Genul Fraxinus L

Genul Fraxinus L.

Cuprinde 65 de specii de arbori, mai rar arbusti din zone temperate, lujeri anuali vigurosi ,mai mult sau mai putin turtiti in dreptul mugurilor, muguri opusi sau imperfect opusi, cei laterali globulosi, cel terminal mare, tetragonal, frunze imparipenat - compuse, flori poligame, hermafrodite sau dioice, fructele - samare, cu aripioara alungita.

Fraxinus excelsior L. - Frasin, Frasin comun

Raspandit in aproape intreaga Europa, (fig. 40), la noi apare foarte rar in campie, frecvent la deal si in regiunile montane (1400 m altitudine), de obicei apare diseminat in paduri de amestec, rar formeaza arborete pure.

Fata de clima manifesta o adaptabilitate remarcabila, fata de sol este relativ pretentios.

Cresteri frumoase realizeaza in statiuni de lunca, pe soluri fertile, reavene - jilave pana la umede, afanate, dar vegeteaza si pe soluri cu mai putina umiditate, poate suporta inundatii de durata.

In regiunile de munte pe versantii calcarosi, pe soluri superficiale, scheletice, se comporta ca specie relativ xerofita.

Are plasticitate fata de lumina, in tinerete - specie de umbra, la maturitate devine sensibil la umbrire (temperament de lumina).

Polimorfismul frasinilor duce la o accentuata polivalenta ecologica.

Arbore inalt de 40 m inaltime si diametru peste 1 m.

Inradacinarea se dezvolta puternic lateral, fiind foarte bogata in radacini subtiri, care ii dau infatisarea unei perii.

Tulpina este dreapta, cilindrica., uneori din cauza pierderii lujerului terminal, la un anumit nivel devine infurcita.

Scoarta are caractere variabile, in tinerete este neteda, cenusie-verzuie, galbuie sau usor rosietica; la varste destul de mici se formeaza un ritidom marunt crapat, cenusiu-deschis pana la negricios.

Coroana este ovoida, rara, luminoasa, cu ramuri indreptate in sus, nu acopera bine solul.

Lujerii vigurosi, turtiti evident in dreptul mugurilor, cenusii sau verzui, glabri.

Mugurii sunt opusi sau imperfect opusi, de culoare neagra, mata, caracteristica; cei laterali sunt relativ mici, globulosi, cei terminali, mai mari, tetragonali; intra in vegetatie devreme, inaintea mugurilor laterali, asa ca pot fi surprinsi de ingheturile tarzii, ajungandu-se astfel la infurcirea tulpinii.

Frunzele mari, pana la 40 cm lungime, imparipenat-compuse, au 7-11 foliole,cu lungimea de 4-14 cm, sunt sesile, ovat-lanceolate, acuminate, usor cuneate, marunt serate, pe dos paroase, mai ales de-a lungul nervurilor.

Florile poligame, rar hermafrodite, lipsite de invelisuri florale, cu 2-3 stamine, au culoare violacee si sunt grupate in panicule, la inceput erecte, apoi pendente; apar inaintea frunzelor, din muguri laterali.

Fructele sunt samare cenusii-galbui, oblong-lanceolate sau eliptice, de 2-4 cm lungime si 4-6 mm latime, la varf trunchiate, emarginate sau mai rar acute, la baza rotunjite sau brusc ingustate, cu aripioara decurenta pana la baza (fig. 258).

In primii ani are crestere mai inceata, se dezvolta mai mult sistemul radicular, ulterior cresterile in inaltime ating la 30 - 40 ani maxim-ul.

Specie polimorfa, include subspecii, varietati, forme;

Fraxinus excelsior var. Pendula

Fraxinus excelsior var. Monophylla - frunze, dintate sau trilobate.

Fraxinus excelsior var. Diversifolia   

Fraxinus excelsior var. Aurea cu frunze si lujeri galbui.

Fraxinus excelsior var. Obtusata cu frunze obtuze la varf.

Fraxinus excelsior var.Acuminata cu frunze ascutite.

