Diversitatea biologica si peisajera

1. Flora si fauna

Flora Republicii Moldova este diversa si include cca 5513 specii de plante (superioare - 1989 specii, inferioare - 3524 specii).

Dupa compozitia floristica cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 850 specii), apoi cele de stepa (peste 600 specii), de lunca (cca 650 specii), petrofite (cca 250 specii), acvatice si palustre (cca 160 specii). Diversitatea speciilor si grupelor ecologice este determinata atat de variabilitatea biotopica, care include conditii ecologice cu diversi indici de temperatura, umiditate, reactie a solului, cat si de faptul ca teritoriul republicii este situat la interferenta a trei zone biogeografice: central-europeana - reprezentata de Podisul Central al Codrilor (54,13% sau 1 mln. 830 mii ha din teritoriul republicii); euroasiatica - reprezentata de regiunile de silvostepa si stepa (30,28% sau 1 mln. 23 mii ha); mediteraneana - careia ii apartin fragmente de silvostepa xerofite din partea de sud a republicii (15,59% sau 527 mii ha).

Semnificativ este faptul ca, pe de o parte, populatiile speciilor raspandite in ecosistemele naturale scad treptat, iar, pe de alta parte, populatiile speciilor adventive si ruderale se afla in proces de expansiune accelerata in toate tipurile de ecosisteme. Flora republicii este repartizata neuniform in ecosistemele terestre acvatice si palustre.

Flora ecosistemelor forestiere din R. Moldova este dispusa in paduri in mare parte de specii de foioase. Predominate sunt padurile de cvercinee raspandite conform legitatilor altitudinale si exigentei fata de indicii ecologici principali ai biotopurilor.

In zona de nord a republicii se intalnesc doua tipuri de paduri: stejaret cu stejar pedunculat si cires (dominante in aceasta zona), si stejaret cu stejar pedunculat si mesteacan. Ultimul tip, amplasat in sectoarele de padure "Rososeni" si "Mestecanis" ale ocolului silvic Ocnita, indica limita de raspandire sud-vestica a mesteacanului in Europa de Est.

Sectoarele de padure de fag, Fagus sylvatica L, se intalnesc numai in partea de nord-vest a inaltimei Moldovei Centrale (Codrii), la altitudini de 200-400 m, pe pante cu expozitie nordica si nord-estica, unde fagul se afla la limita estica a arealului. Pantele cu expozitie sudica din regiunea Codrilor sunt ocupate de goruneturi monodominante (Quercus petraea Mattuschka] Liebl.) si goruneturi cu carpen (Carpinus betulus L.).

In ecosistemele de padure din partea sudica a republicii se intalnesc comunitati forestiere de tip mediteranean din stejar pufos (Quercus pubescens Willd.), care in Moldova indica limita de nord-est a arealului si paduri de stejar pedunculat (Quercus robur L.).

Componenta floristica a padurilor de stejar pufos include peste 400 specii, cele mai reprezentative fiind cele stepice. Dintre ele un numar insemnat revine elementelor mediteraneene - balcanice, majoritatea fiind la limita arealului.

Luncile raului Prut si ale fluviului Nistru sunt partial ocupate de sectoare cu comunitati forestiere de lunca din plop alb (Populus alba L.), stejar pedunculat (Quercus robur L.), ulm (Ulmus laevis Pall.), de diverse specii de salcie (Salix). Padurile de lunca constituie 4,7% din suprafata totala a padurilor republicii.

Ecosisteme de stepa. In prezent formatiunile ierboase de stepa s-au pastrat sub forma de palcuri in Campia Baltilor si in Campia colino-deluroasa a Bugeacului.

Pozitia geografica a stepelor Baltilor si Bugeacului, situate respectiv in zonele de Nord si de Sud ale Moldovei, le determina particularitatile climatice (mult mai xerofila la Sud) si pedologice. Aceste deosebiri se manifesta prin componenta floristica scunda (si anume a "amestecului de ierburi"), prin gradul de xerofilitate si de acoperire a invelisului ierbos.

Cele mai reprezentative sunt familiile Asteraceae, Papilionaceae, Poaceae si Lamiaceae. Poaceele, cu toate ca dupa numarul de specii ocupa locul II, ele joaca totusi un rol important in formarea comunitatilor de stepa.

Ca urmare a impactului antropic (valorificarea terenurilor intelenite, pasunatului intensiv, lucrarile de hidroameliorare, colectarea plantelor medicinale si decorative) comunitatile native de stepa din Republica Moldova pe teritorii vaste practic nu s-au pastrat. Stepele sunt reprezentate de fragmente cu vegetatie primara si secundara, ce se intalnesc in poienile gorunetelor, printre terenurile agricole si pe pante stepice de regula erodate.

Din numarul total de specii de stepa - 18 sunt incluse in Cartea Rosie a Republicii Moldova, dintre care 9 specii (Astragalus dasyanthus Pall., Belevallia sarmatica (Georgi) Woronow, Bulbocodium versicolor (Ker.-Gawl.) Spreng., Colchicum triphyllum G.Kunze, C. Fominii Bordz., Galanthus elwesii Hook. fil., Ornithogalum amphibolum Zahar., O. oreoides Zahar., Stembergia colchiciflora Waldst. et Kit.) figureaza si in Cartea Rosie a Ucrainei (1996) si Lista Rosie a Plantelor superioare din Romania (1994).

