Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate

Konrad Lorenz

Intemeietor al etologiei, medic, laureat Nobel pentru medicina si fiziologie, cunoscut pentru studiile sale despre agresivitate, Konrad Lorenz (1903-1989), este autorul cartii "Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate", lucrare in care analizeaza societatea actuala.

Aceasta carte are rolul unui indreptar sociologic, daca poate fi numit astfel, deoarece prin intermediul sau scriitorul vrea sa trezeasca in sufletul si constiinta oamenilor dorinta de a salva pamantul si societatea in care traiesc. Usor, usor fara sa ne dam seama, fiecare am contribuit la distrugerea planetei, astfel ca astazi putine mai sunt locurile in care frumusetea creatiei divine sa fie neatinsa de mana distrugatoare a omului. De aceea, in aceasta lucrare, pe care marele savant Konrad Lorenz o considera a fi "o Ieremiada, un indemn spre pocainta si schimbare adresat intregii omeniri", vom gasi cateva dintre cele mai grave opt pacate capitale savarsite de "omenirea civilizata" impotriva mediului inconjurator. Toate acestea sunt prezentate impreuna cu efectele lor negative in opt capitole, intitulate sugestiv: 1) suprapopularea; 2) pustiirea spatiului vital; 3) intrecerea cu sine insusi; 4) moartea termica a simturilor; 5) decaderea genetica; 6) sfaramarea traditiei; 7) receptivitatea la indoctrinare; 8) armele nucleare.

In prefata cartii, Konrad Lorenz isi prezinta motivele care l-au determinat sa-si scrie si sa-si publice opera in speranta ca prin intermediul acesteia vor fi diminuate pericolele ce ameninta omenirea.

Capitolul introductiv, intitulat "Proprietati structurale si perturbari functionale ale sistemelor vii" studiaza etologia, stiinta care, spune autorul "trateaza comportamentul animal cat si cel uman ca functie a unui sistem" ce a aparut datorita unei deveniri istorice. Adaptarea la mediul inconjurator, specifica organismelor vii, se realizeaza prin selectia naturala, iar oamenii, putem spune ca nu respecta acest mediu asa cum ar trebui, ajungand la unele acte considerate agresive fata de el, distrugandu-l in cele din urma. Aceste actiuni distructive le putem considera perturbari ale unor mecanisme comportamentale specifice, care sunt patologice. Comportamentul uman este privit ca fiind un sistem, iar o perturbare patologica poate duce la agresivitate si chiar la declansarea unei boli. Autorul utilizeaza in acest capitol concepte precum ura, dragoste, credinta, agresivitate, teritorialitate, tendinta de ierarhizare, care sunt porniri ce stau la baza unui sistem ordonat din punct de vedere functional si sunt in acelasi timp stari ce corespund unor disponibilitati catre moduri comportamentale bine precizate. Astfel, in acest capitol introductiv, Lorenz a urmarit sa prezinte anumite procese ce au la baza comportamentul agresiv uman si care treptat duc la disparitia culturii si traditiei noastre contemporane, dar si a omenirii ca specie. Aceste procese sau cum le numeste autorul "pacate", desi diferite sunt foarte strans legate si vor fi prezentate mai pe larg in capitolele urmatoare.

