FILIPPO SCOLARI - Un condotier italian pe meleaguri dunarene

FILIPPO SCOLARI

Un condotier italian pe meleaguri dunarene

CUPRINS

In loc de prefata

Lista abrevierilor

Cap. I La rascruce de veacuri

Cap. II Inceput de drum

Cap. III Comite de Timis

Cap. IV Campaniile italiene

Cap. V Omul de stat si osteanul

Cap. VI Marile campanii

Cap. VII Legaturile italiene; mecenatul cultural

Cap. VIII Contactele romanesti

Cap. IX Filippo Scolari in constiinta europeana.

Anexe (nu au fost incluse pe Internet):

1. Contributii la linia genealogica

2. Functii

3. Procesiuni

4. Bibliografie

5. Harti, schite

CAPITOLUL I

LA RASCRUCE DE VEACURI

Poarta de patrundere spre Europa, prin existenta Imperiului Bizantin ale carui granite se extindeau atit pe continentul nostru cit si in Asia Mica, fusese zavorita pentru multe semintii estice atita vreme cit imparatii de la Constantinopol mai dispuneau cit de cit de armate conduse de generali priceputi in arta razboiului. Dar, cu timpul, acesti militari de cariera devin tot mai rari in Bizant, numele unui general cum fusese Narse (c. 478-568) sau rivalul sau politic Belizarie (c. 504-565) raminind doar in legendele ce vorbeau despre vremurile de glorie. Deja, pe la finele secolului al XI-lea, aproape intreaga Asie Mica iesise de sub stapinirea bizantina si intrase in stapinirea noilor pretendenti la hegemonie in sud-vestul asiatic, turcii selgiucizi (triburi turce, originare din Asia Centrala, conduse de catre Selgiuk). Sperantele curtii imperiale constantinopolitane de a recistiga in viitor posesiunile din Asia Mica, n-au prins viata nici dupa ce s-a incercat sa se apeleze la ajutorul Europei apusene, sprijin ce se concretiza in organizarea de osti care sa lupte pentru biruinta crucii asupra semilunei - expeditiile cruciatilor. Ba dimpotriva, cea de-a patra cruciada initiata de catre papa Inocentiu al III-lea (Giovanni Lotario, conte de Segni - 1198-1216) a avut efect dezastruos asupra imperiului. Oastea cruciata, condusa de contele de Flandra, Balduin si Ludovic de Blois, a ajuns, in urma unor abile manevre diplomatice ale dogelui Venetiei, Eugene Dondolo, nu in Egipt, asa cum s-a planuit initial, ci pe meleagurile bosforene, amestecindu-se in lupta pentru tronul imperial. Dupa ce il repun, pentru scurta vreme, pe tronul basileilor pe Isaac al II-lea Anghelos, in 12-13 aprilie 1204, Balduin se inscauneaza imparat si intemeiaza Imperiul Latin de Rasarit. De abia in anul 1261 imparatul de la Niceea, Mihail al VIII-lea Paleolog (1258-1261 imparat al Niceei si 1261-1282 imparat al Bizantului) restaureaza puterea imperiala la Constantinopol.

In tot acest timp al rivalitatii slujitorilor crucii, puterea turcilor se afla intr-o inceata, dar necontenita ascensiune. Prin venirea in zona estica a Asiei Mici a turcilor oguzi, eveniment petrecut in prima parte a sec. XIII-lea, pericolul asupra Imperiului bizantin se accentua. Oguzii, sub conducerea emirului Osman (1259-1326) personaj de la al carui nume supusii sai fusesera denumiti generic osmanlii sau otomani - au creat impreuna cu triburile turce venite anterior in peninsula microasiatica, o alianta in fruntea careia se situa tribul Kaia. Ostile lui Osman incepusera deja sa detina suprematia si sa cucereasca tinut dupa tinut din teritoriul imparatilor dinastiei Paleolog.

Situatia militara devenise de-a dreptul dezastruoasa pentru imperiu cind turcii, sub emirul Orhan (1326-1359) reusesc sa supuna intreaga Asie Mica. Fara sa izbuteasca a cuceri Constantinopolul, otomanii isi indreapta atentia si spre teritoriile bizantine de pe continentul european, urmarind astfel sa prefaca orasul imparatesc bizantin intr-o insula in "marea turcilor otomani".

Deja in timpul lui Murad I (1360-1389), care s-a proclamat sultan, titlu echivalent cu acela de imperator, ceea ce paruse un conflict armat microasiatic, relativ indepartat de Europa, mai mult o chestiune politico-militara a Imperiului Bizantin, incepea sa primeasca o noua turnura internationala. Devenea limpede ca puterea otomana nu se limita la hartuirea imparatilor Constantinopolului, ci viza punerea in aplicare a unor cuceriri de proportii pe continentul european.

Erau oare statele Europei in stare sa inteleaga in adevaratele-i proportii pericolul grav ce se contura tot mai pregnant?

Intiiul pas in Europa incununat cu succes de oastea otomana fusese facut in 1356, prin cucerirea micii peninsule si a principalei cetati a acesteia Gallipoli (actualmente Galibolu, in Turcia Europeana). Orientarea politica a sultanilor catre continentul european, trecind oarecum pe planul secundar al intereselor tinuturile asiatice, apare si mai vizibila odata cu supunerea cetatii Adrianopolu, in anul 1362, succes militar urmat de o extraordinara masura politico-administrativa, si anume mutarea resedintei sultanale din orasul microastic Bursa (Brusa), oras ce din 1326 fusese capitala statului otoman, la Adrianopol, in anul 1365. Mutarea capitalei din Asia Mica in Europa, la numai trei ani dupa cucerirea Adrianopolului si doar la 11 ani dupa intiia victorie militara turceasca la vestul Marii Marmara, era un semn clar ca sultanul isi dadea perfect seama ca pe continentul european nu exista o forta armata care sa le zadarniceasca planurile de viitor, ale sale si ale urmasilor sai: cucerirea treptata a intregii Europe. si, intr-adevar, Europa nu era in acel mijloc de veac XIV capabila sa sesizeze insemnatatea nefasta pentru ea a stabilirii capitalei sultanilor in Peninsula Balcanica si nici sa isi uneasca forta militara care sa ii poata alunga pe turci inapoi, peste Marmara. Principalele regate europene, Franta si Anglia erau prinse in "Razboiul de o suta de ani" (1337-1453), in cursul careia armatele franceze erau infrinte succesiv la Crcy (1346), Poitiers (1356) si Azincourt (1415). La rindul lor, Germania si Italia, din cauza farimitarii excesive in zeci de statulete feudale care se luptau pentru hegemonie, isi iroseau fortele militare in numeroase confruntari interne.

Nici inaltul pontif, papa, n-a reusit sa devina un punct de concentrare a fortelor militare de pe continetului european deoarece s-a implicat in conflicte    cel Frumos (1285-1314), asperitatile imperialo-regalo-papale s-au acutizat, culminind cu arestarea papei Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303) in orasul italian Anagno (1303). Iar prin mutarea silita a scaunului pontifical de la Roma in orasul Avignon (intre anii 1309-1376, cu o intrerupere intre anii 1367-1370) situat in sud-estul Frantei, rolul militar al papei pe continent a fost cu totul anihilat. Existenta in paralel a doi detinatori ai scaunului pontifical, la Roma si Avignon a generat o serie de conflicte ce au dus la dezbinarea lumii catolice, fapt cu consecinte grave pentru organizarea unei riposte eficiente pe care sa o poata da crestinitatea "Semilunei".

La rindul lor, "republicile", ducatele si principatele din peninsula Italica isi duceau fiecare in parte propria politica. Cele mai multe dintre acestea isi iroseau fortele militare si financiare in indelungatul conflict social-politic mostenit inca din secolul XIII, purtat intre guelfi si ghibelini (categorii sociale-partide - care luptau pentru suprematia politica). Situatia materiala grea a populatiei a dus la declansarea unor miscari de masa soldate cu lupte interne, cum a fost rascoala taraneasca condusa de Dolcino, care a cuprins intre anii 1304-1307 intreg nordul Italiei, insurectia plebei Romei, intrata in istorie sub numele de "Rascoala lui Cola di Rienzo" din anul 1347, la care se adauga revolta lucratorilor tesatori din Florenta (1378) cunoscuta ca "rascoala ciompilor".

Nici cele doua puteri maritime negustoresti "republicile" Venetia si Genova nu fac exceptie de la regula urmaririi in exclusivitate a unor interese proprii si de moment, disputindu-si intiietatea in regatul mediteranean si acelui din Marea Neagra. Pe masura ce puterea sultanilor devenea tot mai extinsa in sud-estul Europei, ambele republici comerciale" vor fi silite la felurite concesii materiale, politice si militare in favorul turcilor otomani. Mai mult chiar, Venetia se va pune cu flota sa in slujba sultanilor de la care percepeau pentru respectivele servicii sume considerabile, intr-atit de mult incit nu rareori ajuta cu navele sale la infringerea unor armate crestine.

Statul papal, Regatul Neapoleului (1282-1442) si Ducatul de Milano (incepind cu c. 1395-1499) se antreneaza in marunte, dar epuizante razboaie locale, secatuindu-se si asa modestele resurse financiare si umane.

In pofida situatiei sale de relativa inferioritate pe plan militar, mai ales fata de "Sfintul Imperiu" si fata de Franta, pontifii de la Roma au incercat sa organizeze un front european antiotoman. Insa apelurile repetate ale papalitatii adresate statelor catolice in special, si lumii crestine in general, in vederea declansarii unei energice si hotaritoare actiuni armate care sa se soldeze cu scoaterea otomanilor din Europa, si implicit cu salvarea de la pieire a ceea ce mai ramasese din Imperiul Bizantin nu si-au aflat audienta necesara. Cu greutate s-a reusit ca sub conducerea lui Sigismund I de Luxemburg (1387-1437, rege al Ungariei, din 1410 rege si apoi, din 1433 imparat al Imperiului Roman de Natiune Germana, 1420-1437 rege al Boemiei) sa se adune o ostire in stare sa porneasca la lupta impotriva sultanului Baiazid I Ildirim (1389-1402). Dar, din nefericire pentru lumea crestina, destul de modesta armata cruciata a fost infrinta in batalia din 25 septembrie 1396, confruntare ce a avut loc linga orasul Nicopol, Bulgaria de astazi (la batalie a luat parte alaturi de cruciatii catolici si un corp de oaste din Tara Romaneasca sub comanda voievodului Mircea cel Batrin (1386-1418). In ciuda acestui esec militar, care chiar daca nu s-ar fi petrecut nu ar fi dus la scoaterea otomanilor din teritoriile ocupate intrate in imperiul sultanilor, papalitatea a fost singura autoritate politica ce si-a dat seama de gravitatea pericolului otoman pentru destinul Europei.

Imperiul romano-german se afla si el intr-o situatie dificila intrucit coroana ii era disputata de mai multi pretendenti. Tratativele diplomatice dificile si actiunile militare macina slabele forte imperiale. Lupta pentru purpura imperiala ofera marilor feudali germani prilejul intaririi puterii lor. Situatia ramine neschimbata si dupa anul 1410 cind Sigismund de Luxemburg este ales rege roman si se antreneaza intr-o indelungata lupta pentru investitura sa ca imparat. Nici nu poate fi vorba despre vreo actiune imperiala antiotomana cu atit mai mult cu cit fortele imperiale sint angrenate in lungile razboaie antihusite.

Ducii Austriei incep sa-si consolideze pozitiile in estul imperiului, printr-un calculat sistem de aliante politice si matrimoniale. Casatoria lui Albrecht de Habsburg cu Elisabeta de Luxemburg ii va permite acestuia sa emita pretentii atit la tronul imperial cit si la coroana Ungariei.

Cele doua mari regate ale Europei estice, Ungaria si Polonia, cunosc in acest veac XIV evolutii oarecum identice. Uniunea dinastica ungaro-polona de pe vremea regelui Ludovic de Anjou (1370-1382) se destrama la moartea suveranului, in beneficiului celor doua fete: Hedwiga si Maria. Prima se casatoreste cu ducele lituanian Vladislav Jagello, punind bazele lungii aliante polono-lituaniene. Noul stat nu va fi prezent in lupta antiotomana decit la sfirsitul sec. XV, pina atunci Polonia va avea de infruntat puternicul ordin teuton, pe care-l va infringe in urma unui sir de victorii. Intre timp se vor produce si mici conflicte militare cu Ungaria, pentru lichidarea vechii mosteniri angevine.

Ungaria angevina se prezenta la mijlocul sec. XIV-lea, ca unul dintre cele la puternice state ale centrului si sud-estului Europei. Domniile indelungate ale lui Carol Robert de Anjou (1310-1342) si ale fiului sau, Ludovic I de Anjou (1342-1382) ofera regatului o perioada de maxima inflorire si mai ales, stabilitate. Moartea ultimului rege angevin declanseaza un razboi civil intre anii 1382-1387. Logodna Mariei de Anjou cu Sigismund de Luxemburg nu este privita favorabil de catre nobilimea care doreste un alt rege din dinastia angevina, in persoana Carol cel Mic de Durazzo. Venit in Ungaria, Carol va domni doar doi ani (1383-1385) si va cadea prada intrigilor nobiliare. Sortii il favorizeaza in cele din urma pe tinarul Sigismund, fiul imparatului Karl IV de Luxemburg. Cu ajutorul fortelor interne din Ungaria, favorabile lui, si a trupelor cehe ale fratelui sau, Vaclav IV al Boemiei, noul suveran incearca sa pacifice regatul. Impotrivirea vechii nobilimi se materializeaza in rezistenta armata condusa de fratii Horvath; acesteia i se pune capat abia in anul 1387, inaugurindu-se una din cele mai lungi domnii (1387-1437). Insa nici Sigismund nu va fi scutit in timp, de revolte nobiliare cum a fost cea desfasurata intre anii 1401-1403. Pe plan extern, regatul Ungariei va fi confruntat cu numeroase probleme politice si militare la toate frontierele, iar pretentiile regalitatii apostolice ungare de suzeranitate asupra statelor invecinate, mai mici, vor crea inepuizabile surse de conflicte armate nu intotdeauna favorabile regatului sau cauzei crestine in general. Fortele sale armate se vor consuma in aceste conflicte sterile, in loc sa actioneze pe frontul antiotoman.

Politica antiotomana a lui Sigismund de Luxemburg urmareste sa impuna suzeranitatea regatului sau asupra statelor riverane Dunarii de Jos, pentru realizarea vechilor planuri ale regalitatii apostolice ungare: convertirea la catolicism a popoarelor ortodoxe, asigurarea iesirii la Marea Neagra si reluarea vechiului drum comercial cu Orientul. Numeroasele ezitari ale regelui Sigismund, grefate pe lipsa unei orientari realiste si pe multiplele preocupari dinastice (la 1410 este ales rege roman, la 1419 rege a Cehiei, iar la 1433 se incoroneaza si imparat romano-german) contribuie la esecul acestei politici.

La intretaierea celor doua veacuri, XIV si XV, se reliefeaza in cadrul regatului rolul activ al populatiei romanesti. Voievodatul autonom al Transilvaniei, Maramuresul, Bihorul si Banatul progreseaza in formele lor specifice, atit pe plan economico-social cit si politico-militar. Situate in partile sud-estice ale regatului, tinuturile romanesti vor avea de infruntat inca din ultimul deceniu al sec. XIV primejdia otomana. Participarea masiva a romanilor la campaniile regale s-a concretizat prin diverse forme, contribuind substantial la stavilirea invaziei pe linia Dunarii.

Incepind cu lunile imediat urmatoare luptei de la Kosopolje (1385) Banatul s-a confruntat aproape an de an cu aceasta primejdie. Pozitia sa de bastion strategic a insemnat si un plus de suferinta pentru populatia romaneasca de aici.

Formele specifice de organizare romaneasca - obstile satesti, cnezatele si districtele - se manifesta pregnant in zona, desi li se suprapune institutia feudala a comitatului. Atestarea documentara certa a peste 30 de districte, pe o arie geografica ce cuprinde toate formele de relief, a satelor cneziale si a mai multor sute de cnezi in perioada veacurilor XIV si XV este completata de aparitia unei numeroase paturi de osteni regali, remarcati in luptele antiotomane. Donatiile regale pentru asemenea fapte apar imediat dupa anul 1390 si contribuie la inchegarea unor puternice familii cneziale, asimilate mai tirziu nobilimii: Mitnic, Macicas, Bizere, Temesel, Duboz, Macedonia, Ghertenis, Marga, Racovita, Girlesteanu, etc.

Asistam acum la accentuarea procesului de diferentiere sociala a cnezilor din zonele de impact militar; daca cei ce se afirma pe plan militar sint rasplatiti prin donatii regale si intra in rindul nobilimii, ceilalti decad din vechile drepturi, ca urmare a ofensivei relatiilor de productie feudale sfirsind prin a fi asimilati taranimii libere, apoi celei iobage. Privilegiile de care se bucura cele opt districte banatene - Caransebes, Lugoj, Mehadia, Almaj, Ilidia, Birzava, Carasova, Comeat - atesta persistenta vechiului drept romanesc, numit in izvoarele timpului "jus valachicum", dar si evolutia lui spre forme clasice de manifestare. Printr-un efort militar continuu si generos, populatia romaneasca din partile estice si sudice ale regatului feudal al Ungariei si-a asigurat continuitatea in formele specifice de viata, contribuind totodata la stoparea ofensivei otomane in Europa.

In aceste secole, Tara Romaneasca si Moldova isi apara independenta statala, inlaturind pretentiile de suzeranitate ale marilor puteri crestine din jurul lor. Daca Moldova beneficiaza de mai multe decenii de liniste, Tara Romaneasca va fi confruntata de timpuriu cu grave primejdii, la inceput din partea Ungariei si mai apoi a turcilor otomani. Urcarea lui Mircea cel Batrin pe tronul Tarii Romanesti (1386-1418) corespunde pe plan extern cu perioada in care otomanii ajung la Dunare si incearca sa patrunda spre centrul Europei. Daca primele contacte sint semnalate inca din vremea lui Basarab I si Vladislav Vlaicu, perioada lui Mircea cel Batrin consfinteste inceputul luptelor de aparare duse de poporul roman impotriva primejdiei otomane in veacurile XIV-XVI. Mircea este primul domn roman care poarta batalii decisive pentru soarta tarii sale. Victoriile obtinute pe cimpul de lupta consolideaza pozitia internationala a tarii, iar criza interna otomana din anii 1402-1413 il ridica la rangul de arbitru a zonei balcanice. Disparitia lui duce la deteriorarea situatiei interne a Tarii Romanesti, prin aparitia celor doua partide boieresti: Danestii si Draculestii, in lupta pentru putere. Abia la mijlocul veacului, urmasii lui Mircea vor reusi sa redea tarii libertarea de actiune anterioara.

Situatia statelor si a formatiunilor politice statale din Peninsula Balcanica la mijlocul sec. XIV-lea este deosebit de complexa, actionind cu mare virulenta fortele centrifuge localnice. Formatiune politica de traditie Imperiul Bizantin este confruntat in interior cu grave probleme economice si mai ales sociale, iar in exterior nu poate respinge atacurile energice ale turcilor selgiucizi si otomani. Intr-un timp relativ scurt, acestia vor reusi sa cucereasca aproape toata partea asiatica a Bizantului. Actiunile tradatoare ale marii nobilimi bizantine limiteaza posibilitatea bazileilor de la Constantinopol de a riposta cu eficienta. Mai mult chiar, insisi bazileii dau dovada de o grava miopie politica, chemind trupele beilor otomani in Europa pentru a-i ajuta la stingerea unor razboaie civile sau rascoale populare. Mai tirziu, in perioadele de criza ale tinarului stat otoman, basileii depun eforturi notabile pentru consolidarea interna a acestuia, salvindu-l practic de la destramare. In acest fel isi semneaza propria pieire. Cele sapte asedii ale Constantinopolului intreprinse in timp de catre otomani, sfirsesc la 29 mai 1453 prin cucerirea acestuia si desfiintarea puterii imperiale bizantine pentru totodeauna.

In prima jumatate a secolului al XIV-lea, statele slave de pe cuprinsul Peninsulei Balcanice cunosc evolutii diferite. Taratul bulgar devine o mare putere zonala in vremea lui Alexandru, dar impartirea sa la 1364 intre Sisman si Sracimir constituie una dintre cele mai mari greseli politice ale timpului. Cei doi tari bulgari vor constitui o prada usoara pentru fortele otomane, iar Bulgaria va fi stearsa de pe harta Europei, la sfirsitul anului 1393 pentru o perioada de jumatate de mileniu.

Serbia lui Stefan Dusan se intinde pina la Marea Adriatica, Marea Egee si culmile sudice ale Balcanilor, dar necurmatele lupte cu bulgarii si bizantinii, moartea regelui si anarhia interna contribuie la prabusirea ei. Eforturile cneazului Lazar, pina la 1389, continuate de fiul sau Stefan Lazarevi, pina la 1426, nu pot impiedica subordonarea statului sirb fata de puterea otomana, desi cucerirea deplina a Serbiei va fi consemnata abia la 1459.

Statuletele grecesti, aflate sub influenta Bizantului sau a urmasilor latinilor din 1204, nu formeaza o unitate politica si sfirsesc rapid sub loviturile otomane. Cnezatele si jupinatele din Macedonia, Zeta si comunitatile albaneze se afla in faza constituirii unor state feudale, dar violenta presiunii exercitate de catre otomani le transforma in pasalicuri. Dupa o scurta perioada de ocupatie, poporul albanez incepe lupta de eliberare, care continua pina spre sfirsitul sec. al XV-lea. Formatiunile slave stabilite inca din sec. al VII-lea in nord-vestul Balcanilor au intrat in sfera preocuparilor Portii otomane odat    gice, modului de organizare dar si desfasurarii operatiunilor militare. Prima lupta cu urmariri mai importante se desfasoara in anul 1371 la Cirmen (Sirf Sindrughi) si este cistigata de otomani, care intreprind in anii urmatori pustiitoare expeditii de prada asupra Bulgariei sud-estice, Serbiei si Macedoniei. Repetate aceste incursiuni - realizate cu forte militare neregulate - sfirsesc prin a macina rezistentele crestine din zona. Ultimele doua decenii ale sec. al XIV-lea, marcheaza etapa actiunilor militare organizate de sultanii Murad I si Baiazid I pentru cucerirea Balcanilor. In 1382 sint cucerite cetatile Tirnovo si Sofia, in 1383 Seres, in 1385 se desfasoara campania victorioasa din nord-estul Bulgariei si Dobrogea. Numeroase lupte au loc in Pind, Macedonia si Albania. In acest context militar defavorabil crestinilor, victoria fortelor coalizate bulgaro-sirbo-bosniece de la Plonik, din anul 1387 nu are practic consecinte intrucit campania otomana din 1388, indreptata asupra Bulgariei si Dobrogei schimba configuratia politica a zonei.

Ultima incercare notabila de realizare a coeziunii crestine balcanice o constituie alianta statelor amenintate de turcii otomani, la 15 iunie 1389, la Kossovopolje, in Serbia. Urcarea pe tron a sultanului Baiazid I coincide cu aservirea partiala a Serbiei si inceputurile campaniilor de supunere a Bulgariei. Pina la 1402 despotul sirb ramine credincios turcilor si abia dupa disparitia lui Baiazid I revine la proiectele de alianta cu tarile crestine.

Cind otomanii ating linia Dunarii si se pregatesc s-o treaca, intimpina rezistenta dirza a poporului roman din arcul carpato-danubian. Pe mai bine de doua secole se intinde perioada luptelor antiotomane ale poporului roman; acestea vor fi singurele formatiuni politice sud-est europene care-si pastreaza formele specifice de viata si organizare statala.

Primul tinut romanesc care sufera impactul otoman este Dobrogea, intrucit incursiunile de prada ale turcilor selgiucizi din 1335, 1339-1340, conduse de Umurbeg din Aydin, si cele de dupa 1347, conduse de emir selgiucizi si otomani, au ales-o drept tinta preferata. Era perioada contactelor intimplatoare. Dupa anul 1385, cind otomanii ocupa malul bulgaresc al Dunarii si litoralul sudic al Marii Negre, au loc luptele decisive cu Dobrotici si Ivanco. Dupa disparitia acestora, Mircea cel Batrin intervine in Dobrogea si o alipeste Tarii Romanesti, consolidindu-i frontierele sud-estice.

Conflictele sporadice ale Tarii Romanesti si Banatului cu turcii otomani dateaza din vremea lui Basarab I si a urmasului sau, Vladislav-Vlaicu. Daca primele incursiuni ale turcilor au avut drept scop, doar jaful, in cea de-a doua etapa - luptele de linga Vidin - otomanii actioneaza ca forta de sprijin pe linga o putere crestina (pe linga Sisman de Tirnovo, care lupta impotriva fratelui sau Stracimir de Vidin).

Lupta de la Kossovopolje marcheaza cea de-a treia etapa a actiunilor otomanilor impotriva romanilor, si anume cucerirea liniei Dunarii. De acum inainte conflictele turco-romane si turco-maghiaro-romane intra in faza decisiva, actiunile militare urmarind un scop politic precis. Timp de un secol si jumatate, popoarele crestine de la Dunarea de jos si cea mijlocie s-au opus cu arma in mina avansarii otomanilor spre centrul Europei. Prin jertfele acestor popoare, Europa a putut sa-si continue nestinjenita dezvoltarea istorica.

Revenind la primele lupte dunarene, trebuie sa mentionam faptul ca in luna noiembrie 1389 trupele regale - in rindul carora luptau multi romani transilvaneni si banateni - au fost concentrate in Banat. De aici au trecut Dunarea in Serbia, angajind lupte cu trupe otomane si sirbesti in zona Branicevo. Cu acest prilej sint cucerite si citeva cetati din zona, dar venirea iernii opreste operatiunile militare. Intensificarea actiunilor otomane in 1390 in Serbia, Bulgaria si Bosnia atrage dupa sine si participarea replica a Tarii Romanesti si a Ungariei. Mircea cel Batrin il ajuta pe Sracimir de Vidin sa respinga trupele turcesti ce asediau cetatea Vidin.

Sigismund de Luxemburg, cu trupe concentrate in Banat, trece din nou Dunarea in Serbia si obtine succese militare fara a reusi sa opreasca inaintarea otomana. In toamna trupele banatene, aflate sub comanda banului de Severin, lupta din nou in Serbia impotriva turcilor si a aliatului lor, Stefan Lazarevi.

In anul 1391 se desfasoara prima incursiune otomana la nordul Dunarii, sub comanda lui Firuz-bei, respinsa de domnul muntean Mircea cel Batrin. In cursul anului 1392 se desfasoara lupte pe linia Dunarii banatene, in mai multe etape: primele in ianuarie-februarie si urmatoarele in iunie-iulie. In acest interval regele traverseaza fluviul in tinutul Branievo, unde se intilneste cu trupele conduse de sultanul Baiazid I. Din motive necunoscute, sultanul refuza lupta si se retrage asa incit actiunile lui Sigismund de Luxemburg se desfasoara aproape nestinjenite. Campania lui Baiazid I din Bulgaria anului 1393 duce la transformarea taratului de Tirnovo in provincie musulmana. In acelasi an, sultanul incepe actiunea de organizare temeinica a noilor sale provincii europene, concomitent cu colonizarea timariotilor anatolieni in aceasta parte, care se va numi - pentru cinci veacuri - Rumelia. Sint organizate cu acest prilej si corpurile de armata de tipul achingiilor si azapilor, al caror singur cistig este prada adunata din teritoriile dusmane. Bazele lor de plecare sint stabilite in Grecia si Bulgaria, iar mai tirziu chiar pe malul sudic al Dunarii. Prima actiune crestina indreptata impotriva acestor corpuri de oaste, extrem de primejdioase, este intreprinsa de Mircea cel Batrin in anul 1393, reusind sa spulbere achingii din Karnobat (Bulgaria).

Intre anii 1391 si 1393 Banatul este tinta mai multor incursiuni otomane de prada, ultima, cea din 1394, anuntind reluarea ofensivei otomane pe Dunare. Victoria trupelor muntene la Rovine indeparteaza pentru moment pericolul din Tara Romaneasca, confruntata cu disensiuni interne generate de aparitia a doua fractiuni boieresti. La 7 martie 1395, Mircea cel Batrin si Sigismund de Luxemburg semneaza la Brasov tratatul de alianta intre tarile lor, consemnind in fapt incheierea procesului de apropiere a fortelor crestine nord-dunarene. Expeditia comuna din 1395 in Tara Romaneasca marcheaza debutul acestei colaborari militare.

O noua incursiune otomana este infrinta in centrul Banatului la mijlocul lunii septembrie. Dar incercarea Europei de a infringe puterea din ce in ce mai amenintatoare a Semilunei esueaza lamentabil in anul 1396, pe platoul din fata cetatii Nicopole. Dupa aceasta data continua sa se semnaleze alte lupte in Tara Romaneasca si in Banat. In acelasi timp cad toate cetatile bulgaresti de pe Dunare, iar taratul de la Vidin devine provincie otomana. Noua incercare a lui Baiazid din 1397 de a supune Tara Romaneasca se izbeste de rezistenta domnului muntean.

In acelasi an se desfasoara la Timisoara lucrarile dietei regatului Ungariei, care stabileste introducerea serviciului militar obligatoriu si alocarea unor importante sume de bani pentru organizarea sistemului defensiv dunarean. Elementul de maxima insemnatate l-a constituit largirea cadrului de participare la luptele antiotomane. Popoarele sint direct interesate in sprijinirea acestui efort, sporind substantial gradul de eficacitate al trupelor regale.

Conflictele din anii urmatori sint de mai mica amploare, datorita concentrarii fortelor otomane impotriva hanului turcoman al Persiei, Timur Lenk. Ca urmare, intre anii 1398 si 1402, asistam doar la actiuni de prada ale beilor dunareni, respinse in cea mai mare parte de fortele muntene si banatene. Mentinerea aliantei dintre Tara Romaneasca si Ungaria asigura stabilitatea politica si militara a zonei Dunarii. Infringerea lui Baiazid I la Ankara (1402) marcheaza inceputul crizei politice a statului otoman (1402-1413). In aceasta perioada se fac si primele incercari de apropiere ale Serbiei de Ungaria si Tara Romaneasca, iar acordurile incheiate cu acestea, in anii 1404 si 1406, consolideaza alianta crestina dunareana.

Rolul politic preponderent jucat de Mircea cel Batrin in anii crizei politice otomane se materializeaza in sprijinirea mai multor pretendenti la tron, ca Musa sau Mustafa, concomitent cu sustinerea miscarilor bedreddiniste si a celor taranesti din Rumelia, domnul muntean asigurindu-si astfel rolul de arbitru al situatiei din Europa sud-estica. Urcarea pe tron a sultanului Mahomed I (1413-1421) consolideaza situatia politica si militara a statului otoman si readuce in ofensiva fortele Semilunei. Prin campanii energice si tratative diplomatice favorabile, sultanul isi plaseaza fortele pe linia Dunarii. Aflat la sfirsitul unei lungi domnii, Mircea cel Batrin are de infruntat o noua campanie otomana, in urma careia este obligat la plata unui tribut.

Despotul sirb Stefan Lazarevi oscileaza intre cele doua forte, in timp ce turcii reusesc sa-si creeze solide baze de atac pina in nord-vestul Balcanilor. Instabilitatea politica a Tarii Romanesti in timpul lui Mihail I (1418-1420) si a domniilor alternative ale lui Dan al II-lea si Radu Praznaglava (1420-1431) este o consecinta a luptelor dintre cele doua partide boieresti: Danestii si Draculestii, care slabesc mult capacitatea defensiva a tarii. Sint necesare eforturi conjugate din partea lui Dan al II-lea si a lui Sigismund de Luxemburg pentru a redresa situatia. Desi beneficiaza de comandanti priceputi, regele Ungariei se vede pina la urma nevoit sa se multumeasca cu succese minore, in comparatie cu ceea ce putea sa realizeze. Victoriile militare obtinute vor apartine mai ales trupelor si comandantilor, si mai putin regelui. Infringerea de la Golubac (1428) marcheaza esecul politicii orientale a lui Sigismund de Luxemburg, care este nevoit sa se limiteze, de acum inainte, la defensiva stricta pe linia Dunarii. Doar aparitia lui Iancu de Hunedoara va schimba soarta conflictelor turco-crestine de la Dunare, iar victoriile sale oferind Europei liniste timp de aproape un secol. Luptele desfasurate pe Dunare in primele decenii ale secolului al XV-lea constituie prologul acestor mari inclestari.

CAPITOLUL II

INCEPUT DE DRUM

Descendent al familiei de nobili Scolari, ale carei domenii fusesera insa pierdute de catre acestia in decursul timpului, Fillippo s-a nascut in anul 1369, cind in apusul Europei regele Carol al V-lea (1364-1380) din dinastia Valois relua ofensiva franceza impotriva Angliei. Daca in privinta anului venirii pe lume a lui Fillippo Scolari, cele mentionate de biograful sau, erudit al carui nume nu ni s-a transmis, sint certe, in stabilirea locului nasterii lui Fillippo nu sint indeajuns de clare. Anonimul biograf face trimitere la localitatea Antelia¹, din vecinatatea Florentei, dar spre deosebire de acesta un alt izvor desemneaza ca loc de nastere a viitorului condontier oraselul Tizzano. Iaccopo Bracciolinii² si Domenico Mellini³ pledeaza tot pentru Tizzano, ambii facind si precizarea expresa ca respectiva localitate era situata doar la sase mile distanta de centrul de resedinta a Toscanei, "orasul florilor" de pe riul Arno.