Lastareste bine, longevitatea 200 ani.

Frasinul este adaptabil in statiuni variate, apreciat arbore ornamental si de aliniament.

Fraxinus ornus L. - Mojdrean

Areal mult mai restrans, raspandit in Sudul Europei si Asiei Mici, in zona Mediteranei, limita nordica trece prin Romania, urmarind linia Carpatilor Meridionali (fig. 40). La noi, mai ales la deal, in statiuni calde si insorite.

Este exigent fata de caldura, subtermofil, apare in Banat (Valea Cernei, la Cazane).

La altitudini mari creste pe versantii insoriti, cu substrate calcaroase, pe soluri acide, alcaline, scheletice, care se incalzesc puternic.

Arbore de dimensiuni mai reduse decat frasinul, atinge cel mult 12-14 m inaltime, dar deseori se intalneste sub forma arbustiva.

Tulpina este scurta, neregulat ramificata, stramba.

Scoarta este neteda, cenusie, lujerii bruni, cenusii sau bruni-galbui, mai putin turtiti sau neturtiti in dreptul mugurilor.

Mugurii globulosi, fin tomentosi, deosebisi de cei ai frasinului prin culoarea lor cenusie.

Frunzele, de 15-20 cm lungime, sunt imparipenat-compuse, dar numai cu 5-9 foliole, ovate sau eliptice (cea terminala obovata), brusc acuminate, fin serate sau crenat-serate, pe dos ruginiu-pubescente pe nervura principala.

Florile sunt hermafrodite, pe tip patru, cu periant dublu, corola avand patru petale inguste, liniare, albe-galbui de 7-15 mm lungime, apar dupa infrunzire, prin luna mai, in panicule terminale, mari de 7-12 cm lungime, bogate, placut mirositoare si foarte decorative.

Fructele sunt samare, ingust-oblongi, de 2-4 cm, brune, au aripa de lungimea nuculei intinzandu-se pana la jumatatea semintei, la varf trunchiata sau emarginata; nucula bombata, poarta la baza caliciu persistent (fig. 259).

Fructifica de timpuriu, anual si abundent. La noi se cultiva mai ales in scop ameliorativ, pe terenuri degradate, pe coaste insorite, pe soluri supuse uscaciunii.

Fraxinus angustifolia Vahl. (Fr. oxycarpa Willd.) - Frasin de camp

Specie indigena originara din Sudul, Centrul Europei si Nordul Africii. Apare in Asia Mica, la noi apare la campie si deal, in lunci, zavoaie.

Este mezofit, higrofit, eutrof.

Atinge pana la 25 m inaltime. Lujerii sunt glabri si mugurii bruni-inchis (nu negri).

Frunzele, obisnuit cu 5-9 foliole, sunt inguste, ovat-lanceolate, lung acuminate si la baza cuneate, acut serate sau dintate, cu dinti rari, adanci, ascutiti si recurbati la varf.

Florile sunt nude, cu antere brune-roscate.

Fructele sunt samare, ingust-lanceolate, de 3-4 cm lungime, sunt la varf ascutite, rar obtuze, niciodata emarginate (fig. 260).

Fraxinus pallisae Wilmott (Fr. holotricha Auct. Non Koehne) - frasin pufos

Specie indigena, cu areal restrans, in sud-estul Europei, in Romania si Bulgaria. Creste in statiuni umede, in Delta Dunarii.

Specie mezotrofa, eutrofa, mezohigrofita - higrofita.

Arbore de pana la 20 m inaltime, cu lujerii evident cenusii-pubescenti; mugurii bruni sau bruni-inchis, glabri pana la parosi.

Frunzele de 10-25 cm lungime cu 5-11 foliole lanceolate, de 3-5 (8) cm lungime, pe ambele fete evident pubescente, ca si rahisul; florile sunt nude.

Fructele sunt samare, cu varful prelung ascutit sau ingustat-rotunjit, mucron persistent, uneori prevazut cu peri dispersi, nu au la baza resturile caliciului(fig. 260).

