Genul Pyrus

Genul Pyrus

Cuprinde arbori, mai rar arbusti cu frunze simple, alterne, stipelate, pe margine intregi sau serate. Flori complete, in corimbe umbeliforme, sepale divergente, petale albe, uneori roz, ingustate la baza. Fructe - poame de forma obovoidala, cu cavitate numai la varf.

Pyrus pyraster (L.) Burgsd - par paduret

Specie indigena, originara din tinuturile temperate ale Europei si Asiei (fig. 34); la noi apare prin luminisuri, in silvostepa, pana in zona dealurilor, in zona montana inferioara apare rar.

Prezinta o amplitudine ecologica destul de larga, rezista la ger si spre deosebire de mar, suporta soluri grele, compacte, supuse uscaciunii prelungite.

Temperament de lumina, suporta insa si o usoara umbrire.

Poate ajunge pana la 20 m inaltime, uneori are dimensiuni arbustive.

Tulpina cu ritidom solzos, slab brazdat, coroana puternic ramificata cu ramuri spinoase si numeroase brahiblaste. Lujerii slab muchiati, brun lucitori, glabri. Mugurii ovoid-conici, varful ascutit, departat de lujeri, glabri lucitori. Frunzele mici, 2-5 cm, lat-eliptice sau rotund-ovate, varful acut, baza rotunjita sau usor cordata, pe margine intregi sau fin dintat-serate, glabre, pieloase, pe fata verzi-inchis lucitoare, petiolul cat limbul sau mai lung. Florile  corimbe umbeliforme, albe, infloreste abundent.

Fructele poame obovoidale sau globuloase, de pana la 3 cm lungime sau diametru, la varf cu resturi de caliciu; la maturitate sunt verzi sau cafenii, astringente, inecacioase (fig. 182).

Lemnul este frumos, colorat, brun-roscat, dens, omogen, greu, se lustruieste frumos, utilizat in sculptura, la obtinerea furnirelor si instrumentelor muzicale.

Fructele sunt consumate de vanat.

Puietii se folosesc ca portaltoi pentru obtinerea varietatilor de cultura.

Rusticitatea ecologica recomanda parul paduret pentru utilizarea in culturi, pe terenuri degradate.

Pyrus elaeagrifolia Pall. (Pyrus babadagensis Prod.) - par argintiu

Specie indigena, raspandita in sudul si estul Europei, Asia Mica, Caucaz, Crimeea. La noi, se intalneste sporadic in sudul tarii, mai ales in Dobrogea. Este un element termofil si xerofit.

Este de dimensiuni mici, arbore de marimea a III -a, sub 10 m sau arbust.

Tulpina este rau conformata, scunda. Portul caracteristic, cu ramuri erecte si coroana argintie, mai ales primavara. Lujerii cenusiu-tomentosi si scoarta bruna, spinosi. Muguri cenusii tomentosi si globulosi (spre deosebire de parul paduret). Frunzele sunt lanceolate sau obovat-lanceolate, de 4-7 cm lungime, obtuze sau scurt acuminate, cu baza cuneata, pe margine intregi, rar fin serate, la inceput alb - tomentoase pe ambele fete, iar mai tarziu glabrescente pe fata si cenusiu - tomentoase pe dos, petiolul de 1-4 cm lungime Florile grupate in inflorescente alungite, albe, tomentoase. Fructele poame foarte tari, globuloase, de 2-3 cm diametru (fig. 183).

Prezinta importanta ca element naturalistic, rar in zonele calde si uscate din sudul si sud - estul tarii se poate utiliza ca specie    ornamnetala.

Alte specii din Sud - Estul Europei: Pyrus nivalis Jac. si Pyrus salicifolia Pall., cu frunzis fin, linear.

Speciile acestui gen se pot folosi ca arbori solitari, in grupuri, la marginea masivelor.

Inmultire: prin seminte, prin altoire (mai ales pentru Pyrus salicifolia "pendula" ).