In ceea ce priveste sorgintea, mai indepartata in ani, a familiei Scolari-lor, e de admis ca aceasta a fost una din ramurile renumitei familii Buondelmonti⁴, al carei membrii jucasera rolul principal in luptele politico-sociale purtate de catre ghibelini (seniori feudali grupati intr-o partida care acorda sprijin imparatilor romano-germani in diferendumul acestora cu papalitatea) si guelfi (alianta a negustorilor si mestesugarilor in sprijinul scaunului pontifical roman). Se admite, pe temeiul marturiilor documentare, ca pe la anul 1135, familia princiara De Saluzzo isi stabileste resedinta in cetatea florentina, detinind in perimetrul administrativ al acesteia mai multe terenuri agricole si citeva locuri intarite. Intre acestea din urma intiietatea o detinuse castelul Monte Buoni, fortareata a carei denumire se suprapune pe vechiul nume al familiei stapinitoare, pina intr-atit incit il inlocuieste definitiv cu acela de Buondelmonti, apelativ sub care familia este consemnata in istoria florentina. Unitatea acestei stirpe nobiliare toscane ia sfirsit in anul 1215, cind se savirseste din viata cel mai reprezentativ membru al sau, Buondelmonte Buondelmonti. Din motivatii de ordin politic, la care e de adaugat, se presupune, rivalitatile generate de vizarea locului de "cap al familiei" ramas "vacant" prin moartea lui Buondelmonti, unii dintre urmasii acestuia se vor orienta catre partida ghibelinilor, iar altii se vor alatura guelfilor. Astfel, s-au infruntat membrii aceluiasi neam al Buondelmontilor, circa un secol si jumatate, fiecare din cele doua ramuri adverse inregistrind succese sau suferind infringeri dupa cum evoluase conflictul guelfo-ghibelin. Scollarii, cei ce ii sprijinisera pe ghibelini, odata cu infringerea partidei nobiliare de orientare antipapala, in anul 1267, isi vad naruite sperantele si in acelasi timp, pierd majoritatea posesiunilor. Lucrurile s-au precipitat in anii ce au urmat, datorita intensificarii presiunilor de ordin politic si a sanctiunilor economice exercitate asupra partidei pro-germane, culminind cu exilarea din Florenta, in 1280, a principalilor exponenti ghibelini apartinind familiilor Uberti si Buondelmonti. Cei alungati din Florenta s-au stabilit in Latium, intr-un perimetru cuprins intre Civitavecchia si Roma, fiind obligati sa vietuiasca intr-un tinut aflat sub nemijlocita jurisdictie a inaltului pontif care, foarte probabil, ii tine sub o stricta supraveghere. De remarcat amanuntul ca unul dintre cei cinci exilati apartinatori familiei Buondelmonti se numea "Scolaro di meser Sinibaldo". Cu toate ca biografii lui Fillippo Scolari nu fac nici o trimitere la eventualitatea ca prin acest personaj sa se fi efectuat tranzitia de la numele de Buondelmonti la cel de Scolari, presupunem ca acel Scolaro ar fi determinat trecerea de la vechiul la noul nume. Conform obiceiului acelor timpuri, urmasilor unei persoane nu li se spun    oada de reabilitare sociala si de reviriment economic. In anul 1355, imparatul Carol al IV-lea de Luxemburg (1347-1378) se adresase Signoriei florentine in sensul de a schimba atitudinea acesteia fata de cei ce au adus cindva servicii familiei regale. In urma inaltei interventii imparatesti Scolari-lor li s-a restituit o parte din posesiunile confiscate anterior, familia redobindind si un loc elevat in viata cetatii de pe Arno. O parte dintre "Scolari" se orienteaza spre activitati negustoresti iar alti membri ai acestei familii imbratiseaza cariera militara, ambele "indeletniciri" oferind, deopotriva, sanse de sporire a avutiei. Pentru cei ce "optasera" in favorul negustoriei, comertul orasului Florenta era prosper, marfurile manufacturilor florentine avind deosebita cautare in intregul bazin maritim mediteraneano-pontic⁶, mai cu seama stofele si produsele de marochinarie. Cit priveste succesele celor ce se indeletniceau cu "meseria armelor", necurmatele neintelegeri dintre principii italieni, adesea degenerate in razboaie locale, ofereau posibilitati "de afirmare" celor ce isi riscau viata in batalii ai caror combatanti erau bine renumerati de catre marii seniori.

Unul dintre acei Scolari "militari" fusese si tatal lui Fillippo pe numele de botez, Stefanoj? Singurul reper cronologic al vietii acestuia din urma este data mortii, anul 1406 sau 1407. Sfirsitul si-l aflase in Ungaria, in capitala acesteia la Buda, in imprejurari ramase necunoscute. Cit priveste virsta pe care a putut sa o aiba la data decesului Stefano Scolari e posibil a fi dedusa prin urmatorul rationament: Fillippo se nascuse in anul 1369, ceea ce admite presupunerea ca tatal copilului putea avea 19-20 ani, deci Stefano s-a nascut cu putin anterior anului 1350, iar la moarte e admisa virsta aproximativa de 55-60 de ani, Windecke, cronicarul oficial al regelui Sigismund de Luxemburg, spune ca Fillippo era fiul unui cizmar florentin⁸, afirmatia pare mai degraba o denigrare decit o realitate. In orice caz, Stefano, desi nu joaca un rol politic sau militar deosebit in istoria Florentei din vremea sa, totusi n-a apartinut tagmei mestesugarilor.

Mama lui Filippo, pe nume Antonia, despre care se cunosc doar lucruri foarte sumare, a mai avut un fiu, Matteo. Pippo, apelativul care va fi cunoscut Filippo Scolari contemporanilor si urmasilor, se datoreste in primul rind mamei sale, dar este in acelasi timp si diminutivul tipic italian pentru prenumele de Filippo⁹.

Primele notiuni de gramatica le va dobindi tinarul Pippo de la unul dintre preotii angajati in acest scop de catre mama sa; va fi initiat mai apoi in matematica si, auxiliara acesteia, contabilitatea, vizindu-se implicarea tinarului Filippo intr-o activitate comerciala. Aceste studii le-a urmat pina la virsta de 13 ani, cind se poate spune ca detinea deja cunostinte de contabilitate, anuntindu-se un viitor om de afaceri prin usurinta cu care opera in conturile bancare.

Calea pe care a urmat-o Pippo intre virsta de 13 si 18 ani a generat destule comentarii, datorita lipsei de claritate a izvoarelor. Inainte de a parasi orasul si casa-i natala, a lucrat cu certitudine citva timp ca practicant intr-una din numeroasele pravalii sau banci florentine. Promitatoarele rezultate in domeniu explica si intentia familiei de a-i completa cunostintele si practica in materie de negot si operatiuni financiare, de a-l trimite in afara Italiei.

Cronicarul anonim afirma ca la 13 ani Pippo a fost incredintat de catre parinti, unor negustori care mergeau cu marfurile lor in Germania¹⁰. Tinarul Scolari i-ar fi cucerit pe noii sai protectori si initiatori in meserie prin sprinteneala mintii, corectitudine si infatisare, devenind ucenicul cel mai simpatizat. Apoi, nevoiti sa plece in Flandra, respectivii negustori l-ar fi incredintat pe tinarul florentin arhiepiscopului de Trever, la care il va gasi mai tirziu regele Sigismund de Luxemburg. De acum incolo, consemnarile cronicarului anonim concorda cu relatarile celorlalti biografi ai lui Pippo Scolari.

Desi apare in scrierea unui contemporan, aceasta calatorie in compania negustorilor este singulara in ansamblul marturiilor despre primii ani ai tineretii lui Filippo. Faptul ca, dupa insusi recunoasterea autorului ei, cronica are lacune mari in descrierea vietii si faptelor lui Pippo, ne impune sa o reconsideram critic. Trebuie sa admitem strecurarea confuziei nu numai intre Germania si Ungaria, ci si dintre arhiepiscopul de Trever (Trier) si cel de Esztergom. Ne mai ingaduim sa punem sub semn de intrebare si faptul ca Filippo ar fi fost la frageda virsta de 13 ani in momentul in care a inceput calatoria sa in afara peninsulei italice. Se pare ca admiterea faptului ca tinarul Scolari nu trecuse de 13 ani, situatie acceptata in genere de biografii acestuia nu reprezinta in realitate decit un mod comod de a infatisa lucrurile, dar comitindu-se o abatere de la adevar. Argumentele care indreptatesc marirea cu citiva ani a cifrei initiale privind virsta frageda a copilului Filippo parasind cetatea de pe Arno sint sugerate de rapiditatea cu care Pippo isi parasise atit companionii in ale negustoriei cit si pe arhiepiscopul de Esztergom, punindu-se in slujba regelui Sigismund. Aceste grabnice mutatii in ierarhia sociala denota o oarecare independenta personala a personajului in cauza, atitudine total nefireasca la un copil de numai 13 ani. E de admis, dupa aprecierea noastra, ca o atare hotarire personala a trece de la un protector la altul este potrivita unui tinar de 17-18 ani, nicidecum unui nevirstnic care nici n-a iesit din copilarie. Cunoscindu-se cu exactitate ca trezorierul regal, frate al arhiepiscopului, cel care mijlocise trecerea lui Pippo in serviciile inaltului prelat, detinuse functia trezoreriatului incepind din anul 1387, parasirea Italiei de catre tinarul Scolari trebuie situata cel mai devreme in anul 1385. Relatia dintre rege si Pippo avusese loc la curtea arhiepiscopala din Esztergom, unde Sigismund se afla pentru a obtine mijloace financiare necesare echiparii unei armate de cavalerie, destinate sa apere hotarul dunarean de atacurile otomane.¹¹

Contactele ostilor sultanului cu tinuturile nord-dunarene reliefeaza cu pregnanta faptul ca primele incursiuni de prada efectuate in Tarile Romane si in Ungaria se desfasurasera intr-o perioada cuprinsa intre anii 1389 si 1392. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, este nevoit sa-si indrepte privirile spre paza liniei Dunarii, mai ales ca dupa 1389 Serbia a cazut sub otomani. Raidurile turcesti asupra Banatului, Voivodinei si teritoriului panonic debutau in acest interval de timp din Bulgaria sud-dunareana, traversau fluviul pe la Portile de Fier si prin culoarul Cerna-Timis patrundeau in adincul tinuturilor ghiaurilor. Prezenta regelui la Esztergom, cel mai devreme in anul 1391 si cel mai tirziu in anul 1394¹², se datoreaza celor doua campanii, antiotomane si antisirbesti, din anii 1391-1392 desfasurate sub comanda sa in Serbia dunareana; acestea au relevat necesitatea crearii unui corp permanent si mobil de armata pe Dunare. Intr-un asemenea context, sustinem ideea prezentei lui Filippo Scolari in regatul Ungariei la o virsta ceva mai mare de 13 ani, asa cum am opinat mai sus. Acceptind aceasta concluzie, evenimentele ulterioare sosirii sale in Buda se desfasoara cronologic, anulind fantezia biografilor, carora o perioada "alba" de 5-8 ani se pare ca nu le spunea nimic.

Concret, faptele in urma carora Filippo Scolari a ajuns in Ungaria au avut desfasurarea de mai jos:

Aparitia in negotul orasului medieval Buda a florentinului Lucca della Pecchia si implicit, a casei sale de comert, n-a fost deloc intimplatoare: dimpotriva, era o fireasca consecinta a intensei influente a oraselor italice asupra regatului Ungariei care reprezenta o excelenta piata de desfacere a produselor mestesugaresti din Peninsula Italiana. Reintors in Florenta dintr-una din calatoriile de afaceri din Ungaria, puternicul comerciant Lucca accepta sa il ia cu sine pe fiul cel mai mic al familiei Scolari, Fillippo. Odata ajuns in centrul urban de pe Dunarea mijlocie, stimulat de situatia financiara infloritoare si largul credit de care se bucurase compania comerciala a protectorului sau, Pippo depune un zel deosebit in noua sa meserie, dind dovezi de reale aptitudini in rezolvarea chestiunilor de contabilitate. Astfel, in scurta vreme el a ajuns omul de incredere al negustorului si se parea a fi predestinat unei cariere comerciale stralucite.

Cu ocazia incheierii unor tranzactii legate de aprovizionarea curti regale, trezorierul regelui Sigismund, Nicolae Kanizsai, (atestat documentar intre anii 1388-1398), ramine impresionat de calitatile tinarului si doreste neaparat sa-l ia in slujba sa¹³. Straduintele pe linga Pecchia sfirsesc prin a-l indupleca si, ca urmare, Pippo paraseste colonia florentina. Insa in final, Pippo n-a intrat in slujba celui care il solicitase, ci in suita arhiepiscopului de Esztergom, Ioan Kanizsai, fratele trezorierului. De atunci, de la admiterea lui Pippo in slujba inaltului cleric, timpul petrecut de junele Scolari la Esztergom si apoi la Buda este in general bine cunoscut.

Fapta in urma careia veneticul italian isi schimbase statutul de slujitor in acela de protejat al arhiepiscopului s-a petrecut pe la anul 1390. Prezentarea unei balante financiare negative de catre functionarii cancelariei episcopale a stirnit in inaltul personaj bisericesc banuiala ca ar fi inselat, fara ca el sa aiba capacitatea de a dovedi prin acte necinstea subalternilor sai. In cursul unei dintre altercatiile dintre arhiepiscop si administrator, Pippo Scolari, care era ocazional de fata la penibila scena, se amesteca in discutii si il acuza de rea credinta pe diriguitorul averilor episcopale. Arhiepiscopul, surprins de indrazneala tinarului italian, ii cere acestuia sa dovedeasca faptele de necinste. Dupa o atenta verificare a conturilor reuseste sa prezinte dovezile inselaciunii¹⁴; credinta dovedita cu atita competenta il face pe arhiepiscop sa vegheze cu mai multa atentie asupra viitorului acestui florentin, si, ca urmare, Pippo devine adminstratorul domeniilor si a veniturilor arhiepiscopale. Multumit de serviciul adus, in urma caruia isi redresase situatia financiara, arhiepiscopul ii incredinteaza administrarea domeniului propriu, Simontornya, importanta cetate cu multe posesiuni in jur. Acest lucru arunca o lumina noua asupra relatiilor dintre cei doi, intrucit cetatea era posesiunea comuna a fratilor Kanizsai; ca urmare, Pippo este direct implicat si in administrarea proprietatilor funciare ale familiei respective.

Evident ca surprinzatoarea perspicacitate a tinarului florentin, prin care acesta putuse face marturia inselaciunii pusa la cale de functionari necinstiti ai arhiepiscopului, ii crease lui Fillippo o binemeritata popularitate. O seama de persoane din anturajul inaltului cleric se interesasesa de acest istet slujbas, cautind sa il cunoasca personal. Nu este deloc exclusa posibilitatea ca in acea vreme sa fi fost prezentat si importantului senior feudal Andrei de Ozora, viitorul socru al lui Pippo Scolari, fara sa existe indicii ca ar fi putut sa o cunoasca si pe Barbara, fiica marelui proprietar din Ozora.

La Esztergom, Filippo, a avut prilejul sa il cunoasca si pe regele Sigismund - aproximativ in intervalul lunilor mai-iunie ale anului 1394 - pe cind suveranul si arhiepiscopul discutau despre organizarea militara a zonei¹⁵. S-a ajuns la stabilirea unui plan de actiune a carui punere in aplicare necesita mari sume de bani ce urmau sa fie repartizate, dupa necesitati, diverselor compartimente ale armatei care se crea. Nici regele, nici arhiepiscopul, nu puteau efectua calculele in toata complexitatea detaliilor si spre rezolvarea impasului in care se aflau cautau o persoana capabila sa efectueze asemenea operatiuni matematice. Desi izvoarele literare privind viata lui Pippo Scolari afirma ca acesta intrase intimplator in atentia arhiepiscopului Kanizsai, pe cind tinarul italian asista la masa de dimineata a regelui, propunindu-i lui Sigismund sa ii incredinteze lui Filippo efectuarea dificilelor calcule, apreciem ca inaltul prelat se gindise din vreme la credinciosul sau slujbas. E verosimil ca scena cu participarea lui Filippo la masa regeasca sa fi fost pusa deliberat la cale de catre Kanizsai, incit suveranului sa i se para alegerea florentinului o simpla intimplare, nicidecum o acceptare a parerii arhiepiscopului ale carui idei erau mai presus decit ale monarhului. Chemat in fata lui Sigismund, tinarul florentin estimeaza cu precizie si rapiditate, suma necesara inzestrarii si intretinerii acestui corp de armata. Mai mult decit atit, Filippo reuseste sa ofere solutii care sa scada cheltuielile sub prevederile initiale. Promptitudinea efectuarii complicatelor calcule atrage nu numai laudele celor prezenti, ci si simpatia regelui.

Dorind sa aiba in juru‑i oameni capabili si loiali, Sigismund de Luxemburg il ia in serviciul sau. Faptul era in deplina concordanta cu scopul regalitatii de a slabi pozitiile detinute la curte de catre nobilimea arpadiana si angevina, conservatoare si retrograda. Filippo Scolari a debutat in slujba regelui ca om de finante, a devenit apoi comitele minelor de aur si argint ale regatului, a indeplinit functia de comite in aproape zece comitate, remarcindu-se in acelasi timp ca un diplomat si un militar de exceptie. Aceasta trecere de la o functie la alta nu s-a facut in detrimentul calitatii serviciilor prestate, desi a detinut in marea majoritate a cazurilor, concomitent mai multe functii. Tocmai deosebita sa capacitate de a indeplini cu succes mai multe atributii deodata l-a ridicat deasupra celorlalti curteni contemporani.

Considerindu-i sosirea la curtea regala in primii ani din ultima decada a sec. al XIV-lea, ascensiunea sa a durat aproximativ un deceniu, data dupa care Filippo devenise unul dintre principalii sfetnici ai regelui. Lipsesc insa consemnarile privitoare la aceasta perioada.

O opinie singulara apreciaza data primelor contacte ale tinarului florentin cu turcii inca din anul 1395, plasindu-l     ash afirmatia ca Pippo ar fi participat la aceasta campanie ramine plauzibila.

Ancorarea lui Scolari in problemele financiare ale curtii lui Sigismund nu putea sa nu-l implice in pregatirea si desfasurarea cruciadei din 1396, in care fortele Occidentului au dat penultima batalie impotriva turcilor otomani.

Avindu-se in vedere rolul sau in activitatile financiare, acela de om de finante - stiuta fiind importanta mijloacelor banesti in organizarea oricarei campanii militare - e verosimil ca Filippo Scolari sa fi participat la lucrarile Dietei regatului din anul 1397, for politic ce a avut loc in cetatea Timisoarei. Dar ceea ce este pe deplin sigur¹⁷, Pippo Scolari a luat parte la interventia militara regala, din vara anului 1398, expeditie indreptata impotriva despotului sirb Stefan Lazarevi (1389-1427), vasal al turcilor otomani.

Tot in acest timp, delimitat intre a doua jumatate a anului 1397 si primele trei-patru luni ale anului urmator, avusese loc in viata lui Filippo evenimentul prin care se lega definitiv de aceasta parte a Peninsulei Balcanice, si anume casatoria sa cu Barbara, fiica lui Andrei de Ozora. Data exacta a actului marital nu a putut fi stabilit, din cauza lipsei documentelor. Un jalon cronologic exista totusi intr-un act de danie emis la 25 mai 1398. Sigismund de Luxemburg, prin acel act de cancelarie doneaza lui Scolari si sotiei sale 3/4 din posesiunea Ozora, in urma mortii lui Andrei¹⁸. Cea de-a patra parte a feudei ii revine lui Nicolae, fiul defunctului. Apoi, la 7 iunie, acelasi an, regele ii cere conventului bisericii din Szekszard sa-l introduca pe "Piponis Gallici fili Stephani de Scolari de Florencia" in partile posesiunilor sale¹⁹. Aceste hrisoave de danie reprezinta cele mai vechi mentiuni documentare referitoare la Filippo Scolari. De la acest simplu Pippo "Galul" (italianul) fiul lui Stefano de Scolari pina la epitetele cu care va fi insotit numele sau este inca o cale lunga. In data de 25 iunie 1398, conventul anunta introducerea lui Pippo si a Barbarei in posesia mosiilor primite.

Ascensiunea ierarhica a lui Filippo Scolari a continuat, la 5 noiembrie 1399 fiind amintit in calitate de comite a urbarariilor din Kremnica²⁰, functie detinuta inca din prima parte a aceluiasi an si care ii confera o pozitie privilegiata in cadrul administratiei si finantelor regale.

Alaturi de regiunea aurifero-argintifera transilvana, muntii Slovaciei cu centru minier Kremnica constituise unica sursa de metale nobile din regatul Ungariei. Din aceste motive, regii iau masuri drastice pentru pastrarea respectivelor zacaminte - monopol al coroanei - aducatoare de venituri insemnate: incredintarea unei asemenea surse de venituri florentinului Scolari in anul 1399, confirma in mod evident pozitia pe care o detinuse pe linga curtea regala.

Tot din anul 1399, din ziua de 5 noiembrie dateaza alte doua documente²¹ care, in afara mentionatei functii, confera posesorului insemnate privilegii: primul confirma dreptul de a tine tirg saptaminal la Ozora, in ziua de joi a fiecarei saptamini, iar al doilea ii acorda dreptul sabiei - jus gladii - asupra supusilor care traiau pe domeniile sale. Privilegiile de mai sus il situeaza pe Scolari in rindul nobilimii mijlocii, ca rasplata pentru inaltele sale servicii.

Din anul 1400 exista inca doua stiri referitoare la Filippo Scolari, ambele de natura familiala²²: Prima se referea la prezenta lui Matteo Scolari, linga fratele sau. Acest de-al doilea Scolari era in calitate de coproprietar al tuturor posesiunilor lui Filippo; cel de-al doilea act consemneaza inchiderea procesului pentru mostenire purtat intre Nicolae de Ozora si Scolari. De fapt procesul se desfasoara intre Barbara, fiica lui Nicolae, alta decit sotia lui Scolari, si Pippo, pentru acel "jus quartalium" - sfertul filial - acordat fiicelor de catre legislatia feudala. In schimbul sumei de 400 florini aur, aceasta renunta la partea ei si astfel Ozora apartine in intregime lui Filippo, Matteo si Barbara Scolari.

Evenimentele militare ale anului 1400 implica aproape toate fortele armatei lui Sigismund in lunile ianuarie-martie in Bosnia si Slavonia, pentru combaterea noilor incursiuni de prada turcesti; mai apoi, in vara, pentru apararea frontierelor sudice si in iarna, impotriva markgrafului de Moravia. Cu certitudine, Pippo participa la unele dintre aceste actiuni, in fruntea luptatorilor adunati de pe domeniile sale.

O noua Incursiune turceasca in anul 1401 este zdrobita de catre Mircea cel Batrin (1386-1418), domnul Tarii Romanesti. Din acel an dateaza si primele - doua la numar - documente care-l arata pe tinarul florentin ca detinator al uneia dintre cele mai importante functii economice ale regatului: comite al camarii sarii regale.

Primul dintre aceste docomente, emis la 21 ianuarie 1401²³, in Bratislava, de regele Sigismund de Luxemburg si care mentioneaza: ". relacio Piponis comitis camararum salium regalium". Acest "relacio Piponis" va insoti de acum inainte zeci si zeci de documente regale emise intre anii 1401-1426, de la cele mai simple la cele mai importante si ample actiuni; Pippo mediaza diverse afaceri, procese, donatii, etc., devenind astfel omul de incredere al regelui intr-un sir intreg de probleme si domenii.

Celalalt document care-l atesta in noua sa functie este emis la 1 februarie²⁴ tot la Bratislava. Obtinem astfel o alta confirmare a faptului ca proaspatul demnitar regal isi insoteste suveranul aproape in toate calatoriile acestuia.

Vechile nemultumiri ale nobilimii angevine fata de politica dusa de Sigismund de Luxemburg duc din nou la o serie de tulburari interne²⁵. Ridicarea unei noi nobilimi si a strainilor in functii de conducere precum si politica imprudenta a regelui fata de papa Bonifaciu al IX-lea (1389-1404) au indepartat de tron atit vechea nobilime cit si clerul. Papa solicitase clerului din regat sa ridice multimile impotriva regelui Sigismund; acest ordin se conjuga cu complotul nobilier care, in linii mari urmarea inlocuirea regelui Sigismund de Luxemburg cu Ladislau de Neapole, fiul lui Carol al III-lea cel Mic (1385-1386). Si astfel, regatul este aruncat intr-un nou razboi civil. Participarea lui Fillipo Scolari la evenimentele anilor 1401-1403 marcheaza etapa consolidarii pozitiilor sale si a deplinei afirmari. Evenimentele desfasurate in acesti ani se impletesc strins cu actiunile lui Pippo in favoarea lui Sigismund de Luxemburg. Cum era de asteptat, ascensiunea rapida a florentinului Scolari a creat nemultumiri in rindul marilor magnati autohtoni, dar intrigile acestora vizind inlaturarea intrusului, desi nu o data au ajuns la urechile regelui, nu sint luate in seama. Pare foarte posibil ca Pippo sa-si fi creat un sistem propriu de informare, pentru a nu cadea victima adversarilor.

La 28 aprilie 1401 fortele militare ale nobilimii rasculate se apropiau de Buda, apoi de castelul regal pe care pun stapinire. Capii rascoalei intra in sala tronului unde se refugiase regele cu insotitorii sai. In fruntea conjuratilor se afla palatinul Dietrich Bebek, voievozii Transilvaniei Nicolae Csky si Nicolae Marczali, marele vistiernic Stefan Debri, comitele secuilor George Csky, arhiepiscopul de Esztergom, Ioan Kanizsai si cel de Kalocsa Ioan Szepesi, episcopii Luca de Oradea, Ioan Laki de Srem, Stefan Upor de Alba Iulia, s.a. Intentia lor era de a-l prinde si detrona pe Sigismund de Luxemburg. In incaierarea ce se produce, datorita impulsivitatii regelui, care il loveste cu pumnalul pe primul dintre conjuratii din imediata sa apropiere, viata ii este in pericol. Rezistenta celor apropiati prelungeste lupta salvind in cele din urma viata suveranului. Luat prizonier, Sigismund este inchis in castelul Siklos, apartinind fratilor Gara, loc in care ramine aproape sase luni. Scapa abia in toamna, cistigindu-i de partea sa pe cei doi frati. Scolari, care se lupta cu arma in mina alaturi de Sigismund, este salvat datorita protectiei oferite de fostul sau stapin, arhiepiscopul de Esztergom. Ramine citeva luni prizonier pe domeniile acestuia, apoi se reintoarce la Ozora, unde pregateste trupe in sprijinul regelui Sigismund, detronat.

Iesit din captivitate, Sigismund pleaca la sfirsitul lunii august 1401 in Stiria, pe domeniile familiei Cilli. Mai apoi, se indreapta spre Cehia, unde spera in ajutorul fratelui sa, regele Wenzel (Vaclav al IV-lea al Cehiei) (1378-1419). In vara anului 1402 Sigismund se logodeste cu Barbara de Cilli, cistigind importantul sprijin al magnatului, iar o luna mai tirziu, in august 1402, incheie un acord cu cei trei arhiduci austrieci: Albrecht, Wilhelm si Ernst privitor la succesiunea la tronul Ungariei. Cu ajutoare cehe, austriece si cele oferite de Cilli, poate reincepe lupta pentru tronul regal. Pe tot parcursul anului 1402 si partial 1403, lupta impotriva markgrafului morav, Jbst.

La recomandarea curtii papale, Angelo Acciaiuoli, legatul apostolic pentru regatele Ungariei, Poloniei, Cehiei si pentru Tara Romaneasca, se mentine de partea rasculatilor, intarind astfel starea de confuzie din regat. Candidatura lui Ladislau de Neapole la tron este sprijinita si de papalitate. In luna ianuarie 1403, conducatorii rascoalei se aduna la Oradea, in catedrala romano-catolica si jura pe mormintul regelui Ladislau cel Sfint sa-l inscauneze ca rege al Ungariei pe Ladislau de Neapole. Delegatiile nobiliare sosite din Italia ii cer acestuia sa debarce in Dalmatia, pentru a le impulsiona lupta. Pe de alta parte, lipsa prelungita din tara a lui Sigismund de Luxemburg favorizeaza aceasta stare de lucruri.

Planurile operationale ale rebelilor prevad actiuni combinate ale trupelor comandate pe Dunare de Kanizsai si Banffy, in sud-vest de Bebek si Debri, iar in Transilvania si Banat de Csky si Marczali. Evenimentele decisive sint declansate in primavara anului 1403, atunci cind Sigismund de Luxemburg, speriat de amploarea pregatirilor militare adverse, incheie armistitiu cu magnatul morav si se intoarce spre Ungaria. De partea sa actioneaza Nicolae si Ioan Gara, Hermann Cilli, Stibor de Stiboricz, Petru Pereny, Filippo Scolari si altii.

Intr-o perioada cuprinsa intre cea de-a doua jumatate a anului 1402 si primavara anului 1403, Scolari rascoala comitatele vestice ale Ungariei, inlatura partida adversa si pregateste contigente armate credincioase lui Sigismund. Cu o trupa de circa sase sute de calareti, el reuseste in primavara lui 1403 sa elibereze citeva cetati si orase importante din aceste comitate. Cresterea continua a numarului ostenilor ii permite sa intreprinda actiuni decisive in comitatele din imprejurimi, cea mai cunoscuta fiind cucerirea cetatii Veszprm din mina arhiepiscopului de aici²⁶. In urma victoriilor sale si ale celorlalti partizani ai lui Sigismund de Luxemburg, comitatele dintre Dunare, Balaton si Austria au trecut de partea suveranului legitim.

Cert este faptul ca Pippo continua sa-si insoteasca suveranul si dupa incheierea actiunilor militare, chiar si la Viena, capitala ducatului de Austria, cu ai caror arhiduci, Sigismund se va inrudi.

La 9 iulie 1403 Ladislau de Neapole debarca la Zara (Zadar) pe litoralul dalmatian al Adriaticii, sprijinit de trupele italiene, fiind intimpinat atit de catre nobilii locali cit si de cei trimisi de rasculatii din Ungaria. S-a incoronat la Split (Spalato) ca rege al Ungariei in ziua de 5 august al aceluiasi an. Isi trimite trupele prin Dalmatia si Bosnia spre Buda, dar el ramine pe loc, neuitind patania tatalui sau, Carol ce Mic de Durazzo, care s-a aventurat pina in capitala, unde a domnit doar doi ani, sfirsind prin a fi asasinat.

Trupele fidele lui Sigismund, grupate in partea nordica a regatului au fost puse sub comanda lui Nicolae Gara si obtin citeva victorii. Recuceresc, printre altele, orasele Komarom, Szekesfehervr, Visegrad, revin chiar la Buda si inainteaza spre sud-vest, unde se aflau ostile adverse. Scolari a participat la aceste batalii, atit in centrul regatului cit si in Bosnia si in Croatia, pina catre sfirsitul anului 1403.

Biografii lui Filippo Scolari consemneaza rolul decisiv al florentinului exagerind fireste; in fruntea armatei regale se indreapta impotriva trupelor napolitane comandate de senesalul de Neapole, care chipurile, aflind aceasta veste, nu a indraznit sa primeasca lupta²⁷. Aceleasi surse cronicaresti mentioneaza cruzimea de care dau dovada trupele regale fata de rebeli, precum si incercarile acestora de a obtine iertarea lui Sigismund prin intermediul lui Pippo, a carui influenta asupra suveranului era binecunoscuta. In fapt, Pippo era doar unul dintre comandati coptat in statul major al acestei armate; comanda suprema apartinea insa lui Nicolae Gara. Uneori, Pippo a putut actiona si independent, pe perioade mai scurte sau mai lungi.

Infringerea nobililor rasculati pe majoritatea cimpurilor de batalie, nefiind decisiva, il determina pe Sigismund de Luxemburg sa recurga la diplomatie, emitind la 8 octombrie 1403, decretul de amnistie generala. Un rol important in adoptarea acestei decizii pare sa-i fi revenit lui Pippo, a carui interventie in favoarea iertarii celor rasculati e certa: greu de spus insa daca a fost rugat de catre acestia sau a actionat conform previziunilor sale politice, speculind momentul dat. Oricum, desi batuti, rasculatii continua luptele aproape inca un an in Dalmatia si Croatia, unde fortele napolitane beneficiaza de sprijinul unei mari parti din nobilimea localnica.

In tinuturile romanesti, in Transilvania si Banat, fortele locale s-au impartit si ele in tabere opuse. Voievozii Transilvaniei, Nicolae Marczali si Nicolae Csky, au trecut de partea suveranului incoronat la Split. Ori, cei doi fiind, pina la anul 1402 si comiti de Timis, este normal ca si in Banat sa intilnim aceleasi manifestari ostile lui Sigismund. In plus, actiunea lor urmarea slabirea legaturilor dintre Transilvania si coroana, in vederea redobindirii independentei sau macar a largii autonomii a voievodului Ladislau. Prezenta celor doi voievozi in preajma Timisoarei, in primavara anului 1403, trebuie pusa in legatura cu declansarea luptelor pe intreg cuprinsul regatului. Dintre banatenii trecuti de parte    razboiului civil. S-au pastrat citeva documente emise de rege prin acelasi "relacio Piponis" care-i certifica atit prezenta cit si importanta actiunilor din acele luni. Intre 26 octombrie oi 8 noiembrie amindoi sint la Szkesfehrvr, atestasi ca atare de 14 documente²⁹, prin care rasplatesc diversi participanti la luptele din vara si rezolva probleme economice, financiare, politice chiar, generate de revenirea la normal a regatului. Pentru Filippo si fratele sau urmau vremuri bune, suveranul rasplatindu-le fidelitatea.