Diminuarea esentiala a viabilitatii populatiilor specilor rare, mai cu seama a speciilor de celnusa (Ornithogalum), sofranel (Crocus), ruscuta (Adonis), ghiocel (Galanthus), zambila (Hyacinthella), brandusa (Colchicum), negara (Stipa) etc. este provocata nu numai de distrugerea biotopurilor prin valorificarea terenurilor, dar si de colectarea si comercializarea de catre populatie a plantelor decorative de primavara (efemeroide).

Ecosisteme palustre si acvatice. Pe parcursul ultimilor decenii reteaua hidrografica s-a modificat esential, insa reprezinta unul din componentele de baza ale landsafturilor din republica. Ecosistemele acvatice si palustre (acvatoriile raurilor, lacurilor, iazurilor) sunt repartizate neuniform, caracterizandu-se printr-o varietate vasta a particularitatilor ecologice, fizico-geografice, hidrochimice si hidrobiologice.

Impactul violent al factorului antropic (defrisarea padurilor, disecarea baltilor si luncilor inundabile, canalizarea si indreptarea albiilor raurilor, pasunatul abuziv etc.) asupra ecosistemelor acvatice si palustre provoaca si agraveaza procesele de erodare a genofondului intraspecific si chiar cenotic cu reduceri esentiale ale suprafetelor ocupate de vegetatie naturala, inclusiv acvatica si palustra.

Conspectul floristic al plantelor vasculare din ecosistemele acvatice si palustre numara 52 specii acvatice din 26 genuri si 19 familii si 165 specii palustre din 71 genuri si 32 familii. Genurile mai reprezentative sunt: rogozul (Carex) - 16 specii, broscarita (Potamogeton) - 15, pipirigul (Juncus) - 14, troscotul (Polygonum) - 8, ciufa si pipiritigul (Cyperus si Eleocharis) cu cate 5 specii.

Ecosisteme petrofite (de stancarii). Fac parte din ecosistemele terestre si distribuirea lor pe teritoriul Republicii Moldova depinde atat de conditiile de clima, relief si sol cat si de gradul de toleranta a organismelor fata de principalii factori ecologici.

Biotopurile ecosistemelor petrofite sunt rocile calcaroase din partea de nord a Prutului si afluentii sai (de la Lipcani pana la Branisti) - numite toltre, ce reprezinta un element unic al landsafturilor. In nord-estul republicii, de-a lungul fluviului Nistru si al afluentilor sai (de la Naslavcea pana la Tighina) biotopurile calcaroase ocupate de biocenozele pietrofile sunt reprezentate printr-o fasie mai lata.

Conform cercetarilor efectuate de Gh. Simonov (1980, 1987) lichenoflora si brioflora petrofila din R. Moldova numara peste 20 specii de licheni si 53 specii de muschi, taxoni specifici acestor biotopuri.

Studii asupra florei si vegetatii petrofite au fost efectuate de T.S.Gheideman (1980), Gh. Postolache (1975, 1993), P. Panzaru (1991). Lista plantelor pietrofile cuprinde peste 252 specii ce fac parte din 153 genuri si 55 familii. Cele mai reprezentative sunt familiile: Asteraceae, Caryophyllaceae, Brassicaceae, Poaceae, Rosaceae, Papilionaceae si Lamiaceae, speciile carora constituie peste 60 la suta din flora pietrofila.

Pentru biocenozele petrofite este specifica prezenta asteraceelor pe prima pozitie, urmate de cariofilacee si brasicacee. Semnificativ este rolul mic al poaceelor si fabaceelor in formarea fitocenozelor. Aceste particularitati ale florei pietrofite sunt impuse de specificul habitatelor, iar ariditatea microclimei si inaccesibilitatea apelor subterane pentru plante reduce diversitatea ecobiomorfelor ce formeaza flora pietrofila. Aproape jumatate din flora pietrofita o constituie hemicriptofitele - 47,2%, iar terofitele (anuale si bienale) - 27,3%.

Din componenta florei pietrofite 25% fac parte diverse specii de stepa - xerofile si mezoxerofile. Printre ele mentionam Barboasa (Botriochloa ischaemum L.) si Pirul pectinat (Agropyron pectinatum (Bieb.) Beauv.), care formeaza asociatii stepice (Andropogonetum, Poaetum). In componenta lor a fost evidentiata asociatia cu specia endemica Poa versicolor Bess., a carui areal sudic atinge s. Dubasari.

Cercetarea florei pietrofite a evidentiat prezenta a 18 specii incluse in Cartea Rosie a Republicii Moldova si un sir de specii rare care necesita sa fie ocrotite de stat.

In categoria formatiilor de ecosisteme pietrofile deosebim:

paduri pietrofile de stejar (Quercus robur);

gorunete pietrofile (Q. petraea);

paduri de stejar pufos (Q. pubescens).

