Alunii

Alunii (Coryllus avellana) alcatuiesc alunisuri dese, nu numai in paduri, ci umplu rapele si le apara impotriva puhoaielor. Din crengile lui netede, gospodarul isi face nuelusa de care nu se lipseste cand porneste la drum, macar pana la vecin. De cu iarna spanzura pe crengutele tinere matisorii barbatesti. Nici nu s'a dus bine spuma omatului si ei se lungesc, se deschid, iar polenul se scutura in nourasi galbeni, la cea dintai unda de vant. Florile femeesti, in varful mladitelor, sunt ca niste muguri, in varf cu cateva pene rubinii. E o minunatie de gingasie. Pe urma alunul se imbraca cu frunze late, zimtuite pe margini si cu o tesatura deasa de nervuri. In vremea aceasta alunele se formeaza, mici nucusoare verzi de o data, invelite intr'un frumos potir de frunze modificate, cu marginele rupte. Cand se coc, fructele devin lemnoase, lucii, ca sa se rostogoleasca lesne la pamant.

Fig. 95

E vremea cand fete si flacai se duc la alune, intrand la intrecere cu veveritele, care, si ele vor sa-si umple cu alune hambarele pentru iarna. Uneori uita unde le-au pus sau au fost ucise de dihor. Alunele incoltesc si in acest fel alunisurile se indesesc.

Copacelul are destule alune, ca sa fie indeajunse pentru oameni, pentru veverite si pentru el.

Alunul e atat de raspandit la noi, ajungand pana mai sus de fag. la 1500 m., in cat e unul din copaceii care joaca mare rol in folclorul romanesc. In descantece, varguta de alun e nelipsita:

Varguta de alun

Acum intr'un ceas bun

Prefa-te in balaur

Cu solzii de aur

Si pe cel dus

Ada-l pe sus.

In afara de bastoane, crengutele mladioase de alun folosesc la impletit cosuri, la facut cozi de ciocane, etc. Da un mangal bun pentru praful de pusca. Alunele se mananca, desi rancezesc repede.