Genul Sorbus L

Genul Sorbus L.

Cuprinde aproximativ 80 de specii, raspandite in emisfera nordica (fig. 34). Au frunze alterne, simple sau imparipenat - compuse, flori hermafrodite, complete, terminale, in corimbe multiflore, pe tipul 5, fructe - drupe false.

Sorbus aucuparia L. - scorus de munte, sorb pasaresc

Specie indigena cu areal foarte larg in Europa, intalnit si in Asia Mica (fig. 34). La noi se gaseste mai ales la munte in molidisuri, urca pana in subzona alpina inferioara, dar coboara si la altitudini mai mici, gorunete de deal, pana in campie. A fost semnalat si in Dobrogea. De obicei se gaseste in proportie redusa in taieturi, ochiuri sau la liziere, formeaza arborete numai pe suprafete foarte restranse.

Este o specie putin pretentioasa fata de clima si sol, prefera climat montan, rece si umed, dar rezista destul de bine si la seceta. Prefera soluri brune - acide, se instaleaza si pe soluri scheletice, pietroase, uneori chiar in turbarii.

Specie de semiumbra - lumina.

Este un arbore de mici dimensiuni, pana la 10 m (15-18 m) inaltime, frecvent specie arbustiva, tulpina este dreapta sau siniuoasa, cu scoarta exemplarelor tinere cenusie-lucioasa, mai tarziu cu ritidom inchis, brazdat longitudinal.

Coroana este rara, globuloasa, cu lujerii cenusii, la inceput tomentosi, apoi glabri, lucitori brun-roscati, mugurii necleiosi, solzi negriciosi, matasos-parosi, cel terminal mai mare, curbat. Frunzele imparienat - compuse, cu 9-17 foliole oblong-lanceolate acute sau obtuze, sesile, pe margini acut-serate, pe dos glabre sau paroase, toamna se coloreaza frumos in rosu intunecat. Florile hermafrodite, complete, albe mici (1 cm diametru), grupate in corimbe erecte, terminale multiflore.

Fructele, poame ovoide sau globuloase, rosii mai rar galbui, cu seminte alungite, rosietice (fig. 184).

Fructifica abundent la varste mici, lastareste, mai rar drajoneaza.

Longevitate redusa, aproximativ 100 ani.

Lemnul este rezistent, tare, omogen, cu putine utilizari din cauza dimensiunilor reduse. Fructele se utilizeaza in medicina.

Din punct de vedere silvicultural importanta se datoreza posibilitatii folosirii ca specie de amestec in molidisuri si chiar ca specie amelioratoare de sol.

In spatiile verzi se poate folosi izolat in aliniamente.

Se obtine din samanta, semanatul se face toamna in septmbrie-octombrie, cu samanta descarnata sau primavara cu samanta stratificata si pe cale vegetativa din butasi nelignificati.

Formele si varietatile ornamentale:

Sorbus aucuparia var. asplenifolia - cu frunze ca de feriga, cu foliole dublu dintate.

Sorbus aucuparia var. fastigiata - cu frunze mai mici, foliole dintate numai la varf, port ingust piramidal; se altoieste in ochi dormind sau despicatura.

Sorbus domestica L. - scorus

Specie indigena, in sudul si Centrul Europei, Asia Mica si Nordul Africii. Specie sporadica la noi pe coline insorite, luminisuri, marginea padurilor, in Subcarpatii Olteniei si Munteniei, in Transilvania, Banat si Dobrogea. Uneori este specie de cultura.

Prefera climate calde si Statiuni ferite de extreme termice. Suporta uscaciunea, vegeteaza bine pe soluri fertile.

Arbore de lumina - semiumbra.

Ajunge pana la 15 (20) m inaltime si prezinta ritidom solzos, ca parul paduret. Lujerii sunt glabri-lucitori, cu o pielita exfoliabila, cenusie, partea inferioara este maslinie-brun- roscata. Mugurii sunt cleiosi, glabri, numai spre varf sunt slab parosi; sunt ovoizi-conici, verzi-galbui, putin departati de lujer, cei terminali mai mari. Frunzele imparipenat-compuse, cu 13-21 foliole sesile, lanceolate sau eliptic-alungite, intregi la baza, in rest acut-serate si rahisul alb-paros. Florile de 1,5 cm diametru, albe-rosietice, tomentoase, grupate in corimbe terminale.