Fauna. Bogatia diversitatii lumii animale a fost determinata de amplasarea R. Moldova la interferenta a trei zone biogeografice (padurile de foioase central-europene, silvostepa mediteraneana, stepa est-europeana) formand o zona de tranzitie dintre elementele faunei de silvostepa europeana si faunei stepei asiatice continentale. Pe teritoriul interfluvial Nistru-Prut sunt situate limitele arealurilor de vest sau de est ale multor specii de animale, factor ce determina vulnerabilitate lor in urma influentii presiunii antropice. Valorificarea extensiva si intensiva a ecosistemelor naturale (de stepa, de lunca, acvatice, silvice) a condus la disjunctia biotopurilor si habitatelor diverselor specii de animale, izolarea specimenelor in perioada de reproducere si reducere a efectivelor populatiilor existente.

Lumea animala din teritoriul R. Moldova constituie cca 15000 de specii dintre care animale vertebrate - 462 si nevertebrate -14500. Dintre animalele vertebrate cea mai numeroasa este clasa pasarilor - 281 specii si subspecii, iar din nevertebrate - insectele: peste 12000 de specii. Daca numarul de specii de vertebrate in ultimii ani ramane aproape acelasi, numarul speciilor de nevertebrate descrise, in urma cercetarilor efectuate de savantii zoologi, creste.

Odata cu cercetarea diversitatii specifice se apreciaza si starea speciilor de animale in diverse conditii de viata. Degradarea functionala a ecosistemelor naturale se rasfrange negativ si asupra efectivelor de animale. Daca in prima editie a Cartii Rosii a Moldovei (1978) au fost incluse 29 specii de animale vertebrate terestre (mamifere, pasari, reptile), apoi in editia a doua a Cartii Rosii (a.2001) numarul lor a crescut mai mult de doua ori (mamifere - 14, pasari - 39, reptile - 8). Totodata au fost incluse 1 specie de amfibieni, 12 specii de pesti, 1 - ciclostomate, 37 - insecte, 1 - crustacee si 3 - moluste. In total 116 specii de animale vertebrate si nevertebrate critic periclitate, periclitate si vunerabile. In Cartea Rosie n-a fost inclusa categoria specii rare, care cuprinde un numar relativ mare de specii de animale.

Analizand diversitatea specifica din diferite ecosisteme naturale si antropizate si folosind criteriul de raritate se poate constata faptul ca pe teritoriul republicii sunt numai cateva complexe de ecosisteme silvice, acvatice si palustre adiacente unde habiteaza 10 si mai multe specii de animale vertebrate terestre incluse in Cartea Rosie a Moldovei.

Printre aceste complexe mentionam 5 rezervatii stiintifice (inclusiv zonele limitrofe ("Codru", "Plaiul Fagului", "Padurea Domneasca", "Prutul de Jos", "Iagorlac"), Baltile Talmaziene, complexul de ecosisteme forestiere "Caracuseni-Tabani-Balasinesti-Sirauti" si complexul de ecosisteme forestiere "Rudi-Arionesti-Calarasovca" plus stancariile si acvatoriul fluviului Nistru din zona respectiva.

In tabelul 1.16 este prezentata diversitatea specifica a vertebratelor terestre in 8 complexe ecologice naturale. Datele tabelului demonstreaza, ca aproape toate complexele ecologice naturale creeaza conditii favorabile pentru o jumatate din numarul de specii de vertebrate terestre inregistrate pe teritoriul republicii in timpul migratiei de primavara si toamna si la reproducere. Aici putem mentiona ca numai in clasa Pasarilor si in ordinul Chiroptera din clasa Mamiferelor o buna parte din specii sunt observate numai la pasaj intr-un numar destul de redus de specimeni. Daca in majoritatea ecosistemelor numarul de specii de lilieci este de 3-5, atunci in cele de lunca din Baltile Talmaziene, numarul lor in perioada de vara este de circa 12. Aceasta e posibil datorita prezentei arborilor seculari cu scorburi, care creeaza adapost si loc de reproducere, iar baza trofica este bogata. Pastrarea diversitatii lumii animale in ecosistemele cercetate se datoreaza mult diversitatii biotopice mai pronuntata, exprimata prin prezenta ecosistemelor forestiere, acvatice, palustre si stancarii.

Tabelul 1.16

Diversitatea specifica a vertebratelor terestre in ecosistemele naturale

In tabelul 1.17 este prezentat numarul speciilor de vertebrate terestre incluse in Cartea Rosie a Moldovei (editia a II^-a, a. 2001), care populeaza complexele mentionate. Mamiferele, reptilele si amfibienii sunt prezentate prin specii sedentare, care se reproduc, iar numarul speciilor de pasari include si pasarile migratoare. Numarul celor care cuibaresc este de 6-7 specii.

Tabelul 1.17

Speciile de vertebratelor terestre incluse in Cartea Rosie din complexele de ecosisteme naturale din R. Moldova

Comparand starea actuala a diversitatii specifice cu cea din trecut (anii 70) putem mentiona ca devine mai saraca, in primul rand din cauza disparitiei unor specii de animale rapitoare din locurile de reproducere si a reducerii efectivului altor specii de vertebrate terestre