Etapele procesului parazitar

Etapele procesului parazitar

In evolutia oricarui proces infectios se disting trei faze: infectia, incubatia si faza de manifestare a bolii.

Trebuie precizat insa ca infectia este precedata intotdeauna de procesul de contaminare care consta in venirea in contact a plantei gazda cu un agent patogen(COMES I.,1982)

1.Infectia

Infectia consta in patrunderea agentului patogen in planta si stabilirea unor raporturi de parazitism intre aceasta planta si panta gazda. Ea se desfasoara in timp, durata ei fiind conditionata de natura si insusirile agentului patogen, de rezistenta plantei gazda si de o serie de factori externi.

Patrunderea parazitului in planta se face in mai multe moduri:

1). Patrunderea prin orificiile naturale ale plantei frecvent intalnita la ciuperci si unele bacterii. Cele mai multe ciuperci patrund prin deschideri naturale si in special prin stomate, hidatode si lenticele.

2). Patrunderea prin rani produse de grindina, inghet, vant, intepaturile unor insecte, acarieni, ciuperci, rozatoare si chiar de catre om in timpul lucrarilor de intretinere. Acesti paraziti se mai numesc si paraziti de rana si au reprezentantii in toate grupele: virusuri, bacterii si ciuperci, ex. Agrobacterium tumefaciens patrunde in radacinile pomilor prin rani produse de diferite cauze. Nectria galligena infecteaza ramurile de mar prin plesniturile suberului superficial in dreptul cicatricelor foliare, dotorita deshidratarii sau prin acelea din jurul unui mugure sau a unei ramurele uscate. Sclerotina fructigena patrunde in fructele de mar numai daca exista leziuni produse de insecte, grindina sau rapan.

3). Patrunderea directa sau activa a parazitilor vegetali se realizeaza prin strapungerea mecanica a tesuturilor de protectie ale organelor plantelor. In cazul unor ciuperci, filamentele ciupercii se intind pe suprafata organelor plantei atacate si dau nastere la organe de fixare numite apresorii din dreptul carora un filament subtire strapunge membrana celulei.

Rizoforele, uneori ciuperci din sol pot patrunde in radacini perforand activ straturile exterioare ale scoartei.In general modul de patrundere in planta este o insusire proprie fiecarei specii de paraziti. Cei mai multi agenti patogeni nu prezinta numai un singur mod de patrundere ci doua sau mai multe.O data patruns in planta, parazitul cauta sa-si asigure substantele nutritie pe seama tesuturilor plantei parazite, situatie fata de care planta reactioneaza opunand mijloacele de aparare de care dispune. Aceasta perioade creata de noul mod de convietuire in timp, in functie de natura si insusirile parazitului de capacitatea de aparare a plantei si de conditiile mediului inconjurator se numeste infectie. O conditie a realizarii infectiei unei plante este doza infectata a parazitului sau sarcina infectioasa care reprezinta numarul minim de inocul necesar pentru a produce infectia. Aceasta doza variaza de la un singur spor pana la cateva sute pentru a putea declansa infectia.

2.Incubatia

Prin incubatie se intelege perioada cuprinsa intre infectie si aparitia primelor semne de boala. In aceasta perioada se stabilesc intre paraziti si gazda raporturi de interactiune parazitara. Virusurile in timpul incubatiei se multiplica si migreaza din celula in celula prin plasmodesme sau vase liberiene producand adesea infectii generalizate. Durata perioadei de incubatie variaza de la cateva zile la cativa ani.

Bacteriile in aceasta perioada se divid direct, formand colonii dense, produc enzime distrugand clorofila celulelor si cauzandu-le moartea. Pe timp umed ies prin stomate sub forma unui exudat gomos la suprafata organelor bolnave. Incubatia la bacterii dureaza intre 3-30 zile.

Ciupercile fitopatogene in perioada incubatiei se dezvolta in tesuturile plantei gazda inter sau intracelular. Dupa felul si locul unde se dezvolta se disting urmatoarele grupuri de ciuperci fitopatogene:

Ectoparazite-se dezvolta la suprafata organelor parazitate. Aceste ciuperci se fixeaza prin apresporii si extrag hrana prin haustori

Endoparazite-se dezvolta in interiorul tesuturilor parasite intra sau intercelular (Plasmopora viticola). Majoritatea insa se dezvolta intracelular absorbind hrana prin haustori sau osmoza din celulele plantelor gazda;

Ecto-endoparazite-a caror miceliu se dezvolta si ecto si endoparazit. Perioada de incubatie difera de la o specie la alta variind intre cateva zile si cateva luni.

3. Manifestarea bolii

In general intre perioada de incubatie si manifestarea bolii nu se poate face o demarcatie neta inca din perioada de incubatie cand are loc dezvoltarea agentului patogen apar si unele semene de boala mai mult sau mai putin vizibile. Cu timpul acestea se accentueaza si devin caracteristice, moment ce corespunde cu manifestarea tipica a bolii. La ciuperci in acest moment apar de regula fructificatiile. Fazele consecutive in manifestarea aceleiasi boli sunt specifice si influentate in mare masura de factorii de mediu, dintre care o pondere mai mare o au temperature si umiditatea(ELIADE E.,1979).

4. Modificari fiziologice si morfologice ale plantelor bolnave

Modificari fiziologice. Procesele fiziologice normale sunt puternic influentate de agentii patogeni(POPESCU GH.,1993)

1) Fotosinteza.