Fraxinus coriariaefolia Scheele. (F. excelsior ssp. coriariaefolia (Scheele) E. Murray) - frasin pufos de deal, frasin caucazian

Origine pontica - caucaziana, intalnita la campie si coline.

Element mezoxerofit, subtermofil.

Arbore pana la 20 m inaltime. Prezinta muguri de culoare bruna pani la brun-inchis, pubescenti. Frunze cu foliole pubescente mai ales pe dos. Florile sunt poligame, nude. Fructe, samare obovat-lanceolate (fig. 261).

Fraxinus americana L. - Frasin american

Specie exotica originara din America de Nord, la noi introdusa mai mult in parcuri.

Specie tipica de lunci si zavoaie, mai rezistenta la inundatii decat frasinul comun, sufera mai putin la ingheturi, intra tarziu in vegetatie.

Arbore de pana la 40 m inaltime cu scoarta de culoare cenusie-deschis, galbuie, lujerii tineri verzi-intunecat sau bruni, glabri, lucitori; cei de doi ani cenusii si mugurii bruni-intunecat, glabri.

Frunzele au 5-9 foliole petiolate de 5-12 mm, sunt ovat-lanceolate, lungi de 6-15 cm, intregi sau putin dintate spre varf, pe dos albicioase, glabre sau slab paroase in lungul nervurilor, apar cu cca. Doua saptamani mai tarziu decat la frasin.

Florile sunt unisexuat-dioice, asezate in panicule si lipsite de corola; cele mascule au caliciu mic, cu patru diviziuni; cele femele sunt prevazute cu caliciu mare, in forma de cupa, cu patru lacinii. Apar inaintea infrunzirii.

Fructele samare, de 3-5 cm lungime, au samanta ingust-tubulara; aripa ingust-spatulata, la varf rotunjita si uneori stirbita, cuprinde cel mult treimea superioara a semintei si pastreaza la baza urmele caliciului persistent (fig. 262).

Se cultiva ca arbore de aliniament. Fructifica de timpuriu, anual.

Fraxinus pennsylvanica Marsh. (F. pubescens Lam.) - Frasin de Pensilvania

Specie exotica din America de Nord, la noi este mai bine cunoscuta:

Fraxinus pennsylvanica var. Lanceolata sin. (F. Viridis.) frasin verde

Specia cea mai putin exigenta, rezista cel mai bine la geruri si seceta, suporta satisfacator inundatiile si se foloseste si in culturi ornamentale.

Arbore de cel mult 20 m inaltime, cu tulpini cu cresteri neregulate.

Lujerii sunt cenusii-pubescenti; mugurii bruni-deschis, pubescenti.

Frunzele de 10-40 cm lungime, cu 5-9 foliole petiolate si rahisul brazdat in lung si paros; foliolele ovat-alungite, de 7-14 cm, cu marginea intreaga sau slab dintata, la maturitate pe fasa glabre, verzi-deschis, pe dos cenusii-paroase, mai ales in lungul nervurilor.

Florile dioice, apetale, cu caliciul redus, sunt dispuse in panicule dese, pubescente.

Fructele sunt samare, de 3-6 cm lungime, au aripioara decurenta pana spre baza semintei, la varf este rotunjita sau scurt mucronata si cu caliciu persistent (263).

Introducere: in masive, grupuri, in aliniamente sau solitari.

Suporta foarte bine radiatia calorica a pavajelor si rezista destul de bine la gaze.

Inmultire: prin seminte, semanatul se face cat mai curand dupa recoltare, in aer liber, in sol fertil si reavan; pentru semanatul de primavara, samanta se stratifica o luna in zapada, gheata sau nisip (0 - 5⁰ C).

Prin altoire varietatile rare sau ornamentale, sub scoarta, in teren, primavara, inainte de intrarea in vegetatie, cu altoaie de 10 - 15 cm lungime, ca portaltoi Fraxinis excelsior si Fraxinus ornus.

Butasirea se face greu, cu hormoni si ceata artificiala.