Refacerea solurilor prin aport exogen de materiale

Refacerea solurilor prin aport exogen de materiale

Refacerea solurilor prin aport exogen de materiale este o operatiune necesara având în vedere rata naturala foarte lenta de formare / refacere a acestor complexe sisteme naturale ale Terrei.

Din suprafata terestra numai 29% reprezinta uscatul, iar din acesta numai 6,4% este format din soluri destinat agriculturii. Din agricultura se realizeaza 98% din hrana populatiei globului, în timp ce din suprafata ocupata de ape - 71% asigura numai 2% din alimentatia omenirii.

Starea de fertilitate a solurilor este în continua scadere. Pe plan mondial 62% din suprafata solurile au o fertilitate redusa sau foarte redusa, 27% cu o fertilitate moderata si numai 11% o fertilitate ridicata.

Tara noastra se gaseste înca într-o situatie mai buna, numai 52% din solurile românesti au o fertilitate redusa si foarte redusa, fertilitatea moderata este pe 20,7%, iar ridicata si foarte ridicata pe 27,3%.

Prin suprafata agricola totala de 14.700.000 ha (0,65 ha pe locuitor) România se clasifica în primele 6 tari din Europa, iar ca suprafata arabila se gaseste pe locul 5, revenind 0,45 ha pe locuitor. România mai dispune si de o suprafata de 4.900.000 ha pasuni si fânete, ocupând locul 7 în Europa (ceea ce reprezinta o sursa de biomasa care nu este înca complet valorificata prin sectorul zootehnic) si de o suprafata de 6.800.000 ha de paduri.

Potentialul agricol al României, care este mai ridicat decât potentialul agricol la nivel mondial, este contracarat însa de farâmitarea excesiva a proprietatii; peste 4,2 milioane de fermieri dispun în medie de 2,3 ha iar aceasta proprietate este farâmitata în parcele numeroase pe care nu se poate efectua o agricultura rentabila.

În tara noastra se înregistreaza si o serie de factori naturali restrictivi ai productiilor agricole, care sunt amplificati în ultima perioada ca urmare a schimbarilor climatice pe plan global. Seceta excesiva si/sau frecventa se manifesta pe 7.100.000 ha, exces periodic de umiditate (mai ales în conditiile anului 2005) apare pe 3.781.000 ha, soluri saline - 700.776.000 ha, rezerva mica si extrem de mica de substanta organica pe 4.800.000 ha, aciditate puternica pe cca. 2.000.000 ha, cu asigurare slaba cu elemente nutritive. În acelasi timp sunt o serie de procese antropice care afecteaza starea solurilor.

Mitul linistitor de încadrare a solurilor românesti între cele mai fertile din lume este daunator (atât pentru specialisti, cât si pentru factorul politic). Realitatea este ca aceasta fertilitate naturala ridicata a solurilor românesti se diminueaza ca urmare a aplicarii unor tehnologii neadecvate, suprafete tot mai mari sunt contaminate, poluate, degradate ca urmare a diverselor activitati economice, impunându-se luarea unor masuri de remediere, pentru mentinerea si cresterea fertilitatii solurilor românesti.

Prin contaminarea solului se întelege o crestere moderata a unor elemente/substante, nedaunatoare cresterii si dezvoltarii plantelor, dar care poate reprezenta faza incipienta a procesului de poluare. Poluarea solului este un stadiu avansat în care cresterea continutului anumitor substante chimice devine daunatoare pentru soluri, ape, plante, animale, fiinte umane, pentru mediul înconjurator în general. Separarea domeniului de încarcare/contaminare de cel de poluare a solurilor se face prin indicele de încarcare/poluare, care se stabileste în functie de continutul de substante poluante din sol si o valoare de referinta a acestuia. Evaluarea cantitativa a încarcarii solului cu diferiti poluanti se realizeaza prin compararea continutului substantei poluante cu continutul normal al acelei substante în sol, sau cu continutul maxim admisibil, care se stabileste în functie de unele însusiri ale solului cum ar fi compozitia granulometrica, continutul de materie organica, valoarea pH-ului etc.

Pentru limitarea efectelor/proceselor de contaminare/poluare a solurilor pot fi aplicate diferite categorii de masuri cunoscute sub denumirea de masuri ameliorative. Prevenirea degradarii/contaminarii/poluarii solurilor se poate realiza prin folosirea unor metode care sa contribuie la evitarea producerii acestor procese sau sa contracareze efectele lor. Reducerea efectelor implica utilizarea unor metode care sa contribuie la diminuarea intensitatii de manifestare a efectelor negative ale proceselor de degradare a fertilitatii solurilor si a celor de contaminare sau poluare. Refacerea consta în aplicarea unor metode de remediere, de îmbunatatire a însusirilor solului afectat de procese de degradare sau de factori limitativi, în scopul revenirii la starea de fertilitate si productivitate originala, mai ridicata sau cel putin la o stare cât mai apropiata de cea initiala. Reconstructia se refera la metode de aplicat pe terenuri care nu se preteaza la utilizarea agricola sau forestiera, ca de ex. unele halde provenite din minerit sau de diferite reziduuri, în vederea revenirii lor în circuitul ambiental. Recultivarea se refera la lucrari similare, având ca scop revenirea terenului la utilizarea agricola sau forestiera.