In cel de-al doilea capitol "Suprapopularea", Lorenz analizeaza densitatea mare a omenirii care creste tot mai mult "inmultirea fara masura a omului" (opcit,17). Marele savant a constatat ca progresele tehnologice si inteligenta umana nu ajuta, ci dimpotriva duc la distrugerea omenirii. Exista tari cu o populatie densa, in care din cauza agitatiei si a haosului provocat de numarul mare de oameni, nu se mai cunoaste dragostea umana, izvorata din inima, in care nimeni nu se mai bucura de prezenta indivizilor de langa el, deoarece se tinde tot mai mult catre izolare. La polul opus, in tarile cu o populatie mai scazuta, locuitorii se bucura si de o banala vizita a unui prieten, fiind foarte primitori si cu o inima deschisa. De aceea, Konrad Lorenz incearca sa dea o explicatie comportamentului oamenilor din orasele mari, care nu mai sunt receptivi la persoanele din jurul lor si nu mai stiu ce e aceea dragoste fata de aproape, devenind niste straini unul fata de celalalt. Scriitorul spune insa ca exista indivizi care au sentimente pentru cei din jur, dar nu e suficienta pentru a cuprinde intreaga populatie si in plus sunt si multe persoane care trebuie tinute la distanta, intervenind o oarecare frica fata de straini. In explicatia sa, autorul utilizeaza conceptul de "not to get emotionally involved" ce se regaseste foarte des in viata noastra de zi cu zi, ceea ce conduce la o instrainare tot mai mare de cei de langa noi. Ba chiar provoaca un comportament agresiv, manifestat prin talharii, crime, violuri, etc. Astfel, in acest capitol, Konrad Lorenz atrage atentia asupra unui prim pacat al omenirii si anume "suprapopularea", analizand consecintele nefaste ale aglomerarii extreme in spatii mici a unui numar mare de indivizi, lucru care nu duce decat la comportament agresiv, suspiciune, epuizare, esecul comunicarii.

Capitolul al treilea, "Pustiirea spatiului vital", incepe prin prezentarea relatiilor dintre animalele ce vaneaza si animalele vanate, acestea fiind adaptate unele la altele. Este subliniat faptul ca animalul de prada nu va provoca disparitia prazii sale, ci dimpotriva specia sa ar avea de suferit in cazul diminuarii hranei. Insa nu numai animalele intre ele isi afecteaza speciile, ci intervine si omul, care prin activitatile sale contribuie la distrugerea mediului. Autorul utilizeaza conceptul de "ecologie" ce se ocupa de interactiunile dintre om si animalele sau plantele din jurul sau. Echilibrul unui spatiu vital este pus in pericol din cauza unor influente bruste", cum ar fi popularea sa cu animale din specii ce nu se pot adapta lui si nu din cauza transformarilor ce au loc in timp, ca schimbarea treptata a climei. Individul    isi distruge singur biocenoza in care traieste prin evolutia tehnologiei, insa sunt oameni care traiesc doar din ceea ce culeg ori vaneaza, neafectand mediul, ca de exemplu indienii din jungle, locuitorii insulelor oceanice. Este posibila deasemenea, crearea unei biocenoze noi prin agricultura si cresterea vitelor, lucru practicat mai ales de tarani, care stiu ca resursele biologice ale planetei nu sunt inepuizabile. Omenirea e interesata doar de veniturile economice si nu-si da seama ca distruge planeta prin despaduriri, exploatari, utilizarea substantelor chimice, care nu duc decat la disparitia unor specii de plante si animale, la extinderea desertului, iar cand isi va da seama de ceea ce a provocat va fi prea tarziu. Progresul civilizatiei duce la uratirea oraselor si a satelor prin blocuri, poluare atmosferica, agitatie, iar pentru a sublinia aceste imagini deplorabile, Konrad Lorenz face analogii intre periferia orasului si o tumoare, vrand sa arate ca omul a distrus singur ceea ce la inceput era perfect sanatos. Indivizii se izoleaza in aceste blocuri, asemeni unor cutii, fiind nevoiti sa traiasca in conditii nefavorabile sanatatii, ceea ce provoaca o atrofiere a simturilor estetice si etice, fiind de fapt o boala psihica. Astfel, acest capitol, este destul de ecologist, bine argumentat, in care se trag concluzii despre atitudinea nepasatoare a omenirii fata de mediu, aratand cum se distruge frumusetea creatiei divine.

