Familia TAXACEAE

Familia TAXACEAE

Cuprinde arbori si arbusti apartinand la cinci genuri actuale, cu frunze aciculare, persistente si ritidom subtire, ce se exfoliaza in solzi sau in fasii. Ovule in general solitare, ortrotope sau anatrope; dupa fecundare, prin proliferarea tesuturilor de la baza ovulului ia nastere o formatiune carnoasa numita aril, care acopera samanta total sau partial. Embrionul are doua cotiledoane.

Genul Taxus L.

Taxus baccata L.- Tisa

Este o specie cu areal in Europa, Asia Mica si nordul Africii (fig.16). In sudul Angliei, la Sussex s-a pastrat cea mai mare rezervatie naturala de tisa. La noi se intalneste in zonele montane carpatice, in cateva puncte coboara si la dealuri, iar la Cazane (Dunare) apare la 90m altitudine. Se gaseste mai ales in regiuni cu relief accidentat, pe stancarii, grohotisuri sau sub forma de buchete prin padurile de fag sau amestec de fag si rasinoase.

In locurile accesibile a fost exterminata, lemnul era cautat pentru confectionarea arcurilor si sagetilor, iar in ultimele decenii datorita exploatarilor dezordonate.

Specie de climat montan-oceanic, tisa prefera statiuni adapostite, umbrite, cu umiditate atmosferica ridicata. Planta este sensibila la seceta si sufera uneori de pe urma gerurilor excesive de iarna sau a ingheturilor tarzii (la altitudini mici). Se localizeaza soluri de pe calcare, bogate in schelet, slab acide, aerisite, cu regim normal de umiditate.

Are temperament pronuntat de umbra, multumindu-se cu 1:100 din luminozitatea totala. In tinerete nu se poate dezvolta decat la adapostul des al padurii cu care se acomodeaza pana tarziu. In parcuri vegeteaza si in plina lumina daca a fost protejat in tinerete si a crescut in statiuni favorabile

Tisa este un arbore cu inaltimi de 15-20 (25) m, dar se intalneste frecvent sub forma arbustiva. Tulpina este dreapta, canelata; la exemplarele provenite din lastari, tulpina devine ascendenta sau culcata, capatand forma de tufa. Ritidom timpuriu, subtire, de culoare cenusie-roscata, care se exfoliaza in placi si contine un alcaloid toxic pentru animale denumit taxina. Coroana ovoid-conica sau rotunjita, dezvoltata pana aproape de sol, are cetina foarte bogata, deasa, de culoare intunecata. Exemplarele crescute sub masiv, ca si cele varstnice, au coroane mult mai rare si mai putin compacte. Mugurii, grupati la varful lujerilor, sunt ovoizi, de culoare verzuie, ca si lujerii. Acele liniar-latite, plane, au lungimea de 2-3 cm si latimea de cca. 2 mm, la baza abrupt ingustate intr-un petiol scurt, decurent pe lujer, se aseamana cu cele de brad, insa varful lor este treptat acuminat, sunt moi, de un verde-inchis pe fata si verde-galbui pe dos, fara dungi albe de stomate; stau dispuse in acelasi plan (pectinat)si nu contin canale rezinifere (fig.84). Florile sunt unisexuat-dioice: cele mascule se dezvolta in mugure inca din toamna precedenta, fiind constituite din 8-10 stamine; cele femele, inconjurate de 3 perechi de solzi, solitare, sunt asezate pe un lujer scurt, cu un singur ovul, terminal, erect; dupa fecundare dau nastere unui fruct fals, denumit galbulus. Fructifica destul de timpuriu (de cca. 20 ani) si anual. Samanta este ovoida, de pana la 1 cm lungime, cu tegument lemnos, tare, bruna la maturitate, acoperita pana aproape de varf de un aril rosu, carnos, mucilaginos, cu un gust dulceag, comestibil. Semintele se coc prin august-septembrie, iar diseminatia se face prin pasari; au putere germinativa ridicata (cca. 80%). Plantula prezinta numai doua cotiledoane (germinatie epigee).

