Genul Mahonia Nutt

Genul Mahonia Nutt.

Mahonia    aquifolium Pursh. Nutt. - mahonie

Specie exotica originara din regiunile temperate ale Americii de Nord. La noi se cultiva frecvent in parcuri si gradini. Este rezistenta fata de gerurile de iarna, dar se recomanda acoperirea cu resturi vegetale pe timpul iernii. Pretinde umiditate atmosferica ridicata si soluri bogate in humus, revene.

Este un arbust de mici dimensiuni, pana la 1m, constituind tufe dese. Ramurile cenusii, iar lujerii tineri sunt verzi. Frunzele persistente, imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole ovate, de 4-8 cm lungime, cu varful acut si marginea sinuat si spinos dintata, sesile, verzi-inchis-lucitoare pe fata, verzi-deschis pe dos (iarna devin vinetii sau rosietice). Florile hermafrodite, mici, galbene, sunt grupate in raceme terminale erecte, apar devreme, prin aprilie-mai si sunt neplacut mirositoare (fig. 155). Fructele, bace negre-brumate, devin mature prin septembrie. Tolereaza fumul, este sensibil fata de poluantii cu fluor. Are importanta ornamentala deosebita. Este utilizata in farmacologie (berberina - se extrage o substanta cu proprietati hipotensive).

Mahonia bealii (Fort) Carr. (Mahonia japonica var. bealii Fedde.)

Specie originara din China, ajunge la inaltimi de pana la 4 m, frunze mari, de 30-40 cm, cu foliole mari cu spini, de culoare verde-albastrui inchis, frunzele se inlocuiesc anual primavara, treptat.

Cresc incet, drajoneaza, raspund bine la taieri. Dupa transplant, frunzele cad de multe ori.

Se inmulteste la fel ca speciile din genul Berberis.