In urmatorul capitol, "Intrecerea cu sine insusi", se vorbeste despre selectia determinata de anumiti factori ai mediului inconjurator care actioneaza din exteriorul speciei si despre selectia intraspecifica ce actioneaza in interiorul acestei specii, ajutandu-o sau fiindu-i daunatoare. Spre exemplu, omenirea poate fi afectata de selectia intraspecifica deoarece ea cunoaste foarte bine elementele exterioare, adica ale mediului inconjurator, insa nu se cunoaste pe sine. Autorul enumera si cativa dintre factorii care stau la baza actiunilor anormale, agresive ale omului fata de sine insusi, daca se poate spune astfel si anume: a) banii, pentru care individul e in stare de orice. Ei au rol distructiv, deoarece il determina pe om sa uite de cel de langa el si il corupe sa intre intr-o competitie cu ceilalti pentru a fi cat mai bogat; b) timpul, despre care oamenii cred ca trebuie pretuit pentru ca reprezinta bani "Time is money"; c) frica provocata de competitia dintre indivizi pentru bani si de graba extenuanta de a avea cat mai mult si a ajunge pe primul loc. Aceasta frica duce la distrugerea sanatatii prin provocarea bolilor de inima, rinichi, etc. Astfel, toti acesti factori prezentati il fac pe individ sa-si piarda calitatile esentiale. Insa, ei sunt determinati de incapacitatea omului modern de a-si petrece macar putin timp cu el insusi, temandu-se ca reflectia ii va dezvalui un autoportret infiorator. Majoritatea indivizilor sufera de frica autocunoasterii, dar si de cea a intrecerii cu cei asemeni lor, multi facand infarct la o varsta frageda,din cauza stresului. Deasemenea, exista si acei producatori care isi doresc sa sporeasca nevoile consumatorilor de marfuri produse de ei pentru a creste veniturile, fenomen intalnit mai ales in SUA. Acest lux al oamenilor de a avea un standard de viata cat mai ridicat, va duce la distrugerea tarilor vestice. In acest capitol, Konrad Lorenz incearca sa ne lumineze mintea, spre a reflecta cat mai mult asupra propriei persoane, deoarece dezvoltarea tehnologiei si dorinta de a face bani duc la distrugerea umanitatii si la uitarea de sine prin frica noastra de a ne intalni cu noi insine.

Autorul se preocupa in capitolul al V-lea de "Moartea termica a simturilor". In aceasta prezentare, el se ocupa mai intai de adaptarea animalelor la mediul de viata, ce se face prin rasplata - pedeapsa sau placere - neplacere. In ceea ce priveste umanitatea, Konrad Lorenz descrie omul primitiv, care in conditiile foarte grele de viata era dispus sa treaca prin anumite neplaceri ca mai apoi sa se bucure de placerea obtinuta. Pentru aceasta, era nevoit sa vaneze , sa traiasca intr-o stare permanenta de alarma si teama, sa sufere in urma schimbarilor climatice. Unele din actiunile sale sunt considerate astazi "pacate", insa atunci erau strategii de vietuire (prinderea unui animal foarte mare si hranirea cu el, iar mai apoi odihna dupa un asemenea efort, principiul placere - neplacere fiind justificat. In ceea ce priveste omul contemporan, dezvoltarea tehnologiei si a farmacologiei il fac sa evite neplacerea, astfel ca a devenit dependent de lux si de confort si are o viata monotona, bucuria neexistand. Autorul utilizeaza conceptul de neofilie, care afecteaza relatiile noastre cu obiectele din jur, spunand ca oamenii se plictisesc repede de anumite lucruri, dorind ceva nou tot timpul, fenomen binevenit marilor producatori. Exista cateva posibilitati de combatere a acestei morti termice a a simturilor prin mijloace terapeutice si anume: crearea unui obstacol natural (care sa duca la toleranta fata de neplacere si mai apoi la bucuria reusitei) si a unei situatii-limita (prin punerea fata-n fata intr-un mod dur,a individului cu viata,ceea ce poate duce la pierderea "nebuniei"). Insa, viata omului este plina de obstacole ce trebuie depasite cu dificultate pentru a avea satisfactie si de aceea "rolul educatiei e ca aceste obstacole sa le fie cunoscute tuturor oamenilor"(opcit,51).