La 8 noiembrie Sigismund doneaza lui Filippo si lui Matteo Scolari posesiunile Szokol si Endred, din comitatul Tolna, pentru merite fata de persoana regala³⁰, faptele concrete vor fi amintite in cuprinsul unor documente ceva mai tirziu si ele definesc rolul benefic al celor doi frati. Sigismund de Luxemburg recunoaste serviciile credincioase prestate de Pippo in acest timp, in care aproape toti magnatii si preotii localnici au trecut de partea lui Ladislau de Neapole. Actele de cancelarie reliefeaza fidelitatea nestramutata a lui Scolari, care a ramas pe linga Sigismund si l-a sustinut cu toate mijloacele sale materiale si umane. Dintre actiuni, regele mentioneaza cucerirea si mentinerea cetatii Veszprem - un timp indelungat - pe seama sa si inlaturarea tuturor incercarilor de a o recuceri; Pippo participa alaturi de slujitorii sai la pacificarea mai multor comitate razvratite, pe care le aduce de partea suveranului legitim. Sfaturile intelepte ale lui Scolari au fost bine primite de catre rege, inclusiv mediatia acestuia pentru amnistia generala. Toate aceste detalii constituiesc marturia directa a rolului diplomatic jucat de Pippo in aplanarea conflictului dintre cele doua tabere, intotdeauna insa in favoarea suveranului sau.

Drept rasplata pentru devotamentul sau poate fi interpretata si participarea lui Filippo Scolari la lucrarile dietei regale desfasurate in februarie 1404 la Buda, loc si timp in care Sigismund de Luxemburg confirma amnistia anuntata in octombrie anul trecut, ca prima masura pentru consolidarea situatiei regatului. Confruntat din nou cu primejdii externe, suveranul cauta, de asemenea, inlaturarea conflinctului cu Moravia, generat de pretentii teritoriale si de hegemonie, precum si oprirea noilor incursiuni de prada ale turcilor otomani. La rezolvarea ambelor probleme participa cu succes si Filippo Scolari, care intrase acum in perioada deplinei sale maturitati si ascensiuni sociale. Prin acordarea, probabil pe la finele anului 1404, a titlului de "comite de Timis" viata acestui controversat personaj, originar din Florenta, se va lega si mai strins de tinutul banatean.

NOTE CAPITOLUL AL II-LEA

Cronicarul anonim, La vita di meser Filippo Scolari, in A.S.I., p. 151. Polidori, editorul acestei cronici o considera a fi scrisa in deceniul al IV-lea al sec. al XV-lea, pe baza informatiilor din curpinsul ei care arata ca Sigismund de Luxemburg traia inca la data scrierii cronicii; cf. Filippo Polidori, Due vite di Filippo Scolari, in A.S.I., p. 119-127.

Jacopo Bracciolini, Vita di Messer Fillippo Scolari citadino fiorentino per sopranome chiamato Spano, composta e fata da Jacopo di messer Poggio, e di latina in fiorentina tradotta da Bastiano Fortini, in A.S.I., p. 163-184.

Domenico Mellini, Vita di Filippo Scolari volgaramente chiamato Pippo Spano, Firenze, 1570; p. 12; Idem, Appendice alla vita di Filippo Scolari Firenze, 1606.

Afirmatie intilnita la Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 163; Domenico Mellini, op. cit., p. 11-12; Wenczel Gusztv, Ozorai Pip, magyar trtnelmi jellemrajz Zsigmond kirly korbl, Pesta, 1863, p. 7; G. Canestrini, Discorso sopra alcune relazioni della Republica Fiorentina col Re d'Ungheria e con Filippo Scolari, in A.S.I., p. 185-215.

G. Canestrini, op. cit., p. 186. Curzio Ugurgieri della Berardegna, Avventuriei alla conquista di feudi e di corone (1356-1429), parte seconda: Filippo degli Scolari fiorentino, detto Pippo Spano, condottiero, statista, pioniere della cultura rinascimentale in Ungheria, Florenta, 1963, p. 119-245; la pag. 119 aduce urmatoarele completari: in jurul anului 1080 o ramura a familiei Buondelmonti incepe sa poarte numele de Scolari, in 1150 apare un Scolajo si in 1250 un altul. G. Canestrini, op. cit., p. 185 indica la 1280 un Scolaro di messer Sinibaldo care este contemporan deci cu cel din 1250 amintit de Curzio Ugurgieri; nu stim daca cei doi sint o singura persoana sau doua persoane complet diferite. In cazul in care este vorba despre o singura persoana atunci arborele genealogic al familiei poate fi completat cu inca 3-4 generatii.

Tinem sa multumim pe aceasta cale dr. Enrico Stumpo de la Archivio di Stato din Milano, prin a carui amabilitate si colegialitate am avut posibilitatea de a consulta lucrarea lui Curzio Ugurgieri, de un real folos in problemele italiene ale vietii si activitatii lui Filippo Scolari.

Pozitie explicata pe larg de G. Canestrini, op. cit., p. 187-192 si Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 123.

Probabil var cu Lippi si Nardo, nepotii acelui Giovanni; este insa sigur descendentul acelui Scolajo (Scolari) din anul 1267. Detalii vezi la cap. III.

Eberhard Windecke, Denkwrdigkeiten zur Geschichte des Zeitalters Sigmunds, editie de W. Altmann, Berlin, 1895, cap. XXVII; o alta editie Historia vitae imperatoris Sigismundi, editie von Hagen, Leipzig, 1886.

Primul care-l aminteste astfel este cronicarul anonim, op. cit., p. 151. Agostino Sagredo, Nota apologetica intorno a Pippo Spano, in A.S.I., p. 129-130 mentioneaza ca Pipo (Pipus) este nume de origine latina. Tot el constata derivarea lui Pipo (sau Pippo) din Flilppo. Sub numele de Pipo de Ozora Themesiensis et Camararum salium regalium Comes va apare Filippo Scolari in documentele oficiale ale regatului. In istoriografia maghiara este cunoscut drept Ozorai Pipo (Pipo de Ozora), iar in cea italiana, romana si sirba drept Pipo sau Pippo Spano. Pentru lucrarea de fata am adoptat termenul de Pippo, considerind ca respecta corect derivatia din cuvintul Filippo.

Cronicarul anonim, op. cit., p. 152; Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 124 solutioneaza dilema in modul cel mai simplu: le unifica si astfel in drumul sau spre Ungaria, Lucca della Pecchia face impreuna cu Pippo o scurta escala in Germania. Rezolvarea este destul de facila si nu poate servi scopului propus.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 165 si Domenico Mellini, op. cit., p. 16

Rth Kroly, A magyar kirlyok hadjratai, utazsi s tartzkodsi helyei, Gyr, 1861, p. 96; completarea lucrarii publicata la Gyr in 1866 sub titlul A magyar kirlyok s Erdlyi fejedelmek hadjrati, utazsi s tartzkodsi helyei; vom cita in continuarea doar p. 96/89, prima cifra reprezentind pagina editiei din 1861, iar urmatoarea a celei din 1866.

Idem, p. 99/92.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 164; Domenico Mellini, op. cit., p. 14.

Cronicatul anonim, op. cit., p. 152-153.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 165; Domenico Mellini, op. cit., p. 16; Curzio Ugurcieri, op. cit., p. 142 sustine ca momentul s-a produs in 1389.

Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 146.

Stanoje Stanojevic, Pipo Spano. Prilog srpskog istorij pocetkom XV veka Belgrad, 1901, p. 6 considera ca luptele s-au desfasurat intre anii 1397-1398, Rth K., op. cit., p. 103/96 indica participarea trupelor regale la aceste lupte in intervalul lunilor iunie-august 1398.

Wenczel G., Okmnytr, Ozorai Pip trtnethez, in Trtneti Tr, Budapesta, 1884, p. 5-6, ceea ce inseamna ca Andrei de Ozora a murit inainte de anul 1398.

Ibidem.

Idem, p. 6-7.

Idem, p. 7.

Idem, p. 9.

Mlyusz Elemr, Zsigmondkori oklevltr, vol. II/1, Budapesta, 1958, p. 98, doc. nr. 831.

Idem, p. 101-102, doc. nr. 805, pentru detalii vezi cap. VII.

Pentru cadrul general al razboiului civil Homan Bilint, Gli Algioini di Napoli in Ungheria, Roma, 1938; Schnherr Gyula, Npolyi Lszl trnkvetelsnek klfldi vonatkozsai, in E T T K, vol. XVII, fasc. 4, Budapesta, 1889; G. Cutulo, Durazzi Lszl npolyi kirly, in Szzadok, Budapesta, 1923; pentru participarea transilvanenilor vezi si Konrad G. Gndisch, Siebenbrgen und der Aufruhr von 1403 gegen Sigismund von Luxemburg, in R R H, tome XV, no. 3, Bucuresti, 1976, p. 399-420.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 168; Domenico Mellini, op. cit., p. 25 Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 160 aminteste lupta pe riul Raab cistigata si ea de trupele comandate de Pippo, care devine astfel un comandant experimentat.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 168; Domenico Mellini, op. cit.,, p. 25.

Ortvay, op. cit.,, p. 331; idem, p. 334, localitatea se afla in comitatul Cenad; Pesty, Krass, III, p. 242-244.

Mlyusz Elemr, op. cit., II/1, p. 312-317

Wenczel G., Okmnytr, p. 10.

CAPITOLUL III

COMITELE DE TIMIS

Reconstituirea pozitiei politice interne a lui Sigismund de Luxemburg s-a produs intr-un moment in care Peninsula Balcanica se afla oarecum eliberata de presiunea armata a turcilor otomani, stiut fiind ca sultanul Baiazid I Ildirim (Fulgerul) (1389-1402) angajase grosul ostirilor sale in razboiul din Asia, purtat impotriva mongolilor in fruntea carora se afla hanul Timur Lenk (Tamerlan) (1370-1405). Cu toate ca in batalia de la Angora (Ankara), din data de 22 iulie 1402 sultanul infrant ramine captiv al invingatorului Timur, in Rumeli hisar (partea europeana romana = rumeli a imperiului otoman) au ramas suficiente trupe turcesti. Fara o autoritate suprema, pasalele si beii din aria balcanica instaurasera in sudul Dunarii o politica militara a bunului lor plac, dedindu-se la felurite incursiuni de prada indreptate asupra tinuturilor locuite de "ghiauri" (necredinciosi). Sint frecvente mai ales patrunderea trupelor de achingii (formatii de calareti a caror existenta era asigurata din prada de razboi), ale caror raiduri pustiau tinuturi intregi. O asemenea patrundere cu scopuri de jaf si luare de robi crestini le fusese facilitata turcilor otomani de tulburarile armate declansate in vederea inlocuirii de pe tron a lui Sigismund de Luxemburg cu Ladislau de Neapole. In aceasta situatie politica-militara confuza, pe la finele verii anului 1403, trupe turcesti devastasera Bosnia. Regele Sigismund de Luxemburg nu poate antrena in lupte armata sa, dar formeaza totusi o aripa de contraatac a carei comanda o incredinteaza lui Pippo Scolari¹. Acesta se implica in urmarirea scingiilor, care s-au retras din Bosnia pierzind citeva batalii locale. Este pentru prima oara cind lui Pippo Scolari i s-a incredintat comanda unor forte militare antrenate intr-un conflict militar antiotoman. Victoria obtinuta, chiar daca nu s-a soldat decit cu alungarea trupelor turce dincolo de hotarul Bosniei, fara a fi urmata de eliberari de teritorii crestine aflate sub stapinirea otomana, ii aduce lui Scolari titulatura de "cavaler aurat" precum si incredintarea misiunii de a pazi hotarul de regatului spre Serbia si zona Dunarii². Legaturile stabilite cu despotul sirb Lazarevi nu pot fi amicale, in ciuda unor afirmatii, intrucit acesta participa, alaturi de turci, la expeditia din Bosnia. Intre anii 1389 si 1403 Stefan Lazarevi a actionat ca un aliat fidel al turcilor, influentind sfirsitul bataliei de la Nicopole (1396). In plus, pretentiile de suzeranitate ale Ungariei au mentinut Serbia departe de o alianta cu aceasta. Abia in situatia tulbure creata in teritoriile otomane dupa disparitia lui Baiazid I, Serbia gaseste prilejul realipirii la tabara crestina. Respingerea trupelor turcesti l-a facut pe Lazarevi sa vada cu claritate intarirea puterii lui Sigismund si sa inceapa demersurile in vederea apropierii de Ungaria. Afirmatia unor istorici sirbi, potrivit careia acest fapt s-ar fi petrecut in anul 1403, nu poate fi acceptata decit eventual pentru ultimele luni ale anului³. Este o certitudine participarea lui Filippo Scolari la tratativele dintre cele doua tari, desfasurate in iarna 1403-1404, precum si rolul sau de mediator in depasirea punctelor divergente⁴. Dupa citiva ani de incertitudini, primavara anului 1404 este fructoasa pentru Sigismund de Luxemburg: Serbia accepta vasalitatea, iar exemplu acesteia a fost urmat si de regele Ostoja al Bosniei; acesta va fi insa inlaturat de Hervoje, ducele de Split (Spalato) care-l inscauneaza pe Stefan Tvrtko I (1353-1391) cel ce se incoronase in anul 1377 rege al Bosniei si Serbiei.

Aceeasi perioada de timp s-a caracterizat printr-o serie de atacuri comune asupra Serbiei, Bosniei, Tarii Romanesti si Ungariei, incursiuni pe care Sigismund le detaliaza intr-o scrisoare adresata regelui F    t devastate si regiuni dintre Sava si Drava, cunoscuta sub denumirea de Srem (sau Sirmium). Contraatacurile sustinute ale trupelor regale determina grabirea retragerii otomanilor. In momentul declansarii atacurilor turcesti, despotul Serbiei, Stefan Lazarevi, era deja vasal Ungariei (primind in 1403 Belgradul) si participa la lupte in aceasta calitate; astfel trebuie inteles si afirmatiile istoricilor sirbi citati mai inainte.

Filippo Scolari este prezent la bataliile din primavara anului 1404 in rindul trupelor regale. Daca a luat parte la campania din Tara Romaneasca sau numai la luptele din sudul Ungariei nu putem sti datorita laconismului izvoarelor literare.

Pe parcursul acestei perioade de razboi a anului 1403 nu apare cu titlul de comite de Timis, documentele certificind alti titulari ai functiei⁶.

Marturiile nu prea exacte ale biografilor, situeaza desemnarea sa in functia de comite de Timis in doua momente diferite si distantate in timp unul de celalalt. Primul dintre izvoarele citate face trimitere la momentul reintoarcerii regelui Sigismund spre Ungaria, in vara anului 1403⁷. In cursul acestui drum, cu prilejul unui popas la Viena, regele l-ar fi chemat la sine pe Pippo si i-ar fi daruit castelul Timisorii precum si numele de Spano(Ispan), adica de comite al acestui tinut. Faptul relatat este imposibil sa fi fost real, pentru ca la acea data sint atestati alti detinatori ai respectivei functii, si mai mult, in intervalul de timp vizat nu este amintita prin nici o marturie scrisa prezenta lui Sigismund de Luxemburg la Viena.

Cel de-al doilea moment invocat pentru aceasta pretinsa numire urmeaza bataliei victorioare impotriva turcilor din toamna anului 1403, sau din primavara anului 1404⁸, regele incredintindu-i si paza hotarelor dunarene. Aceasta paza putea fi indeplinita doar avind in subordine comitatele banatene; intrepatrunderea misiunilor amintite este vizibila si ca urmare ele trebuie incredintate impreuna unui singur om. Dar acest moment nu este nicidecum cel amintit pina acum.

Filippo Scolari participa din vara pina in toamna (1404) la campania morava a regelui. Prin mijlocirea sa regele rasplateste la 12 august 1404 cu posesiuni pe unul dintre credinciosi sai⁹; nici aici Pippo nu este atestat cu functia de comite de Timis.

Iata insa ca la 12 noiembrie 1404 apare ca vicecomite de Timis George Parvus (cel Mic)¹⁰, care nu detinuse pina acum aceasta functie; ea trebuie deci pusa in directa legatura cu schimbarea comitelui. In acest context, numirea lui Filippo Scolari trebuie situata in intervalul septembrie-noiembrie 1404, dupa terminarea campaniei morave. Motivele care au determinat alegerea sa trebuie cautata in accentuarea presiunii otomane pe Dunare si in necesitatea unirii tuturor fortelor crestine din zona pentru respingerea acestora. Bazindu-se pe certele calitati militare si diplomatice dovedite de Scolari ca si pe fidelitatea recunoscuta a acestuia fata de rege, Sigismund de Luxemburg ii incredinteaza noua functie. Daca in privinta datei numirii in scaunul de comite exista doua prezumtii, in legatura cu noua sa functie nu se cunosc aproape deloc atributiile proaspatului comite din acel sfirsit de an 1404. Documentele nu atesta daca a fost doar comite de Timis sau a indeplinit inca de la data numirii si functia de comite in celelalte comitate banatene. Stiut fiind faptul ca Scolari a avut sub control linia Dunarii pe traseul cuprins intre Belgrad si Severin, pare firesc ca autoritatea sa-i fi fost extinsa asupra Cuvinului, Carasului si Timisului. Daca mai precizam ca este in mod repetat atestat in documente drept comite de Cuvin, Caras, Cenad, Arad, etc., consideram anul 1404 ca debut in functia de comite al intregului Banat.

Cel mai vechi act de cancelarie in care Scolari apare in noua sa calitatea comitatensa dateaza de la ingemanarea anilor 1404-1405 si se refera la reconfirmarea dreptului sau de judecata asupra raufacatorilor prinsi pe posesiunile sale¹¹, este o urmare directa a ordonantei regale referitoare la reinoirea tuturor privilegiilor din cuprinsul regatului ca urmare a pierderii vechilor sigilii. Alaturi de alti nobili, Pippo se prezinta in fata regelui la sfirsitul lunii decembrie 1404 si obtine reconfirmarea unor vechi privilegii. Acesta este deci primul document cunoscut care-l atesta pe Filippo drept mare diriguitor al Banatului, functie in care se distinge prin sirul luptelor purtate cu turcii otomani.

Cronologia interventiilor militare sub comanda lui Filippo Scolari impotriva otomanilor in calitatea sa de comite de Timis nu poate oferi indicii certe asupra numarului real al conflictelor. Autorii indica intre 18 si 24 lupte¹², insa doar zece dintre acestea pot fi precizate in timp. Sintem in fata unei situatii, generale de fapt, pentru aceasta perioada de inceput a conflictelor militare intre turcii otomani si popoarele nord-dunarene, in care doar analiza atenta a stirilor ajunse pina la noi si coroborarea lor cu unele amanunte izolate mai poate sa lumineze unele aspecte.

Unul dintre izvoarele literare se refera la intiia campanie antiotomana condusa de catre noul comite de Timis, aceea din anul 1405. Interventia militara banateana fusese in buna parte determinata de situatia confuza creata in sudul Dunarii de o ridicare la lupta a bulgarilor, in anul anterior, (1404), rascoala condusa de catre Constantin si Frujin, miscare ce cuprinse zona Provadiei. Totodata, Imperiul Otoman nu isi revenise pe deplin dupa disparitia lui Baiazid I, mai multi urmasi disputindu-si tronul sultanal, printre care emirii din Edirne (Adrianopol) Suleiman si Anatolia, Mehmed Celebi. In decursul acelui interegn, prelungit pina in anul 1413 ostile turcesti din aria sud-est europeana devenisera suficient de vulnerabile.

Teritoriul desfasurarii operatiunilor armate condusa de Pippo Spano era zona Dunarii banatene si sirbesti, inclusiv zona cetatii Golubac. Nu pot fi aproximate nici timpul si nici durata luptelor, dupa cum nu sint cunoscute nici efectivele angrenate in lupta. Din studierea desfasurarii conflictelor militare de granita in acesti ani, reiese ca numarul ostenilor nu depaseste cifra de zece mii de oameni.

Cauza acestei expeditii in sudul fluviului trebuie cautata in incursiunile anuale de prada ale achingiilor in nordul Dunarii. Pare probabil ca noul atac al acestora in 1405, sa se fi desfasurat asupra Serbiei dunarene si, eventual, a Banatului. In virtutea recentului tratat de alianta dintre Ungaria si Serbia, Sigismund este obligat sa trimita ajutor militar vasalului sau, despotul Lazarevi. In consecinta, comitele de Timis, cel mai apropiat comandant militar din zona beligeranta, vine in ajutorul vasalului lui Sigismund.

La 15 aprilie 1405 incep la Buda lucrarile dietei regale, una dintre cele mai importante, prin masurile adoptate. Decretul emis la 17 mai certifica masurile adoptate de dieta cu referire la politica economica si obligatiile iobagilor. Apare acum statuata obligativitatea oraselor de a se inconjura cu ziduri¹³, masura luata ca urmare a frecventei incursiunilor otomane. Pippo Spano, participind la lucrarile dietei, intorcindu-se apoi in Banat, initiase transpunerea in practica unele dintre aceste prevederi¹⁴.

In luna mai incep pregatirile de razboi impotriva Bosniei, unde rivalitatile politice si religioase dintre dinasti locali ca Hrvoje, Ostoja, Sandalj Hranic sau Stefan Tvrtko faciliteaza amestecul extern.

Urmarind sa isi mentina sau chiar sa-si extinda controlul asupra situatiei din zona, Sigismund de Luxemburg pregateste trupele regatului pentru o interventie militara. Acestea intra in Bosnia prin trei parti: prin Ozora (a nu se confunda cu localitatea similara din comitatul Tolna), pe valea Unnei si pe hotarul cu Slavonia si Croatia. Declansarea luptelor fusese motivata de alianta lui Hrvoje cu Venetia, Raguza si Neapole. Succesele militare se conturasera greu, abia spre toamna au fost cucerite citeva importante cetati bosniece ca Biha, Srebernik, Uzora si Dobor.

Participarea comitelui si trupelor banatene la luptele din Bosnia nu depaseste realizarile generale ale trupelor regale. In fruntea banderiului sau, Pippo inainteaza, asediaza si cucereste diferite localitati, fara ca victoriile sale sa influenteze pozitiv mersul razboiului.

Cea de-a doua parte a anului 1405 este deosebit de bogata in evenimente pentru comitele de Timis. Asistam la emiterea unui sir intreg de documente cu prilejul congregatiilor comitatense care certifica integrarea lui Pippo Spano in problemele zonei banatene.

Venit in Banat la sfirsitul anului 1404, Pippo a reusit sa cunoasca intr-un timp relativ scurt regiunea, iar hotaririle adoptate in toamna anului 1405 certifica aceste fapte. Este interesant de urmarit, concomitent, si atestarea sa in functiile de comite al diferitelor comitate sudice, in special banatene si invecinata cu acesta. Dar aparitiile sale documentare in functia de comite de Arad, Zarand, Cenad, Caras, Cuvin, Csongrad, etc, sint destul de putin numeroase si generate, in cea mai mare parte, doar de evenimente in desfasurarea carora comitele intervine direct. In mod obisnuit, Filippo Scolari semneaza doar cu titlul de comite de Timis si al camarii sarii regale.

Reintors in Banat, in vara lui 1405, comitele este prezent la 30 iunie linga cetatea Semlac. De aici se adreseaza vicecomitilor sai de Timis, solicitindu-le rezolvarea unei neintelegeri survenite intre citiva nobili din comitat¹⁵; consideram ca este vorba despre un prolog epistolar al initiativelor administrative de mare amploare initiate de catre Filippo in Banat in toamna anului 1405, masuri care sint anuntate si vor fi aplicate cu prilejul congregatiilor comitatelor banatene.

In prezenta comitelui, la 22 iulie incep lucrarile congregatiei comitatului Caras¹⁶, care se desfasoara in aer liber (ca mai toate aceste adunari) linga cetatea Semlacul Mare. (Lucrarile unei congregatii dureaza in mod obisnuit intre 1-2 saptamini si aici se rezolva cele mai multe dintre problemele curente).

Comitele se antreneaza in partea a doua a anului 1405 in conducerea mai multor adunari comitatense: in 24 august ia parte la intrunirile congregatiei comitatului Timis¹⁷, iar in decada secunda a lunii septembrie la Cenad impunea adunarii comitatense stabilirea unor aspre sanctiuni pentru cei ce se faceau vinovati de incalcarea posesiunilor si jefuirea acestora, incercare de a se opune anarhiei feudalilor locali.

Urmeaza la scurta vreme lucrarile congregatiei comitatului Arad. Pentru modul de desfasurare si natura hotaririlor adoptate la aceste congregatii comitatense, sint semnificative documentele care consemneaza deciziile lui Pippo Spano. Pe 1 octombrie comitele confirma sosirea unui trimis al curtii regale in persoana lui Iacob, fiul voievodului (nu se stie daca acesta este fiul vreunuia dintre voievozii Transilvaniei sau un urmas al vreunui voievod roman din zona); la 4 octombrie se adreseaza juzilor din comitatul Bodrog in favoarea unuia dintre familiarii sai, Pelbart de Varda; peste numai o zi la 5 octombrie rezolva solicitarea fiilor lui Posa de Zer, legata de fuga unor iobagi din Seceani; peste 3 zile, la solicitatea acelorasi nobili, decide intr-o pricina de atragere a iobagilor pe posesiunile acestora pe cele ale altui nobil¹⁸.

In afara acestor probleme curente de administratie, Pippo Spano are de comunicat comitatelor banatene noile planuri regale, data desfasurarii campaniilor si a contributiei Banatului la aceste concentrari militare.

Spre sfirsitul lunii octombreie 1405, comitele Pippo este din nou in Caras, mai precis la Varadia (Er-somlyo) pentru intarirea sistemului defensiv banatean, anuntind scutirea regala de dari a lui Benedict de Iersig.

Numarul mare de documente pastrate despre activitatea de comite a lui Filippo Scolari, mai mare decit a oricarui alt comite banatean, reflecta rolul deosebit pe care l-a avut in comitatele banatene. Nu trebuie uitat nici un moment ca Pippo nu era localnic si nici nu isi avea majoritatea posesiunilor in acest comitat. Participarea sa activa la solutionarea diverselor probleme ale vietii economice, sociale, politice, militare, culturale, releva spiritul de dreptate si temenicia actului juridic emanat din partea comitelui.

Fuga iobagilor de pe o posesiune pe alta reprezinta un fenomen de masa, mai ales dupa perioade mai tulburi - cum a fost si cea de la inceputul secolului - desi regele Sigismund de Luxemburg reinoieste chiar in anul 1405 dreptul de libera stramutare a acestora dupa plata obligatiilor catre stapinul feudal; piedicile puse de nobilime ingreuneaza aplicarea unitara a acestui decret. Un astfel de caz este ilustrat de documente in primavara anului 1405, cind unul din iobagii lui Petru, fiul lui Posa de Zer, fuge pe posesiunile lui Stefan de Remetea; proprietarul il reclama, beneficiind si de o imputernicire din partea comitelui de Timis²⁰. Fenomen de masa, fuga iobagilor il determina pe Pippo sa priveasca si sa aprecieze in mod personal, in unele cazuri, prevederile decretului regal, asa cum face in 1405. Pippo Spano le interizice castelanilor de Carasova sa-i aduca inapoi oe iobagii fugiti inainte de 1404 de pe posesiunile regale pe cele ale nobilului Stefan de Remetea²¹, considerind ca reluarea unor diferendumuri deja trecute si intrate pe un anume fagas de stabilitate se dovedea daunatoare.

Donatiile regale il favorizeaza pe comitele de Timis: trei documente regale din ianuarie 1406 ii aduc in stapinire mai multe zeci de sate si citeva orase²². In acest fel, el devine unul dintre cei mai mari beneficiari ai gratiei regale, intrind in rindul marilor posesori funciari, alaturindu-se ligii Gara-Cilli. La 4 ianuarie primeste dreptul de patronat asupra bisericilor aflate pe propriile posesiuni²³ faptul ca atare fiind o recunoastere a grijii sale pentru reconstructia si infrumusetarea lacasurilor de cult, a preocuparilor sale culturale.

Talentul diplomatic al florentinului Scolari este folosit de catre rege de mai multe ori in acel an. Primul prilej este oferit de discutiile cu Bizantul, referitoare la inchegarea unui plan comun de lupta antiotomana. Discutii asemanatoare se desfasoara in timpul verii si cu despotul Stefan Lazarevi. Locul acestor tratative a fost c    r celor doua state si de mentinerea a atmosferei propice a discutiilor. Un astfel de talent diplomatic la inceputul unui veac framintat, reprezinta se poate cel mai pretios sprijin pentru impulsivul Sigismund de Luxemburg.

Pippo Spano era prezent in continuare in Banat si in lunile mai-iunie un document referitor la judecarea unei pricini cauzata de rapirile de animale²⁴, atestindu-l la acel proces pe comitele de Timis. Actul respectiv apare ca deosebit de semnificativ intrucit autorul si beneficiarul raptului nu fusese altul decit Stefan de Remetea, bunul prieten al comitelui. Cu toate acestea, Scolari nu pregeta sa-i ceara acestuia respectarea legalitatii si restituirea animalelor rapite.

Functia de comite al camarii regale a sarii ii prilejuieste lui Pippo citeva drumuri in orasele Transilvaniei. Prim atestate a unei asemenea calatorii dateaza din august 1406. Hotaririle luate de catre comite priveau indeosebi modalitatile de transport a sarii pe Somesuri si Tisa spre centrul Europei²⁵.

Prezenta comitelui si a contingentelor banatene la luptele desfasurate in vara-toamna acestui an este remarcata mai ales la asediul cetatii "Babouch"²⁶ din Bosnia. Alaturi de Pippo sint consemnate trei steaguri (banderii) alcatuite din nobili, osteni si familiari de-ai sai, cu care reuseste sa pastreze cetatea in ciuda contraatacurilor repetate ale dusmanilor. La aceasta campanie participa si trupele despotului sirb, fara ca sporirea efectivelor regale sa decida in favoarea lor soarta razboiului. Regele Tvrtko ramine pe mai departe aliat al turcilor si a republicilor adriatice.

In toamna aceluiasi an, 1406, se ajunge la o intelegere intre Mircea cel Batrin si Stefan Lazarevi, despre care se poate banui ca ar fi fost mediata prin intermediul comitelui de Timis²⁷. Antecedentele diplomatice ale lui Filippo Scolari, functia sa de comite si vecinatatea cu ambii domnitori, permit avansarea unei ipoteze referitoare la o actiune de apropiere intre ei, cu atit mai mult cu cit Ungaria, Tara Romaneasca si Serbia doreau realizarea unirii fortelor dunarene crestine in lupta antiotomana.

Daca mijlocirea realizarii aliantei dintre Mircea-voda si despotul Lazarevi este ipotetica, apare certa contributia comitelui de Timis la stingerea neintelegerilor dintre Tara Romaneasca si Ungaria, nepotriviri de vederi politice generate de acelasi vechi pretentii de suzeranitate ungara asupra sud-estului european. Intelegerea intervenita a fost poate cel mai important act politic din acel timp, intrucit alianta celor doua state permitea refacerea unitatii de actiune si intrajutorarea militara reciproca inceputa in 1395 cu acordul de la Brasov si intrerupta dupa Nicopole a tarilor crestine dunarene in conditiile adincirii crizei interne a Imperiului otoman.

Apropierea de Ungaria se situeaza la inceputul politicii de arbitru a lui Mircea in probleme otomane, in momentul in care emirii anatolieni isi trimisera mesagerii la domnul Tarii Romanesti pentru a-l cistiga de partea lor in lupta pentru tronul sultanului. Atacurile pustiitoare ale trupelor de achingii la nordul Dunarii reprezentasera si in vremea interegnului sultanilor o primejdie care nu poate fi neglijata, iar inlaturarea acelor focare de razboi putea fi facuta cu mai multa usurinta prin coordonarea expeditiilor militare crestine.

Intrevederea a fost solicititata de catre domnul Tarii Romanesti cu intentia de a sonda parerea regelui si a-l obliga la definirea politicii sale orientale. Ofensiva se dovedea singura alternativa pentru inlaturarea presiunii otomane de pe linia Dunarii, dar spre a fi eficienta, se impunea unirea fortelor statelor amenintate de turci. La aceste tratative, desfasurate la Severin, in ultima saptamina a lunii noiembreie si prima din decembrie 1406, Mircea a avansat chiar planul concret al unor cuceriri teritoriale in Balcani in folosul regelui Sigismund. Venind la masa discutiilor cu acest argument, domnul muntean s-a dovedit inca o data un mare diplomat, cunoscute fiind vechile pretentii teritoriale ale coroanei ungare, solutia prezentata a fost acceptata fara rezerve. Astfel, alianta politica si militara dintre Tara Romaneasca si Ungaria constituie o garantie ferma pentru viitoarele actiuni militare antiotomane.

Desi Filippo Scolari a fost mijlocitorul acestor tratative si unul dintre principalii sfetnici ai regelui, activitatea sa concreta ramine in umbra. Se poate face totusi o apreciere globala a opiniilor sale despre colaborarea celor doua state. Insusi aderenta lui Sigismund la planurile lui Mircea cel Batrin este o consecinta a sfaturilor realiste ale comitetului, confruntat din plin in ultimii ani cu primejdia otomana, cunoscator avizat al situatiei politice si militare din zona Dunarii. Putem remarca consensul opiniilor domnului muntean si ale comitelui de Timis, apropiere rezultata din experienta comuna de lupta. Ca urmare, comitele influenteaza decisiv si pozitiv parerile lui Sigismund, modelindu-le in directia acceptarii acordului cu Tara Romaneasca.