Fructele sunt poame piriforme sau globuloase, de 2-4 cm lungime sau diametru de culoare verzui sau cafenii (fig. 185). Se foloseste ca specie ornamentala la campie si deal.

Lemnul este frumos colorat, cu duramenul rosiatic-brun, dens, rezistent, utilizat in industria mobilei.

Fructele sunt comestibile.

Sorbus torminalis L. Cr. - sorb de camp

Specie indigena, cu areal asemanator cu cel al speciei anterioare, o depaseste in tinuturile Europei central-estice. La noi se intalneste sporadic ca specie diseminata, in zonele de dealuri, in subarboretul padurilor de qvercinee, coboara si in campie in zona forestiera, chiar in silvostepa, foarte rar urca pana in fagete.

Creste in regiuni cu clima calda, pe soluri cu umiditate constanta si troficitate ridicata (fig. 34).

La altitudini mari apare pe soluri calcaroase. Rezista bine la umbrire, ajunge pana la 20-25 m inaltime, ramane uneori arbustiv.

Scoarta ramane mult timp neteda, dupa care formeaza ritidom, solzii cu marginile desprinse de pe trunchi. Coroana este globuloasa sau ovoidala, cu frunzis bogat. Lujerii sunt tomentosi in tinerete, apoi devin glabri, lucitori, bruni-cenusii sau brun-roscati. Mugurii globulosi sau ovoid-globulosi, cleiosi, glabri-lucitori, cu solzi verzi, cu o dunga bruna si ingusta pe margine. Frunzele, simple, lat ovate, de 5-10 cm lungime, cu 3-5 perechi de lobi triunghiulari, tot mai mici spre varful frunzei., lobii sunt neregulat-serati. Florile de 1-1,5 cm diametru, albe, cu receptacul tomentos, grupate in corimbe.

Fructele poame elipsoidale sau obovoidale, de 1,5 cm lungime, brune, albicios punctate, foarte tari (fig. 186).

Lastareste destul de activ, uneori drajoneaza.

Are longevitate redusa: 100-200 ani.

Silvicultura central europeana acorda acestei specii in ultimul timp o importanta tot mai mare, apare ca specie ajutatoare in sleaurile de campie si de deal.

Lemnul este frumos colorat brun-roscat, foarte rezistent, fin si elastic, este folosit la producerea mobilei fine, uneori are si fibra creata. Este si specie ornamentala.

Sorbus aria L. - sorb de stanca

Specie indigena, raspandita in Europa Centrala si de Sud, Asia Mica si Caucaz. La noi se intalneste rar, din regiunea de deal pana in zona montana inferioara, pe coaste calcaroase si insorite, pe soluri scheletice, in stancarii. Rezista relativ bine la seceta (mezoxerofita).

Are temperament de lumina.

Este un arbust sau arbore de marimea a III -a, pana la 10 (12) m inaltime, cu scoarta mult timp neteda, cenusie-inchis si coroana rara, ovoidal-globuloasa. Lujerii, la inceput acoperiti de un toment alb-cenusiu, apoi glabri, de culoare brun-verzui sau brun-roscati. Mugurii ovoid-conici, acuti, vascosi, departati de lujer, verzi, cu marginile albicios-ciliate. Frunzele simple, ovate sau eliptice, de 5-12 cm lungime, acute, la baza rotunjite, pe margine dublu serate, cu 10-14 perechi de nervuri proeminente, frunzele par groase; pe fata glabrescente, pe dos argintii-tomentoase. Florile sunt albe, dispuse in corimbe terminale de 5-8 cm diametru, argintiu-tomentoase.

Fructele sferice sau ovoidale, rosii-portocalii, cu sepale persistente in varf (fig. 187).

Importanta forestiera este redusa.

Este o specie deosebit de decorativa datorita coloritului frunzelor si florilor, cu posibilitati de introducere in parcuri si gradini, de la campie la munte.

Se foloseste izolat, in aliniamente sau in grupuri; florile, frunzele si coloritul de toamna al frunzelor, sunt caractere apreciate in spatiile verzi.

Se obtine din samanta. Se seamana toamna cu seminte descarnate sau primavara, cu samanta stratificata. Se poate inmulti si prin butasi nelignificati.

Genul Crategus L.