In al VI-lea capitol, "Decaderea genetica", Konrad Lorenz vorbeste de existenta unui simt natural al dreptului si de anumite traditii juridice care s-au transmis in timp. El prezinta comportamentul unui criminal, intrebandu-se daca acesta este cauzat de anumite probleme genetice sau educationale, dobandite pe parcursul vietii. Prin exemplele sale dovedeste ca "aberatiile genetice" pot fi indreptate prin educatie, ca omul se poate lupta cu pornirile sale instinctive, fiind o fiinta culturala. In cazul unui criminal este nevoie sa se stabileasca daca educatia sau aceste probleme genetice i-au determinat comportamentul, pentru a se stabili daca poate fi reintegrat in societate, deoarece de obicei criminalii reprezinta adevarate pericole publice. Sunt multi care gasesc ca fiind vinovati de pacatele unui infractor pe cei care l-au educat, opinii ce conduc la anumite oscilatii, care daca nu sunt atenuate produc "catastrofe de reglare". Autorul utilizeaza aici conceptul de "hospitalisation" facand referire la compasiunea ce o simtim fata de cel care are anumite perturbari comportamentale cauzate de o "dereglare ireversibila din copilarie sau de o lacuna genetica" (opcit,60). Konrad Lorenz atrage atentia asupra acestor dereglari, deoarece comportamentul benefic sau daunator societatii este determinat in copilarie de parintii care trebuie sa fie intelegatori, rabdatori si sanatosi din punct de vedere emotional. Deasemenea, descrie procesul de domesticire prin analogie intre oameni si animale care nu duce decat la o transformare corporala neplacuta, dar si la schimbarea simtului etic si estetic (dragostea materna, actionarea cu altruism si curaj pentru familie, etc). Autorul face mai apoi o diferenta intre maturitate (ce caracterizeaza omul responsabil de actiunile sale, care isi face griji pentru aproapele sau) si imaturitate (care este caracteristica omului ce ramane intr-o stare infantila, depinzand de grija celorlalti). El subliniaza faptul ca nu exista factori care sa actioneze "in mod selectiv in sensul combaterii fenomenului de degradare a comportamentului social" (opcit,68) si ca fenomenul criminalitatii tot mai mare in randul tinerilor duce la disparitia sentimentului de responsabilitate si de receptare a valorilor, adica la cresterea infantilitatii.

In continuarea demersului sau de e prezenta "cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate", autorul creioneaza in capitolul al VII-lea, o alta problema si anume: "Sfaramarea traditiei". Orice cultura are o anumita traditie ce se pastreaza peste intervale mari de timp, devenind "superstitie" sau chiar "doctrina". Insa, acest conservatorism in pastrarea a ceea ce a fost odata verificat poate fi distrus de tineret prin stiinta moderna, care vrea sa creeze in mod rational o intreaga cultura. Acest tineret se revolta impotriva persoanelor in varsta, aparand conflictele intre generatii bazate pe sentimentul de ura (ex: revoltele intre doua grupuri culturale sau etnice). Tinerii se distanteaza de generatia parintilor prin imbracarea unor uniforme, sau prin comportamente neadecvate, agresive (excese sexuale, isi fac nevoile in loc public), sustinand ca se manifesta impotriva politicii, insa atacul lor este indreptat asupra oamenilor in varsta. Konrad Lorenz gaseste o explicatie teoretica a acestui comportament, dand vina pe pubertate, cand tanarul nu mai este atras de traditiile casei parintesti, ci de tot ce este nou, adica are loc "neofilia fiziologica" (opcit,78). Totusi, tineretul actioneaza astfel din anumite motive, precum timpul redus acordat de mama copilului mic ce duce la scaderea capacitatii acestuia de a avea cat mai multe contacte umane. Deasemenea, in cazul baietilor, un om matur nu mai stie sa-si impuna respectul, nu se mai creeaza acea ierarhie in care copilul sa recunoasca superioritatea unui om mai in varsta, aparand cunoscuta educatie de tip non-frustration. Astfel, la baza nevrozei tineretului exista cauze plauzibile, iar de acest lucru ne putem da seama din atitudinea lor. Dorinta acestora de a face parte dintr-un grup poate duce la nevrozare, la consumul de droguri si alcool, avand de fapt un comportament agresiv, ce duce la cresterea criminalitatii. De fapt, in acest capitol, Konrad Lorenz subliniaza faptul ca generatia tanara nu e capabila sa o accepte pe cea batrana, ci dimpotriva o considera "un grup etnic strain", apeland la sentimentul de "ura nationala".

