Genul Syringa L

Genul Syringa L.

Syringa vulgaris L. - Liliac

Specie indigena, areal sud-est european si vest asiatic, apare spontan in Banat, in Muntii Cernei, in Oltenia, Dobrogea.

Specie termofila, rezista bine la geruri si seceta.

Prefera soluri bogate, slab acide, pe coaste pietroase, pe stancarii calcaroase, creste si pe soluri superficiale, scheletice, din regiunile de dealuri si montane.

Are temperament de lumina.

Arbust de 3-4 m inaltime, rareori mai mult (6-8 m), cu tulpina care se ramifica aproape de baza.

Scoarta este cenusie, lujerii vigurosi, maslinii, glabri, la varf cu doi muguri.

Mugurii opusi, lat-ovoizi, departati de lujer, cu numerosi solzi muchiati.

Frunzele de 6-12 cm lungime, si 6-10 cm latime, sunt ovat-cordiforme, acuminate, verzi-inchise, cu petiolul de 2-3 cm lungime.

Florile liliachii, placut mirositoare, in panicule dese, lungi de 10-20 cm; tubul corolei este scurt, pana la 1 cm, cu lobii divergenti. Infloreste in luna mai .

Fructele, sunt capsule elipsoidale, acuminate, de cca. 1-1,5 cm lungime, se desfac in doua valve; semintele sunt brune, cu aripioara ingusta marginala (fig. 264).

Drajoneaza puternic, lastareste viguros, se butaseste usor.

Include o serie de varietati, forme horticole, peste 800 cu flori simple:

Syringa vulgaris var. Purpurea - flori in panicule dese, rosii - purpurii.

Syringa vulgaris cv. Jan Van Tol- flori albe.

Syringa vulgaris CV. Pasteur - flori purpurii inchis.

Syringa vulgaris cv. Marengo- flori mov, lila.

Syringa vulgaris cv. Buffon- flori mov.

Syringa vulgaris cv. Primros- flori galbene.

Syringa vulgaris cv. Plena - flori duble.

Syringa vulgaris cv. Charles Joly- flori duble, purpurii.

Syringa vulgaris cv. Katherin Havermayer- mov purpurii, albastrui.

Specia, datorita inradacinarii trasante si capacitatii de drajonare, este indicata in impadurirea versantilor scheletici, calcarosi din zone secetoase si in perdelele para-zapezi.

Importanta ornamentala deosebita, se introduce in parcuri si gradini, de la campie pana in zone montane joase si mijlocii, pana la 1000 m altitudine.

Syringa josikaea Jacq. - liliac transilvanean

Specie indigena cu areal limitat la o serie de statiuni din Transilvania (Muntii Apuseni), vestul Somesului Cald si vestul Ariesului, in Polonia si Ucraina.

Rezistent la ger si poluanti atmosferici, se instaleaza in statiuni cu umiditate mare in aer si sol, in vai montane.

Ca aspect decorativ este inferior speciei Syringa vulgaris, dar datorita raritatii si caracterului de cvasi-endemism, merita sa fie ocrotit ca monument al naturii.

Arbust de pana la 4 m inaltime. Tulpinile au ramurile mai groase, ascendente, iar lujerii tineri parosi, cu un singur mugur terminal.

Frunzele sunt eliptic-oblongi, tot de 6-12 cm lungime (ca si la liliac) insa la baza rotunjite sau brusc ingustate, cu marginea scurt-cicliata, pe dos albicios-glaucescente si uneori, pe nervuri, rar paroase; petiolul este scurt de 1 cm.

Florile mai slab mirositoare, sunt asezate in panicule mici si inguste, intrerupte si cu flori putin numeroase, tubul corolei de 1-1,5 cm lungime, lobii erect-divergenti, de culoare purpurie-violacee.

Syringa reflexa Schneid.

Specie exotica, originara din China, 3 - 4 m inaltime, lujeri cenusii, frunze oblong-lanceolate, pe dos verzi - cenusii, paroase, flori roz-inchis cu interior alb, infloreste in iunie.

Introducere in spatiile verzi: solitar, in grupuri, garduri vii libere, la marginea masivelor de arbori.

Inmultire: prin seminte, paniculele se recolteaza toamna, se seamana primavara, dupa stratificare de 2 - 3 saptamani.

Puietii cresc incet, 2 ani raman pe loc.

Prin altoire, pentru a nu drajona se altoieste pe lemn cainesc, mai frecvent pe butasi inradacinati, se poate altoi in oculatie (iulie).

Prin marcotaj, plantele altoite se vor taia scurt in anul II dupa plantare, lastarii noi se marcoteaza prin musuroire pe timp cald.

Particularitati de cultura: dupa inflorire se taie inflorescentele, la plantele altoite pe Syringa vulgaris se inlatura drajonii.