STEJARUL

Nod de naparci, serpi vajnici cat

bratul si cat cotul

Trunchi negru de balaur incalcit si rupt.

I. Pillat

Stejaris, faget, bradet, sunt cele trei mari braie paduroase, care incing tara noastra dela campie spre munte. Bradetul se tine pe inaltimile muntoase; fagetul e legat de dealurile inalte, cu mai multa ploaie; stejarisul imbraca restul fetei tarii pana-l opreste seceta prea indelunga din stepe.

Mandru, in plina putere de desvoltare e stejarul de pe dealuri, in partile mai cu soare. Cu cat se scoboara spre campie, devine mai inchircit, mai sgribulit. Indrasnetii care inainteaza in stepa, nici nu-i mai cunosti. Sunt pitici, nodurosi, strambi. Le simti chinul. Totusi rezista. Ca si niste tiraliori care se taraie pe burta, se tupileaza dupa fiece musuroi numai sa ajunga mai aproape de dusman, tot asa si stejarii inaintasi din stepa devin mici, rupti, sdrenturosi. isi iau ca aparare pana si tufele de pruni spinosi din lumea tufarisului, la adapostul carora cresc mai in voie, mai rotofei. Pe urma inainteaza prudenti, in palcuri ca si cand ar pipai terenul. In cele din urma se opresc locului.

Catre marginea dinspre fag e aceeasi lupta. De cat aici iti face impresia ca se lupta piept la piept, in tranta dreapta, doi voinici in plina putere. Nu sunt raristi de padure ca spre stepa. E invalmasala a doua armate, care se imping, in greu, una in alta. Cand fagul patrunde ca o pana, in armata stejarilor, cand acestia se indeasa tot mai sus, ajungand uneori pana in atingere cu bradetul.

Fagul e frumos numai in desisul codrilor; stejarul e mandru cand il vezi razlet, la marginea poenii, crescut in voie si in plina vlaga. E simbolul puterei si al rasbirei prin grea truda. Radacinile lui, adanc infipte in pamant, larg resfirate, sunt impleticite ca sa se intepeneasca bine, pentru vesnicie. Trunchiul este gros uneori si de 2 m., ca la cei pastrati in Banat, in domeniul Resita, la "Buza Turcului', sau ca falnicul stejar de straja la marginea Baraganului la Sarindareanca (Jud. Ialomita).

Este de timpuriu imbracat cu o coaja crapata, aspra, cu multa pluta, ca un cojoc mitos, care-l apara de frig si ploaie.

Semincerii dintr'o padure tanara nici nu-i cunosti, dupa port, ca fac parte din neamul voinicilor, cu ramuri sucite fel si chipuri. De altfel forma stejarului e foarte variata, caci intinzandu-se dupa lumina soarelui de care are mai mare nevoe, se adapteaza la imprejurari. In desisul codrului e drept ca lumanarea si numai in varf isi intinde ramurile. Maretia portului lui se prinde cand traeste razlet, batut de soare din plin, de jur imprejur.

Fig. 29. Scheletul stejarului lui C. Conachi (Tiganesti-Tecuci). (d. fot. des. D-na V. I. Barbu), (din I. Simionescu, Tara noastra).

Ramurile sunt noduroase, asemenea brateleor vanjoase de muncitor, cu vinele ca varci umflate. Le resfira in toate partile; de aceia stejarul are uu port mandru, o coroana bine inchegata. Sub el insa nu e umbra prea deasa, caci frunzele se tin mai mult pe ramurelele din varf; le place bataia soarelui, sa se scalde in lumina. Par de pergament, atat sunt de tari si lucioase. Forma le e variata, dar intotdeauna cu crestaturi rotunde pe margini, cand mai adanci, cand mai largi.

In padurea de stejar nu e umbra nici cat in cea de fag, tocmai pentru ca ramurile se svarcolesc dupa lumina. Din lumina soarelui poate patrunde si 15% prin tesatura mai rara a boltii de stejar. De altfel nu e tiran ca fagul. Primeste ori ce tovarasie, caci poate sa-si vare crengile, fel si chipuri rasucite, de fura din lumina vecinilor. De aceia padurea de stejar e mai amestecata cu tot soiul de alte esente.

Stejarul infloreste tarziu; de altfel si mugurii lui scurti, indesati, numai zale de solzi, plesnesc mai la urma de a celorlalti copaci. Din mugurii mai bonduci, ies fire subtiri ca niste ate, de-a lungul carora stau motocei de flori barbatesti. Cat e de aspru stejarul in infatisarea lui de peste vara, primavara cand incepe sa deie la varful crengutelor frunzele delicate, galbui deodata, iar dintre ele firele de mustati cu flori barbatesti, asprul arbore pare ca surade si el de multumire. Seriozitatea lui dispare; e invaluit intr'o panza subtire peste tot de fire de argint aurit, printre care se joaca razele de soare primavaratec.

Fig 30. Stejarul dela Cornatele-Baragan

Din florile femeesti, asezate chiar la varf de crenguta, dupa ce matisorii barbatesti de mult au cazut, incepe sa se arate cunoscuta ghinda, care ajunge sa ieie forma unei lulele. La varful unei codite lucii se afla o cupa frumos incrustata, in care e intepenita ghinda, neteda si stralucitoare, pare ca ar fi anume lustruita.

