Genul Fagus L

Genul Fagus L.

Cuprinde circa 10 specii, originare din zonele temperate ale emisferei nordice (Europa si Asia Mica, China, Japonia, America de Nord). Sunt specii foarte rezistente la umbra, cu inradacinarea pivotant-trasanta, scoarta neteda, obisnuit fara ritidom, mugurii alterni, fusiformi. Frunzele caduce, adeseori intregi. Florile sunt unisexuat-monoice. Fructele (jirul) sunt nuculein trei muchii, cu sectiune triunghiulara, cate doua, inchise complet intr-o cupa. Maturatia anuala.

Fagus sylvatica L.- fag.

Cele mai vechi resturi fosile ale genului Fagus in Europa, in Saxonia, dateaza din Cretacic, de acum aproape 100 milioane de ani.

In era tertiara speciile acestui gen erau mult raspandite in Europa (numeroase resturi de fosile au fost gasite). Fagus sylvatica si Fagus orientalis au avut la origine areale distincte, care in timpul glaciatiunilor cuaternare par sa se fi suprapus partial, ceea ce a dus si la formarea de forme hibride in zonele de contact.

In perioada glaciatiunilor, fagul european s-a restrans in mare parte spre sud, Spania, Franta, Corsica, Sicilia, Apenini, Balcani - inclusiv Carpati, in Crimea. In postglaciar revine pe vechi teritorii nordice, in neolitic ajungand aproape de limita nordica a arealului natural actual. Unii cercetatori considera ca in postglaciar fagul a revenit in Carpatii nostri din refugiile balcanice, ipoteza totusi greu de acreditat tinand cont de diseminatia greoaie a jirului. Se considera, de altfel, ca apogeul fagului la noi a fost marcat in epoca romana, si ca, in prezent, el este intr-un usor declin in favoarea molidului.

Fagul este o specie europeana, raspandita in tinuturile vestice, centrale si sudice ale continentului (fig.20). Limita vestica ajunge pana la Oceanul Atlantic, iar limita estica pana in nordul Moldovei de unde trece in Carpati. In sud atinge Pirineii si tarmurile Mediteranei, din Franta pana in Grecia, iar spre nord se ridica pana in sudul Scotiei si Peninsulei Scandinave. In Europa de nord-vest fagul este o specie de campie si de dealuri (la Marea Baltica se gaseste la 5-10m altitudine), in sud si sud-est el devine o specie exclusiv montana (ajunge la 2000m altitudine).

In Europa, cele mai intinse suprafete le ocupa in fosta Iugoslavie, urmata de Romania.

La noi, este specia cea mai raspandita (fig.21), ocupand aproximativ 2 milioane de hectare, adica 31% din suprafata paduroasa a tarii. Se intinde in intregul lant carpatic. Limita inferioara se gaseste la altitudini de 300-500m, cea superioara la 1200-1400m. Coboara insular pe vai umede pana la 150-200m, in Banat, pe Valea Cernei si pe Valea Dunarii se gasesc arborete pana la circa 100m; urca in parang si Apuseni la 1650m altitudine.

In Europa Centrala fagul vegeteaza in climate montane, cu caracter oceanic, atlantic. La noi climatul fagetelor sufera vadite influente continentale, mai ales in tinuturile rasaritene. Pretutindeni insa fagul manifesta pretentii mari fata de umiditate. Se dovedeste sensibil la seceta si uscaciune. O anumita reducere a cantitatii de precipitatii poate fi compensata de umiditatea atmosferica sporita, care-i permite pe vai, sa coboare in regiunea de coline.

In afara de umiditate, un alt factor decisiv in raspandirea fagului sunt ingheturile.

Gerurile sunt suportate destul de bine. Cele excesive ii cauzeaza insa gelivuri (crapaturi in lemn).

Fata de vantul puternic manifesta o rezistenta buna, constituind si adevarate nuclee de rezistenta in molidisuri calamitate.

Se dezvolta pe soluri oligobazice, acide si pe soluri calcaroase, bazice, dar optim se dezvolta pe soluri fertile, profunde, reavan-jilave.

