ORDINUL GINKGOALES

Daca in trecutul geologic ordinul a fost reprezentat prin numeroase specii, in flora actuala a ramas o singura specie relict Ginkgo biloba (Ginkyo este transcrierea corecta s denumirii chinezesti, semnifica arbore cu fruct de argint, agrfia Ginkgo pare a fi o eroare ortografica), care apare spontan in (provincia Chekiang) China si subspontan in Japonia.

Familia GINKGOACEAE Engl.

Genul Ginkgo L.

Ginkgo biloba ginkgo, arborele pagodelor, arborele cu fruct argintiu.

Orginar din China orientala si introdus in 1730 in Europa, cultivat la noi in exclusivitate ca arbore ornamental, in gradini, parcuri, colectii dendrologice, este o specie care se adapteaza usor, se acomodeaza si in regiunile montane, in climate reci. Rezista bine la geruri pana la -30⁰C, la uscaciune si poluarea din localitati. Puietii in primii ani se protejeaza impotriva gerului si sunt sensibili la seceta. Cresteri viguroase si forme frumoase se realizeaza pe soluri bogate, profunde, afanate, revene, suporta si soluri compacte, relativ sarace in substante nutritive, nu suporta concentratii mari de saruri de sodiu si potasiu, tolereaza calcarul.

Temperamentul este de lumina.

Creste incet in primii ani, apoi ritmul de crestere se accelereaza. Pentru rodire este necesara cultivarea in grupuri, ca sa creasca probabilitatea asocierii exemplarelor femele cu cele mascule.

Fiind o specie veche, variabilitatea este restransa, dar include totusi cateva forme si varietati.

Este un arbore (fig.42) care ajungepana la 40m inaltime si 3-4m grosime. Portul este variat, ingust conic sau larg. Tulpina este dreapta, monopodiala, ramificata neregulat verticil si portul de conifere. Habitusul este variat la cele mai multe exemplare mascule piramidal, sau larg, etalat la cele femele. Ritidomul este gros, cenusiu inchis cu crapaturi adanci la batranete. Lujerii sunt lungi (macroblaste) rotunzi, netezi, lucitori, galbeni bruni si scurti (brahiblaste) des inelati caracteristici, se observa cicatricele frunzelor cazute. Mugurii sunt alterni, conici, departati de lujer, pana aproape perpendicular pe lujer, cicatricea cu doua urme fasciculare. Frunzele caduce, de 5-8cm lungime, cu limb latit, in forma de evantai, cuneate la baza, cu marginea bilobata sau neregulat denticulat lobata, nervatiunea paralelea, dicotomica; sunt coriacee, lung petiolate, pe lujerii lungi alterne, iar pe cei scurti in fascicule de cate 3-5. Infrunzeste in aprilie, toamna frunzele se coloreaza in galben intens fiind foarte decorative. Florile unisexuat-dioice: cele mascule solitare, in forma de amenti, grupati cate 2-8; cele femele lung pedunculate, formate din doua carpele, cu cate un ovul descoperit, asezat pe o umflatura carnoasa. Fructele, false drupe (galbulus), lung pedunculate, obovoide, de ~ 2,5cm lungime, verzi la inceput si galbene dupa coacere, cu o samanta tare, acoperita de un invelis carnos, cand invelisul carnos este strivit emana un miros neplacut.

Maturatie anuala, prin octombrie. La noi in tara fructifica destul de abundent, dar semintele sunt adeseori incomplet dezvoltate, seci, provenind din ovule nefecundate. Rareori se regenereaza natural, ca in parcul Bazos.

Sunt cunoscute varietatile:

Ginkgo biloba var. aurea, cu frunze galben aurii,

Ginkgo biloba var. fastigiata Henry, cu coroana conica pana la columnara,

Ginkgo biloba var. lanciniata Carr., cu coroana conica, frunze mari, late de 20-30cm, divizate, cu nervuri evidente,

Ginkgo biloba var. pendula Carr., cu coroana latita, umbrelata, ramuri pendente,

Ginkgo biloba var. variegata, frunze cu striatiuni galbene-aurii, sensibila.

Longevitatea este de peste 1000 de ani.

Sub aspect morfoecologic, caducitatea frunzelor cu limbul lor latit reprezinta reactia de raspuns la seceta fiziologica din timpul repausului vegetativ.

Ginkgo biloba este un frumos si interesant arbore ornamental de la campie si pana in regiunile montane inferioare ca arbore solitar sau in grupuri. Pe marginea aleilor nu se recomanda plantarea exemplarelor femele, pe semintele cazute pe sol trecatorii pot aluneca.

Materialul de plantat se obtine din samanta si butasi (din butasi se obtin plante cu cresteri neregulate) iar formele decorative prin altoiri. Fructele se recolteaza in septembrie-octombrie, semintele se curata de pulpa, se seamana in octombrie imediat in ghivece, in sera. Dupa 1-2 ani de cultura in recipiente, puietii se planteaza in sol primavara, in locuri ferite de curenti, la adapostul perdelelor de rasinoase. Semanatul se poate executa si primavara cu samanta nestratificata, fructele curatate au fost pastrate in locuri ferite de umezeala si inghet. Altoirea pentru cultivarul "pendula" se face in teren (in despicatura, triangulatie sau oculatie) inaintea inceperii cresterilor sau in sera, iarna, pe portaltoaie in ghivece. Pentru inmultirea exemplarelor mascule se poate folosi metoda aplicata in S.U.A.: altoirea in ochi, in august, pe puieti de 3 ani, din seminte.