Evenimentele anului 1407 vor dovedi eficacitatea intelegerilor incheiate. Incepuse rascoala de eliberare a poporului albanez impotriva jugului otoman si venetian. Sigismund de Luxemburg trimite o solie la Venetia pentru a obtine acordul pentru o expeditie comuna care sa-i alunge pe turci din Europa. In luna iulie, delegatia regala alcatuita din episcopii de Pcs si Zagreb soseste in cetatea dogilor dar nu reuseste sa obtina mult rivnitul acord deoarece "Serenissima republica" era strins legata prin interese economice de Imperiul sultanilor. Solii lui Sigismund ajung la Roma unde incheie cu papa Grigore al XII-lea (1406-1415), la 9 noiembrie 1407, un acord de lupta antiotomana; actul ramine insa fara nici o finalitate practica datorita schismei religioase (marea Schisma inceputa in 1378 continua inca) si imposibilitatii papei de a aduna ostile necesare.

Preocuparile administrative si pregatirile militare il aduc pe Pippo la congregatia care a avut loc in ultima saptamina a lunii ianuarie 1407, linga Szeged²⁸. Aici rezolva si citeva dintre obisnuitele procese funciare. La 3 februarie 1407 Filippo Scolari este atestat in functia de comite de Timis, Arad, Cenad, Caras, Cuvin si Csongrad²⁹. La 24 martie Pippo era prezent la Buda de unde se adreseaza in scris camarasului sau din Alba Iulia, intr-o chestiune legata de transportul unei cantitati de sare pina la Szkesfehrvr.³⁰

Mai vechile preocupari financiare ale lui Pippo sint incununate in acest an de acordarea titlului de "sumpmi nostru Thesaurarii" - mare vistiernic - functie pe care o va indeplini citiva ani la rind³¹. In acest fel Scolari concentreaza in mina sa principalele surse de venituri ale regatului: metalele pretioase si sarea, detinind in plus si controlul asupra comitatelor banatene, inclusiv functia de comandant de osti. Este un prim moment de bilant al activitatii sale de pina acum, moment pe care regele il intareste prin acordarea citorva noi donatii³².

Aprecierile regelui asupra faptelor savirsite de catre comitele de Timis intre anii 1404-1406 sint de o amplitudine neintilnita in majoritatea documentelor emise de rege³³, iar superlativele de "servicii ale serviciilor" sau "acte ale actelor" pentru faptele lui Pippo, implica devotamentul pentru suveran. Sint enumerate in primul rind intelepciunea, straduintele continue si prudenta actiunilor care i-au permis comitelui acestor comitate sudice, tinta unor crude invazii si jafuri din partea turcilor soldate cu devastarea si depopularea lor, sa opreasca aceste jafuri si sa aduca populatiei linistea necesara. In acelasi timp, straduintele comitelui s-au intins asupra intregii zone sudice tulburate de turci si a altor popoare "schismatice". Actiunile intreprinse au vizat si readucerea Serbiei, a despotului Lazarevi la vechea supunere fata de coroana. Datorita sfaturilor intelepte si sanatoase, astazi intre cele doua tari este liniste si pace.

Chiar anul trecut, marturiseste in continuare documentul, comitele a participat la luptele impotriva bosniecilor si a ereticilor patareni in fruntea unui corp de calareti si pedestri cu care a obtinut victorii importante. Prin vitejie a reusit, intre alte fapte, sa cucereasca doua cetati dusmane mai importante pe care le-a si mentinut. Aceste servicii credincioase sint recunoscute si rasplatite prin posesiuni si functiile amintite mai sus.

Fapte asemanatoare savirseste comitele de Timis si in anul 1407, cu ocazia noii campanii din Bosnia, desfasurata in intervalul august-noiembrie. Comandata de rege, armata coboara pe Dunare spre Serbia, unde i se alatura despotul Lazarevi cu trupele sale, intrind apoi in partea rasariteana a Bosniei. Sint repetate in mare operatiunile militare ale anilor trecuti, prin cucerirea cetatilor si oraselor bosniece. Cu toate acestea, Bosnia, desi impartita intre Ostoja si Tvrtko I, nu poate fi supusa si armata regala se retrage odata cu sosirea iernii. Spre sfirsitul lunii noiembrie 1407, Pippo Spano il insoteste pe Sigismund la Buda, raminind o vreme in capitala. La 9 noiembrie, papa Grigore al XII-lea predicase deja cruciada antiotomana intrucit turcii devastasera tarile crestine din sud-estul Europei, din pacate initiativa papala va ramine fara efect, tarile apusene preocupindu-se de propriile interese. Incursiunea militara declansata de Ungaria in Bosnia va primi epitetul de "cruciada" intrucit regele lupta pentru stirpirea ereziei patarene.

Din acest sfirsit de campanie a anului 1407 dateaza donatiile regale pentru singurele posesiuni banatene apartinind lui Filippo Scolari districtul Berini din Timis cu 19 sate si 4 predii, districtul Bay din Caras si posesiunea Zederyes cu pamintul Sf. Andrei de asemenea din Caras³⁴. Cu acest prilej sint atestate doua noi districte romanesti, necunoscute pina acum, a caror drepturi vechi sint incalcate de rege, din moment ce sint donate unui nobil. Numarul localitatilor districtului Berini este mentionat in document, dar nu si cel al districtului urmator, Bay sau al posesiunii Zederyes; stilul lapidar uneori nu impiedica o estimare a acestora la aproximativ 30. In preambulul documentului sint specificate meritele militare ale comitelui, care-i asigura gratia si bunavointa regala.

Unul dintre lucrurile devenite obisnuite pentru comitele Pippo il reprezinta calatoriile sale de-a lungul si de-a latul regatului, mai ales intre Timisoara si Ozora - cele doua resedinte - ca si intre acestea si Buda; daca mai adaugam si drumurile datorate campaniilor militare avem imaginea completa a deplasarilor comitelui de Timis. Chiar si pentru un om al epocii moderne drumurile sint lungi; cu atit mai mult pentru un om al evului mediu. Multe dintre deplasarile lui Filippo Scolari au ramas fara ecou in documentele timpului; despre altele aflam doar indirect citva palide consemnari. Doar o parte a acestora poate fi urmarita detaliat in cuprinsul unor documente oficiale.

In luna ianuarie 1408 Pippo se afla la Buda, unde impreuna cu regele pregateste lucrarile dietei. De aici mijloaceste impacarea dintre banul de Mava, Ioan Marothi si orasul Szeged³⁵. In luna februarie il gasim in comitatul Krs, unde se desfasoara lucrarile dietei anuale a regatului. Dupa incheierea acestora, se indreapta spre Banat si apoi spre Transilvania, unde viziteaza camarile sarii de pe Mures si Somesuri. 20 martie il gaseste la Turda, iar la 1 aprilie, participa in calitatea sa de comite al camarii regale a sarii, la deschiderea lucrarilor congregatiei nobiliare a voievodatului Transilvaniei, alaturi de cei doi voievozi³⁶.

Si in acest an, 1408 Sigismund de Luxemburg trimite o noua solie la Venetia pentru proiectarea cooperarii antiotomane, solul regal, Wilhelm de Prata, ajunge in vara in fata senatului³⁷ dar dorinta regelui Ungariei de a-si transporta trupele de la Chilia la Galipolli cu galerele venetiene nu stirneste deloc interesul republicii. In acelasi timp, fara a se baza pe un ipotetic ajutor extern, Mircea cel Batrin reuseste sa infringa fortele otomane sub zidurile Silistrei³⁸, pe malul de miazazi al Dunarii, consolidind independenta Tarii Romanesti.

Dorind sa solutioneze conflictul bosniac, in vara lui 1408, Sigismund intreprinde actiunea militara decisiva. Operatiunile militare incep in luna mai si armata regala inainteaza prin munti spre principalele puncte de rezistenta ale regelui Stefan Trvtko I. Prima lupta importanta se desfasoara la Ozora si este deosebit de singeroasa. Desi rezultatul bataliei fusese indecis totusi, Tvrtko se retrage spre Dobor; in apropierea acestei cetati se desfasoara batalia decisiva. Cetate puternica, asezata pe riul Bosna, Dobor a fost refacuta de regii Bosniei, solicitind din plin trupele lui Sigismund. Asediul, inceput in mai, se prelungeste pina in iunie, dar garnizoana capituleaza in cele din urma. Printre prizonieri se afla multi nobili si chiar regele Stefan Tvrtko I. Sigismund ii acorda iertarea si viata in schimb cei 120 de nobili sint cusuti in piele de bivol si aruncati de pe zidurile cetatii in apele involburate ale Bosnei.

Participarea contingentelor banatene la aceste operatiuni este o certitudine pentru tot intervalul 1405-1408, diferite fiind doar modalitatile: ca obligatie a locuitorilor comitatelor banatene (inclusiv a districtelor romanesti) fata de rege al carui reprezentant este din zona. Ambele situatii au dus pe cimpurile de lupta din Bosnia o multime de luptatori dintre care s-au remarcat in acesti ani: Dionise, fiul lui Ciuca; Nicolae, fiul lui Toma Voievodul; Nicolae, fiul lui Stefan, zis Garazda de Keresztur si Ladislau, fiul lui Nicolae de Zylagh. Unii au luptat direct sub comanda lui Pippo (in banderiile acestuia) sau a altor nobili; Printre primii se numara si contingentele aduse de catre prietenul comitelui, Stefan de Remetea³⁹. Rolul lui Scolari, de principal sfetnic al regelui, se releva si in acest interval desi izvoarele nu marturisesc    tribuirea titlului de mare trezorier al regatului⁴⁰, functie care, adaugata celei de comite al sarii, concentreaza in mina lui Scolari principalele functii economice ale regatului. Regele organizeaza la Buda in luna decembrie 1408, mari serbari cu ocazia victoriei din Bosnia.

Cu acest prilej, Sigismund de Luxemburg decreteaza infiintarea ordinului dragonului⁴¹, distinctie care se acorda celor mai apropiati colaboratori ai regelui. Prin conferirea acestui onorant titlu sint atrasi de partea regelui si vechii dusmani, uniti de acum inainte cu sprijinitorii sai intr-un corp de elita fidel coroanei. Aceasta a fost rezolvarea lui Sigismund in ceea ce priveste miscarile antidinastice dintre anii 1387-1403. De acum inainte, prin conciliere, fata de adversari regele va fi stapin deplin pe situatia interna.

Printre membrii fondatori ai acestui ordin cavaleresc figureaza si Filippo Scolari, care-si vede inca o data rasplatita nestirbita-i credinta. El apare intre cei decorati pe unul dintre primele locuri, dupa despotul Serbiei Stefan Lazarevi, fratii Hermann si Friedrich Cilli, Nicolae Gara, Stibor de Stiboricz, Ioan Marothi, voievozii Transilvaniei, etc.

Cu aceasta ocazie comitele de Timis isi adauga functiilor detinute una noua; acela de ban al Severinului, pe care o va detine si la inceputul lui 1409⁴². Dar, din analiza situatiei politice si militare a vremii rezulta cu claritate faptul ca Severinul apartine lui Mircea cel Batrin si semnalarea lui Pippo ca ban era singulara. Ea se vrea o rasplata a serviciilor prestate regelui, mai mult decit un fapt real. Reala este insa grija lui Scolari pentru apararea regiunilor dunarene si cooperarea, deocamdata timida, cu fortele Tarii Romanesti. In acelasi timp, aceste mentiuni ca ban al Severinului indica si gindurile regelui Sigismund fata de zona dunareana, inclusiv dorinta sa de a redobindi importantul punct strategic care era cetatea lui "Severus".

Pippo ramine la Buda in tot cursul lunii decembreie 1408, initiind diferite planuri de politica externa vizind statele din apusul Europei proiecte contrasemnate de Sigismund; ele au ca numitor comun incercarile Curtii de la Buda de a obtine un sprijin militar eficient din partea Apusului. Ca urmare a rapidei deteriorari a situatiei militare de la Dunare, comitele de Timis va pleca la Timisoara chiar in primele zile ale noului an, 1409.

Situatia internationala cunoaste in acel inceput de an insemnate prefaceri. In interiorul statului otoman, luptele dintre pretendentii la tronul sultanului Baiazid I au ajuns la un moment de rascruce, datorita interventiei imparatului Bizantului, Manuel al II-lea Paleolog, (1391-1425); aceasta inaugurare politica nefasta de mentinere a lui Suleiman I (1402-1411) pe tronul din Adrianopol, contribuie la supravietuirea in Europa a statului otoman - dusmanul de moarte al Imperiului Bizantin (care a si cazut sub stapinire otomana in mai 1453 prin cucerirea Constantinopolului de catre Mehmed al II-lea "el Fatih" - 1451-1481). Ba mai mult decit atit, lumea crestina asista si la un episod incredibil: gasind la Constantinopol un pretendent la tronul Tarii Romanesti, Manuel Paleologul ii pune la dispozitie uzurpatorului trupe turco-bizantine, trimitindu-l impotriva lui Mircea cel Batrin⁴². Au luptat coalizati greco-bizantini si turci impotriva romanilor spre a face un joc favorabil exclusiv turcilor. Domnul muntean cistiga batalia (1409) si cu aceasta isi consolideaza pozitia de arbitru al situatiei politico-militare balcanice.

Spre deosebire de Mircea, care era partizanul ideii ofensivei antiotomane imediate, Sigismund, tergiversind lucrurile, isi indreapta din nou privirile spre Venetia, pe care si-o dorea - cu puternica sa flota - sa devina un partener activ in luptele antiotomane. Orasul laguna era solicitat sa intervina cu vasele de lupta pentru a opri trecerea trupelor otomane din Asia in Europa; solii regale bat drumurile republici Venetiene atit in februarie cit si in toamna.

Evenimentele militare ce se desfasoara aproximativ in a doua jumatate a lui ianuarie si februarie 1409, incheindu-se prin victoria despotului si a comitelui. Dintre banateni se remarca Stefan de Remetea Martin, fiul lui Ioan de Apacha; Andrei, fiul lui Nicolae de Orozapati; Ioan, fiul lui Ladislau de Sama, etc⁴⁴.

La sfirstiul lunii februarie Filippo Scolari este din nou la Buda in anturajul regelui⁴⁵ cu care discuta evolutia planurilor dunarene. Sigismund intentioneaza sa coboare prin Banat spre Serbia pentru a limpezi situatia despotului sirb. Intr-adevar la mijlocul lunii mai 1409 regele este in Banat, avansind spre Dunare, unde se intilneste cu despotul; Pippo era mereu in preajma suveranului, mijlocind se pare si aceasta intrevedere. Noua actiune diplomatica se situeaza intre 22 mai si 9 iunie⁴⁶, data dupa care regele s-a intors in cetatea Timisorii. Zaboveste aici aproape doua saptamini, discutind cu Pippo masurile pentru stabilizarea situatiei de la Dunarea Mijlocie; Mircea cel Batrin cu respectabila-i pozitie de netirnare politica facea inutila orice discutie privitoare la extinderea influentei lui Sigismund asupra zonei Dunarii de Jos.

Plecarea lui Sigismund de Luxemburg la Buda ii ofera comitelui de Timis un oarecare ragaz de a se ocupa mai pe larg de problemele curente ale comitatelor banatene. In plus, la 19 iulie incep lucrarile congregatiei comitatului Zarand, al carui comite era tot Pippo. In a cincea zi a acestor lucrari se judeca o pricina pentru rapiri de animale din posesiunea Pancota⁴⁷, unul dintre numeroasele procese de acest gen rezolvate de Pippo in indelungata sa activitate. Peste exact o luna, la 19 august au inceput lucrarile congregatiei nobiliare a comitatului Caras. Mai mult ca sigur ca inainte de aceasta data s-au desfasurat si lucrarile congregatiilor din Arad, Cenad si Timis, dar lipsesc documentele care sa confirme. Adunarea congregatiei din Caras se desfasurase, ca si in alti ani, linga cetatea si orasul Semlacul Mare. Comitele Pippo trebuise sa solutioneze alaturi de alte cazuri, si impacarea dintre Dumitru, fiul lui Dan de Duboz si Jacob zis Chep de Ghertenis care se aflau de mai multi ani de dusmanie⁴⁸. Timp de aproape un an de zile comitele de Timis fusese prezent continuu in Banat, solutionind o serie de diferendum-uri locale, inclusiv chestiuni militare; prezenta sa se rasfringe pozitiv si asupra dezvoltarii regiunii.

Nu ne sint cunoscute actiunile desfasurate de Filippo Scolari in toamna si iarna anului 1409, cind la curtea regelui au avut loc intense tratative; putem insa presupune prezenta sa pe linga rege in ultimele 2-3 luni ale anului. La 5 august, Sigismund de Luxemburg se intilnise la Buda cu electorul de Brandenburg, la 30 septembrie, semnase un tratat cu Habsburgii austrieci referitor la succesiunea pe tronul Bosniei, iar la 20 decembrie incheiase o alianta cu cavalerii teutoni impotriva Poloniei. Cit anume din aceste hotariri reprezinta contributia lui Scolari este o intrebare deocamdata fara raspuns. Doar ultimele doua, si poate mai precis ultimei hotariri regale li se poate alatura prezenta comitelui de Timis.

La Dunare si in peninsula Balcanica situatia era in general favorabila domnului Tarii Romanesti. La sfirsitul lui 1409 soseste la curtea din Tirgoviste Musa, fiul lui Baiazid si al Oliverei, sora lui Stefan Lazarevi, spre a-i obtine sprijinul pentru rasturnarea fratelui sau, Suleiman I. In luna februarie 1410 trupele muntene, sirbesti - ale despotului Lazarevi si cele ale feudalilor turci rumeiloti - incep operatiunile militare in partea europeana a Imperiului Otoman, reusind sa se apropie de Adrianopol. Dupa o serie de victorii in Balcani, Musa se proclama sultan, dar domneste putina vreme intrucit in vara este infrint de Suleiman. Se retrage spre Dunare, de unde revine in Balcani la sfirsitul acestui an si reuseste sa recistige tronul in 1411, dupa aproape un an de lupte. Este demn de remarcat prezenta trupelor muntene, care ating acum tarmurile Marii Marmara, reusind sa-si impuna pretendentul; prin aceasta, Mircea reuseste sa obtina scaderea presiunii otomane pe Dunare si sa fereasca tara de incursiunile achingiilor.

Confruntarea cu noi si complicate probleme politice in centrul Europei, in anul 1410 Sigismund de Luxemburg nu va intreprinde nici o actiune politico-militara la Dunare; pierde astfel unul dintre cele mai nimerite prilejuri de a degaja hotarele sudice ale regatului sau de primejdia otomana.

In luna februarie, a aceluiasi an de la finele deceniului I, in concordanta cu prevederile acordului cu teutonii, declara razboi Poloniei dar operatiunile militare se desfasoara abia in toamna, dupa infringerea aliatilor sai la Tannenberg (25 iulie). Victoria polonezilor din vara ca si esecurile sale din toamna il lamuresc pe Sigismund asupra realului raport de forte pe continent, desi el mai zaboveste in Slovacia, neglijind in continuare linia dunareana. Alaturi de el se afla si comitele de Timis. Intr-un document din 11 mai 1410, il aflam pe comitele Pippo ca participant la o judecata a consiliului regal⁴⁹.

Prezenta lui Filippo alaturi de marii demnitari ai regatului si angrenarea sa la rezolvarea unor probleme politice, economice si militare delicate sint marturie decisiva a rolului de prim ordin pe care-l joaca Filippo Scolari la curtea regala in acel deceniu de debut al secolului al XV-lea.

Prezenta indelungata la Buda, interventia activa in treburile cele mai stringente ale regatului sint relevate si de citeva documente ale acestui timp. Printre cele mai de seama si cu adinci semnificatii participari la stringerea raporturilor sale cu romanii se situeaza si acel "relatio Piponis" de Ozora comitis Temesionsis" pe confirmarea diplomei de innobilare a Huniazilor emisa de Sigismund la 10 februarie 1410⁵⁰, si se continua prin seria celor zece documente emise intre 11 februarie - 29 martie 1410, care-l au ca mijlocitor pe acela - si Pippo⁵¹. Din pacate, acestea sint doar palide fragmente ajunse pina la noi din ceea ce a fost in realitate activitatea comitelui de Timis, atit pe linga rege cit si in comitatele aflate sub directa-i juridisctie.

Evenimentele politice si militare care se vor desfasura in viitorii ani il vor indeparta temporar pe Scolari de zonele in care a actionat pina acum si-l vor face cunoscut intregii Europe ca o figura de prim plan, un viteaz conducator de osti, dar si un abil diplomat la curti papale si princiare. La sfirsitul acestor actiuni, Scolari va reveni din nou in tinuturile dunarene, aureolat de succesele dobindite.

NOTE

Fac exceptie istoricii J. C. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, Becicherecul Mare, 1861, p. 76 si Johann Cristian Engel, Geschichte des Ungrischen Reichs und seine Nebenlnder, vol. II, Viena, 1813, care il amintesc drept comite de Timis doar intre anii 1407-1424. Lor li se adauga citiva cercetatorii locali, mai putin informati asupra bibliografiei de baza.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 173; Domenico Mellini, op. cit., p. 32.

Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 9, stabileste primele contacte ale lui Pippo cu Stefan Lazarevi, in anul 1403, desi alianta inca nu s-a incheiat; abia in 1404 cei doi vor putea sa lupte impreuna.

Wenczel Gustav, Okmanytar, p. 22, document din 27 mai 1407 in care regele confirma numeroasele demersuri ale lui Pippo Spano pentru realizarea si pastrarea aliantei dintre Ungaria si Serbia.

Eudoxiu Hurmuzachi, Documente privitoare la istoria Romanilor, vol. I, partea a II-a, Bucuresti, 1891, p. 430-432, un document din 16 aprilie 1404.

La 22 noiembreie 1403 titular era Ioan Gara, cf. Pesty-op. cit., p. 332-333, iar la 17 iunie 1404 comiti erau Filip Koroghy si Ioan Alsan, cf. Pesty, Krasso, III, p. 246-247; la 25 august 1404 cei doi mai erau inca in functie, cf. Documente privind istoria Romaniei. Introducere, vol. II, Bucuresti, 1956, plansa 6. La aceasta data, Pippo era tocmai in Slovacia, la Trnovo, cf. Malyusz Elemr, op. cit., II/1, p. 400, doc. nr. 3371 "relacio Piponis de Ozora"; isi insoteste suveranul in campania impotriva marcgrafului morav.

Jacopo Braccilini, op. cit., p. 170; Domenico Mellini, op. cit., p. 26

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 173; Domenico Mellini, op. cit., p. 33

Wenczel Gusztav, Ozorai, p. 37-38; regele si Pippo se aflau in Moravia linga localitatea Podyvydin, iar comiti de Timis erau tot cei doi amintiti mai inainte. In directa legatura cu posibilitatea numirii sale in aceasta functie, acelasi Malyusz, op. cit., p. 317, doc. 2715, citeaza un document emis la 5 noiembrie 1403 prin "relacio Pippo comitis Themesiensis" in timp ce in alte documente, cu nr. 2716 si 2722 la p. 317 si p. 318, emise in aceeasi data si tot prin "relatio Piponis de Ozora" nu amintesc nimic de un posibil "Comitis Themesiensis". Din simpla analiza a celor 3 documente citate reies cu claritate deosebirile; documentul din 5 noiembrie cu nr. 2715 nu respecta titulatura consacrata cu care Pippo semna acest tip de acte "relacio Piponis de Ozora" ci de o alta denumire "Pypo"; analiza actelor de pina acum ca si cea ulterioara arata ca numele Pypo nu apare in cuprinsul acestui tip de document. Elementul principal il constituie atestarea certa, la datele respective, a altor comiti de Timis, fapt care impune concluzia logica: avem de-a face cu o transcriptie gresita a editorului sau traducatorului documentului din 5 noiembrie 1403.

Pesty, op. cit., p. 339, unde aceasta aduce la indeplinire prevederile decretului regal din 26 august (p. 337-342), referitor la posesiunile Ancai, fiica lui Neagul de Recas.

"fidelis noster di    , vol. I, Bucureºti, 1956, p. 452-454, unde la p. 460-461, este data calcularea datei dupa calendarul roman, conform caruia calendele se socotesc dupa urmatorul calcul: 31+2-4=? avem astfel data de 29 decembrie 1404 ºi nu vreo zi din ianuarie 1405.

Antonio Bonfini, Rerum Hungaricarum decades quatuor cum dimidia, Basel, 1568, p. 433 si Nebojzsai Bogma Istvan, Magyarorszg nemes Csaldai, vol. IV, p. 236 (manuscris in 6 volume la Muzeul Banatului Timisoara) indica 20 lupte; Domenico Mellini, op. cit., p. 64 si Aliprando Caprioli, Ritratti di cento capitani illustri colli loro fatti in guerra., Roma, 1596 sustin ca au fost 23 lupte; Banfi Floris, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, Pcs, 1930, p. 9 urca cifra pina la 24. Wenczel Gusztav, Ozorai, p. 20 discuta parerile cunoscute lui si enumera citiva autori fara a le nominaliza operele; cifrele date de el sint intre 18-23 lupte.

Werbczi Istvan, Corpus Juris Hungaris, tom I, Buda, 1822, p. 171-177.

Malyusz Elemr, op. cit.,, II/1, p. 458, doc. nr. 3810, p. 464 doc. nr. 3856 si p. 485 doc. nr. 3982 pentru datele de 10 aprilie, 6 mai si 19 iunie cind Pippo este la Buda; este exact perioada pregatirii, desfasurarii si incheierii lucrarilor dietei regale.

Idem, p. 496, doc. nr. 4771, data la care Pippo este deja comite de Timis, Caras, Cenad, Arad si Cuvin; este prima atestare in aceste 5 functii de comite.

Pesty, Krasso, III, p. 249-250; lucrarile incep pe 22 si continua si pe 29 iulie, cind este emis documentul.

Pesty, op. cit., p. 357: "feria secunda videlicet in festo Beati Bartholomei apostoli"; lucrarile dureaza mai mult de o saptamina cf. Malyusz Elemr, op. cit., II/1, p. 503, doc. nr. 4124, emis linga Timisoara la 30 august; tot aici, unul emis la 4 septembrie, p. 506.

Zichy Cs. oklt., vol. V, Budapesta, 1884, p. 412-413; publica primul document emis de Pippo la Arad.

Malyusz Elemr, op. cit., II/1, p. 516, doc. nr. 4210.

Pesty, op.cit., p. 360, document din 13 iulie 1405.

Stefan Pascu, Rascoalele taranesti in Transilvania I, Epoca voievodatului, Cluj, 1947, p. 19-20.

Monumenta Hungariae Historica, Diplomataria, vol. XXVIII, Budapesta 1898, p. 213-215.

Wenczel Gusztav, Okmanytar, p. 12-15.

Idem, p. 19.

Ibidem, doc. nr. 12.

Idem, p. 25-27 amintita "Babbonch" este in realitate cetatea Babonc din Bosnia.

P. P. Panaitescu, Mircea cel Batrin, Bucuresti, 1944, p. 305-306.

Wenczel Gusztav, Okmanytar, p. 24.

Borovszky Samu, Csand vrmegye trtnete, vol. I, Budapesta, 1896, p. 383.

Wenczel Gustav, Ozorai, p. 84; prezenta lui Pippo la Budapesta atestata de Malyusz Elemr, op. cit., II/2, doc. nr. 5335, 5384, 5528 si 5529.

Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 19-24; la 24 mai 1407 este pentru prima data atestat in functie; la fel apare si in 01.XII.1407, p. 25 si 5.I.1408, p. 29-30. Detalii la cap. VIII.

Idem, p. 19-24, si 24-25 pentru zilele de 2 iunie si 8 iulie.

Aprecierile sint cuprinse in documentul citat din 2 iunie 1407.

Idem, p. 25-27.

Varga Ferenc, Szeged vros trtnete, vol. I, Szeged, 1877, p. 206-208, indica doar anul pentru aceasta "relacio Piponis de Ozora Comity Themesiensis" in timp ce Reizner Jnos, Szeged trtnete, vol. IV, Szeged, 1900, p. 16-18 da corect data: 9 ianuarie 1408.

Barabs Samu, A rmai szent birodalom gr. szki Teleki csald oklevltra, vol. I, Budapesta, 1895, p. 331-332 si 335-337. Juhsz Klmn, Hajdani monostorok a Csandi Egyhzmegyben, Budapesta, 1926, p. 41, arata insa ca Pippo era si "guvernator", adica indrumator sau tutore al abatiei.

Gustav Beckmann, Der Kampf Sigmunds gegen die werdende Weltmacht der Osmanen 1392-1437. Eine historische Grundlegung, Gotha, 1902, p. 12.

Anca Ghiata, Conditiile instaurarii dominatiei otomane in Dobrogea in Studii istorice sud-est europene, vol. I, Bucuresti, 1974, p. 74.

Pesty, op. cit., p. 393-394; o scrisoare regala din 16 august in care Pippo este desemnat drept omul capabil sa ofere toate detaliile despre campania in curs de desfasurare.

Malyusz Elemr, op. cit., II/2, p. 179, doc. nr. 6389 din 30.X.1407.

Fejer Georg, Codex diplomaticum Hungariae ecclesiasticus ac civilis, vol. X, tom V, Buda, 1844, p. 682-684 reproduce actul de infiintare. Despre acest ordin vezi si Boehm, De ordine Draconis instituto a Sigismundo Imperatore, Leipzig, 1764; Baranyai Bla, Zsigmond kirly gynevezett Srkny rendje, Budapesta, 1926. Descrierea heraldica a celor doua clase a acestui ordin la Brczay Oszkr, A Heraldika kziknyve, Budapesta, 1887, p. 336-340.

Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 684, Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 220 si 223-225 pt. 29 decembrie 1408 si 2 ianuarie 1409.

Barbu T. Cimpina, op. cit., p. 335; Istoria Romaniei, II, p. 379.

Idem, p. 226 si 227; Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 841-842.

Fejerpataki Lszl, Magyar Czimeres Emlkek, vol. I, Budapesta, 1901, p. 32.

Rtk K. op. cit., p. 111/108.

Pesty, op. cit., p. 419-420.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 465-466.

Wenczel Gusztav, Okmanytr, p. 228.

Malyusz Elemr, op. cit., II/2, p. 321, doc. nr. 7336, vezi si cap. VIII.

Barabas Samu, Teleki cs. oklt., p. 355.

CAPITOLUL AL IV-LEA

CAMPANIILE ITALIENE

Pina in anul 1409 Filippo Scolari se ocupase indeosebi de problematica multipla a functiilor sale si reusise sa obtina succese remarcabile in zona Dunarii. Dupa anul 1410, activitatea sa se extinde spre centrul Europei; Pippo devenise, in acesti ani, un diplomat de talie europeana si in acelasi timp comandantul armatelor expeditionare regale. Sirul de succese il vor face cunoscut Italiei, Germaniei, Elvetiei, Austriei, Boemiei si Poloniei ca un personaj politic si militar de prim ordin. Acesta a fost momentul "exploziei", care i‑a conferit o dimensiune europeana.

Cu incepe din anul 1410, Europa apuseana cunoaste schimbari importante. Prima dintre ele, determinata de moartea imparatului romano-german Ruprecht von der Pfalz (1400-1410) la 18 mai, eveniment care marcheaza inceperea luptei pentru putere intre diversii pretendenti. In competitia pentru tronul imparatesc intra si regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Acesta se detaseaza cu rapiditate de restul concurentilor, reusind sa fie ales rege roman la 20 septembrie 1410, fapt recunoscut de catre dieta imperiului la 21 iulie 1411; incoronarea ca imparat urma sa fie facuta la Roma. In perioada scursa de la alegere pina la confirmare, activitatea politica a lui Sigismund a fost deosebit de intensa.

Pe plan ecleziastic situatia in Europa centrala si apuseana nu se arata mai buna in comparatie cu starea politica de pe continent. La inceputul lunii mai, anul 1410, incetase din viata papa (in fapt antipapa) Alexandru al V-lea, inscaunat la Pisa, eveniment dupa care, tot la Pisa era declarat papa Ioan al XXIII-lea (1410-1415). In tot acest timp la Avignon, Benedict al XII-lea (1394-1423) si la Roma, Grigore al XII-lea (1406-1415) isi ocupasera scaunele papale anatemizindu-se reciproc. Sigismund de Luxemburg, care avea nevoie si de acordul divin in recunoasterea sa ca imparat isi orientase atentia spre bunavointa lui Ioan al XXIII-lea, papa ce avea la rindul sau nevoia unui protector politic puternic. Aceasta reciproca intrajutorare imparat-papa fusese precedata de o serie de tatonari diplomatice indirecte. Personajul desemnat de catre suveran sa ii expuna papei orientarile politice viitoare ale pretendentului la tronul imperial crestin nu fusese altul decit Filippo Scolari.

Misiunea era deosebit de dificila intrucit trebuia sa apropie doua pozitii considerate ca ireconciliabile: cea papala si cea imperiala, cunoscuta fiind indelungata rivalitate dintre puterea ecclesiastica si cea laica. In acest paienjenis de interese, Scolari trebuia sa gaseasca modalitatea optima de a supune papalitatii pretentiile si intentiile lui Sigismund de Luxemburg; in plus trebuie sa obtina si acordul papei la aceste proiecte de viitor. Principalele puncte ale misiunii sale se refera la recunoasterea alegerii lui Sigismund ca rege roman; plecarea sa la scaunul Sfintului Parinte pentru incoronarea ca imparat; sprijinul papei la aplanarea diferendelor dintre Ungaria si Venetia referitoare la posesiunile dalmatine; proiectul de uniune religioasa intre catolicism si ortodoxism; proclamarea cruciadei antiotomane de catre papalitate, precum si recunoasterea de catre suveranul pontif a schimbarilor facute de regele Sigismund in ierarhia eclesiastica a regatului¹.

