Catina-rosie

Catina-rosie (Tamarix gallica) este din potriva raspandita mai ales pe luncile raurilor mari din stepele noastre, ca si pe ostroavele de pe Dunare si mai ales din delta. Traind in locuri cu arsita mare, are frunzele si mai mici, aproape ca niste solzi, ce acoper crengutele subtiri si dese. Florile, trandafirii, des asezate pe varful ramurilor, sunt marunte, iar cand fructele sunt coapte in locul lor e puful alb al semintelor. Formeaza tufisuri dese, palcuri-palcuri si poate creste chiar de 4 m., inaltime. Cu ele se fixaza nisipuri sburatoare din apropierea tarmului marii.

Cenusa acestui arbust, mai ales cand creste in apropiere de tarmul maiii, contine mult sodiu, iar varfurile crengutelor lui pot tine locul hameiului in fabricarea berei.

Ea e intovarasita in acoperirea ostroavelor de Catina-alba-mare (Hippophae rhamnoides), pe care o intalnesti insa din vaile muntilor, pana aproape de tarmul ma i ii. Placandu-i locurile mobile, nisipuri, prundisuri, dar si o clima umeda, acopera rapele proaspat rupte de puhoaie, ca si nisipurile ostroavelor.

Fig 110 Catina-alba-mare (K.).

Cand trenul te duce spre Sinaia, un decor frumos se presinta ochiului, prin viroagele din apropierea Campinei. Malurile, numai rapi, colorate cand ca huma, vinete, cand galbene, galbenul nisipului, cand mai albie, gresia des-golita, ori chiar caramizii, sunt impestritate de dese tufe argintii, pe crengile carora stau ciucur a bobite portocalii. E un tablou, care intrece in colorit imaginatia ori carui pictor. Iar cand dela Nicoresti, cobori malul galben, rupt, al luncii Siretului, uiti ca esti in Romania. Te socoti undeva in tarile din jurul Mediteranei. Malul galben, formeaza un zid. Prin ruptura lui, cerul apare, In contrast, de un albastru intens, ca si in sudul Frantei, iar in fata pe langa argintul pletelor de apa resfirate printre ostroave, se vad tufe portocalii de catina alba.

Numirea aceasta i-a dat-o poporul din cauza frunzelor argintii, pe dos, lungi si subtiri, ca niste suvite de panza, lipite pe crengutele brune. Inainte de a da frunzele planta e ciucura de flori, marunte, albe, lipite in lungul crengutelor terminate in varf cu un spin. In locul florilor femeesti, pe tufe deosebite de cele barbatesti, de timpuriu apar fructele, cu un sambure negru, invelit de o carne portocalie. Crengile sunt numai fructe iar culoarea portocalie a tufelor, atrage atentiunea si celui mai nepasator pentru frumusetile naturii.

De aceia planta este adesea intrebuintata ca planta de ornament si in gradini.