Tisa este singura specie dintre rasinoasele indigene care poseda capacitatea normala de inmultire vegetativa prin lastari, butasi si marcote.

Longevitate este foarte mare, ajungand pana la 1000 de ani.

Se cunosc o serie de varietati ornamentale:

Taxus baccata var. adpressa, numai plante femele, cu forma de tufa neregulata, cu inaltimea de 3 m; cu ace scurte si late, cu partea inferioara glauca;

Taxus baccata var. fastigiata - tisa de Islanda, forma columnara compacta, cu ramuri erecte si lastari scurti, numerosi, se cunosc numai exemplare femele;

Taxus baccata var.fastigiata aurea, frunzele de pe lastarii tineri au marginile aurii-galbui, devenind apoi verzi,

Taxus baccata var.pendula ;

si cultivaruri:

Taxus baccata cv. "Pygmea",

Taxus baccata cv. "Pumila aurea", (inaltimi de 50cm)

Din cauza raritatii, fiind si relict tertiar, tisa a fost declarata monument al naturii. Prezinta valoare ornamentala remarcabila, intrucat exemplarele au aspect decorativ. Se pot tunde si modela usor, capatand forme deosebite, Gardurile vii sunt mult apreciate pentru desimea cetinii si pot fi remarcate in majoritatea parcurilor dendrologice din Europa.

Taxus cuspidata Set.- tisa japoneza

In arealul natural arbore, in cultura creste ca arbust. Deosebiri fata de Taxus baccata: frunze mai groase si mai late, colorate verde mai deschis, stralucitor, plantele tinere compacte.

Forme horticole

Taxus cuspidata nana, forma pitica, pana la 1m inaltime;

Taxus x media Rehd (Taxus cuspidata x baccata), cu caractere intermediare, creste    ca arbust etalat, mai viguros decat Taxus baccata.

Taxus cuspidata si Taxus x media sunt mai rustice.

Se folosesc ca exemplare solitare, grupuri, forme tunse, garduri vii.

Taxus baccata se obtine din samanta, prin marcotaj si prin butasire, varietatile si formele prin altoire. Semintele (numai la Taxus baccata) se seamana dupa recoltare (august-septembrie) puterea germinativa 80%, se curata de partea carnoasa si se seamana imediat (germineaza abia in primavara anului al doilea sau chiar al treilea din cauza tegumentului lemnos sau se stratifica 18 luni).

Marcotajul se executa prin musuroire sau arcuire.

Butasirea pentru specii si varietati se face in august-septembrie, cu butasi semilignificati cu calcai, sau in octombrie cu butasi lignificati in rasadnite reci. Pentru formele piramidale se folosesc butasi de varf.

Altoirea se face cu puieti de trei ani de Taxus baccata, iarna in sere si vara in rasadnite reci.

Genul Torreya Arn.

Torreya nucifera (L.) S.et. Z.

Originara din Japonia, se cultiva foarte rar la noi in parcuri dendrologice.

Specie termofila, sensibila la ger.

Este un arbore de pana la 15m inaltime, care are scoarta bruna, cu solzi partial dezlipiti. Lujerii sunt aproape distici, la inceput verzi, apoi bruni-lucitori (fig.85). Mugurii prismatici, frunzele aciculare, de 2-3 cm lungime si 3-4 mm latime, asezate distic, sunt liniar-lanceolate, drepte sau foarte putin curbate; pe fata sunt convexe si evident lucitoare, pe dos plane, cu nervura mediana putin proeminenta si au doua dungi de stomate inguste, albastrui; varful ascutit, puternic intepator, petiolul foarte scurt si rasucit. Florile sunt unisexuat-dioice, cele femele foarte mici, inserate perechi la subsuoara unor ace. Semintele ovoide, de cate 20-35 mm lungime, au un invelis carnos, brun deschis, neplacut mirositor (drupe false), se matureaza in al doilea an.

Creste incet, tolereaza umbra.

Se introduce izolat sau in grup cu alte specii in amenajari peisagere.

Inmultire: prin seminte im sera si prin butasi.

La noi in tara se mai cultiva Torreya californica Torr. si Torreya taxifolia, originare din America de Nord.