Plecarea lui Filippo Scolari spre Bologna, resedinta noului papa, avusese loc la inceputul lunii iunie 1410; era insotit de o numeroasa suita, estimata la 250-300 calareti, garda alcatuita din nobili, familiari si osteni. In jurul datei de 20 iunie Pippo ajunge la curtea papala² dar trebuie sa astepte citeva saptamini pina sa fie primit in audienta. In legatura cu destinatarul initial al acestei solii exista la un moment dat³ un semn de intrebare: a fost Alexandru al V-lea sau Ioan al XXIII-lea? Evaluarea critica a izvoarelor duce la concluzia ca Ioan al XXIII-lea era destinatarul soliei.

Filippo Scolari ajunge la Ferrara pe 21 iunie 1410 in drumul sau spre Bologna. Cu o zi inainte, o grupa formata din circa 150 de calareti ai suitei sale, trecuse prin oras, anuntindu-i sosirea. Trimisul regelui roman discuta cu ducele Nicolo d'Este al Ferrarei diverse detalii ale incoronarii lui Sigismund de catre papa, precum si pozitia Ferrarei fata de situatia interna a Italiei; se cauta realizarea unei neutralitati a acesteia, daca nu a unei aliante cu Imperiul german. Convorbirile se termina cu succes. Pippo obtinind de la ducele ferarez cele solicitate. Misiuni asemanatoare indeplineste Scolari pe tot parcursul drumului sau, aflind aceiasi intelegere la curtile princiare sau "republicane" italiene, mai putin la Venetia. Delimitarea precisa a acestor discutii cu principii si statele italiene este mult ingreunata de absenta unor detalieri in documentele vremii ajunse pina la noi.

Profitind de timpul care-i ramine pina la audienta papala si urmarind sa discute cu Signoria florentina aceleasi probleme ale raporturilor bilaterale, Filippo Scolaro isi viziteaza orasul natal. A fost prima si ultima vizita a lui Pippo in Florenta de la plecarea sa spre Ungaria pina la moarte.

Plecat din oras la o virsta frageda, Pippo are de luptat in primii ani pentru ascensiunea sociala; se casatoreste si isi aduce tatal, fratele, verii si nepotii la el; acestora li se adauga mai tirziu cunostinte, prieteni si artisti florentini. In permanenta comitele de Timis are linga sine o mica Florenta, este la curent cu tot ceea ce se petrece in orasul natal. Mai tirziu, amplitudinea functiilor indeplinite il impiedica sa mai vina la Florenta; renunta la "calatorii de placere", ocupindu-se de rezolvarea spinoaselor probleme ale regatului. Sufleteste, Pippo a ramas legat de cetatea de pe Arno, fiind cel mai activ promotor al intereselor florentine peste Alpi.

La 23 iunie 1410 Filippo Scolari, cu suita sa de 250-300 calareti, ajunge la Florenta si trage la palatul familiei situat linga Borgo degli Albizzi si casa Giraldi din vecinatatea palatului Pazzi⁵. Ramine in oras aproximativ 11 zile, revazindu-si rudele si prietenii, bucurindu-se de stima concetatenilor. Tine casa deschisa tuturor celor ce doresc sa-i vorbeasca si stabileste legaturi trainice cu artistii si oamenii de afaceri florentini, relevindu-le avantajele unei deplasari spre tinuturile dunarene.

Sosirea unui comandant militar cunoscut cu o suita impunatoare, provoaca ingrijorarea Signoriei care vede in Pippo un posibil candidat la conducerea orasului. Exemplele condotierilor angajati pentru apararea unui oras care,profitind de forta armata avuta la dispozitie, se impun ca stapini, nu sint rare in Italia acestor vremuri, iar grija conducatorilor florentini nu era gratuita. Dezbaterile aprinse din senatul florentin dureaza mai multe zile si duc in final la o solutie de compromis: Bartolomeo Valori, cunoscut din copilarie al comitelui Pippo, este trimis sa-i sondeze opiniile politice si intentiile fata de Florenta. Lipsa oricaror dorinte de marire in dauna orasului natal si sufletul deschis cu care a purtat discutiile in cauza, conving Signoria florentina si astfel restul zilelor se scurg in liniste. In acest interval au avut loc     ectiv cererile regale au avut cistig de cauza aproape in intregime, chiar daca micsorau putin prestigiul papal. Sigismund cere papei sa-i confirme dreptul de a alege persoanele care indeplinesc functii ecclesiastice inalte, papalitatii revenindu-i doar sarcina de confirmare a alegerii; acceptarea acesteia a dus la schimbarea unora dintre marii prelati ai regatului. Papa acorda dispensa regelui si partizanilor sai, care au confiscat posesiuni ecclesiastice, cu conditia ca acestia sa ramina catolici fideli. Pe viitor, papalitatea isi rezerva dreptul de a numi singur prelatii, fara amestec din partea regalitatii; toate straduintele lui Pippo de a schimba aceasta parere au ramas fara ecou. Ioan al XXIII-lea recunoaste alegerea lui Sigismund ca rege roman si accepta sprijinul reciproc, precum si actiunea de mediere intre Ungaria si Venetia. Eforturile depuse de papa in intervalul vara anului 1410 - primavara anului 1411, nu reusesc sa aplaneze neintelegerile care vor culmina cu operatiuni militare.

Mult discutata problema a unitatii lumii crestine, prin unirea catolicismului si ortodoxismului, a stat si pe masa tratativelor de la Bologna. Visului de secole al papalitatii, Sigismund de Luxemburg ii adauga un plan nou care vizeaza convocarea unui sinod ecumenic al bisericii crestine pentru realizarea acestei uniuni. Solicitarea regala pentru proclamarea unei noi cruciade impotriva turcilor se bucura de adeziunea papei, dar eforturile pontificale, vor ramine fara nici un efect.

Talentul diplomatic al florentinului Scolari a reusit sa apropie puncte de vedere diferite, momentan angrenate pe acelasi drum al consolidarii puterii noi dobindite. Ca urmare a intelegerilor survenite, inca in luna iulie papa il trimite ca legat apostolic in Ungaria pe cardinalul Branda Castiglione⁷. Acesta este primit in audienta de Sigismund de Luxemburg la 3 august 1410. La 30 iunie plecase spre Constantinopol solul bizantin Ioan Chrysolaros ducind cu el indemnurile papale la rezistenta antiotomana si la uniune religioasa. Tot in urma discutiilor cu Scolari, papa Ioan al XXIII-lea emite la 13 august doua bule pentru regatul Ungariei.

Desfasurarea tratativelor si meritele comitetului de Timis in inlaturarea piedicilor ivite sint cuprinse intr-o scrisoare a papei din 3 august 1410 adresata regelui Sigismund⁸. In cuprinsul ei, Pippo este amintit ca purtator de cuvint (orator) si comisar regal pe linga papa, fiind remarcate straduintele sale in explicarea punctelor de vedere regale.

Pippo isi continua misiunea de sondare a pozitiilor statelor din centrul si nordul Italiei si obtine adeziunile acestora la planurile noului rege roman. Face exceptie Venetia, care reactualizeaza vechile pricini de discordie dintre cele doua state. In a doua jumatate a lunii august ajunge si Pippo la Buda expunind regelui rezultatele definitive ale soliei.

Intensa activitate diplomatica declansata, duce la schimbarea, a nu mai putin de 5 solii intre rege si papa, dintre care 3 regale si 2 papale in intervalul august 1410 - martie 1411. Una dintre ele il are din nou ca protagonist pe Filippo Scolari. Lupta pentru investitura imperiala intra intr-o noua faza dupa moartea contracandidatului Jobst de Moravia la 8 ianuarie 1411. Ca urmare a noii situatii, comitele de Timis, insotit de doua persoane ale caror nume au ramas necunoscute, pleaca din nou spre curtea papala de la Bologna in luna ianuarie. Ajungind la inceputul lunii februarie⁹, in fata pontifului solii discuta cu acesta atit situatia tronului imperial, cit si pretentiile venetiene asupra Dalmatiei. Pozitiile diferite nu pot fi apropiate si Pippo se reintoarce la Buda fara rezultate practice; ajunge aici pe la mijlocul lunii martie si primeste de la rege noi posesiuni pentru credinta manifestata in ultimele misiuni diplomatice¹⁰.

In intervalul septembrie-decembrie 1410, comitele de Timis participa, in fruntea contingentelor sale, la noile conflicte militare declansate in Bosnia si Dalmatia. Rascoala regelui Ostoja prilejuieste interventia trupelor regale care pacifica regiunea, inaintind pe vaile Drinei si Bosnei. Alaturi de rege participa si detasamentele sirbesti ale lui Stefan Lazarevi care primeste ca rasplata citeva teritorii la sud de Zvornik si cetatea Srebernik. Scolari beneficiaza si acum de gratia regala, manifestata prin donarea unor posesiuni¹¹.

O privire asupra situatiei sud-estice si central-europene la inceputul anului 1411 este in masura sa explice precipitarea evenimentelor in cursul acestui an. In ceea ce priveste situatia Imperiului otoman, Musa, inscaunat ca sultan la 17 februarie 1411, se mentine in Balcani in iarna si primavara cu sprijinul feudalilor rumelioti si a lui Mircea cel Batrin; in luna martie reuseste sa ocupe Adrianopolul, urcindu-se din nou pe tronul sultanilor. Iarna intreprinde o incursiune de prada in Serbia, de unde ia o multime de robi, distrugind in acelasi timp mai multe orase¹². Mircea isi postase ostirea pe linia Dunarii urmarind fara sa intervina evolutia evenimentelor din Balcani. Incearca sa se asigure impotriva pretentiilor de suzeranitate pe care le manifesta din nou Sigismund de Luxemburg, prin incheierea unui nou tratat cu Polonia, prin care confirma privilegiile comerciale in Tara Romaneasca ale negustorilor din Polonia si Lituania.

Regele Sigismund coboara spre partile transilvane si banatene in vara anului 1411, fiind intimpinat la Timisoara de catre comitele de Timis¹³. Ramine aici aproape doua saptamini, rastimp in care sint finalizate noile tratative cu despotul sirb pentru reinnoirea aliantei dintre ei; acestea erau initiate si conduse de catre Filippo Scolari. Nu se cunosc amanunte asupra desfasurarii concrete si nici asupra intilnirii celor doi conducatori, dar la sosirea regelui in Banat tratativele se afla in stadiul final; recunoasterea suzeranitatii de catre Lazarevi la 3 iulie confirma aceste supozitii. In schimbul acestui act despotul primeste numeroase posesiuni in comitatele banatene, indeosebi Torontal, Cuvin si Caras. Din perioada vizitei regale dateaza si citeva documente care consemneaza solutionarea unor probleme funciare de catre comitele de Timis, ele fiind confirmate de catre rege¹⁴.

Linistit in privinta situatiei politice dunarene, Sigismund de Luxemburg se indreapta catre capitala ungara si apoi spre Germania, unde se deschide dieta imperiala, la mijlocul lunii iulie. Lupta pentru confirmarea alegerii din 1410 s-a simplificat dupa moartea marcgrafului morav si mai ales dupa tratatul din 4 iulie incheiat intre Sigismund si fratele sau Vaclav al IV-lea al Boemiei (1378-1419)¹⁵. La 21 iulie 1411, Sigismund este recunoscut rege al romanilor, urmind sa se incoroneze la Roma cu coroana de fier a vechilor imparati germani.

Comitele de Timis, il insoteste pe rege la Buda, unde ramine pina spre sfirsitul lunii iulie, data de la care stirile despre faptele sale inceteaza. O noua incursiune de jaf a turcilor asupra Serbiei contribuie la reizbucnirea luptelor in zona si impune trimiterea unor ajutoare militare regale. Cu acest ajutor Stefan Lazarevi reuseste sa recucereasca, la 1 august cetatea Golubac din mina turcilor¹⁶. Izvoarele literare n-au consemnat decit faptul ca trupele regale lupta alaturi de sirbi, fara sa li se precizeze efectivele si numele comandatului. Putem presupune cu destul temei, ca in rindurile lor au luptat si banatenii, nelipsiti in acest secol din campaniile sud-dunarene. Cu referire la Pippo, consideram ca el a ramas la Buda, sau in alte zone ale regatului, nespecificate ca atare, ocupat cu citeva probleme majore: asigurarea hotarului dunarean impotriva turcilor, cauza in care a trimis, sau a participat direct la luptele din iulie-august din Serbia, fara a-l putea individualiza. A urmarit raporturile politice ungaro-venetiene si contracararea deteriorarii acestora prin concentrarea trupelor regale la granitele vestice pentru actiuni militare de amploare.

Conflictul armat cu Venetia era previzibil inca din primavara, odata cu degradarea continua si rapida a situatiei din Dalmatia. In iarna dintre anii 1410 si 1411 Sandalj Hrani, voievodul bosniac, vinde venetienilor cetatea Ostrovica pentru 5.000 galbeni, obligind in aprilie, trupele regale din zona sa intervina pentru recucerirea ei. Doar sortii armelor mai pot solutiona problema dalmatina. Ambele state doresc sa obtina controlul deplin asupra litoralului dalmatin, obiect de disputa inca din perioada angevina. Greselile savirsite de Sigismund de Luxemburg dupa 1387, generate initial de partida interna dusmanoasa si interventia regatului de Neapole, se amplifica dupa 1408, cind el cedeaza o mare parte a acestui litoral lui Hervoja, in contextul persistentei neintelegerilor intre aceasta, Ostoja, Sandalj si Tvrtko I. In momentele de apogeu ale puterii regale acestia sint vasali fideli, dar odata cu slabirea acesteia, fiecare revendica pentru sine posesiunile in cauza.

Politica venetiana, urmarind intinderea stapinirii sale asupra intregului litoral, uzeaza cind de bunavointa, cind de fatarnicia fata de micii despoti locali sau fata de Sigismund, caruia ii promite multe dar nu realizeaza nimic. Conflictul militar dintre ele a fost precedat de o intensa activitate diplomatica. Regele Ungariei trimite scrisori suveranului Frantei, Carol al VI-lea de Valois (1380-1422), ducelui Burgundiei, principilor si electorilor germani, Florentei si papalitatii, explicindu-le motivele care-l determina sa declanseze ostilitatile. Florentinii, amenintati si ei de planurile expansioniste ale Venetiei, sint aliatii firesti ai lui Sigismund, iar incercarile papei, inclusiv trimiterea nepotului sau contele Orsini la Buda, in speranta de a amina ofensiva trupelor regale esueaza rind pe rind.

Operatiunile militare dintre Venetia si Ungaria se desfasoara pe doua fronturi de lupta: Dalmatia si nordul Italiei, in zona Udine-Friuli-Venetia. Episcopul de Zagreb, Eberhard si banul Petru Medvei intaresc citeva cetati de pe litoral ca Sibenik si Brebin, iar luptele desfasurate aici au un caracter local, de hartuiala.

Principalul teatru de operatiuni a fost zona de nord-est a Italiei, spre care se indreapta trupele regale, la mijlocul lunii septembrie 1411. Ele ajung la Cividale pe 24 septembrie si declanseaza ofensiva. Timp de doua luni ostilitatile se desfasoara doar in zona de frontiera, fara succese spectaculoase de partea cuiva. Retinut in octombrie de lucrarile dietei regatului desfasurate la Bratislava, Sigismund nu i-a parte la razboi trimitind doar noi intariri trupelor ce luptau pe frontul din Italia.

Ostile venetiene erau comandate de vestitul condotier Carlo Malatesta. Au loc ample actiuni genistice defensive, sub conducerea unor comandanti locali. De-a lungul riului Livenza, intre Treviso si Friuli, pe o lungime de 10 mile, a fost sapat un sant foarte larg, intarit din loc in loc cu turnuri de aparare si masini de razboi¹⁷ care era aparat de trupele din zon. Armata de condotieri si lucrarile genistice ii fac pe venetieni sa astepte linistiti desfasurarea evenimentelor militare.

La 8 noiembrie 1411, regele emite un document care schimba evolutia situatiei, militare pe frontul italian¹⁷ il numeste pe contele Friedrich de Ortemburg (Cilli) vicar general al provinciei Aquileia, iar pe comitele de Timis consilier pentru toate problemele din aceasta zona. Cei doi au mandat regal pentru exercitarea puterii in toate prerogativele ei, inclusiv de a lega sau desface aliante cu fortele locale. Sigismund se obliga sa confirme toate masurile luate de cei doi legati ai sai. Acestia au drept jurisdictionar asupra tuturor locuitorilor, inclusiv asupra principilor laici si eclesiastici, fiind singurii in masura sa judece ofensele aduse puterii regale; pot pedepsi sau ierta, dupa caz. Vor putea administra zonele cucerite dupa criterii personale. Intr-un cuvint au libertate deplina in toate actiunile pe care le intreprind. Despre rolului lui Friedrich documentele ulterioare nu consemneaza nimic, ceea ce inseamna ca implicatia acestuia fusese de mica insemnatate.⁸

Principalul autor al succeselor regale era Filippo Scolari, numit cu aceasta ocazie comandant al armatei regale din nordul Italiei. Asistam la un fapt cu profunde semnificatii, repertabil si cu alte ocazii: cind se afla sub comanda personala a regelui, armata nu reuseste sa intreprinda actiuni decisive si pierde majoritatea campaniilor; dar cind este comandata de Pippo, succesele sint urmarea actiunilor decisive initiate si conduse de catre comitele de Timis care-si valorifica nestinjenit aptitudinile sale strategico-tactice. Pentru prima data acest aspect se releva la reala valoare cu prilejul campaniei antivenetiene din noiembrie 1411 - februarie 1412. Acelasi aspect va fi vizibil ulterior si-n marile sale campanii antiotomane.

Filippo Scolari se afla la 11 noiembrie 1411 in tabara trupelor din Italia de nord, pregatind cu mare atentie operatiunile. 28 noiembrie il gaseste la Cividale¹⁹ si aceasta data poate fi considerata ca inceputul adevaratelor operatiuni militare. Efectivele de care dispunea Pippo se cifreaza la aproximativ 20.000 oameni, calareti si pedestrasi²⁰, in rindurile carora se afla osteni de seama, ca voievodul transilvan Stibor de Stiboricz si fostul voievod Nicolae Marczali.

Intr-un interval de 78 zile, mai precis intre 28 noiembrie si 14 februarie, Filippo Scolari se dovedeste unul dintre cei mai mari comandanti militari ai vremii sale, egalul condotierilor si omul capabil sa spulbere puterea militara terestra a republicii venetiene. In aceste doua luni si jumatate cucereste Istria, Friuli, marca Trevigiana, deci toata partea nord-estica a peninsulei italice si ajunge cu trupele sale pina in suburbiile Venetiei. Desfasurate pe timp de iarna si pe teren dusman, luptele din 1411-1412 constituie cea mai puternica lovitura primita de Venetia in acest inceput de secol.

La inceputul lunii decembrie oastea regala reuseste sa faca o bresa in frontul venetienilor, lunga de 22 mile si foarte lata, prin care se revarsa spre cimpia Padului. In fata lor statea condotierul Scalabrino, unul dintre comandantii avangarzii venetiene, cu o formatie compusa din vreo 500 calareti. In spatele acestuia, Teddeo del Verme b    s22 ind fluviul Po (Padul). Contraatacul venetian declansat pe la mijlocul lunii decembrie forteaza linia frontului pina la castelul Brugneja din Friuli, la 20 ale lunii, si mai departe pina la Sacile. Republica primeste ajutoare din partea oraselor satelit sau a celor supuse: Vincenza ofera 600 cai si 100 ostasi²², Padova 100 lancieri, iar Bertolino din Verona vine insotit de 1.000 lancieri. Fortele venetiene se mentin in ofensiva pina dupa 20 decembrie, dar repurteaza doar succese locale, fara mare importanta. Cronicile venetiene nareaza o astfel de lupta, cum este cea de linga Porzedengoan²³ unde un corp venetian se ciocneste cu aproximativ 400 calareti regali. Lupta desfasurata pe 22 decembrie se incheie cu victoria trupelor republicii. In acelasi interval sint intarite garnizoanele cetatilor Serravalle, Conegliano, Castelfranco, etc; sint trimisi spioni in tabara regala, iar un nou ajutor soseste de la Ferrara, in numar de 300 lancieri. Sint mobilizati in plus 2.000 lancieri. Comandantul general al armatei republicii, Carlo Malatesta, beneficiaza de un salariu lunar de 1.000 ducati de aur, suma cu care Venetia demonstreaza teama sa in fata repetatelor insuccese ale armatei sale de uscat.

Ofensiva condusa de Filippo Spono a inceput in preajma Craciunului si se soldeaza cu cucerirea unor cetati. La 25 decembrie Pippo ajunge la Feltre, Belluno, si Serravale, cetate aparata de Tommaso Barbarigo. Dupa citeva asalturi cucereste orasul si cetatea, lasindu-le prada soldatilor²⁴. Se opreste aici pentru sarbatorirea anului nou si la 3 ianuarie un document prin care rasplateste credinta unui cetatean din Belluno fata de fortele regale²⁵. In continuarea razboiului, sint fortate pozitiile venetiene dintre Sacile si Conegliano, in zona desfasurindu-se si lupta de pe riul Livenza. La 5 ianuarie ajung la Buda cele nouasprezece steaguri venetiene cucerite de catre comitele de Timis, spre bucuria regelui, care ordona oficierea mai multor servicii religioase ca multumire pentru victoriile obtinute²⁶. Cam in acelasi timp, ajunge la rege si o solie venetiana pentru incheierea pacii, dar pretentiile exagerate ale lui Sigismund: 600.000 ducati si cedarea unor importante teritorii, aduc Venetia la disperare, obligind-o sa continue cu orice pret luptele. Ca urmare, in toate orasele si localitatile aflate sub puterea republcii, sint strinse noi contingente armate pentru intarirea defensivei.

Pippo Spano nu poate fi insa oprit. Cu aproximativ 6.000 calareti, efectivul de baza aflat sub comanda sa, declanseaza ultima faza a campaniei. Avanseaza la inceput spre Padova, apoi coteste spre Legnaja si se indreapta in continuare spre est, atingind malurile Adriaticii linga insula Bassanem intre gura riului Brento si a fluviului Pad. La 8 ianuarie, se desfasoara o mare batalie la Oderzo, nedecisa; comitele de Timis isi continua insa inaintarea. Semnificativ pentru starea de deruta a senatului venetian este cuantumul extraordinar de mare platit pentru serviciile lui Carlo Malatesta: in afara celor 1.000 ducati solda, acesta primeste cite 13 ducati pentru fiecare din cei 600 lancieri adusi cu sine, cite 21.000 pentru plata soldatilor.

La 25 ianuarie 1412, Filippo Scolari ajunge linga Borgo di San Tommasso, dar rezistenta indirjita a venetienilor il determina sa se retraga²⁷. Dupa data de 28 ianuarie incepe retragerea trupelor regale la est de Treviso; ele sint urmarite indeaproape de venetieni, care recuceresc localitatile parasite de Pippo.

In timpul campaniei din noiembrie 1411 si pina in februarie 1412, Scolari a reusit sa cucereasca mai multe zeci de localitati italiene, atingind fluviul Pad si laguna Venetiei; dintre aceste localitati izvoarele amintesc doar vreo 70-72²⁸.

Oboseala lunilor grele de campanie incepe sa submineze mai ales moralul trupelor, care, imbogatite in urma succeselor repetate, nu mai vor sa lupte cu aceeasi ardoare. Acest fapt il determina pe Pippo sa ordone retragerea spre nord-est; masurile militare adoptate de Venetia prin sporirea continua a efectivelor sale, putind sa declanseze efecte dezastruoase asupra unei armate cu moralul scazut. Inceputul lunii februarie inseamna in fapt si sfirsitul campaniei, chiar daca retragerea decisiva se petrece abia spre mijlocul lunii. Apatia si apoi precipitarea retragerii trupelor regale sint cauzate si de imbolnavirea comandantului, Filippo Scolari, suferinta care-i face incapabil de a mai conduce trupele²⁹.

La o data situata de izvoare intre 13 si 15 februarie 1412³⁰, campania victorioasa a comitelui de Timis se incheie, trupele sale retragindu-se la iernat prin patru directii: prin Sacile, Brugnera, Friuli si pe malul Adriaticii. Purtat intr-o trasura spre Buda, Pippo vede incheindu-se cea mai spectaculoasa dintre campaniile sale din centrul Europei, insemnata pricina de discutii intre cronicari si, mai apoi, istorici. Garnizoane regale sint lasate in cetatile mai importante, fara a putea opri contraofensiva venetiana care le ocupa rind pe rind. La 28 martie este reocupat Udine, punctul estic al posesiunilor venetiene.

In istoriografia italiana s-a desfasurat, timp de citeva veacuri, o adevarata disputa referitoare la motivele acestei retrageri³¹. Au fost emise o serie de supozitii, de la acuzatii de genul ca ar fi fost cumparat cu aur venetian si pina la dovedirea bolii adevarate a lui Pippo. Au existat exagerari mai mari decit insinuarea simplei coruptii si anume sustinerea faptului ca Filippo Scolari ar fi fost ucis de catre rege, la reintoarcerea din campanie, pentru "tradarea sa". Pina la urma, lucrurile au fost limpezite si Filippo Scolari a fost dezvinovatit de orice defaimare, restabilindu-se adevarul istoric al retragerii, datorita bolii pe care a contractat-o in timpul acestei campanii.

Oprirea ostitilitatilor pe frontul veneto-ungar in perioada primavara-toamna, este suplinita de o intensa activitate diplomatica care sa incheie pacea atit de mult dorita. In acest scop, papa Ioan al XXIII-lea convoaca la Roma un congres cu participarea celor doua parti implicate in conflict³². Pretentiile exagerate ale lui Sigismund impiedica orice apropiere a celor doua pozitii, iar initiativa papala se incheie printr-un esec.

In iarna-primavara anului 1412 Sigismund poarta tratative cu Polonia, in dorinta de a aplana mai vechile si noile neintelegeri dintre cele doua state. Ele vor fi finalizate in luna martie 1412 prin intilnirea dintre cei doi regi: Sigismund de Luxemburg si Vladislav al II-lea Jagello, (1386-1434) desfasurata la Lublau in data de 15 martie.

Discutiile si tratatul semnat aici au o deosebita importanta pentru viitorul politicii orientale a lui Sigismund de Luxemburg, transpunerea in practica a acestor prevederi asigurindu-i certe avantaje politice, militare si economice in sud-estul Europei. In urma concursului favorabil de imprejurari creat de criza interna a statului otoman, aplanarea diferendelor cu Polonia elibera nordul regatului de insemnate forte armate, care puteau fi deplasate in alte zone de conflict. In acelasi timp fortele polone si moldovene in Moldvoa domnea Alexandru cel Bun - (1400-1432) erau agrenate in actiuni de cooperare cu trupele regale.

Regele se gindeste din ce in ce mai serios la reluarea unor campanii antiotomane, lucru pe care se grabeste sa-l anunte imparatului bizantin si apoi principilor germani. Problema Chiliei, ca punct nodal al politici orientale a Ungariei, in contextul comertului cu Orientul, il preocupa indeosebi pe Sigismund. Solii sai iau legatura cu coloniile genoveze din Marea Neagra pentru realizarea unui drum comercial peste Carpati, Marea Neagra, Marea Caspica pina in China. Reusita actiunii ar fi smuls Venetiei, care detine monopolul drumului comercial cu Orientul, insemnate avantaje. Asasinarea hanului tatar, aflat in legatura cu regele si rasturnarea de la putere a partidei ghibeline din Genova, amina planurile ambitioase ale regelui; apoi conciliul de la Constanta din 11 noiembrie 1417 si calatoria in apusul Europei stopeaza orice initiativa in aceasta problema. Abia din 1418, Sigismund de Luxemburg reia planurile sale orientale.

La discutiile si semnarea tratatului de la Lublau participa si comitele de Timis, reintors de citeva saptamini din campanie, insanatosit dupa boala contractata pe cimpurile de lupta. Nici de data aceasta nu pot fi detaliate actiunile sale in contextul general al apropierii ungaro-polone, dar avind in vedere pozitia cheie detinuta de Pippo la Dunarea de Jos si evenimentele militare recente el a militat pentru semnarea acestui tratat si colaborarea cu fortele polone. Semnatura sa figureaza pe tratatul de la Lublau³³. Incheierea acestuia ii ofera regelui prilejul de a conteni razboiul cu Venetia.

O noua solie venetiana soseste la 21 mai 1412 la Buda³⁴, propunind semnarea unui armistitiu si inceperea convorbirilor de pace, dar se izbeste de aceeasi binecunoscuta trufie si lipsa de clarviziune politica a regelui, care nu sesizeaza acum prilejul optim de a iesi onorabil din conflict. Cert este insa faptul ca refuzul lui Sigismund s-a bazat in buna parte si pe victoriile fulgeratoare realizate in iarna precedenta de comitele de Timis ca si pe posibilitatea reeditarii lor. Prezent la primirea soliilor, Filippo Scolari viseaza in continuare la cistigarea gloriei militare si, aproape cert, este impotriva propunerilor venetiene.

Pippo ramine la Buda, pe parcursul lunilor iunie si iulie 1412, cind se desfasoara aici mari serbari organizate de Sigismund, in cinstea regilor si principilor Europei centrale si rasaritene. Aceste serbari au ca scop intarirea legaturilor dintre Ungaria si tarile limitrofe pe pozitii de prietenie, alianta si vasalitate, sau in atentia planurilor regale viitoare. Participa regele Poloniei, Vladislav Jagello, regele Bosniei, Ostoja; despotul Serbiei, Stefan Lazarevi; ducele de Split, Hervoje; arhiducii austrieci Albrecht si Ernst; zeci de principi, duci, marchizi, conti si baroni din Germania, Polonia, Boemia, Bosnia, Serbia, Ungaria, etc.³⁵.

Printre participanti se numara si o delegatie munteana, care sondeaza terenul in vederea unor viitoare colaborari antiotomane³⁶. Cu prilejul serbarilor se desfasoara, printre alte multe manifestari, turnire cavaleresti la care participa peste 100 cavaleri, timp de 2 zile. Printre ei sint italieni, francezi, polonezi, bulgari, sirbi, romani, greci, etc.

Intre aceste serbari comitele de Timis nu-si neglijeaza indatoririle curente preocupindu-se de administrarea comitatelor, al caror titular era, de bunul mers al extragerii si comercializatii sarii, ca si de pregatirea unei noi expeditii³⁷. La 12 iulie 1412 se deschid la Turda lucrarile congregatiei nobiliare a voievodatului Transilvaniei, (voievodul transilvan era Stibor de Stiboricz - 1410-1414) iar comitele participa la lucrarile sale³⁸. Peste o luna este preocupat de problemele sarii caci la 12 august ia masuri pentru curmarea unor abuzuri ale camarasilor din Dej³⁹.

La 6 septembrie 1412, prin intermediul aceluiasi comite, regele permite orasului Szeged sa-si aleaga singur judecatori⁴⁰. Peste citeva zile, la 9 septembrie, Sigismund reinoieste donatia citorva posesiuni pe seama fidelului sau slujitor, pentru ca la 14 septembrie sa accepte rugamintea lui Filippo si Matteo Scolari, a varului acestora Leonardo de Altovito, pentru ca posesiunile primului sa revina, in caz de moarte, celor doi⁴¹.

In toamna, cu incepere din septembrie, Scolari este din nou linga Sigismund de Luxemburg, terminind pregatirile pentru noua campanie antivenetiana. Campania este pe deplin realizabila intrucit criza statului otoman continua; noul sultan, Musa, reprima cu cruzime in acest an rascoala bulgarilor din zona Provadia si intra apoi in conflict cu despotul sirb, caruia ii promisese mai multe tinuturi. In a doua parte a anului, asediaza cetatea Salonic, unde se adapostise unul dintre fii lui Suleiman I. Peste putin timp, Musa va fi confruntat cu un nou pretendent la tron, viitorul Mahomed I, chemat in Europa de catre Stefan Lazarevi. Iata continuarea unei politici gresite a dinastilor balcanici care, profitind de perioadele de criza ale statului otoman, sustin diferiti pretendenti la tron, in loc sa fi realizat aliante pentru a slabi si distruge puterea otomana din Europa. Odata ajunsi sultani, pretendentii vor fi cei mai aprigi dusmani ai fostilor sustinatori, provocindu-le foarte mari daune. Astfel de actiuni nefaste pentru cauza crestina ofera turcilor posibilitatea de a se salva din profunda criza interna.

In luna octombrie 1412 reincep operatiunile militare ale armatelor regale pe frontul din Italia, desfasurate pe patru planuri paralele: in Friaul si Treviso actioneaza insusi regele Sigismund, avindu-l alaturi pe comitele de Timis; in Lombardia se declanseaza actiunea unor feudali locali pentru recucerirea vechilor fiefuri; in Moreea se desfasoara lupte aprige intre Venetia si Bizant, iar in Marea Egee conflictele se complica prin intrarea in lupta a genovezilor si bizantinilor. In fata acestor primejdii se parea ca Venetia isi va pierde definitiv puterea.

Preambulul luptelor purtate in toamna pe pamint venetian l-a constituit batalia de la Motta din 24 august 1412, intre venetienii condusi de Carlo Malatesta si cei aproximativ 3.000 calareti comandati de Nicolae Marczali si Ladislau Blagay⁴². Cu toata victoria venetiana, pierderile sint mari de ambele parti; printre morti se afla si Marczali, iar Malatesta si Blagay sint raniti. Comanda trupelor venetiene este preluata de Pandolfo, fratele lui Carlo, care stationeaza la frontierele estice ale republicii.