Arbore de mari dimensiuni, fagul atinge inaltimi de pana la 40(45)m si diametre de maximum 2m. Radacina pivotanta in primul deceniu, se desface mai tarziu in numeroase ramificatii oblice si orizontale, ce se intind mult in suprafata, se intretes si concresc (concresterea se realizeaza si intre radacinile arborilor vecini), dand astfel o buna ancorare in sol, care asigura o rezistenta destul de buna la doboraturi de vant. Tulpina in masiv strans este foarte dreapta, cilindrica, perfect curatata de craci pe mari lungimi. In unele cazuri prezinta insa tendinta de infurcire. Scoarta, este neteda, subtire, cenusie pana la albicioasa, cu pete mari de culoare mai deschisa, nu formeaza ritidom decat rareori la baza trunchiului. Prin elagarea ramurilor laterale, pe trunchi raman adeseori acolade negricioase numite "barbi chinezesti". Coroana, ovoid-alungita in masiv, bogata in ramuri si frunze, se dezvolta mult lateral si in profunzime, la arborii izolati. Lujerii anuali sunt geniculati, bruni sau verzui, la inceput parosi, apoi glabri (fig.99). Mugurii sunt fusiformi, mari, de 2-3cm lungime, ascutiti, cu numerosi solzi bruni, foarte departati de lujer. Frunzele eliptice pana la ovate, de 5-10cm lungime, sunt acute la varf, la baza ingustate sau rotunjite, pe margini sinuate, slab dintate sau aproape intregi, prinse pe petioli de cca. 1cm; in tinerete au peri moi pe ambele fete; mai tarziu devin glabre pe fasa, pe dos pastrand smocuri de peri la subsuoara nervurilor; pe margini sunt ciliate. Spre toamna devin pieloase, brune aramii si mai ales la exemplarele tinere, raman pe ramuri pana spre primavara (marcescente). Florile, unisexuat-monoice, apar concomitent cu infrunzirea. Florile mascule, constituite dintr-un perigon campanulat, paros, cu 4-7 lacinii profunde, divizate si 8-16 stamine, sunt grupate in capitule pendente, lung pedunculate; cele femele, cate doua, cu trei stile, inconjurate de numeroase bractee, unite la baza, formand un involucru paros cu patru diviziuni, sunt erecte si scurt pedunculate. Fructul, denumit jir, este o nucula in trei muchii, bruna-roscata, de 1-1,5cm lungime, achenele cate doua sunt cuprinse intr-o cupa cu apendici lemnosi, teposi.

Fagul fructifica tarziu, in masiv la 70- 80 de ani, iar fructificatiile abundente se repeta destul de rar (o data la 4-6 ani). Maturatia are loc in septembrie-octombrie.

In primii ani puietii cresc incet (aproximativ 10 cm anual), ulterior cresterea in inaltime se activeaza, abia catre 30- 40 de ani atinge valori mari (circa 80 de cm anual). Lastareste slab.

Longevitatea de 200-250 de ani, numai in cazuri rare 300 de ani.

Dupa forma si structura coroanei se diferentiaza varietatile:

Fagus sylvatica var. pyramidalis (Fagus sylvatica var.fastigiata), cu coroana ingusta, piramidala, ramuri erecte;

Fagus sylvatica var.pendula, cu ramuri pendente, cele inferioare taratoare;

Fagus sylvatica var.tortuosa, forma pitica, cu tulpina si ramurile rasucite.

Dupa caracterele frunzelor s-au descris:

Fagus sylvatica var.grandidenta, cu frunze grosolan si regulat dintate,

Fagus sylvatica var. atropurpurea (Fagus sylvatica f. atropunicea), cu frunze rosii negricioase sau brune intunecate,

Fagus sylvatica f. pupurea pendula, Fagus sylvatica var.asplenifolia (Bazos), cu frunze lobate.

Fagus sylvatica se obtine din samanta, varietatile ornamentale prin altoire. Semintele se seamana imediat dupa recoltare sau se stratifica daca se seamana primavara. Altoirea se aplica in februarie, in sera. Pe puietii de Fagus sylvatica, se altoiesc la colet varietatile si formele cu pot erect, iar in coroana, la 2- 2,20 m inaltime, formele pletoase sau cu frunze colorate.

Fagus orientalis Lipsky - fag oriental, fag de Caucaz.

Specia este raspandita in sudul Peninsulei Balcanice, Turciei, Caucaz, Iran.

Specie indigena, intalnita la noi in sudul Banatului precum si Oltenia, Muntenia, Transilvania (jud. Alba).

Este mai termofil si mai putin rezistent la ger decat fagul comun, suporta mai bine uscaciunea.

Arbore de marimea I, pana la 40 m inaltime, care se deosebeste de fagul comun prin coroana mai ingusta, piramidala; lujerii mai vigurosi si matasos-pubescenti pana in iarna, frunzele relativ mari, de 9-15cm lungime, cu 7-14 perechi de nervuri secundare, curbate evident inainte de a ajunge la marginea frunzei (fig.100). Florile mascule au perigonul divizat cel putin pe 1/3 de la varf si foarte paros, asa ca inflorescentele apar ca un ghem albicios de puf. Infrunzeste si infloreste cu 2-3 saptamani mai devreme decat Fagus sylvatica. Fructele sunt inchise intr-o cupa paroasa, care la baza prezinta apendiculi foliari, ca niste frunzisoare verzi, petiolate, mult mai alungiti, caracteristici.

Fagus x taurica Popl. - fag de Crimeea

Hibrid intre Fagus sylvatica si Fagus orientalis, prezinta caractere intermediare. Frunzele sunt asemanatoare fagului oriental, dar cu dimensiuni mai reduse si cu un numar relativ mare de perechi de nervuri. La noi apare in Banat, Oltenia, Muntenia.