SCUMPIA

(Rhus cotinus)

Fig. 91. Scumpi (d. M. Brandza).

E un arbust a carui intindere mare e in regiunea mediterana, dar s'a aclimatizat si pe la noi, netrecand insa prea mult dincolo de Carpati. Se intalneste e drept pana spre Dorohoi, dar mai ales in Dobrogea, Oltenia si Banat. In aceasta regiune, pe Valea-Cernei, se urca si pe muntii de langa Baile-Herculane, pana pe la o mie si mai bine de metri, patrunzand apoi pe Valea-Dunarii, in Portile-de-Fier. In Dobrogea se afla mai ales in padurile din cadrilater, unde s'au gasit unii si de 10 m, si batrani de 100 de ani, cand de obicei au 3-4 m. inaltime. In Ardeal e mult mai rar, prin imprejurul Brasovului bunaoara.

E un arbore cu frumoase frunze regulat eliptice, mai subtiate ceva spre codita, netede pe dunga si placut mirositoare. Cand ies din mugure sunt galbui, iar toamna se inrosesc aproape ca si frunzele de cires. Crengutele, pe vremea de iarna, se recunosc prin coaja lor neteda verde-roscata, si mai ales prin mugurii micuti, ingramaditi spre varful lor.

Florile marunte, verzui, stau ingramadite in varful ramurilor, pe un strugure ramificat. Sunt unele numai barbatesti, altele numai femeesti si altele complecte. Nu toate ajung sa dea fructe, cele mai multe cad ca boboci, dar coditele lor cresc, se lungesc, se acopar cu peri roscati si capata la un loc infatisarea unui smoc de par rosietic.

E un arbore care aduce mari foloase, unde ii sunt cerute. Frunzele lui sunt de pret in tabacirea pieilor fine, cum e safianul. De asemenea din ele se scoate o vopsea neagra, dupa cum lemnul de scumpie, taiat fara coaje, ca si radacinile, dau o trainica vopsea galbena; in gradinarie este mult cautat ca planta de ornament caci are un aspect deosebit prin manunchiul de peri pufosi, roscati, din varful crengilor.