In fruntea citorva zeci de mii de oameni, soseste regele Sigismund, care se opreste pentru iernat la Udine, trimitindu-l in interior doar pe Pippo Spano. Primele lupte se dau pentru recucerirea localitatilor de la frontiera. In continuarea actiunii favorabila comitelui de Timis, trupele acestuia se intilnesc cu detasamentele fostilor conducatori din Verona si Padova, Marsilio Carrara si Brunoro della Scala, care dupa incercarea nereusita de a pune mina pe cele doua orase se retrag spre trupele regale, urmarite indeaproape de venetieni; cei doi par    si Scala, alungati de venetieni. Inabusita inca din fasa de trupele republicii, miscarea nu poate ajuta cu nimic de trupele regale. Riposta din ce in ce mai puternica a venetienilor duce la prelungirea campaniei. Cu toate aceste elemente ostile, Pippo reuseste sa impinga, intr-un interval cuprins intre sfirsitul lunii decembrie 1412 si mijlocul lunii ianuarie 1413, trupele lui Pandolfo Maltesta spre vest, asediind in decembrie orasul Vicenza. Prelungit aproximativ o luna, fara a cuceri cetatea, asediul submineaza moralul trupelor. Pe la mijlocul lunii februarie 1413 incepe retragerea lenta spre nord, nord-est. Se repeta actiunea anului trecut: cucerite rapid, cetatile si orasele nu pot fi pastrate dupa retragerea trupelor regale, cu toate garnizoanele lasate aici.

Din ultima parte a acestei campanii a comitelui de Timis cronicile venetiene pastreaza citeva detalii, in general nefavorabile. Sint amintite cruzimile la care s-ar fi dedat trupele regale fata de prizonieri si fata de populatia, care a suportat deasemenea abuzurile si violentele soldatilor. Unele pastreaza chiar si un moment inedit: caderea lui Pippo in prizonierat si evadarea sa inainte de a fi recunoscut de venetieni⁴³. Stirea este amplificata si detaliata de o alta cronica care indica prinderea a 6 cavaleri de frunte ai dusmanilor, inclusiv a comandantului si fuga acestuia spre Udine⁴⁴. Aceasta ne indreptateste sa plasam evenimentul in perioada retragerii, sfirsitul lunii februarie si inceputul lunii martie, cind trupele regale se indreptau spre Udine unde se afla suveranul. Ajuns in tabara proprie, Scolari comite noi acte de cruzime fata de prizonerii aflati acolo, ordonind sa li se taie nasurile, urechile si mina dreapta la 40 soldati⁴⁵. Pentru aceste acte de cruzime gratuite senatul venetian hotaraste sa-l pedepseasca, in contumacie, cu taierea capului, lucru care i se aduce la cunostinta⁴⁶; in cazul in care ar fi prins Pippo cunoaste soarta pe care i-o pregatisera adversarii.

Nararea unei intimplari de pe la mijlocul lunii martie 1413 il localizeaza, impreuna cu trupele de sub comanda sa in mica localitate Arsignan unde, nemultumit de felul in care populatia raspunde la solicitarile sale pasnice, Pippo pedepseste cu asprime mai multi locuitori⁴⁷. Este ultima localitate italiana in care Filippo Scolari este amintit cu functia de comandant al armatei regale, intrucit in zilele imediat urmatoare operatiunile militare iau sfirsit si lasa loc tratativelor.

Desfasurate in zona, intre martie si aprilie, propunerile de pace, sint pecetluite prin armistitiul pe 5 ani semnat la Castelleto, la 17 aprilie 1413. Pozitia lui Filippo Scolari fata de aceste evenimente este relevata indirect in instructiunile senatului venetian adresate celor doi soli la masa discutiilor: Tommasso Mocenigo si Antonio Contarini⁴⁸. Cei doi soli sint laudati pentru zelul depus si incheierea armistitiului, in ciuda opozitiei comitelui de Timis, care insista pe linga rege pentru continuarea operatiunilor militare. In cea de-a doua faza a acelor discutii, Scolari se lasa convins aminind ideea unei campanii militare de anvergura care sa convinga Italia asupra calitatilor sale militare. La masa tratativelor ia loc si legatul apostolic, cardinalul Branda Castiglione. In concluzie, armistitiul de la Castelleto pune capat conflictelor militare veneto-ungare, dar nu duce la incheierea pacii datorita opozitiei lui Sigismund de Luxemburg. Se pierde ocazia de a lichida controversele, iar Sigismund avea sa regrete acest lucru in anii 1418-1421, cind intreg litoralul dalmatin va fi cucerit de venetieni fara ca el sa poata opune o rezistenta notabila.

Regele Sigismund ramine in zona Istriei in cursul lunilor aprilie-mai 1412, interesat fiind de evolutia situatiei italiene, de soarta conflictelor in curs de desfasurare in centrul peninsulei, purtate de regele Neapolelui ca si de cele din Lombardia initiate de Visconti, ducele de Milano.

Filippo Scolari ramine si el alaturi de Sigismund, sfatuindu-l asupra multiplelor obligatii care‑i revin in calitate de rege roman. Se ingrijeste in acelasi timp de rasplata datorata celor mai credinciosi si viteji dintre ostasii care au luptat sub comanda sa. Prin intermediul sau sint rasplatiti, inca in cursul lunii aprilie, nobilii din Ghertenis, iar spre sfirsitul lunii mai Nicolae de Bachka, Nicolae Chapy si Stefan de Zantho⁴⁹. Desi lipsesc informatii asupra activitatii comitelui pentru luna iunie, consideram ca el nu a parasit cartierul general al regelui, cu atit mai mult cu cit in iulie este prezent in jurul Alpilor italici, ocupat cu pregatirea expeditiei care trebuia sa-l impuna definitiv Italiei ca pe unul dintre marii condotieri.

Cucerirea statului papal de catre Ladislau de Neapole (eveniment petrecut in octombrie 1413) si dorinta sa de a ataca Florenta ameninta echilibrul politic al peninsulei italice; aliati firesti ai papalitatii florentinii, amenintati la nord de ducele Milanului iar la sud de regele Neapolelui, pizmuiti de venetieni pentru prosperitatea comerciala, sint nevoiti sa recurga la sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, recent alesul rege roman, care asteapta la hotarele Italiei posibilitatea incoronarii ca imparat romano-german. Prin intermediul unei solii compusa din Marsilio Vecchietti si Cristofano degli Spini, Florenta incearca sa transforme armistitiul de la Castelleto intr-o pace durabila si sa atraga Venetia si Ungaria de partea sa.

In cursul anului 1413 se desfasoara trei runde de convorbiri intre Florenta si Sigismund de Luxemburg. Prima dintre ele se desfasoara la 23 iunie la Trento si regele accepta propunerile florentine de mediere a pacii cu Venetia, fara sa se ajunga la vreun acord concret; suveranul nu se grabeste de loc cu aceste tratative. Cea mai importanta dintre aceste intilniri este cea de-a doua, desfasurata la 28 iulie la Bolzano. La ea participa si comitele de Timis, Filippo Scolari⁵⁰. Se confrunta cu acest prilej doua opinii diametral opuse asupra politicii italiene: cea florentina si cea papala, regelui revenindu-i rolul de intermediar. Primii aduc din nou in discutie problema pacii dintre Venetia si Ungaria dar sint surprinsi de riposta regelui care deplaseaza centrul discutiilor spre un plan de actiune in Italia, plan propus de catre Pippo. Despre ce este vorba: in dorinta de a-si redobindi posesiunile ocupate de regatul de Neapole, Ioan al XXIII-lea trimite doi cardinali la Sigismund sa solicite intrarea trupelor regale in Italia. Comandant al acesteia a fost numit Filippo Scolari care doreste sa ridice sub arme 15.000 oameni. In acelasi timp prezinta regelui dorinta sa ca pe un lucru realizat cu acordul tuturor partilor. Mai mult, el ia legatura cu ducii de Bavaria si Austria, solicitindu-le si obtinind 12.000 calareti care urmau sa fie platiti de papa si de catre florentini. Surpriza solilor florentini se concretizeaza intr-o interventie care arata ca Scolari nu avea nici o imputernicire pentru a trata aceste chestiuni. Sigismund raspunde ca Pippo si Filippo del Bene, cunoscut diplomat florentin intrat si el in slujba regelui, i-au vorbit despre interventia militara in Italia ca despre un fapt acceptat in unanimitate. Intrucit nu aveau mandat pentru a discuta asemenea probleme, solii se reintorc la Florenta.

Asistam practic la o confruntare intre cele doua tabere florentine, una ca reprezentanta a cetatii iar cealalta, intrata in serviciul lui Sigismund de Luxemburg, doritoare de afirmare pe scena politica. Una se gindeste la binele cetatii si al Italiei, iar cealalta la gloria si avantaje economice. Filippo Scolari intreprinde mai mult decit simple pregatiri. Intocmeste planul unui amplu atac concentric, terestru si marin, asupra regatului de Neapole. Erau prevazute actiuni terestre ale trupelor florentine si papale pe directia sud, intre Apenini si Mediterana, cu eliberarea Romei si asedierea Neapolelui, in timp ce de pe mare escadre imperiale si genoveze pornite din Dalmatia si Genova urmau sa blocheze porturile italice din Adriatica. Planul, maret fara indoiala, arunca insa Italia in flacarile razboiului civil si ameninta prin amploare sa depaseasca toate conflictele anterioare.

Ca stare in fata Florentei, care dobindise prin actiunile diplomatice intreprinse pina acum preponderenta in fata celorlalte state din peninsula, se pune problema spinoasa a acceptarii sau nu a planurilor regale, initiate si sustinute de un florentin. Discutiile furtunoase din Signorie concretizeaza pozitia pacifista a cetatii si respingerea planului lui Sigismund de interventie straina, dorind ca problemele italiene sa fie rezolvate prin eforturi proprii. Masura deosebit de inteleapta care a salvat Italia de mari dezastre; exemplul de referinta pentru urmarile nefaste ale unei interventii straine il constituie interventia franceza din ultimul deceniu al secolului al XV-lea.

Cu aceasta hotarire, Filippo Scolari isi vede spulberat visul, chiar de catre concetatenii sai, al cuceririi Italiei. Intrucit in anul 1414 se rezolva majoritatea problemelor militare si politice de la sine, focarul de tensiune dispare.

Cea de-a treia conferinta dintre florentini si Sigismund de Luxemburg se desfasoara la Lodi in decembrie 1413 si are ca subiect proiectul regal de interventie in Italia. Ca urmare a refuzului Florentei, regele nu mai accepta mediatia ei in problema tratatului de pace cu Venetia. Atras in continuare de ideea convocarii marelui conciliu ecumenic, Sigismund lasa in suspensie toate problemele italiene, iar comitele de Timis se reintoarce in zona Dunarii.

Prezenta lui Pippo in Banat se datoreste schimbarilor de fond petrecute in sinul statului otoman in cursul acestui an 1413. Chemat in Europa de Lazarevi, Mahomed este invins initial de Musa la Verbita, in Bulgaria, dar revine cu forte sporite si-l invinge pe Musa la 5 iulie 1413; ultimul fuge dar este prins si ucis. Cu aceste evenimente criza interna ia sfirsit si noul sultan Mahomed I da chiar in acest an dovada calitatilor personale prin expeditiile declansate impotriva "ghiaurilor".

In luna septembrie comitele de Timis intreprinde o inspectie prin cetatile din Banatul dunarean dorind sa aprecieze starea sistemului defensiv si a fortelor care-l deservesc. Rasplateste in acelasi timp citiva cnezi romani din zona districtelor banatene sudice. Atestat la intoarcere la Mehadia, Caransebes si Timisoara, Filippo Scolari a facut in fapt un tur de forta, intrucit calatoria sa a cuprins la inceput fortificatiile din centrul si apoi sudul Banatului, dupa care se reintoarce prin culoarul Cerna-Timis. Cu certitudine calatoria a durat mai multe saptamini, iar rezultatele par a fi fost de o remarcabila insemnatate pentru viitoarea aparare a tinutului banatean.

NOTE CAPTIOLUL IV

Gustav Beckmann, op. cit., p. 2; Szilagyi Sndor, A magyar nemzet trtnete, vol. III, Budapesta, 1895, p. 498.

Gustav Beckmann, op. cit., p. 30. Misiunea diplomatica intreprinsa de Pippo la curtea papala este relatata de acelasi autor in ultima parte a lucrarii, intitulata Exkurs. Kritische Errterungen ber die Gesandschaft Pippo Spano's an die Kurie Johannes XXIII, p. 108-118.

Idem, p. 111.

Diario Ferrarese, in L.A. Muratori, Rerum Scriptores Italicarum, vol. XXIV, Milano, 1733, p. 176 (col. 1096); Gustav Beckamann, op. cit., p. 36 si 109 indica ziua de 20 iunie, la fel ca si Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 180.

Domenico Mellini, op. cit., p. 34; azi se numeste palatul Quaratesi.

Ibidem; Diario Ferrarese citat mai sus spune insa ca Scolari pleaca din Florenta pe 16 august, trece din nou prin Bologna, Ferrara si Venetia. Daca acordam credit acestei afirmatii, avem de-a face cu doua vizite ale lui Pippo in orasul natal: prima cuprinsa aproximativ intre 23.VI-3.VII si a doua in primele doua saptamini ale lunii august. Desi atestata doar de Diario Ferrarese, cea de-a doua vizita poate fi reala, dar nu pina la data respectiva, ci anterioara cu citeva zile.

Gustav Beckmann, op. cit., p. 31.

Pesty, op. cit., p. 431-435.

Gustav Beckmann, op. cit., p. 37-39.

Pesty, op. cit., p. 229-230, document din 20 februarie 1411.

Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 44-46;

Ducas, Istoria turco-bizantina 1347-1462, editie de Vasile Grecu, Bucuresti, 1958, p. 126.

Rth Kroly, op. cit., p. 113/110.

Pesty, op. cit., p. 450; la 4 iunie Pippo atribuie familiei de Macicas posesiunile disputate; la 17 iunie regele confirma actul cf. Pesty, Krass, III, p. 271. Peste numai o zi, la 18 iunie regele rezolva o alta pricina a aceleiasi familii, cf. p. 269-270.

Szilagyi Sndor, op. cit., III, p. 494; este probabil o greseala, mai degraba fiind vorba despre 4 iulie, data la care regele si Pippo se aflau la Buda, cf. Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 220-221.

Ilie Minea, Principatele Romane si politica orientala a imparatului Sigismund, Bucuresti, 1919, p. 115.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 173-174; Domenico Mellini, op. cit., p. 38.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 230-232.

Szilagyi Sndor, op. cit., III, p. 507.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 174 spune ca erau 20.000 calareti si pedestrasi; Domenico Mellini, op. cit., p. 38 sustine ca erau 12.000 calareti si 12.000 pedestrasi.

Marino Sanudo,     veneþiana, capata proporþii nebanuite; unul este detaliat de Agostino Sagredo, op. cit., p. 177.

Pesty op. cit., p. 459-460. Pippo Spano apare cu titlurile de consilier, capitan si procurator regal in marca Trevigiana si in toata Lombardia, in conformitate cu decretul din 8.XI.1411. Actul pentru Giovanni Doyano din Belluno este confirmat de rege la 12 mai.

Wenczel Gusztv, Ozorai, p. 75.

Marino Sanudo, op. cit., col. 861.

J. Aschbach, Geschichte Kaiser's Sigmunds, vol. I. Hamburg, 1838, p. 443-446; Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 248-250.

Boala de care sufera Pippo este mentionata de majoritatea cronicarilor, fara a oferi explicatii reale asupra naturii sale. Nu se poate sti daca a fost cauzata de lupte, sau de alte situatii. Cert este faptul ca la scurt timp dupa reintoarcere, Pippo este valid si participa la diverse actiuni diplomatice.

Marino Sanudo, op. cit., col. 861 sustine data de 15 februarie; Wenczel Gusztv, Ozorai, p. 35 sustine 14 februarie; celelalte cronici sustin si ele date apropiate de acestea, la mijlocul lunii februarie.

Discutia prezentata si la Agostino Sagredo, op. cit., p. 129-149.

Wenczel Gusztv, Ozorai, p. 27.

Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 281-282.

Gustav Beckmann, op. cit., p. 51.

Ortvay, op. cit., p. 471-472 enumera principalii invitati si suita acestora, compusa din 1-50 oameni.

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor, vol. II, Bucuresti, 1976, p. 83.

Zichy cs. oklt. VIII, Budapesta, 1895, p. 178-179, la 12 iunie 1412.

Barabas Samu, Teleki cs. oklt, I, p. 384-386.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 236.

Varga E., op. cit., p. 216-217.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 234 si 235.

Lupta de la Motta este descrisa intr-un document regal din 7 iulie 1427, cf. Thlloczi Lajos, A Blagay csald oklevltra, Budapesta, 1897, p. 283-289.

Fapt amintit de o cronica venetiana contemporana, cf. Agostino Sagredo, op. cit., p. 142.

Idem, p. 143.

Ibidem. Alte cronici indica cifra de 180, dar faptul este cert, indiferent de numarul real.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 242, publica o hotarire a senatului venetian prin care Pippo este indezirabil pe posesiunile venetiene; prin extensiune au ajuns sa fie prigoniti toti florentinii, care nu aveau nici o legatura directa cu Pippo.

Agostino Sagredo, op. cit., p. 143-144; data la care Venetia afla despre aceste fapte este 17 martie, ceea ce denota ca se petrecusera cu cel putin citeva zile inainte.

Instructiuni cuprinse in registrul secret nr. V, carte 126, tergo, al Senatului venetian, cf. Agostino Sagredo, op. cit., p. 146-147.

Ortvay, op. cit., p. 475-476; Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 239 si 239-240.

Desfasurarea discutiilor la G. Canestrini, op. cit., p. 194-199.

CAPITOLUL AL V-LEA

OMUL DE STAT SI OSTEANUL

Actiunile politico-administrativ si militare intreprinse de comitele de Timis intre anii 1414 si 1418 vizeaza cu precadere trei planuri: administrativ, militar si diplomatic. In ansamblu, aceasta perioada poate fi considerata ca una dintre cele mai linistite din viata lui Filippo Scolari, desi nici acum nu lipsesc evenimente cu rasturnari spectaculoase de situatii. Isi indeplineste atributiile ce decurg din functiile detinute in cadrul administratiei regale, in timp ce, ca militar, lupta in principal impotriva turcilor si bosniecilor, iar ca diplomat, participa la lucrarile conciliului ecumenic de la Constanta, in Elvetia apoi este membru al locotenentei regale, organism care guverneaza regatul pe timpul calatoriei lui Sigismund de Luxemburg in statele din apusul Europei.

Pregatirile militare impotriva turcilor sint reluate de comite inca in a doua parte a anului 1413; ca de obicei, prima grija o constituie apararea comitatelor sudice, apoi intervine preocuparea pentru actiuni ofensive, lucru pe care Pippo il face pina spre primavara anului 1414. Aproape in tot decursul acestor luni comitele a fost prezent in Banat, plecind abia spre vara la Buda. Cu aceasta plecare reincep calatoriile sale pe itinerariul "de baza": Timisoara-Ozora-Buda, cu modificari cauzate de evolutia evenimentelor interne si internationale.

Exercitindu-si indatoririle obisnuite in calitate de comite, rezolva si probleme mai putin frecvente, oarecum laterale fata de sfera sa de preocupari¹. Pe 29 iunie se afla la Buda, unde pregateste o noua interventie militara in Bosnia.

Interventia este cauzata de recenta incursiune otomana aici si de faptul ca Ostoja este nevoit sa se inchine portii otomane. Pretentiile Ungariei fata de aceasta tara se reactualizeaza in noul context politic si militar si o noua campanie este iminenta. In calitatea sa de comandant al armatelor regale, Filippo Scolari actioneaza acum pentru concentrarea trupelor la hotarele sud-vestice ale regatului. La 17 august, solicita aminarea proceselor unuia dintre familiarii sai, care se afla in tabara si urma sa plece in Bosnia impotriva turcilor².

Anul 1414 marcheaza reinceperea ofensivei otomane atit asupra tarilor dunarene, cit si a celor din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Este vorba de campaniile intreprinse de sultani sau viziri, ca si de incursiunile de prada ale trupelor neregulate, dupa "tehnica" akinului. Scopul final il reprezinta cucerirea si transformarea tarilor atacate in provincii otomane, iar ca etapa intermediara, acceptarea platii tributului sau haraciului pentru rascumpararea pacii cu sultanul. In campania din vara lui 1414, trupele Semilunii ataca intii Serbia, devastind-o cumplit, spre a intra apoi in Bosnia.

In luna august, trupele regale aflate sub comanda lui Pippo sosesc in Bosnia cu pretendentul la tron Stefan Tvrtko II, incercind sa-l impuna ca despot. Luptau pentru domnie principii Ostoja si Tvrtko al II-lea sustinuti de Turcia si Ungaria. Confruntarile armate se desfasoara pina tirziu, in iarna, iar Pippo participa aproape la toate³ insa nu detinem detalii.

In mod cert, bataliile s-au desfasurat in muntii Bosniei, in conditii dificile, lasind tara impartita in doua tabere: filoturca si filoungara.

Deosebit de semnificativa pentru situatia din timpul acela, perioada imediat urmatoare evenimentelor militare osmano-crestine la Dunarea de Jos, cu participarea comitelui si a fortelor militare banatene, ni se pare starea generala a armatei regatului, reliefata in doua prezentari similare. Prima dintre ele are in vedere o nota despre numarul luptatorilor destinati pentru apararea Dunarii in perioada anilor 1414-1423, intitulata semnificativ "Nota pro defensione regni Hungariae a parte partium Transalpinarum, Bulgariae, Rascye sint, per regiam maiestatem disposite ut prehabitur est"⁴ Sint prezentate diferentiat fortele care trebuiau sa asigure securitatea acestor zone: marii demnitari transilvaneni veneau cu 550 de lancii, dintre care 225 erau ale voievodului Nicolae Csaky, 125 ale lui Mihail, fiul lui Solomon, si 150 ale episcopului de Alba Iulia; in acelasi timp, "Pipo comes" trebuia sa intretina 1200 de lancii. Lor li se adauga, la mare nevoie, Nicolae Gara junior (fiul palatinului) si Sigismund de Losonch (cel ce va fi in 1419-1420 castelan al cetatilor sud-est banatene) cu cite 250 de lancii; totalul este de 2200, la care mai trebuie adaugati palatinul Nicolae Gara cu 250, Petru Pereni si Ioan Rozgony fiecare cu cite o suta, ceea ce ridica numarul lanciilor la 2700. Din acest total, Banatul oferea - prin cele cinci comitate - 1200 lancii, adica 45,28%, iar daca scadem numarul fortelor ultimilor trei demnitari, proportia creste la 54,54%, deci mai bine de jumatate din total.

Apoi in regulamentul militar al aceluiasi rege Sigismund de Luxemburg, din anul 1430, fortele banatene au urmatoarele efective: comitatul Cenad 300, Timis 200, Cuvin, Arad si Torontal cite o suta fiecare; li se adauga banderiul episcopului de Cenad format din 200 de calareti si fortele romanilor, filistenilor si cumanilor evaluate la 200⁵. Obtinem un total de 1400, din care doar comitatele dau o mie (nu se specifica daca sint oameni sau lancii). Aici vine introdus si banderiul regal cu un efectiv de o mie de calareti, banderiile arhiepiscopului de Kalocsa si al episcopului de Oradea cu efectivul fiecaruia in jurul a doua sute de oameni, fortele comitatelor Zarand (300) si Csongrad (200) si despotul Serbiei care oferea atit cit putea la momentul respectiv. Desi totalul general este mai substantial decit in primul caz, trebuie sa tinem seama ca intre cele doua documente informationale se interpun douazeci de ani, ca acest din urma numar de luptatori nu mai beneficia de prestatia unui comandant militar de talia lui Filippo Scolari, capabil sa foloseasca eficient fortele in cursul luptelor si sa obtina succese remarcabile si comparabile cu cele de pina la anul 1426 inclusiv. Doar ridicarea lui Iancu de Hunedoara, in acel deceniu IV, va reusi sa transforme cantitatea in calitate, in decursul primelor sale campanii si victorii antiotomane.

Utila ar fi si o prezentare a componentei celor 1200 de lancii aduse pe frontul luptei antiotomane de catre comitele de Timis, Pippo Spano; aceasta in cadrul sistemului de recrutare, instruire si lupta al armatei regale a lui Sigismund de Luxemburg.

Unitatea de baza poate fi considerata banderiul, sau steagul nobiliar, recrutat, instruit si condus in lupta de catre nobilul respectiv, compus de obicei din totalitatea celor ce intrau, intr-o forma sau alta, in relatii de vasalitate cu seniorul: nobili mai mici, familiari, servitori, oameni liberi de diverse profesii si categorii sociale.

Banderiul trebuia sa fie prezent la data si locul convocarii armatei regale, cu intregul efectiv, armament si provizii pentru citeva saptamini. Nerespectarea acestor prevederi ducea la pedepse administrative, financiare si, in cazuri foarte grave, chiar la pierderea dreptului de banderiu propriu sau la inlocuirea la comanda acestuia, uneori chiar pierderea posesiunilor. Numarul oamenilor cuprinsi intr-o astfel de formatie nu era fix, ci varia in functie de pozitia sociala a nobilului, de marimea posesiunilor si a persoanelor mature ce locuiau si lucrau, denumarul vecinilor, familiarilor, scutierilor si a celorlalti clienti care formau curtea nobilului posesor de banderiu. In acelasi timp diferea si natura corpului: cavalerie, pedestrasi sau mixt, dupa cum diferite erau si armele, asa incit in acelasi banderiu erau calareti greu inarmati (catafracti, in documente) cavalerie usoara (mai apoi numiti husari), infanterie grea dar si trupe auxiliare cu armament rudimentar. In mod identic era recrutat, instruit si lupta un banderiul condus de catre un prelat (arhiepiscop, episcop, abate, etc., care trebuia sa posede si calitati militare certe).

De asemenea, participa la campaniile armatei regale nobilimea mica si mijlocie, alta decit cea care intra in banderiul nobiliar, venind la lupta cu mica suita de pina citeva zeci de barbati de pe posesiunile proprii, de multe ori rude apropiate sau colaterale si nu de putine oir tarani liberi.

O situatie similara cu nobilimea mica o are patura cnezilor romani, aflata acum in plin proces de diferentiere sociala. Se pot observa cele trei categorii: cnezii-nobili, ale caror posesiuni stramosesti sint confirmate prin diploma regala, ce vor sfirsi prin a fi asimilati nobilimii; cnezii de castre, care asigura intretinerea si apararea cetatii avansind si ei in doua directii contrare: unii vor reusi sa intre in categoria nobililor, iar ceilalti vor ingrosa rindurile "cnezilor comuni" sau ale taranimii; in sfirsit, a treia categorie, cea a cnezilor comuni, nu se deosebeste in prea multe privinte de taranimea libera si va sfirsi prin a fi incorporata acesteia. In cursul secolelor XIV-XVI, cnezii romani au constituit o forta militara considerabila in ansamblul armatei regale, remarcabila prin numar, pregatire militara, omogenitate, disciplina si indirjita rezistenta antiotomana; numeroasele donatii regale pe seama lor denota caracterul larg al acestei situatii⁶. Pentru daniile acordate de regalitate, sau cele stramosesti ce erau reconfirmate prin diplome fiecare familie de cnezi, datora suveranului, in timp de razboi, o "lance"⁷.

Alte categorii ale armatei comitelui de Timis le compun oamenii liberi si mercenarii. Primul lot dintre acestea se compunea in principal din taranimea libera, servind sub ordinele unui cneaz sau nobil din imprejurimi, dar si din unele elemente orasanesti, destul de putin numeroase inca. Mercenarii reprezinta aproape o noutate, institutia mercenariatului aflindu-se la inceputurile ei. Din strainatate se apela la anumite elemente specializate in minuirea unui armament oarecum sofisticat. De preferinta erau recrutate loturi de mercenari din rindurile italienilor, carora Pippo le asigurase o solda buna si victorii facile urmate de prazi bogate. Disparitia protectorului atrasese dupa sine si descresterea rapida a numarului lor. In sfirsit, o alta categorie, de luptatori care va oferi mari dovezi de vitejie si dirzenie, o constituie taranimea dependenta; iobagii incep sa-si faca aparitia in cadrul trupelor regale, dar rolul acestora, va deveni preponde    feiei romanesti, aceasta fiind intotdeauna elementul etnic majoritar in aria Banatului istoric.

Vor fi insa prezenti si osteni din alte comitate, parte din ei familari ai comitelui sau apropiati ai acestuia, parte in virtutea obligatiilor militare ale vremii, dar numarul lor era destul de redus, ridicindu-se cel mult pina la citeva sute de oameni. In acest context se poate vorbi acum, pentru prima data, de o lupta antiotomana comuna a popoarelor roman, maghiar si sirb, care locuiesc in aceeasi zona geografica - valea Dunarii - si erau amenintate de o primejdie comuna; indeosebi alianta primelor doua etnii cu sirbii a lipsit in campaniile intreprinse pina la 1400 de catre Sigismund de Luxemburg. Si tot acum asistam la un alt fenomen: patrunderea unor grupuri de populatie sirba in nordul Dunarii, mai ales in Banat, Ba, Bodrog, ca urmare a intensificarii necontenite a ofensivei si jafurilor otomane in Serbia; faptul a fost favorizat si de cele trei acorduri incheiate intre 1404-1426, intre Ungaria si Serbia, toate mijlocite de catre Filippo Scolari.

Problema care se ridica privind cifra de 1200 de lancii si amintitele opinii ale biografiilor, referitoare la crearea unei armate de aproximativ 10-12000 calareti, isi afla o rezolvare simpla daca acceptam pentru "lance" un numar de circa zece oameni. In aceasta situatie totalul concorda sau se apropie foarte mult de datele biografilor. Numarul nu este fix, cum nu ramine neschimbata nici componenta sociala, geografica, deosebindu-se de la o campanie la alta.

Sfirsitul anului 1414 il afla pe Filippo Scolari departe de teatrul de operatiuni, calatorind spre Germania, unde se desfasura ceremonia de incoronare ca rege roman a lui Sigismund de Luxemburg si Elvetia, unde incepusera lucrarile conciliului bisericii crestine.

Dupa unele informatii, Filippo Scolari a participat la ceremonia incoronarii regelui desfasurata la Aachen⁸. Intr-adevar actiunile militare si diplomatice initiate si conduse de comitele de Timis imediat dupa investirea lui Sigismund ca imparat german, intre anii 1410-1414, ii creau avantaje morale importante, inclusiv posibilitatea participarii sale la ceremonia incoronarii. Dar cert este doar faptul ca Pippo nu pleaca in Germania impreuna cu suita regelui, fiind ocupat cu luptele din Bosnia; va merge ceva mai tirziu. In rest, trebuie sa-i privim activitatea din lunile noiembrie-decembrie 1414, cu destula circumspectie, datorita saraciei de informatii, care nu permite detalierea tuturor actiunilor sale.

De la Aachen, Sigismund de Luxemburg, insotit de o suita numeroasa, coboara spre sudul Germaniei, pe la curtile princiare, ajungind la Constanta (Konstanz), in Elvetia, pe la mijlocul lunii decembrie. La 5 noiembrie 1414 se deschid aici lucrarile unuia dintre cele mai lungi concilii ecumenice ale bisericii crestine, daca avem in vedere faptul ca se inchide abia la 22 aprilie 1418.

Trei mari probleme au stat in atentia participantilor: lichidarea schismei din sinul bisericii catolice, prin depunerea celor trei papi si alegerea unuia singur; unirea catolicismului cu ortodoxismul si intarirea crestinismului prin condamnarea ereziilor lui Wyclif si Hus; introducerea unor reforme in sinul bisericii. La lucrarii participa Sigismund de Luxemburg, principii, marchizii, ducii, contii si baronii imperiului, soli ai regilor din Europa, ai Bizantului si Rusiei, ai bisericii ortodoxe, o mare multime de nobili cu suitele. Numarul persoanelor eclesiastice se ridica, dupa unele aprecieri⁹, la 19105, dintre care: un papa - Ioan al XXIII-lea, soli ai celorlalti doi papi, trei patriarhi, 33 cardinali, 47 arhiepiscopi, 145 episcopi, 124 egumeni, 750 de doctori in teologie, 18000 de preoti si calugari. Numarul total al participantilor este estimat la aproximativ 100000 de persoane, gazduite atit in oras cit si in localitatile din jur. O asemenea desfasurare de forte teologice nu se vazuse de multa vreme in Europa. Dezbaterile decurg lent, cu intortochieri si dispute filosofo-teologice aprinse. Nu lipsesc nici momentele tragicomice, cum a fost cazul incaierarii in plin conciliu dintre arhiepiscopii de Pisa si de Mainz, care cautau sa se sugrume unul pe celalalt. Un lucru nu a fost insa taraganat, ci dimpotriva, cu acordul participantilor, a fost dus la indeplinire cu toata promptitudinea: judecarea, condamnarea si executarea lui Jan Hus. Pe baza salvconductului emis de Sigismund de Luxemburg, Hus pleaca din Cehia la 11 octombrie si ajunge la Constanta la 3 noiembrie acelasi an. Peste numai trei zile, este aruncat in inchisoarea manastirii dominicane. Incalcarea cuvintului imperial a fost urmata de montarea procesului, de torturile de rigoare si de acuzatia de erezie. Hus apare in fata judecatorilor la 5,7 si 8 iunie 1415, este declarat vinovat de erezie, iar la 6 iulie 1415 piere in flacarile rugului. Ca o completare a acestei sentinte, la 30 mai 1416 cade victima acelorasi judecatori Ieronim de Praga; agitatia stirnita in Cehia de cele doua executii va izbucni peste trei ani intr-o serie de conflicte militare, cunoscute sub numele de razboaiele husite.