An cu an, primavara cu primavara, trunchiul stejarului isi adauga cate un inel de lemn si da ghinda. E o vesnicie in el, caci poate sa ajunga varsta lui Matusalem. Sunt stejari si de 1000 de ani, ba chiar unii sustin ca traesc si 2000 de ani. De aceia stejarul e ales ca monument viu, pentru eroii si oamenii deosebiti. La Tebea de pe Cris, Avram Iancu se odihneste sub gorunul lui Horea.

Molidul moare cazand intreg la pamant, desradacinat. Fagul putrezeste din picioare, de e rupt de vant. Stejarul se stange incet, an de an. Pana ce ultima picatura de seva se mai poate urca, mai da cateva frunze cand restul ramurilor sunt vreascuri. Stejarul din gradina Scoalei de agriculutra dela Tiganesti (Tecuci) sub care poetul C. Conachi isi scria versurile, sta si azi in picioare, cu crengile ca niste serpi in svarcolite, proectate pe ecranul impurpurat al cerului.

Nu se lupta numai impotriva vantului. Are dusmani nenumarati marunti, dela larva radastei care sapa cotloane tot mai adanci in lemnul lui, pana la viespile mici, din impunsatura carora se nasc galele, bombitele sferice, taninoase, de pe frunzele chiar ale puisorilor de stejari din pepiniere.

Mandru la port, viguros, semnul resistentii, stejarul a fost din vremuri departate arborele cel mai cinstit din Europa, socotit ca sfant. Celtii sub stejar isi sarbatoreau zeii. Pana'n timpurile recente se socotea mare pacat in Germania, sa injuri sub un stejar. Din nefericire lemnul lui trainic, greu, usor de lucrat, a facut ca mai ales la noi, padurile de stejar sa fie nimicite. Numai falnicele ramasiti de arbori uitati, dela marginea Codrului basarabean, iti dovedesc ce erau odata padurile de stejar de acolo, iar arborii izolati, adevarate minuni, pastrati la Cornatele, din Drumul oilor ori la Sarindareanca aproape de Baragan, arata ce am perdut. Oriunde e nevoie de un lemn de tarie, stejarul e folosit. Temeliile frumoaselor biserici din Maramures, vechi de 400-500 de ani, sunt din stejar, tare ca fierul, dupa cum portile vechilor cetati ori grinzile dela intrare tot din lemn de stejar sunt cioplite. Pentru traverse de cai ferate stejarul este cautat, ca si la constructiile de navi. Din lemnul stejarului se fac doagele pentru butoaie, iar din cauza apelor frumoase, scandurile de stejar servesc la facerea mobilelor masive; taiate subtiri, pot imbraca lemne mai slabe.

Ca lemn de ars, desi tare si da jaratec bun, paraie intr'una si da multa funingine.

In schimb scoarta stejarului, din cauza taninului ce cuprinde, se intrebuinteaza in tabacarie.

Fig. 31. Scoarta stejarului (Padure-Sibiu, Foto I. Simionescu)

Pana si ghinda are pret, nu numai pentru ingrasatul porcilor; prajita da cafeaua de stejar, sau amestecata cu cacao, chiar socolata de stejar. In locuintele lacustre ale oamenilor neolitici s'au gasit provizii de ghinda prajita in vase de lut, care serveau, dupa marturia si a lui Pliniu, sa se faca paine din faina lor. Si la noi in anii de foamete din ghinda se cocea un soiu de pane.

Fig. 32. S. sessihflora cu frunze si ghinda (R )

In Romania traesc mai multe soiuri de stejari: Gorunul (Quercus sessiliflora), de pe dealurile inalte, se urca in zona bradului. Se recunoaste dupa frunzele mai delicate, cu crestaturi regulate si cu limbul frunzei prelungindu-se ca o pana spre codita. Ghinda e la capatul crengutelor si sta deadreptul pe crenguta. Mugurii lui crapa mai tarziu decat la ceilalti copaci de padure. Stejarul (Q. pedunculata), zis pe alocurea si tufan, se gaseste mai mult spre campie dar se urca si pe locurile mai inalte. Frumoasele paduri de langa Nicolitei din Dobrogea, ca si cele din Cadrilater, desii codri de odinioara din Moldova, ca si umbroasele palcuri de paduri ramase inspre malul Nistrului, padurile dela poalele muntilor Apuseni, din ei sunt alcatuite. Se recunoaste dupa codita frunzelor mult mai scurta decat la ori care alt stejar, iar ghinda se afla gramada pe o codita lunga si de 15 cm.

Garnita (Q. conferta), placandu-i o clima mai calda si mai uscata, creste mai mult pe la marginea dealurilor joase din Banat, Oltenia si Muntenia. In nordul Moldovei, in Bucovina e de tot rara. Se cunoaste dupa frunzele mari, cu codita scurta si ingramadite la varful ramurelor tinere.

Fig 33-34

Cerul (Q. cerris) creste mai bine prin locuri si mai calde. De aceia este intins mai ales in Banat si Oltenia, unde e foarte raspandit, pe cand in Moldova, Basarabia si Bucovina nu se cunoaste. Nu creste asa de mandru ca stejarul; e mai pipernicit. Ghinda sta intr'un paharel cu solzi teposi, iar mugurii sunt terminati cu fire lungi. Lemnul sau e cel mai pretuit la ars.