Urmatorul pacat capital al omenirii este prezentat de Konrad Lorenz in capitolul "Receptivitatea la indoctrinare". Este analizata notiunea de ipoteza, care "nu este altceva decat o supozitie provizorie" (opcit,89) ce trebuie verificata prin suprapunerea a ceea ce gandim cu ceea ce stim. Exista putine ipoteze care sa poata deveni teorii, deci sa le poata fi demonstrata valoarea de adevar. Aceste credinte (teorii) pot fi motivate atat stiintific, cat si prin simtiri avand la baza convingerea ca o ipoteza este adevarata pentru a se vedea ce rezulta din analiza ei. Prin intermediul ipotezei, omul isi manifesta dorinta de cunoastere. Insa, odata emisa, ipoteza poate determina o oarecare "dragoste" a cercetatorului fata de ea, care la randul lui va atrage tot mai multi indivizi prin "efectul de masa al unei opinii impartasite de multi oameni" (opcit,93). Konrad Lorenz realizeaza o legatura intre definitia ipotezei si exemple din viata reala pentru a face cititorul sa inteleaga mai bine procesul manipularii atat din punct de vedere al simturilor, cat si al stiintei. In acest sens, el explica modul in care o noua doctrina devine opinie publica fiind propagata prin intermediul presei (ziare, televiziune, radio, etc). Ea devine un fel de religie, faptele care o contrazic fiind negate, iar cei care nu o impartasesc devenind eretici. Procesul de indoctrinare presupune influentarea unui numar cat mai mare de indivizi cu o anumita teorie, manipularea opiniei publice, dorindu-se ca in final toti sa gandeasca la fel, lucru care nu s-a mai intamplat in intreaga istorie a omenirii. Insa, aceasta indoctrinare poate avea efecte negative, deoarece conduce la conflicte politice, dar mai ales la o anumita dezumanizare. Konrad Lorenz da exemple de cateva modalitati de manipulare a oamenilor, precum: lozinci si pancarte, reclamele marilor producatori (care determina oamenii sa renunte la lucrurile vechi pentru a le inlocui cu cele noi si mai ales duc la aparitia unei competitii intre producatori in ceea ce priveste puterea asupra maselor); moda (care ii face pe indivizi sa creada ca daca intra in posesia celor mai noi haine sau obiecte sunt superiori celorlalti). Deasemenea, autorul spune ca moda afecteaza mai ales stiinta, ghidand specialistii "intr-o directie total opusa fata de cea care ar duce la adevaratul scop al nazuintei omului catre cunoastere" (opcit,109).

Ultimul pacat al omenirii evidentiat de Konrad Lorenz este reprezentat de "Armele nucleare". Este considerat a fi un pacat mai usor de evitat decat celelalte sapte, fiind produs de un om bolnav mintal in dorinta de a face rau ,iar efectul cel mai mare e ca duce la distrugerea atmosferei. Insa, acest pacat impreuna cu cele anterioare vor duce cu siguranta la disparitia lumii.

In incheierea lucrarii, autorul prezinta un rezumat subliniind fiecare pacat si efectul sau distrugator, toate fiind intr-o "relatie de interdependenta cauzala" (opcit,113). In ultima sa idee, Konrad Lorenz arata faptul ca modul de comportare sociala si morala a omului nu e determinata de organizarea si evolutia filogenetica a sistemului nervos si a organelor de simt,ci de influenta mediului cultural ambiant asupra sa. De aceea, el a incercat ca aceasta carte sa constituie un demers riguros, stiintific, poate chiar moralizator, privind pacatele omenirii, sa faca o analiza amanuntita a acestora si bineinteles sa determine cititorul sa ia anumite masuri pentru a salva planeta. Ilustrand scopurile sale prin exemple din viata reala, prin citate ale unor mari oameni de stiinta, dar si prin utilizarea unor anumite concepte, Konrad Lorenz si-a exprimat gandurile si opiniile in ceea ce priveste lumea in care traim, asemanandu-o cu o "tumoare maligna". Ea a ajuns in aceasta ultima faza tocmai din cauza noastra, deoarece o distrugem fara sa ne dam seama. Personal, consider ca prin intermediul acestei lucrari, care de altfel este un succes, fiecare cititor poate constientiza raul din jurul sau, dezastrul ce se va intampla daca nu vor fi luate masuri, lucru care insusi Konrad Lorenz a vrut sa evidentieze.