Documentele amintesc si de o participare romaneasca la lucrarile acestui conciliu¹⁰ din partea Moldovei, este amintit un Chirila - a carui functie eclesiastica nu este cunoscuta - si o delegatie de boieri condusa de George "Samusinis" si Stanislav Rotompan. In ce-l priveste pe discutatul Grigore Tamblac, (1364-1419-20?), care actionase pina in anul 1414 in Moldova, el participa la conciliu ca trimis al ducelui Vitold al Lituaniei (1392-1430), in slujba caruia intrase cu putin timp inainte. Din Tara Romaneasca participa un cavaler Tugomid sau Dobromir si un anume "Haidmcz" din Cimpulung Muscel. Din partea Transilvaniei participarea este mai numeroasa: voievodul Stibor de Stiborcz, episcopul de Oradea, delegatii mai multor orase transilvane, printre care Clujul si Brasovul. Alaturindu-le cel putin citiva oameni in suita, ajungem la citeva sute de participanti din Tarile Romane.

Prezenta comitelui de Timis la lucrarile conciliului de la Constanta se explica prin calitatile sale de subtil diplomat si cunoscator avizat al problemelor central-europene¹¹. Regele il implica pe Filippo Scolari in intreprinderi de mare importanta, intrucit mizeaza pe capacitatea comitelui de a rezolva multiplele si incurcatele planuri menite sa-i deschida drumul spre incoronare si calitatea de arbitru al situatiei europene. Actiunile de pina acum l-au angrenat in jocul diplomatic al curtilor europene, laice sau eclesiastice. Insa data sosirii la Constanta poate isca discutii, intrucit poate fi plasata in noiembrie sau in ianuarie¹². In cazul primei variante sosirea sa este legata de cea a lui Sigismund, iar in cea de-a doua Pippo vine direct din Ungaria. Apreciem totusi ca ajunge odata cu suita regelui.

Discutii se isca si cu privire la suita sa, cifrele avansate oscilind intre 60 si 150 de calareti¹³. Stema-i figureaza printre cele 1145 de blazoane afisate in oras¹⁴ ca semn al prezentei la lucrari.

Pe timpul sederii sale la Constanta, Pippo locuieste la manastirea Peterhausen, din apropierea orasului¹⁵; se pare ca aceasta era rezervata mai multor participanti din regat, intrucit aici statea si arhiepiscopul de Esztergom.

Printre cele mai importante misiuni incredintate aici de rege s-a numarat si supravegherea domiciliului fortat al papei Ioan al XXIII-lea, refractar dorintei delegatilor de a abdica. Misiunea a fost indeplinita aproximativ intre lunile ianuarie-martie 1415¹⁶. Era dificila, intrucit trebuiau respectate anumite conveniente, Ioan detinind calitatea de inalt pontif. In acest interval au avut loc discutiile lui Pippo cu umanistul italian Poggio Bracciolini (1380-1459), florentin ca si Pippo, secretarul papei. La 20 martie, Ioan al XXIII-lea reuseste sa scape de sub supravegherea lui Scolari, beneficiind de sprijinul unui slujitor al printului Friedrich al Austriei¹⁷; scena este demna de comedia italiana, intrucit, la obisnuita vizita zilnica a comitelui, slujitorul - imbracat in hainele papei - se preface ca doarme, in timp ce adevaratul pontif fuge spre Schaffhausen sub protectia austriaca. Reactia regelui este prompta, dar urmarirea in care se lanseaza Pippo si oamenii sai ramine fara rezultat. Cei ce profita de conjunctura creata au fost elvetienii, care primesc cu aceasta ocazie toate posesiunile Casei de Austria de pe teritoriul helvetic, confiscate drept represalii din partea lui Sigismund.

Episodul evadarii papei Ioan, nu are urmari asupra comitelui. Dimpotriva, se bucura in continuare de stima regelui, aparind mereu ca mijlocitor intre intentiile acestuia si problemele interne ale regatului, lucru dovedit si de un document dat in Constanta la 16 aprilie 1415¹⁸. Este totodata si ultima mentiune certa a prezentei sale aici, intrucit la scurta vreme va pleca inapoi, spre Dunare, unde se precipita evenimentele politice si mai ales cele militare.

Situatia tarilor balcanice si a celor dunarene cunoaste modificari substantiale in defavorul crestinitatii odata cu urcarea pe tron a lui Mahomed I, (5 iulie 1413) care, prin actiuni energice armate pe Dunare si in nord-vestul Balcanilor, incearca nu doar sa-si consolideze tronul ci inaugureaza o politica de cuceriri si supuneri de popoare. Relatiile incordate cu Tara Romaneasca genereaza citeva confruntari militare, incheiate cu o campanie personala a sultanului la nordul Dunarii, in urma careia Mircea cel Batrin este nevoit sa accepte plata unui tribut de 3000 de galbeni; obtine in schimb garantia independentei si neamestecului otoman in problemele interne ale tarii.

Se agraveaza in acest timp si situatia Bosniei; factiunile nobiliare precum si prezenta a doua mari puteri, la nord si sud, determina redeschiderea luptelor. Interventia otomana din vara si a trupelor regale din toamna anului 1414 au marcat acest eveniment, iar in primavara si vara anului urmator, noile incursiuni deterioreaza rapid stabilitatea acestei tari. La noua interventie otomana, din primavara, Hervoja se aliaza cu turcii, inversind raportul de forte. Inaintarea detasamentelor de achingii spre sudul Ungariei alerteaza toate fortele regatului, inclusiv pe regele imparat aflat la Constanta.

Ca urmare, Filippo Scolari se intoarce degraba in regat si indreapta oastea-i impotriva dusmanului, pe care-l respinge; luptele au loc in comitatele din zona strabatuta de Drava, Sava si Dunare, fara a putea detalia desfasurarea lor. In orice caz, ca durata in timp nu au depasit sfirsitul lunii mai. Ca urmare, se impunea concentrarea fortelor regale pentru o interventie hotarita in Bosnia, menita sa redreseze situatia; pregatirile se desfasoara in paralel cu respingerea atacurilor din mai si se incheie abia pe la mijlocul lunii iunie.¹⁹

Comandanti ai trupelor expeditionare regale sint Ioan Gara, Ioan Maroth si Paul Csupor. Filippo Scolari nu apare in nici un document. Cauza n-o cunoastem dar omisiunea certifica absenta lui de pe cimpurile de lupta din Bosnia. A plecat Pippo spre Banat sau, mai degraba, a ramas in centrul regatului, sa gireze functiile de conducere in lipsa principalilor demnitari? Inchinam spre ultima ipoteza. Dupa o serie de ciocniri locale, trupele regale se intilnesc cu cle turco-bosniece pe riul Bosna, in dreptul cetatii Doboj, in ultima decada a lunii iulie 1415. Pe 28 iulie se desfasoara aici lupta decisiva, si victoria apartine trupelor comandate de Isac beiul de Vrbosna (Sarajevo). Numarul mare al mortilor si prizonierilor, printre care se aflau chiar Marothi si Csupor (primul se va rascumpara abia in 1419, iar cel de-al doilea va fi cusut intr-o piele de bivol si aruncat in riul Bosna) ca si pierderea controlului asupra tarii indica dezastrul acestei campanii.

Filippo Scolari figureaza insa in calitate de comandant al noilor forte regale care intra in Bosnia in lunile septembrie-octombrie 1415, in incercarea de a remonta prestigiul regal. Nu sint cunoscute nici acum detalii ale luptelor desfasurate, dar lipsa unor succese majore indica caracterul de hartuiala al campaniei.

Faptul ca Pippo a ramas, la Buda in timpul lunilor de vara-toamna este atestat si de citeva documente, in care el figureaza printre mereu prezentii membri ai acelui consiliu regal. La 29 august era la Esztergom,²⁰ alaturi de arhiepiscop, in incercarea de a solutiona greutatile trezoreriei, amenintata de continua scadere a extractiei metalelor pretioase din muntii Slovaciei. Aproximativ in acelasi timp, Pippo are de rezolvat si solicitarea regala referitoare la transportul unei mari cantitati de sare din Transilvania spre apusul Europei, necesara regelui in calatoria pe care se pregatea s-o intreprinda.²¹

In legatura cu situatia militara a anilor 1415-1416 trebuie discutata si incursiunea otomana asupra Banatului, condusa de Isac pasa. Problemele care se ridica fata de acest eveniment vizeaza doua aspecte: anul desfasurarii si stabilirea autorului real al victoriei in persoana vicecomitelui de Timis. Ele s-au nascut ca urmare a unor interpretari diferite, furnizate de istoricii care au studiat aceasta perioada.

Indicarea unor ani diferiti pentru aceasta expeditie - 1415²², 1416²³, chiar si 1418²⁴ ingreuneaza stabilirea anului si a perioadei in care s-a desfasurat. Ne pronuntam pentru anul 1415, bazati pe analiza situatiei generale a acestor conflicte si pe citeva marturii mai putin cunoscute, respectiv folosite de istoricii anteriori.

Trebuie remarcata in primul rind absenta mai indelungata a comitelui de Timis din zona banateana, explicabila prin calatoria sa in Elvetia, apoi prin luptele din Bosnia in primavara si toamna anului 1415 si prin activitatea administrativa desfasurata in vara in capitala si in regiunile centrale ale regatului. Asa cum am vazut, Pippo nu se intoarce in Banat dupa lupta de la Doboj, ci ramine la Buda si apoi Esztergom. Pentru anul 1416 exista documente care-l atesta la Timisoara si alte localitati banatene aproape luna de luna, fapt care ar fi determinat prezenta sa in fruntea trupelor locale in lupta cu turcii otomani    pe ajung in Banat poate fi estimata ca fiind lunile august-septembrie, iar anul este 1415. Directia atacului este sud-vest, nord-est si el se desfasoara, dupa trecerea Dunarii, printr-un loc imposibil de precizat dar in orice caz situat in zona de confluenta a Tisei cu Dunarea si apoi in amonte pe cele doua Timisuri (Timisul si Bega, n.n.).

Cel de-al doilea aspect care necesita precizari se refera la numele acelui vicecomite de Timis care i-a intimpinat pe turci. Parerile exprimate pina acum indica acest vicecomite in persoana lui Nicolae fiul lui Petru de Macedonia. Numele sau a fost preluat de la un autor la altul fara a cauta raportarea sa la documentele timpului. In acest fel s-a perpetuat o regretabila eroare care atribuie unui alt personaj victoria repurtata de trupele banatene.

Confuzia poate fi atribuita si unei apropieri si respectiv inversari de nume. Odata autorul victoriei apare drept Nicolae fiul lui Petru, alta data Petru fiul lui Nicolae; in plus traducerea numelor in maghiara, germana, sirba a provcat o serie de neintelegeri, iar necunoasterea la perfectie a acestor limbi de unii dintre istorii ce au incercat sa elucideze faptele a adincit greseala.

In realitate avem de-a face cu doua persoane diferite. Unul este Nicolae, fiul lui Petru de Macedonia care nu a fost niciodata vicecomite de Timis²⁶ iar celalalt este Petru, fiul lui Nicolae de Derechke vicecomite de Timis intre anii 1410-1421²⁷. Atestarea ultimului in aceasta functie, continuu intre anii amintiti, exclude orice dubiu asupra persoanei sale. Mai mult chiar, Nicolae de Macedonia nu mai apare consemnat documentar dupa anul 1411 si nici una dintre atestarile cunoscute nu-i atribuie functia de vicecomite. Ca atare "vicecomitele de Timis" care i-a infruntat cu armele pe turcii patrunsi in Banat in vara-toamna lui 1415 a fost Petru, fiul lui Nicolae de Derechke, vicecomitele de Timis.

Dupa citeva zile, timp in care achingii s-au raspindit dupa prada, trupele otomane au fost atrase in lupta - intr-un loc neidentificabil - de vicecomite in fruntea oamenilor sai. Batalia s-a desfasurat intr-o nota de echilibru si nici una dintre tabere nu reusise sa obtina avantajul decisiv. Pentru a opri varsarera de singe si a scuti fortele proprii de eforturi suplimentare, Petru il provoaca personal la lupta pe comandantul otoman.

In privinta numelui acestui comandant trebuie sa existe o doza de circumspectie intrucit deja amintitul Isac pasa continua a fi atestat documentar si dupa acest atac; ca atare el nu putea fi cel uci de catre Petru. Exista doua variante: ori Isac pasa de Vrbosna a condus acest atac in Banat dar nu a participat la lupta citata, ori este vorba despre un alt comandant otoman care intreprinde incursiunea din 1415 si care este confundat - fie datorita aceluiasi nume, fie datorita necunoasterii numelui sau real de catre istorici - cu invingatorul de la Doboj.

Provocarea la lupta in doi a comandantului dusman este in deplina concordanta cu obiceiurile cavaleresti ale vremii, dar reflecta si adincirea lor la curtea comitelui de Timis, recunoscut reprezentant si propagator al traditiilor cavaleresti apusene. "Turnirul" celor doi comandanti se desfasoara in mijlocul cimpului de lupta. Beiul otoman incearca sa-l ucida prin viclesug pe vicecomite, dar nu reuseste si actiunea sa ii permite lui Petru de Derechke sa-si imobilizeze adversarul, pe care-l arunca la pamint si-l ucide. Turcii sint pusi pe fuga si prada acestora a fost recuperata aproape integral. Avem de-a face cu o obisnuita incursiune de prada a turcilor in aceste tinuturi, desfasurata dupa tipicul akinului si doar sfirsitul este deosebit, prin actiunea insolita a vicecomitelui.

In cursul anilor urmatori, 1416-1417, diferite izvoare literare contin referiri despre o noua incursiune otomana de jaf asupra Banatului²⁸, in care rolul principal de aparator ii revine aceluiasi vicecomite. Si aceasta campanie s-a desfasurat intr-o perioada in care Filippo Scolari nu era prezent in Banat. Numarul mare al achingiilor, taria atacului si surpriza creata le-au facilitat turcilor patrunderea in preajma vaii Muresului. In fruntea acelorasi trupe banatene, Petru de Derechke, ii urmareste si-i ajunge din urma la citiva km sud de Mures. Pentru a contrabalansa numarul si ascendentul moral al otomanilor, vicecomitele apeleaza la un original atac de noapte, ramas celebru in analele razboaielor Banatului.

La miezul noptii, trupele sale se napustesc asupra dusmanului adormit cu strigatul "Dumnezeu si Sf. Mihail", folosit si ca strigat de lupta, dar si ca parola de recunoastere in intuneric. Neobisnuiti cu acest gen de atacuri, buimaciti de somn si neputind distinge numarul dusmanilor, turcii sint infrinti in citeva ore. Actiunea aceasta prefigureaza parca celebrul atac de noapte din 1462 condus de Vlad Tepes; ea reprezinta in fond acumularea unei bogate experiente de lupta si, implicit, folosirea unor diverse tactici de lupta de catre poporul roman ca si de celelalte popoare din jur: maghiar, sirb, etc.

Traditia populara, reluata apoi de istoricii amintiti, consemneaza faptul ca pe cimpul de lupta s-a ridicat o capela si mai tirziu, in jurul acesteia s-a dezvoltat o localitate numita, cind Sinmihai, cind Sinnicolau. Indiferent daca este vorba despre Sinmihaiul de linga Timisoara, lucru mai putin probabil, sau de orasul Sinnicolaul Mare situat la citiva km sud de Mures, traditia respecta un fapt real consumat in acest timp. Inclinam a crede ca este totusi vorba despre localitatea Sinmihai, alta decit cea omonima de linga Timisoara zona amintitta a luptei si atestata documentar in prima traime a acestui secol, la E de Sinnicolau-Mare.

Despre activitatea lui Pippo in Banat in acesti ani exista insa citeva indicii importante. Unul dintre cele mai curioase dintre acestea se refera la retinerea unui sol la Timisoara sub pretextul de spionaj. Cum s-au desfasurat lucrurile? In anul 1415, sultanul Mahomed I trimite soli la Vladislav Jagello pentru a incheia un armistitiu cu Polonia si Ungaria in ale carui prevederi urmau sa fie cuprinse si tarile dunarene. Vladislav ii solicitase acordul lui Sigismund de Luxemburg, aflat in Elvetia, la Constanta, dupa care trimite la rindu-i o solie la Adrianopol. La intoarcere spre Polonia, solii regelui sint insotiti de soli turci. Si fapt curios, solia mixta se divide in doua cete care urmeaza drumuri diferite: un polonez si un turc trec prin Tara Romaneasca, Moldova spre Polonia, iar celalalt polonez si cu cel de-al doilea sol otoman iau calea prin Banat. Neavind salvconduct, turcul ramine la granita, dar solul polon, Grigore Armeanul, si-a continuat calatoria. Ajuns la Timisoara este arestat si aruncat in inchisoare de catre Pippo, fiind banuit ca ar avea si alte instructiuni in afara soliei cunoscute. I se confisca hainele si cizmele, toate fiind minutios dezmembrate in cautarea unor inscrisuri tainuite, iar el ramine la inchisoare mai multe luni, cu toate interventiile lui Vladislav Jagello de a-l elibera. De abia dupa ce insistentele regelui polon ajung in apus la Sigismund si acesta ordona eliberarea solului, comitele de Timis binevoieste a-l lasa sa ia drumul spre tara-i de bastina. Faptul indica prestigiul si puterea deosebita pe plan politic a acestui comite in regat, din moment ce isi permite asemenea actiuni cu posibile repercursiuni asupra relatiilor interstatale.

La inceputul anului 1416 conflictul din Bosnia se reaprinde, fiind declansat dupa moartea lui Hrvoje, la 6 aprilie. Interventia otomana este prompta si duce la cucerirea celei mai mari parti a Bosniei. Sint create in teritoriul ocupat de catre turci baze puternice de lansare a incursiunilor de jaf asupra extremelor nordice ale Balcanilor si asupra tinuturilor germane, prin instalarea mai multor garnizoane otomane, in Bosnia. Acelasi inceput de an 1416 aduce cu sine si lupte inversunate intre turci si venetieni in Marea de Marmara, soldate cu spectaculoasa victorie navala venetiana din 29 iunie de la Gallipoli. In aceiasi luna se incheie si un tratat de pace intre cele doua parti, consfintind momentul de ragaz obtinut de Mahomed I.

Profitind de conjunctura politica favorabila, Mircea cel Batrin incepe operatiunile militare in vederea inlaturarii tributului. In Tara Romaneasca se afla un nou pretendent la tronul sultanilor, Mustafa, care, cu ajutor muntean, trece Dunarea si inainteaza prin Balcani spre Tesalia, pustiind totul in cale. Invins de Mahomed I linga Salonic, se refugiaza in cetatea Tessalonia pe care sultanul o asediaza. Desi incercarea de lovitura de stat esueaza, Tara Romaneasca s-a eliberat de obligatia tributului.

In acest context, de relativa acalmie militara, comitele de Timis este prezent in 1416 in diferite zone ale regatului, atit in calitate de comandant de osti cit si in cea de om de stat. La inceputul anului se afla in Banat, unde face obisnuita vizita de recunoastere a situatiei ostirii si a starii sociale, a zonei, dupa absentele sale mai indelungate. Pe 1 februarie era la Timisoara, unde solutioneaza una dintre obisnuitele plingeri aduse in fata sa, abuzurile nobilimii fata de tarani. Nu uita de faptul ca este la rindu-i un mare feudal, cerindu-i regelui Sigismund, aflat in continuare in apusul continentului, dispensa pentru a construi pe posesiunile sale fortificatii din lemn si piatra, lucru pe care regele i-l acorda la 16 aprilie²⁹. Intr-o perioada in care regalitatea cauta sa distruga bazele politice si armate a nobilimii, dispensa acordata comitelui de Timis se justifica doar prin fidelitatea exemplara a acestuia fata de persoana regelui.

Aflat in drum spre Buda, comitele se adreseaza la 16 mai vicecomitilor sai din Timis, Caras si Cenad, cerindu-le sa nu-i sileasca pe iobagii nobililor care au pierit anul trecut in Bosnia sa se mute pe alte posesiunii; este cazul concret al poseiunilor celor doi frati de Ghertenis, Jacob si Nicolae, dati disparuti in aceste lupte³⁰. In mai si iunie, Pippo participa la activitati adminsitrativ-organizatorice, militare si civile, in capitala si centrul regatului. Unele dintre acestea vizasera intarirea contingentelor armate ale regelui in vederea unei noi interventii militare in Bosnia. In aceiasi luna iunie se intoarce in Banat, la Lipova unde se odihneste citva timp. De aici pleaca la Timisoara, atras de evolutia evenimentelor militare dunarene in care Mircea il sustinuse pe pretendentul la tronul de sultan, Mustafa.

In august s-au desfasurat la Buda lucrarile dietei care evaluase stadiul pregatirilor militare si solutionase problema rascumpararii prizonierilor razboiului din 1415. Ca urmare a initiativei unui grup de nobili, printre care si Filippo Scolari, o solie este trimisa in Serbia, la Stefan Lazarevi, spre a-l determina sa mijloceasca rascumpararea acestor prizonieri. Grupul, inclusiv Pippo, asteapta raspunsul la Pcs, dar enormitatea sumelor pretinse de turci nu permite efectuarea tranzactiei ci s-a procedat la lansarea unei colecte generale. Sint trimisi emisari in toate comitatele, dar sumele necesare se string incet si initiativa se stinge fara a se reusi sa elibereze decit o mica parte dintre prizonieri.

Lipsa oricarei riposte regale permite turcilor sa-si consolideze pozitiile ocupate in vara in muntii Bosniei si apoi sa treaca la cucerirea deplina a acestui stat. In fata unei astfel de alternative, comitele de Timis pleaca cu oastea in toamna anului 1416 spre Bosnia, in incercarea de a distruge bazele puterii otomane de acolo. Succesele n-au fost insa de natura sa incurajeze aceasta dorinta, iar luptele se prelungira pina in noiembrie, luna in care Pippo este inca pe frontul bosniac.³¹

Anul 1417 este mai sumar in mentiuni asupra faptelor lui Pippo, care beneficiaza, se pare, de o perioada mai linistita, petrecindu-si timpul intre Timisoara, Lipova, Ozora si Buda, rezolvind indeosebi afacerile familiei, apoi cele ale comitatelor avute in grija. In 2 ianuarie 1417 el se afla la Lipova; sosirea comitelui in acest loc pe care il indragise se intimpla dupa aproape fiecare campanie sau deplasare mai lunga. Intrat in cel de-al 5-lea deceniu de viata, Filippo incepe sa resimta urmarile unei vieti tumultoase si cauta sa isi amelioreze starea fizica prin refaceri, mai lungi sau mai scurte, in aceasta localitate. Nu scapa insa prilejul de a rezolva unele procese intre locuitori, ca si unele dintre pricinile in care era implicat direct, asa cum este cazul procesului, redeschis, pentru paduri³².

O mentiune singulara aminteste participarea sa la respingerea unei noi incursiuni otomane in Banat³³. Trupe de achingii fac "obisnuita incursiune de primavara" in nordul Dunarii, prada sudul Banatului si apoi se indreapta spre Timisoara. In jurul Ciacovei se lovesc de rezistenta garnizoanei cetatii si incearca sa cucereasca fortificatia. Prelungirea luptelor in preajma zidurilor Ciacovei, permite trupelor locale sa se adune, sa ajunga in preajma celor asediate si in final sa infringa trupele invadatoare. Actiunea continua apoi, prin urmarirea resturilor achingiilor in sudul fluviului. Lipsa altor stiri referitoare la acel episod militar ne obliga sa privim cu circumspectie atit datarea luptei cit si extensiunea ei in zona aratata de izvorul literar. Deasemenea, citata participare a lui Filippo Scolari in fruntea trupelor pare a fi putin fortata. Lupta ca atare se prea poate sa fi avut loc, dar lipsa de coinciziune a izvoarelor vremii si apoi a istoricilor lasa loc liber confuziilor.

Pippo calatoreste in a doua parte a anului si de-a latul regatului, amintit fiind in luna iunie in comitatul Fejer, la 10 august la Buda si peste exact o luna, in septembrie, la Timisoara. Din ultimul loc citat se adreseaza vicecomitilor sai din Timis si Caras, amintindu-le faptul ca a acordat protectia vaduvei lui Jacob Chep de Ghertenis. In luna noiembrie se indreapta spre Buda unde, printre alte fapte, participa si la stabilirea cuantumului veniturilor datorate de rege arhiepiscopului de Esztergom³⁴.

Inceputul de an 1418 il afla din nou la Timisoara,    36. Pentru rivna cu care construieste si inzestreaza lacasuri de cult, este suplicat de catre papalitate.

La expirarea armistitiului din 1413, incheiat pe o perioada de 5 ani, in primavara anului 1418 reincep luptele dintre Venetia si Ungaria. Intrate in Dalmatia trupele venetiene vor desavirsi opera de cucerire deplina a zonei, timp in care Sigismund de Luxemburg se intoarce din lungul, dar sterilul, periplu vest-european. Mediatia incercata de ducii de Hohenzollern si regele Poloniei nu reuseste sa stinga razboiul si trupele regale sufera repetate infringeri.

Dupa o calatorie lunga in centrul si apusul continentului, inceputa de fapt in toamna anului 1412, odata cu campania italiana, continuata in anul 1413 cu discutiile italiene in anul 1414, cu calatoria in Germania si Elvetia si intre anii 1415-1418 cu calatoriile intreprinse in Spania, Franta si Anglia, Sigismund de Luxemburg ajunge la Buda la mijlocul verii anului 1418. Sint reluate imediat mai vechile planuri privitoare la Orient, care prevad transformarea Dunarii intr-o centura de aparare a regatului, prin cucerirea cetatilor de pe cele doua maluri ale fluviului si transformarea statelor crestine riverane in state-tampon. In acelasi scop regele viseaza la reinvierea taratului bulgar, adapostindu-i in Ungaria pe fiii fostilor tari. Drumul comercial cu Orientul care ducea de-a lungul Dunarii, peste Marea Neagra, Caucaz si Marea Caspica, urmeaza sa fie reactivat prin intermediul coloniilor genoveze, iar regele urmareste sa-si instituie controlul asupra drumurilor care leaga Transilvania cu Tara Romaneasca, indeosebi cel dintre Brasov si Braila. Actiunile politice regale din acesti ani poarta amprenta "planurilor orientale".

Prezenta prelungita in Banat a comitelui de Timis in cursul anului 1418 se datoreaza, in afara obisnuitelor sale obligatii administrative si schimbarilor majore petrecute in sud-estul european. La 31 ianuarie 1418 murise Mircea cel Batrin si pe tronul muntean se urca Mihai I; situatia tarii era destul de tulbure si Pippo intrevede primejdii noi. Masura acestui acut simt politic ne este reliefata de scrisoarea adresata palatinului Ioan Gara, in care Filippo arata ca noul domn nu are relatii bune cu partidele boieresti si ca situatia se va agrava daca Mihail nu se impune, el putind sa-si piarda scaunul³⁷. In eventualitatea, din ce in ce mai apropiata, a unor noi conflicte, Banatul trebuie sa faca fata situatiilor mult mai complexe. Daca in timpul vietii lui Mircea cel Batrin, tinuturile romanesti transalpine, Transilvania si Banatul, au fost scutite de multe necazuri prin actiunile sale antiotomane hotarite, disparitia lui rupe echilibrul instabil de pe Dunare si dezlantuie fortele centrufuge interne, dar si cel otomane, care se simteau capabile sa distruga apararea din zona Dunareana. Din acest moment (anul 1418) Filippo Scolari, comite de Timis, devine figura centrala a rezistentei antiotomane de la Dunarea de Jos, detinind acest rol pina in anul 1426.

In perioada de vara-toamna a anului 1418, Pippo se aflase in cea mai mare parte la curtea regala de la Buda³⁸ unde intimpina pe Sigismund, revenit din calatoriile sale. Proiectele regale fata de problema orientala sint analizate din nou si in prezenta comitelui, ca si posibilitatile practice de riposta antivenetiana in Dalmatia. Cu toata interventia din toamna a armatei regale, situatia ramine neschimbata. Este posibil ca la aceste lupte sa fi participat si Pippo, dar saracia informatiilor impiedica orice incercare de aprofundare respectivei chestiuni.

Spre iarna, Pippo se reintoarce in Banat, petrecindu-si lunile noiembrie si decembrie la Timisoara si apoi in Crisana la Oradea, unde abordase o serie de probleme familiare cu varul sau Andrea Scolari, episcopul romano-catolic de Oradea. De aici se adreseaza din nou camarasilor sai transilvaneni de la ocnele de sare, curmind abuzurile savirsite si luind masuri aspre impotriva vinovatiilor³⁹.

NOTE CAPTIOLUL V

Barabas Samu, Teleki cs. oklt., I, p. 396-397.

Zichy cs. oklt. vol. VI, Budapesta, 1903, p. 314.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 245 si Stanoje Stanojevic, Pipo Spano, p. 10; Zicky cs. oklt., VI, p. 314-315.

Thallczy Lajos-Aldssy Antal, Codex diplomaticus partium regni Hungariae adnexarum, vol. II: A magyarorszg s Szerbia kzti sszekttetsek oklevltra 1198-1526, Budapesta, 1907, p. 58-59.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 567-568.

Pentru acest fenomen colectiile de documente Hurmuzaki, vol. I/2, II/1, si II/2; Pesty, Krass, III si IV, Pesty, Szrnyi III, Pesty, Szrnyi olh kerletek.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 331 publica un document regal din 1390 pentru Petru fiul lui Dees de Temesel, districtul Mehadia, cneaz nobil intarit in posesiuni cu urmatoarele conditii: "tali modo et condicione mediante quod dum nos vel nostri succesores. temporum in processu versus plagam orientalem instaurando moverimus velmo/vere. ipsi/ et heredes ipsorum de dictis possessionibus ad predictum exercitum cum una lancea. ut consuetudinis ceterorum nobilium keneziorum dictarum terr. profiscisci teneantur".

Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 561. Ceremonia se desfasoara pe 2 decembrie 1414 la Aachen, si-l are printre participanti si pe Filippo Scolari.

I. G. Sbierea, Istoria Romanilor, vol. I, Cernauti, 1906, p. 602.

C. I. Caradja, Delegatii din tara noastra la conciliul din Constanta (in Baden) in anul 1415, in A A R, mem. sect. ist., seria a III-a, tom, VII, Bucuresti, 1930; Danut I. Mocanu, Sinodul conciliarist de la Constanta (1414-1418) si participarea Bisericii Ortodoxe din Moldova si Muntenia, in Studii Teologice, Bucuresti, an 25/1973, p. 377-386;

Participare amintita de C. I. Caradja, op. cit., p. 15-16; Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 221 si diferite tratate de istorie a Ungariei.

Johann Cristian Engel, op. cit., vol. II, p. 280 pune sosirea la inceputul lunii ianuarie 1415, aratind ca Pippo a venit direct din Ungaria si ca nu l-a insotit pe Sigismund la incoronarea din Aachen.

Ibidem, Ulrich von Reichenthal, Conciliumbuch zu Costenz, Augsburg, 1483; C. I. Caradja, op. cit., sustin ca suita sa avea 60 calareti.

Ulrich von Reichental, op. cit., reluat astfel de C. I. Caradja, op. cit.; Domenico Mellini, op. cit., p. 59 presupune existenta unor diferente de pareri intre rege si comite asupra linei politice momentane, dar ele nu transpar din nici un izvor consultat.

Demersurile facute pe linga primaria si arhivele din Constanta (Kostenz) in anul 1978 ne-au confirmat acest fapt, odata cu disparitia cladirii in decursul veacurilor. In mod obisnuit lucrarile conciliului s-au desfasurat in biserica episcopala din Mnster si doar alegerea ca papa a lui Martin al V-lea s-a desfasurat in cladirea, cunoscuta din diverse lucrari, drept sediu al conciliului; aceasta era fost casa comerciala a orasului.

Domenico Mellini, op. cit., p. 59 indica lunile martei-aprilie; nu putea fi asa ceva din moment ce papa Ioan al XXIII-lea fuge la 20 martie. Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 181-182 si Wenczel Gusztav, Ozorai, p. 52 povestesc asemanator aceasta participare. Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 199 indica ca data 19 martie 1414; ni se pare evidenta greseala de an, probabil datorita unei transcriptii tipografice.

Jacopo Braciolini, op. cit., p. 182 il numeste Albert de Habsburg; in mod eronat a fost confundat cu Friedrich de Habsburg.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 221.

Antonio Bonfini, op. cit., p. 423.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 246.

Pesty, op. cit., p. 514-515. Din Constanta, Sigismund ii scrie la 8 iulie, ceea ce inseamna ca solutionarea cererii regale s-a facut in luna august, intrucit la 5 septembrie se amina deja un proces pentru plecarea armatei regale spre Bosnia, cf. Szilagyi Sndor, op. cit., III, p. 531.

Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 205, il aminteste si el pe "Niccolò Petergy, nativo di Macedonia", dar perpetueaza greselile istoriografilor de pina acum. Pe masura ce evenimentele descrise se petrec mai departe de Italia si, uneori, de Europa Centrala, informatiile oferite de Ugurgieri trebuie privite cu tot mai multa circumspectie, sfirsind uneori prin a fi infirmate; se observa lipsa unei bibliografii sud-est-europene in tratarea evenimentelor zonale.

Fr. Wettel, Geschichte des Banats in Altertum und Mitterlalter, Timisoara, 1931, p. 154; Victor Motogna, Banatul Romanesc in prima jumatate a secolului al XV-lea, in R I S B C , Timisoara, an XIII, mai-august 1944, p. 454-455; Nicolae Iliesiu; Monografia Banatului, manuscris, Muzeul Banatului Timisoara, caiet V, p. 430; Turchnyi Tihamer, Krass-Szrnyi megye trtnete az sidktl a rgi Krass megye megsznsig (1490), Lugoj, 1906, p. 334; Iuliu Vuia, Districtus Valachorum Cercurile romanesti banatene, Timisoara, 1929; p. 16; Cronici turcesti, p. 403, cronica lui Mehmed bin Mehmed, care confunda insa anii, punind 1419.