Cuprinde multe specii de arbori si mai ales de arbusti, aproximativ 900; in Europa, America de Nord si Asia, cu lujeri spinosi, frunze simple, serate sau lobate, stipelate. Flori hermafrodite, pe tipul 5, in corimbe, rar solitare. Fructe - poame, cu resturi de caliciu in varf.

Crategus monogyna Jack.- paducel, gherghinar, maracine

Specie raspandita in Europa, Asia si Africa de Nord. La noi are un areal foarte larg, din silvostepa pana in zona montana.

Dispune de o larga amplitudine ecologica, rezista la ger si inghet, suporta bine uscaciunea si compactitatea solului, prefera caldura estivala.

Este de obicei arbustiv, rar arbore de marimea a III -a, de 8-10 m inaltime.

Tulpina este neregulata, cu ritidom solzos, cenusiu-brun, format de timpuriu. Coroana este neregulata, iar lujerii sunt glabri, bruni-roscati sau bruni-verzui, cu spini de cca. 1cm lungime dispusi lateral fata de mugure. Mugurii sunt mici, globulosi, brun-roscati. Frunzele alterne, rombic-ovate, cu 3-7 lobi neregulati cu sinuri adanci, pe fata glabre, cu smocuri de peri pe dos la subsuoara nervurilor, coriace la maturitate. Florile complete, albe, in corimbe erecte (receptacul si peduncul glabri).

Fructele drupe false (poame), ovoide sau sferice de aproximativ 1 cm, rosii (fig. 188).

Crategus oxyacantha (Auct. Non L.) (Crategus laevigata (Poir.) D.C) - paducel   

Raspandit in Centrul si Sud-Estul Europei. La noi creste la campie si coline, mai rar in zona montana, aparitii sporadice.

Ca si ecologie, asemanator cu Crategus monogyna.

Frecvent este arbust, realizand pana la 4-5 m inaltime. Lujerii sunt scurti, relativ grosi, cu spini puternici, de pana la 1-1,5 cm lungime. Frunzele sunt obovate, de 2-5 cm lungime; caracteristic, cu baza cuneata si numai trei lobi (rar cinci), obtuzi, indreptati inspre inainte, pe margine serulati; pe fata sunt verzi-lucitoare, la inceput paroase pe nervuri, apoi glabre, pe dos albastrui-verzui. Florile, corimbe multiflore, fiecare cu 2-3 stile; apar mai devreme decat la Crategus monogyna, prin mai.

Fructele, drupe false globuloase sau elipsoidale, de 8-15 mm lungime, rosii, cu 2-3 samburi (fig. 189).

In spatiile verzi se cultiva mai mult in scop ornamental:

Crategus oxyacantha var. plena cu flori albe, duble.

Crategus oxyacantha var. paulii cu flori sangerii.

Crategus pentagyna W. et. K. - paducel

Specie raspandita in Sud-Estul Europei, Asia Mica, Iran. La noi se intalneste rar, in zonele din sudul tarii. Este o specie iubitoare de caldura, rezista la ger si insolatie, putin pretensioasa fata de sol.

Realizeaza inaltimi pana la 5 m. Lujerii cenusii-bruni sau verzi-bruni, pubescenti, nelucitori.

Frunzele cu 3-7 lobi, despartiti prin sinuri profunde, lobii inferiori adeseori perpendiculari pe nervura mediana, pe fata sunt verzi-inchis, pe dos mai paroase.

Florile au caliciul, receptacul si pedunculii lanos-tomentosi; stilele cinci si anterele rosii. 

Fructele sunt elipsoidale sau globuloase, negre-purpurii cu 5 samburi relativ mici (fig. 190).

Crategus crus-galli L. - paducel

Specie originara din America de Nord; arbust sau arbore de marimea a III -a, are coroana larga, rotunjita, deasa si ramuri cu spini mari (7-10 cm), curbati. Frunzele obovate, acut serate, devin toamna portocalii-stacojii. Florile albe, mari, de 1,5 cm, grupate in umbele, apar in mai-iunie. Fructele sunt globuloase, de 1 cm, rosii inchis, putin brumate (octombrie), mult timp persistente.

Specie rustica, creste in pozitii insorite sau la semiumbra.

Se folosesc ca exemplare izolate, in grupuri, in componenta masivelor sau la garduri vii.

Inmultirea se poate face prin samanta, varietatile ornamentale prin altoire, in oculatie.

Semanatul se face imediat, dupa recoltare (august-septembrie) sau primavara, cu seminte stratificate.