In general agentii fitopatogeni care produc pete pe frunzele plantelor provoaca o scadere a intensitatii fotosintezei direct proportionala cu suprafata tesuturilor atacate. In unele cazuri insa sub influenta agentilor patogeni intensitatea fotosintezei creste pana in momentul fructificarii ciupercii. Scaderea energiei fotosintezei se datoreaza fie distrugerii unor portiuni din suprafata de asimilatie a frunzelor, fie actiuni vatamatoare a fermentilor extracelulari ai parazitilor si produselor lor de hidroliza asupra componentelor vii ale celulelor plantelor gazda.

2) Respiratia.

In general se intensifica sub actiunea parazitilor vegetali ex. respiratia perelor atacate de Monilinia fructigena este de 8 ori mai puternica in comparatie cu a perelor sanatoase. Cresterea intensitatii respiratiei se explica fie pe seama respiratiei agentului patogen, fie datorita intensificarii proceselor de oxidare si actiunii excitante a parazitului asupra plantei gazda.

3) Transpiratia.

Sufera modificari variate in functie de natura agentului patogen. Astfel traheobacteriozele, tracheomicozele precum ciupercile parazite obligate ectotrofe produc o scadere a intensitatii transpiratiei plantelor bolnave. Ciupercile parazite endofite maresc intensitatea transpiratiei plantelor bolnave. Intensitatea transpiratiei poate fi influentata si de alternanta zi noapte. Cauzele care produc modificarea intensitatii transpiratiei plantelor bolnave sunt: lezarea tesuturilor protectoare ale plantelor bolnave, afectarea aparatului stomatic si dereglarea deschiderii lor, astuparea mecanica a vaselor de catre bacteriile si ciuperile trachifile, actiunea fermentilor si toxinelor parazitilor care modifica permeabilitatea tesuturilor.

4) Temperatura plantelor bolnave creste in general datorita modificarii metabolismului, actiunii fermentilor oxidanti si intensificarii proceselor de catabolism.

Modificari morfologice ale plantelor bolnave. In cursul patogenezei plantele sufera urmatoarele modificari anatomo-morfologice

a. Hipertrofii sau hiperpalzii. Se datoreaza actiunii enzimatice a agentului fitopaogen care determina cresterea exagerata si proliferarea haotica a celulelor. Dupa modul de formare acestea sunt: hipertrofii histoide care se formeaza prin proliferarea celulelor heteroplasmatice ex: cancerul pomilor fructiferi Agrobacterium tumefaciens si hipertrofii organoide caracterizate atat prin proliferarea locala cat si prin formarea unor organe noi sau prin modificarea dezvoltarii anumitor organe ex: Taphrina instititie (maturi de vrajitoare). Hipertrofiile se mai numesc si cecidii. Dupa natura agentului deosebim: bacteriocecidii, micocecidii si zoocecidii.

b. Atrofii sau hipoplazii(nanism). Se manifesta printr-o insuficienta dezvoltare a plantelor sau organelor atacate. Adesea se intalnesc asociate cu hipertrofiile pe aceeasi planta gazda.

c. Ofilirea poate avea drept cauza factori de mediu si deci fiind de natura fiziologica sau poate fi de natura patologica sau poate fi de natura patologica produsa de agentii fitopatogeni. Dintre agentii patogeni cel mai adesea este provocata de bacterii sau de ciuperci tracheifile.

d. Decolorarea sau clorarea poate fi provocata atat de factorii fiziologici cat si de agentii fitopatogeni. Virusurile provoaca in general decolorari cu aspect de mozaic cand petele decolorate alterneaza cu tesutul verde sanatos al plantei.

e. Pete colorate. Sunt in special pe frunzele plantelor bolnave, pot fi provocate de virusuri, bacterii sau ciuperci precum si de cauze fiziologice. Petele pot fi albe, galbene, brune, rosiatice, negre, etc.

f. Necroze (arsuri). Se datoreaza mortificarii tesuturilor atacate. Pot fi provocate de bacterii, ciuperci sau de catre factori fizici si chimici ex. arsura fasolei provocata de Xanthomonas phaseoli.

g. Ciuruirea frunzelor prezinta o faza evoluata a patarii cand tesutul necrozat se detaseaza de cel sanatos si cade perforand frunza ex. ciuruirea frunzelor de cires produsa de Corzneum beijerinckii.

h. Putregaiuri caracterizate prin descompunerea in profunzime a tesuturilor atacate sub actiunea agentilor fitopatogeni. Se deosebesc putregaiuri umede si putregaiuri uscate ex. cele produse de diferite specii de Fusarium.

i. Distrugerea partiala sau totala a organelor atacate este rezultatul unor anumiti agenti fitopatogeni ex. taciunele zburator al graului.

j. Transformarea organelor si inlocuirea lor cu altele cu structura deosebita. In cazul atacului unor ciuperci asupra florilor, acestea avorteaza si in locul lor se dezvolta organe proprii ciupercii cum sunt: sclerotii la cornul secarei - Claviceps purpureea.

k. Caderea frunzelor, mugurilor, florilor si fructelor poate fi provocata atat de factorii fizici naturali cum sunt inghetul, seceta, temperatura ridicata cat si de agentii infectiosi. Astfel Monilinia poate provoca caderea fructelor de mar, par, cires, prun etc. in conditiile de umiditate excesiva iar Taphrina deformans poate provoca de asemenea caderea prematura a frunzelor de piersic atacate.

l. Asimetria organelor poate constitui in unele cazuri un simptom de boala ex. asimetria fructelor atacate de Venturia inequalis.

m. Modificarea habitatului plantei. Unele plante sub influenta atacului unor agenti patogeni isi schimba infatisarea.

In afara de modificarile fiziologice si morfologice plantele bolnave mai pot suferi si modificari in compozitia chimica a celulelor si tesuturilor precum si modificari de natura citologica.