ETAPELE DE CRESTERE CELULARA A PLANTELOR

ETAPELE DE CRESTERE CELULARA A PLANTELOR

Organele de crestere prezinta tesuturi meristematice cu o intensa activitate fiziologica. In zonele de crestere se observa multiplicarea activa a celulelor, urmata de cresterea in volum a celulelor nou formate si apoi de diferentierea lor morfoanatomica si functionala.

Procesul de crestere celulara are loc in trei etape:

Etapa cresterii embrionare sau de diviziune are loc in tesuturile meristematice, in care principala functie fiziologica a celulelor este diviziunea. Prin acest proces celulele se inmultesc marindu-si numarul, dar nu si dimensiunile. Celulele au dimensiuni mici si o membrana celulozica subtire; raportul nucleo-plasmatic este ridicat, nucleul are pozitie centrala, iar vacuolele sunt mici si numeroase, raspandite in protoplasma.

Activitatea fiziologica de formare a protoplasmei consta in primul rand in proteosinteza intensa, favorizata de prezenta acizilor nucleici, a unui echipament enzimatic bogat si a unor hormoni stimulatori din grupa auxinelor si citochininelor.

Etapa cresterii prin extensie celulara de alungire sau elongatie are loc in zonele cu pozitie subterminala. Prin acest proces celulele care si-au incetat diviziunea isi maresc volumul pana la limitele normale, in special prin alungire (fig. 94

Marirea volumului se face pe baza patrunderii apei in celule prin fenomenul de osmoza. Vacuolele mici isi maresc volumul si fuzioneaza intr-o singura vacuola, dispusa central. In sucul vacuolar se acumuleaza glucide solubile, acizi organici si saruri minerale. Nucleul ia o pozitie periferica, iar citoplasma apare ca un strat periferic ce captuseste membrana.

Ca urmare a cresterii in volum a protoplasmei are loc cresterea in suprafata a membranei celulare, celulozice prin procesul de interpatrundere sau intus-susceptiune. Acest proces consta in intercalarea in spatiile structurii reticulate a membranei celulozice de noi fibrile de celuloza produse de protoplasma si este favorizat de prezenta acizilor nucleici si a unor hormoni stimulatori din grupa auxinelor si giberelinelor. Auxinele determina largirea ochiurilor din reteaua celulozica, care devine laxa si depune noi fibrile celulozice, iar membrana se reface.

La celulele din varful radacinii si tulpinii cresterea prin extensie este polara, pe cand la celulele din frunze cresterea prin extensie este uniforma, pe toata suprafata.

Etapa diferentierii celulare Din etapele anterioare rezulta celule identice ca forma si functii, care in etapa de diferentiere se specializeaza morfo-fiziologic, rezultand tesuturi si organe.

Protoplasma sufera transformari importante prin aparitia unor organite de tipul plastidelor (verzi, rosii-portocalii, incolore), cu functii fiziologice distincte, de fotosinteza, depozitare etc. Membrana celulara creste in grosime prin depunerea de celuloza, cutina, lignina, suberina etc. Fenomenul de depunere sau apozitie are loc in sens centrifug la tesuturile acoperitoare sau in sens centripet la tesuturile conducatoare lemnoase sau mecanice.

Sensul diferentierii organelor este controlat de raportul unor hormoni endogeni din grupa auxinelor si a citochininelor. Auxinele dirijeaza rizogeneza, respectiv formarea radacinii, pe cand citochininele caulogeneza, respectiv formarea tulpinii. Diferentierea celulara este stimulata de aparitia hormonului inhibitor acid abscisic si de lumina.