tulpinile sunt rau conformate, are putin utilizari, in strungarie, rotarie, este un bun combustibil.

Din punct de vedere silvicultural, specia este apreciata ca insoitor al stejarului in sleauri, stimuleaza cresterea si elagajul speciilor principale, protejeaza si amelioreaza solul.

Acer tataricum L. - artar tatarasc, gladis

Specie indigena, raspandita in sud-estul Europei, Caucaz si Asia Vestica (fig. 38). La noi se gaseste la campie si coline in subarboretul padurilor de stejar si sleau.

Este mai exigent fata de caldura decat jugastrul si mai tolerant fata de troficitatea solului, apare pe soluri compacte, cu regim de umiditate variabil, pe soluri salinizate. Suporta bine umbrirea.

Arbust sau arbore de marimea III (sub 10 m), tulpina rau conformata, stramba si scurta, scoarta caracteristic, ramane neteda, cenusiu-inchisa, cu nuanta rosiatica.

Lujeri subtiri, usor muchiati, brun-roscati pana la purpuriu, glabri, lucitori, muguri mici, alipiti de lujer, rosii-bruni, cicatricele perechi se unesc printr-o linie stipelara, concava. Frunze ovate sau ovat-oblongi, 5-10 cm lungime, acute, scurt acerminate spre deosebire de celelalte specii indigene, intregi neregulat dublu-serate sau cel mult lobate spre baza, toamna devin rosii, foarte decorative.

Flori albe-verzui, in panicule erecte, lung pedunculate, apar dupa infrunzire, in luna mai.

Fructe disamare glabre, nucula bombata si aripi rosii-purpurii, indreptate inainte, suprapuse la varf (fig. 224).

Este o importanta specie de subarboret incepand din padurile din stepa pentru ca suporta umbrirea protejeaza solul, rezista la seceta.

Se utilizeaza in plantatii din terenuri degradate.

Se foloseste ca specie ornamentala in masive si perdele.

Poate fi introdus pana in regiunile montane inferioare (600-700 m).

Acer monspessulanum L. - jugastru de Banat

Specie indigena, originara din Sudul Europei, Asia Mica si Africa de nord (fig. 38). La noi apare sporadic in sudul Banatului.

Este termofil si mezoxerofit, suporta gerurile si solurile uscate, calcaroase, scheletice, superficiale.

Specie arbustiva sau arbore de marimea a III - a pana la 10 m, tulpina scurta, ramificata adeseori de la baza, stramba, scoarta neteda in tinerete, cenusie-galbuie mai tarziu, ritidom solzos.

Lujeri bruni sau galben-roscati, muguri mici, ovoid-alungiti, departati de lujer, brun- negriciosi, aproape glabri, linia stipelara dreapta. Frunze cu 3 lobi, aproape egali, ovat-triunghiulari, cei laterali divergenti, margini obisnuit intregi, pe fata glabre-lucitoare, pe dos glaucescente, cu smocuri de peri la subsoara nervurilor, petiol 2-6 cm lungime, contine suc laptos, cad tarziu.

Flori galben-verzui, in corimbe erecte, dupa aceea pendente, apar odata cu frunzele.

Fructe disamare mici de 1,5-2,5 cm lungime, seminte foarte bombate, aripioarele in unghi ascutit, pana la paralele (fig. 225).

Lemnul este cu duramen roscat mai omogen si mai dens decat a celorlalti aceri dar de dimensiuni reduse.

Se introduce in statiuni supuse uscaciunii ca specie protectoare si amelioratoare de sol. In regunile calde si uscate se foloseste in scop ornamental.

Acer negundo L. - artar american

Specie exotica originara din America de Nord. La noi se foloseste ca arbore ornamental. Este putin pretentios fata de clima si sol, rezista la geruri.

Vegeteaza pe soluri uscate, nisipoase sau compacte. Se dezvolta bine pe soluri aluvionale bogate, profunde, umede (Lunca Muresului, la Simeria a devenit invadant).

Lastareste si drajoneaza abundent. Are temperament de lumina-semiumbra.

In arealul natural ajunge la 20 m inaltime, la noi 11-12 m, trunchiul sinuos, defectuos, ramificat de la mica inaltime.

Lujeri verzui sau brun-violacei, acoperiti cu o bruma albastruie, muguri ovoizi de culoarea lujerilor, brumati, cicatricele unite sub un unghi ascutit. Frunze imparipenat-compuse, 3-7 foliole, variabile ca forma, inegal sinuate pe margini, cea terminala des trilobata.

Flori dioice (nu poligame) verzi-galbui, cele mascule in fascicule, cele femele in raceme pendente.

Fructe disamare, cenusii-albicioase, aripi aproape paralele, 2-3 cm, arcuite spre interior si suprapuse la capete (fig. 226).

Rezista bine la poluare.

Subunitatile au mare valoare ornamentala:

Acer negundo var. Variegatum cu frunze cu marginea alba

Acer negundo var. Auratum - putin mai mic, cu frunze galbui

Acer sacharinum L. (A. dasycarpum Ehrh.) - artar american argintiu.

Specie exotica nord americana, nu rezista la seceta, dar rezista la ger, vegeteaza pe soluri nisipo-lutoase, afanate si umede. Are temperament de lumina. La noi este cultivat ornamental pentru forma si culoarea frunzelor, din regiunile de campie pana la munte, solitar sau in grupuri, aliniamente.

Arbore cu inaltimi de pana la 25m, scoarta cenusie, ritidom din placi alungite, cu marginile usor rasfrante.

Lujeri roscati cu multe lenticele, muguri scurt pedicelati, rosii, cicatricea frunzelor unite printr-o linie stipelara orizontala. Frunze cu 5 lobi adanc spintecati si lobulati, 8-15 cm lungime, verzi pe fata, argintii pe dos, varful lobilor lung acuminat, petiol lung 8-12 cm, nu contine suc laptos, infrunzeste in aprilie. Flori poligame, apetale, verzui in fascicule, apar inaintea infrunziri. Fructe disamara mare, cu aripioare divergente si putin curbate (fig. 227).

Din genul Acer in colectiile dendrologice sunt cultivate si alte specii, cum ar fi:

Acer ginnala Maxim. - artar de Manciuria

Arbore mic sau arbust cu frunze trilobate, cu lobul central alungit. Creste bine in Banat, pretinde climat mai bland.

Acer palmatum Thunb. - artar japonez

Arbore mic sau arbust, frunze palmat lobate, cu 5-11 lobi lanceolati, toamna frunzisul este rosu-carmin.

Acer palmatum cv. Atropurpurea cu frunze rosu inchis tot anul

Acer palmatum cv. Dissectum cu coroana semisferica, de 3 m inaltime.

Acer rubrum L.- artar rosu

Originar din America de Nord, arbore inalt cu samarele tinere rosii in raceme pendente, coroana rotunjita, deasa.

Acer palmatum si Acer rubrum nu rezista la seceta.

Folosire: solitar si in grupuri, in aliniamente (Acer Pseudoplatanus, A. platanoides, A. sacharinum), in masive si perdele (A. campestre, A. tataricum, A. ginnala).

La Acer platanoides se poate tunde coroana.

Inmultire: prin seminte (toamna, imediat dupa recoltare sau primavara cu seminte stratificate 60-90 zile), prin marcotaj (Acer negundo, Acer sacharinum), prin altoire in ochi dormind (la colet sau in coroana).