George Popovici, Istoria Romanilor Banateni, Lugoj, 1904, p. 174 si Timisoara 700, Timisoara, 1969, p. 46; A. Bonfinius, op. cit., p. 425, care nu dateaza ca an incursiunea; Bhm Lnart, Bnsÿg kln trtnete, Pesta, 1867, p. 142.

Hans Sutrmberger, Trckengefahr und sterreischich Statslichkeit, in S d A, X, 1967, p. 133, mentioneaza acest an pentru inceputurile incursiunilor otomane asupra provinciei.

Pentru a clarifica situatia, am apelat la corpurile de documente al Banatului publicate de Pesty, Krass, III; Szrny, III. Am urmarit fiecare document pentru anii in care Pippo a fost comite de Timis. Surpriza s-a ivit in momentul in care l-am intilnit pe Nicolae, fiul lui Petru, de Macedonia intr-un act de la sf. sec. XIV la Pesty, op. cit., p. 301-302; el apare apoi la 18.07.1399 la Pesty, Krass, III, p. 233; 15.08.1403 la Ortvay, op. cit., p. 331; 15.05.1404 la Pesty, Krass, III, p. 246; 2.07.1406 la Ortvay, op. cit., p. 380; 31.03.1408 p. 383; 1411 la p. 454. Din lecturarea acestor documente nu apare nici o mentiune ca el ar fi fost vicecomite de Timis, iar dupa anul 1411 dispare orice mentionare a sa.

Acelasi studiu ne-a permis cunoasterea realului vicecomite de Timis in persoana lui Petru, fiul lui Nicolae de Derechke, care cumuleaza si functia de jude al nobililor din comitatul Timis. Nu am intilnit nici o mentiune care sa permita vreo apropiere intre Derechke si Macedonia in sensul pomenirii aceleiasi familii cu doua nume, lucru ce se intimpla la alte familii, dupa posesiunile stapinite. Primul document in care Petru de Derechke figureaza drept vicecomite dateaza din 17.06.1410 si a fost publicat la Pesty, op. cit., p. 428; urmeaza apoi: anul 1410 de 5 ori; anul 1411 odata; anul 1414 odata; anul 1415 de 3 ori - 6.02. la Pesty op. cit., p. 503; 17.09. p. 516-517; - anul 1416 odata; anul 1417 de 2 ori; anul 1418 de 2 ori; anul 1421 odata. Consideram suficiente pentru certificarea lui Petru, fiul lui Nicolae, de Derechke in functia de vicecomite de Timis.

A. Bonfinius, op. cit., p. 425-426; Francisco Griselini, Istoria Banatului Timisan, traducere de N. Bolocan, Bucuresti, 1926, p. 27; Milleker, op. cit., p. 21. Datarea trebuie privita cu multa circumspectie, intrucit evenimentele nu sint prea bine cunoscute si studiate, iar acest atac de noapte este pus si in alte ocazii; si in deceniul urmator se vorbeste despre asemenea lupte de noapte. Wenczel, Ozorai, p. 18 opineaza ca aceste actiuni otomane din anul 1416 sint cele mai puternice din acest inceput de secol, ele desfasurindu-se asupra Tarii Romanesti, Ungariei, Serbiei, Bosniei.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 419-420.

Idem, p. 419.

Ibidem.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 421, 422 si 422-424.

Theodor N. Tripcea, Despre unele cetati medievale din Banat, in Studii de Istorie a Banatului, vol. I, Timisoara, 1969, p. 65.

Fejer Georg, op. cit., X/V, p. 852-854; la 13 decembrie o comisie alcatuita din palatinul Ioan Gara, judele curtii regale Petru Pereny, marele trezorier Ioan de Pelseuch si comitele de Timis Filippo Scolari, discuta aceasta problema.

Pesty, op. cit., p. 543.

Procesul celor 19 cnezi din districtul Birzava la cap. VIII.

Publicat de Ivnyi Bla, Mncheni levltr magyar szempontbol, in Levltri Kzlemnyek, Budapesta, XII, 1934, p. 67. In literatura de specialitate romi    ndzin, Acta Bosne potissima ecclesiastica cunnsertis, Zagreb, 1892, p. 104-105. Manastirea urma sa fie construita la resedinta sa de la Ozora.

Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 202 infirma categoric prezenta lui Pippo in Dalmatia in anul 1418, motivind ca era ocupat cu paza hotarelor sudice ale regatului.

CAPITOLUL AL VI-LEA

CAMPANIILE ANTIOTOMANE

La inceputul anului 1419, Filippo Scolari, aflat in capitala de pe Dunarea mijlocie, concura la solutionarea diverselor probleme ale comitatelor din nord-vestul regatului. Apararea tinuturilor banatene ramasese in grija fortelor locale, sub conducerea castelanului de Jdioara, Mehadia, Orsova, Sebes (Caransebes), Sigismund Losonczi, cit si a vicecomitilor de Timis si Caras. In luna mai la Visegrad, Pippo mijloceste o donatie regala pentru unul dintre participantii ce s-au remarcat in campaniile sale italiene din perioada 1411-1413, Nicolae de Frankapan¹. La sfirsitul aceleiasi luni, curtea regala se deplaseaza in Slovacia, la Kosice, unde regele si consilierii sai, dar in special Pippo, se intereseaza de revitalizarea extractiei de aur si argint in conditiile cresterii continue a nevoilor banesti ale statului, datorita numeroaselor campanii militare². In intervalul dintre sfirsitul lunii mai si inceputul lunii iunie, are loc la Kosice o intilnire intre Sigismund de Luxemburg si Vladislav Jagello, consacrata aplanarii unor noi conflicte. Si acum, Scolari este unul dintre principalii sfetnici ai regelui, aducindu-si partea de contributie la reusita tratativelor.

Dintre evenimentele internationale ale anului 1419, care vor avea o mare inriurire asupra faptelor lui Filippo Scolari, se detaseaza doua: conflictul pentru coroana ceha, cunoscut in istoriografie sub numele de razboaiele husite, si precipitarea evenimentelor politice si militare la Dunarea de Jos.

La 16 august 1419 moare fara urmasi, Vaclav IV (Wenzel) al Cehiei, frate cu Sigismund de Luxemburg, fara urmasi. Mai vechea dorinta a regelui Ungariei, de a pune mina si pe coroana Cehiei, are antecedente in prevederea testamentara a lui Carol al IV-lea -, tatal celor doi, potrivit careia, la moartea a unuia dintre frati posesiunile trec automat fratelui ramas in viata. Aceasta dorinta se transforma la Sigismund intr-o obsesie permanenta, desi el fusese cel ce-i amagise la Constanta pe Hus si pe Ieronim de Praga, pentru ca apoi sa-i dea pe mina calailor. Reactia puternica a populatiei cehe, care nu uitase aceste "fapte regale", il ingrijoreaza pe Sigismund, determinindu-l sa se intoarca imediat la Buda si sa inceapa o ampla actiune diplomatica, menita sa inlature orice opozitie fata de incoronarea sa ca rege al Cehiei. Dar situatia tulbure de pe frontul antiotoman il impiedica pe rege sa se dedice in exclusivitate acestei probleme, impunindu-i participarea personala la luptele de pe Dunare din toamna anului 1419, reflex al campaniei otomane asupra Tarii Romanesti din prima parte a anului - cind Mihail I, atacat de forte puternice, reusise sa le respinga peste Dunare. Sultanul Mahomed I viza cucerirea Dobrogei si a cetatilor dunarene, inclusiv atacarea si supunerea Tarii Romanesti, pentru a obliga sa plateasca Portii tributul restant.

Problema controversata si incomplet elucidata, cronologia campaniilor sultanului asupra Tarii Romanesti - amintita si in capitolul anterior, cu referire la datarea luptei sau luptelor impotriva lui Mircea cel Batrin - duce la plasarea lor intr-un interval larg: 1413-1420³. In mod cert prima il are in fata pe Mircea, iar ultimele doua pe Mihail I, in anii 1419 si 1420. Vom schita cadrul general al acestor lupte in legatura cu prezenta fortelor romanesti transcarpatine si a comitelui de Timis.

Participarea trupelor regale la luptele din 1419 se desfasoara in doua etape: august si, respectiv, septembrie-noiembrie. Filippo Scolari revine la Timisoara cel mai tirziu la sfirsitul lunii iunie si coboara aproape imediat cu trupele comitatelor banatene spre Orsova, Severinul aflindu-se inca in stapinirea Tarii Romanesti. Actiunea avea ca obiectiv sa-l sprijine pe Mihail I, care stia ca va fi tinta unui nou atac otoman, in acelasi timp avind neintelegeri si cu fractiunile boieresti interne.

In luna august, cel mai probabil in primele doua saptamini ale acesteia, se desfasurasera lupte intre trupele regale conduse de catre comitele de Timis si fortele otomane patrunse in nordul Dunarii, in zona limitrofa Severinului⁴. Pasa de Vidin, Turachan, are astfel de infruntat rezistenta fortelor muntene si a celor regale sosite in ajutorul primelor. Interventia comitelui indica gravitatea primejdiei si imposibilitatea de riposta ferma a trupelor muntene, din care doar o parte erau la Severin, celelalte forte ale domnitorului avind de respins atacuri turcesti in restul Tarii Romanesti. Foarte putinele si sumarele informatii pastrate, denota totusi ca luptele din cursul lunii august s-au desfasurat in doua etape. Prima o constituie invazia declansata de pasa Turachan si riposta aliata munteano-regala, care sfirseste prin a respinge dusmanul. In cea de-a doua faza, turcii contraatacind, reusesc sa obtina victoria, capturind un mare numar de prizonieri⁵. Cu toate acestea, rezultatul final al confruntarilor militare din zona Severinului in acea luna august consemneaza respingerea turcilor peste Dunare si pastrarea Severinului pentru Tara Romaneasca. Comitele de Timis ramine si pe mai departe in zona Portilor de Fier, urmarind cu atentie situatia din Tara Romaneasca si asteptind sosirea anuntata a regelui Sigismund de Luxemburg.

Sultanul insusi porneste cu oastea de la Poarta spre Dunare, ajungind pe malul fluviului in septembrie. Isi imparte trupele in doua corpuri. Primul, inaintind in Dobrogea cuceresc cetatile Isaccea si Ienisala, pe care le intaresc, intra apoi in Muntenia, pe la est, si o devasteaza. Cel de-al doilea corp al armatei, in frunte cu padisahul Mahomed I, stationeaza in fata Giurgiului. De aici sultanul il trimite pe marele vizir cu trupe de ieniceri si achingii, in amonte, pe Dunare, incercind sa fixeze trupele regale in zona Portilor de Fier si sa impiedice astfel jonctiunea lor cu cele muntene. In septembrie, Mihail I intervine, impotriva turcilor otomani care au trecut Dunarea din Dobrogea in estul tarii, dar nu reuseste sa obtina o victorie decisiva, asa incit se vede nevoit sa ceara ajutor lui Sigismund de Luxemburg.

Avind de luptat in zona Severinului, trupele regale aflate sub comanda lui Filippo Scolari nu pot veni in ajutorul lui Mihail, care este obligat, spre sfirsitul lui septembrie, sau in primele zile ale lunii urmatoare, sa accepte plata tributului, in conditii mai grele decit pina acum. Lupte grele se desfasoara in jurul cetatii Severin si in luna octombrie, perioada in care regele se afla in drum spre Dunare. Ostilitatile se incheie cel tirziu la sfirsitul decadei a doua a lunii, intrucit la 26 octombrie, cind regele ajunge, in sfirsit, la Dunare, nu se mai desfasoara operatiuni militare.

In legatura cu data sosirii regelui s-au emis diferite pareri, una dintre acestea sustinind prezenta sa la Dunare si apoi in sudul fluviului la inceputul lunii octombrie, consemnind o batalie victorioasa undeva intre Nis si Nicopole⁷. Falsitatea ipotezei a fost insa rapid dovedita. Intre 29 octombrie si 5 noiembrie, regele se afla in tabara intarita de la Pozatha (Posada), intre Orsova si Severin⁸. Intentiile sale vizeaza pastrarea zonei recent smulse turcilor, situata in jurul Severinului, care pina in acest timp apartinuse Munteniei. In concluzie, comitele de Timis reuseste sa pastreze controlul asupra zonei dupa respingerea noilor atacuri otomane, despre care nu stim daca au fost intreprinse de oastea "de poarta" sau de trupele de achingii ale lui Turachan. Sosirea regelui in zona de conflict duce la desfasurarea ultimelor operatii militare ale anului.

Participarea masiva a cnezilor si nobililor romani din Banat, ca si a celor din Bihor si Maramures este mai presus de orice indoiala, chiar daca documentele pastrate nu sint pe masura faptelor, amintind doar citiva dintre acestia. Un Bogdan, fiul lui Nicolae, daruit cu dreptul de cnez al mai multor posesiuni din districtul Comiatului este unul dintre multii cnezi participanti la luptele din toamna lui 1419⁹.

Trupele regale sint prezente in continuare in zona Severinului, si in luna noiembrie¹⁰, cind au de luptat impotriva unei noi incursiuni, in urma careia este ocupata cetatea cu acelasi nume. Momentul acestei ultime si surprinzatoare actiuni otomane trebuie situat in perioada sosirii regelui. Insasi prezenta acestuia in tabara de la Pozatha, la est de Orsova, dar inainte de Severin, se explica prin faptul ca aceasta se afla deja in mina otomanilor. Ultimele lupte se desfasoara in intervalul 5-12 noiembrie¹¹, iar baza de plecare a trupelor regale fusese tocmai aceasta tabara de la Pozatha-Posada. Cel mai tirziu la 10-12 ale lunii, luptele iau sfirsit prin recucerirea cetatii, care va fi retinuta pe seama regatului, profitind de faptul ca domnitorul muntean nu putea emite pretentii asupra ei in acest moment dificil. Timp de doua saptamini, Sigismund ramine in Severin, luind diferite masuri de refacere a cetatii si a fortificatiilor mai mici din tinut.

La 28 noiembrie regele se afla deja pe drumul de intoarcere, la Caransebes, iar la 3 sau 4 decembrie a ajuns la Timisoara¹²; la 24 ale lunii ajunge la Oradea. Cu acestea, participarea regelui la lupte - simbolica, in fapt - inceteaza. Marile sale planuri nu se indeplinesc nici in acest an, intrucit actiunile militare au fost de mica amploare si se soldeaza doar cu luarea Severinului, fiind frustat, mai mult aliatul sau Mihail i decit turcii; in felul acesta intelegea Sigismund sa-si ajute la nevoie aliatii.

Pentru actiunile militare desfasurate de catre comitele de Timis in acest an, se pot concluziona urmatoarele: a fost comandantul trupelor banatene in luptele din luna august; in intervalul septembrie-noiembrie lupta in aceeasi zona, beneficiind din 26 octombrie si de sprijinul unor noi contingente regale, cu care ocupa cetatea Severinului. Nu este cunoscut nici un alt comandant al acestor trupe, ceea ce inseamna ca in fruntea lor s-a aflat pe tot parcursul anului 1419 comitele de Timis. In acelasi sens trebuie reconsiderata si prezenta romanilor din Transilvania, Maramures, Bihor si Banat in cadrul trupelor regale, preponderenta lor numerica si faptele de arme, fiind rasplatite de rege cu acordarea unor numeroase donatii.

Plecarea regelui din Severin a coincis cu inceperea lucrarilor de constructie a unei noi cetati, numita in izvoare Gewrin, Grny sau Gureni. In privinta amplasarii sale au existat si inca persista diferite pareri care o situeaza intre Orsova si Mehadia¹³, intre Orsova si Severin¹⁴ sau, in sfirsit, undeva, intr-o zona limitrofa Portilor de Fier, pe malul drept al Dunarii¹⁵. Atestarea lui Sigismund de Luxemburg la 26 octombrie in "Neuhaus" (casa sau cetate noua) indica, eventual, inceperea constructiei, intrucit in acest interval nu puteau fi efectuate lucrari de mare amploare.

In privinta localizarii sale exacte, citeva considerente de ordin militar ne determina sa sustinem amplasarea cetatii Gewrin in zona Portilor de Fier, intre Orsova si Severin. In primul rind, cetatea a fost ridicata pentru apararea zonei Severinului si a culoarului de acces in Banat, Cerna-Timis; apare logica asezarea ei in imediata apropiere a celor doua obiective, constituindu-se ca un element strategic dintr-o centura de fortificatii din jurul cetatii mari a Severinului. In aceasta zona fortificatiile puteau fi ridicate in liniste, de catre fortele romanesti locale si mesterii italieni de la curtea comitelui de Timis, si la fel de bine putea fi aparata de contingentele cnezilor romani banateni, organizati in districte.

Rostul unei cetati puternice ridicate pe malul drept al Dunarii, stapinit in intregime de turci inca de la sfirsitul secolului precedent, avind Dunarea stavila intre fortareata si propriul teritoriu careia ostenii trebuiau sa-i asigure apararea si aprovizionarea, aflata in permanenta la discretia oricarui atac otoman caruia nu-i putea face fata mai mult de doua-trei luni, apare de-a dreptul nebulos. Daca in cazul modului de a gindi al lui Sigismund o asemenea hotarire nu pare ilogica, in nici un caz Filippo Scolari nu putea accepta o asemenea eroare strategica; cunostea de prea multi ani situatia de la Dunare, pentru a intreprinde actiuni gratuite. Si sa nu uitam ca in anul 1419 trupele regale nici macar nu au trecut Dunarea, luptele desfasurindu-se in jurul Severinului; cum puteau oare ridica o cetate intr-o zona in care nici nu au patruns?

Ca urmare, cetatea se edifica pe malul sting al Dunarii, in zona Portilor de Fier, lucrarile demarind in noiembrie-decembrie 1419, concomitent cu actiunile de refacere a cetatii Severinului. La ambele actiuni au participat fortele locale, iar conceptia apartine scolii italiene de arhitectura militara, reprezentata de numerosi arhitecti si mesteri constructori aflati la curtea de la Timisoara a lui Filippo Scolari. Dupa terminarea constructiei, la o data care nu se cunoaste, cetatea era aparata de garnizoana regala si beneficia de aportul militar al districtelor romanesti din imprejurimi. Un ecou tirziu al activitatii comitelui de Timis in zona poate fi considerat si amintirea acelui "castel florentin" sau "castelul florentinului" ridicat aproximativ in aceeasi zona¹⁶.

Ostilitatile turco-crestine din anul 1419 nu se soldeaza cu semnarea vreunui tratat de pace, fapt confirmat de atacurile declansate in anul 1420; singurul tratat cunoscut se refera la pacea dintre sultan si Venetia, semnat in decembrie 1419, intelegere care viza eliberarea fortelor osmane pentru un atac decisiv in zona Dunarii.

Actiunile militare intreprinde de catre Mihail I in iarna si primavara anului 1420 vizeaza recucerirea cetatilor dunarene intrate in mina turcilor in cursul anului trecut si scuturarea obligatiei tributului. Reusita lor reda Tarii Romanesti vechile hotare, dar provoaca si o noua expeditie otomana in nordul fluviului. Operatiunile militare decisive pentru soarta tarii se desfasoara in lunile mai-iunie, odata cu trecerea zecilor de mii de osteni din Rumelia si Anatolia peste Dunare si recucerirea cetatilor dobrogene Isaccea si Ienisala, ca si a Giurgiului si Turnului. In urma inaintarii trupelor dusmane, voievodul roman se vede nevoit sa se retraga in partile vestice ale tarii, unde asteapta ajutorul regal. Turcii aduc un pretendent la scaunul muntean si il instaleaza la inceputul lunii iulie. Daca aceasta se numea Dan al II-lea sau Radu Praznaglava, parerile istoricilor sint impartite¹⁷, dar schimbarea domniei din luna iulie a fost o realitate.

In acelasi interval de timp se situeaza si luptele de la hotarele sudice ale Moldovei, in zona cetatilor dunarene Chilia si Cetatea Alba. Incercarea otomana de a pune stapinire pe gurile Dunarii este respinsa de Alexandru cel Bun, care se pare, cucereste, si Chilia, consolidind astfel situatia Moldovei. Era primul atac otoman asupra acestei tarii romanesti est-carpatice.

In cursul campaniei din vara trupele otomane se indreapta si spre vestul Munteniei, locul de refugiu al lui Mihai I. In Banat, fortele armate sint concentrate sub comanda lui Sigismund Losonczi si Stefan Rozgony¹⁸. Remarcam deci lipsa lui Filippo Scolari si aparitia lui Rozgony, in calitate de comite interimar de Timis. Titularul, Pippo Spano, aflindu-se departe de Banat, interimarul Rozgony exercita efectiv atributiile intre anii 1420-1422; abia din 1427 va fi el titularul frunctiei.

Luptele desfasurate intre trupele muntene si banatene pe de o parte si cele otomane aflate sub comanda lui Mahomed I, petrecute in a doua jumatate a lunii august si prima decada a lunii septembrie 1420¹⁹ se soldeaza cu victoria otomana si moartea celor doi capi de ostire crestini; in acelasi timp, cade in stapinirea turceasca si cetatea Severinului.

Cu aceasta, drumul armatei otomane spre Banat si Transilvania era deschis, intrucit cetatile din culoarul Cerna-Timis devin o prada usoara pentru ostile sultanului. Devastarea Banatului se desfasoara in cea de-a doua decada a lunii septembrie 1420, cind ofensiva turceasca matura in cale rezistenta locala si ajunge pina la Caransebes. Sint devastate si zone aflate lateral fata de drumul principal, cum ar fi partile Lugojului si partile estice ale Timisului²⁰. Cu acest prilej este amintita o noua lupta victorioasa a vicecomitelui de Timis, Petru, fiul lui Nicolae de Derechke, desfasurata si de asta data sub scutul noptii²¹. Stirea pare a fi veridica, intrucit jafurile corpurilor de achingii s-au intins in toate directiile, unele cete razlentindu-se la distante de mai multe zile de mers de grosul trupelor turcesti. Cel mai mult au avut de suferit comitatele Caras si Timis.

La inceputul ultimei decade a lunii septembrie, oastea sultanului paraseste Caransebesul, trecind prin Poarta de Fier a Transilvaniei spre Hateg. Sub cetatea Hategului sint intimpinati de voievodul Transilvaniei, Nicolae Csaky, dar lupta desfasurata pe 24 septembrie era cistigata de sultan²². In ziua urmatoare sint devastate orasele Hunedoara si Deva, iar la 26 septembrie, este jefuita Orastia. Spre sfirsitul lunii turcii, incarcati de prada si robi, se retrag pe drumul pe care au venit, strabatind in sens invers Tara Hategului si Banatul. Concluzia desprinsa din aceste evenimente militare, releva necesitatea imperioasa a unei aliante a fortelor muntene cu cele regale, lucru pe care Sigismund de Luxemburg nu s-a gindit de loc sa-l faca, lasind apararea Dunarii, exclusiv in grija lui Mihail i si a contingentelor banatene; rezultatele s-au vazut imediat.

In ce anume a constat activitatea lui Filippo Scolari in acest an si care dintre faptele sale se impun atentiei? In primul trimestru al anului, Pippo este prezent in Banat, continuind lucrarile de constructie a cetatii Gewrin si, probabil, Severin. Isi continua si activitatea de administrator. La 1 martie, din Timisoara, el se adreseaza vaduvei si fiului lui Stefan de Remetea in legatura cu o datorie baneasca fata de Toma de Sadan²³. La 25 martie este amintit inca cu titlul de comite de Timis fara sa stim daca mai era prezent sau nu, in Banat. In acest interval al lunilor martie-mai trebuie situata plecarea sa spre curtea regala si inlocuirea in functia de comite de Timis.

Vara acestui an 1420 a fost folosita de catre Pippo pentru pregatirea diplomatica si militara a primelor "cruciade" antihusite. El este cel ce poarta o activa corespondenta cu curtile europene, inclusiv cu papa, in incercarea de a lamuri motivele interventiei regale in Cehia si de a obtine ajutorul principiilor crestini la campaniile militare proiectate. Prin el vor fi recrutate trupele "cruciadei" I-a antihusite, ca si pentru celelalte doua dintre anii 1421-1422. Nu participa insa la aceasta prima cruciada. La 20 august, din Buda, se adreseaza familiei lui Stefan de Remetea intr-un conflict al acesteia cu o ramura colaterala²⁴.

Tulburarile declansate in vara anului 1419 in Cehia s-au transformat in unul dintre cele mai grele si mai indelungate razboaie purtate de catre Sigismund de Luxemburg²⁵, angrenind fortele regatului, si in buna parte si ale Europei centrale intr-un flagel armat pustiitor. Era lasata pe un plan secundar lupta antiotomana exact in momentul in care sultanii reincep ofensiva dunareana urmarind cucerirea si consolidarea unor capete de pod in nordul fluviului, baze de pornire a unei ample ofensive spre inima Europei.

In august 1419 se desfasoara dieta regatului ceh care stabileste un program minimal de dreapta, pe care in toamna delegatii ei il prezinta lui Sigismund caruia i se accepta incoronarea doar cu promisiunea respectarii acelui program. Regele urmareste sa prelungeasca tratativele, pentru a cistiga timpul necesar lichidarii prin forta a miscarii husite. Profitind de situatia confuza din Cehia, prin abile manevre politice, invrajbeste nobilimea impotriva burgheziei oraselor; asistam acum la conflicte interne solidate cu cuceriri armate in dauna uneia sau alteia dintre tabere. In iarna anilor 1420-1421, duritatea comportarii regale si a simpatizantilor lui Sigismund din rindurile feudalilor crestea neincetat; ei ii cad victime miilor de husiti, indeosebi in regiunile vestice ale tarii.

Apelurile alarmante ale lui Sigismund catre curtile regale europene sfirsesc prin a concentra la granitele Cehiei forte importante, ale principilor germani in special. Punctul culminant al acestor pregatiri il reprezinta apelul papei la declansarea cruciadelor antihusite, lansat de Martin al V-lea (1417-1431) la 17 martie 1420. In aceiasi luna are loc plecarea lui Jan Zizka de Troenov (c. 1360-1424) la Tabor si constituirea aripii radicale a miscarii husite, cea taborita.

In primavara anului 1420 armata cruciadei I-a se indreapta lent spre Praga. Cu toate ca oastea inainta fara graba, erau prefacute in scrum toate asezarile intilnite in drum, populatia fiind crunt masacrata. Asediul Pragai incepe in intervalul dintre lunile aprilie-mai, dar abia la sfirsitul lunii iunie situatia se apropie de deznodamint. La 14 iulie cruciatii declanseaza asaltul general, dar trupele taborite ale lui Zizka, sosite in apararea orasului, ii inving pe colinele de la Vitkov, numite de acum inainte Zizkov. Pentru a salva aparentele, Sigismund de Luxemburg este incoronat rege al Cehiei la 28 iulie 1420 in imediata apropiere a Pragai, dupa care armatele sale incep retragerea. In timpul verii anului 1420, Zizka detine toata partea sudica a tarii consolidind astfel pozitia miscarii husite. Regele se retrage la Kutna Hora, oras care devine in acesti ani centrul antihusitismului. Cea de-a doua campanie regala asupra Pragai se declanseaza in luna octombrie iar pe 1 noiembrie trupele cruciate sint din nou in fata capitalei cehe. Rezistenta orasenilor si sosirea in ajutor a taboritilor zadarnicesc si de data aceasta eforturile regale si campania se incheie printr-un nou esec; regele reintorcindu-se la Kutna Hora.

In tot acest timp Filippo Scolari ramine la Buda, de unde incearca sa ofere acoperire materiala si morala actiunilor regale. Dezastrele militare din anul 1420 ii vor sadi regelui ideea angrenarii totale a lui Scolari in aceste conflicte.

In primavara si vara anului 1421, Zizka reuseste sa ia sub control husit mai multe teritorii in nordul, vestul si estul Cehiei. El mareste astfel furia lui Sigismund de Luxemburg care asista neputincios la aceste cuceriri. Dieta ceha, intrunita la 7 iunie la aslav, impaca cele doua tabere: taboritii si praghezii si respectiv catolicii, in fata primejdiei majore pentru tara, reprezentata de perspectiva unei noi cruciade. Prin hotaririle dietei sint alesi 20 de guvernatori si este invalidata alegerea lui Sigismund ca rege ceh. In acelasi interval de timp se desfasoara intense pregatirii militare in Ungaria, prin grija regelui, dar mai ales a lui Pippo, si a legatului papal, cardinalul Branda Castiglione. O prima armata regala invadeaza partiel de apus ale Cehiei in august 1421.

Grosul trupelor lui Sigismund, plus detasamente cruciate, inainteaza prudent spre hotarele estice. Filippo Scolari este amintit ca participant la aceste pregatiri si operatiuni militare incipiente pe 27 august²⁶; motivul acestei inaintari "de melc" este casatoria ficei lui Sigismund, Elisabeta, cu arhiducele Albrecht al Austriei, unire matrimoniala, infaptuita in septembrie la Bratislava. Serbarile prilejuite de acest eveniment se desfasoara in luna septembrie si, partial, octombrie. Ele asigura cresterea numarului de soldati prin venirea unitatilor austriece. Comandantul armatei regale este Filippo Scolari, care avanseaza cu oastea, fara graba, spre Slovacia si apoi catre Moravia. In acest rastimp trupele feudalilor germani, intrate pe la Cheb pe 24 august, sint infrinte in citeva batalii de Jan Zizka, care face cu acele prilejuri dovada calitatilor sale de abil comandant, cit si a mobilitatii armatei cu care traverseaza in mars intreaga Cehie; de remarcat faptul ca in vara Zizka a fost orbit de o sageata la asediul cetatii Rbi din sud-vestul tarii.

Efectivele trupelor regale care avanseaza spre sud-estul Cehiei sint cifrate la citeva zeci de mii de oameni²⁷. Regele imbina politica de forta cu tratavivele diplomatice si reuseste sa-i convinga, in luna octombrie pe baronii moravi, sa renunte la intelegerea cu husitii, recunoscindu-i alegerea ca rege.

Luna noiembrie marcheaza intrarea trupelor regale in Moravia, urmata de lupte de hartuiala la hotarul cu Cehia, fara ca regele sa-i permita lui Pippo desfasurarea fortelor armate pe teritoriul dusman. Pe 22 noiembrie trupele sale cuceresc micul orasel Policka, macelarind aproximativ 1.300 locuitori²⁸ dupa care se retrag din nou in Moravia. Prinsa intr-un sir de incaierari minore, armata "cruciata" n-a izbutit sa intreprinda actiuni militare decisive impotriva trupelor dusmane; se pierduse astfel timpul favorabil si i s-a ingaduit lui Zizka sa-si concentreze fortele, readucindu-le in est, dupa victoriile reprutate in vest in luna august.

Abia la inceputul lunii decembrie, regele Sigismund se hotaraste sa intre in Cehia cu grosul trupelor. Itinerariul celei de-a doua cruciade antihusite a fost urmatorul: Bratislava-Brno-Jihlava-Nemecky Brod-aslav-Kutna Hora si retur.

In calitatea sa de comandant al cruciadei, Filippo Scolari cere regelui permisiunea de a face jonctiunea cu trupele, disparate, care mai actioneaza in vestul Cehiei, dar aceste cereri, nu sint acceptate de Sigismund. Urind tot ceea ce este husit armata "cruciata" a regelui Sigismund jefuieste, ucide, schingiuieste tot ce intilneste in cale; ura ii intuneca judecata si astfel pierde toate posibilitatile de obtinere a unor victorii. Profitind de aceasta imobilitate a trupelor cruciate, unul dintre conducatorii husiti, tinarul Jan Hvezda, cucereste la 14 noiembrie orasul Malesov la sud de Kutna Hora. Intre timp Zizka ajunge la Praga de unde se indreapta spre est in intimpinarea dusmanilor. Taboritii si praghezii inainteaza separat spre Kutna Hora, importanta asezare strategica si centru al regiunii miniere, pe care o ocupa in prima saptamina a lunii decembrie 1421.

Exact in acelasi timp trupele lui Sigismund se urnesc de la Jihlava inaintind spre aceiasi Kutna Hora, loc unde regele spera sa-si umple visteria golita de atitea eforturi militare. Douazeci de zile fac trupele sale intre Jihlava si Kutna Hora, trecind prin Humpolec si Ledec. Pe 20 decembrie ajung in apropierea orasului, pe care Zizka se hotaraste sa-l paraseasca spre a-l feri de distrugerile unui asediu; se retrage in cimp deschis in apropierea sa.

Ziua de 21 decembrie 1421 se desfasoara batalia de la Kutna Hora, intre trupele regale comandate de comitele de Timis, Filippo Scolari, si cele husite, comandate de Jan Zizka²⁹. Este prima confruntarea dintre cei doi comandanti. Din modul de desfasurare a pregatirilor de lupta ale "cruciatilor" se observa priceperea lui Pippo in alegerea locului si amplasarea trupelor in dispozitiv. Armata este amplasata intre doua drumuri: la stinga cel spre Kolin, iar la dreapta spre Kourim, linga ultimul drum aflindu-se si satul Pritoky. Dimineata se scurge, in cele doua tabere, cu ocuparea pozitiilor si oficierea serviciului divin. Pippo il lasa pe Zizka sa atace primul, desi raportul numeric ii este favorabil (30.000 la 12.000). Husitii incearca strapungerea flancului sting, dar Scolari raspunde printr-un atac cu ambele flancuri. Intentia vizibila a lui Zizka de a forta drumul Kolinului se materializeaza intr-o bresa prin care husitii, in formatie compacta de care, se retrag desprinzindu-se astfel de adversar. Atacurile pe flanc ale cavaleriei regale, conduse de catre Pippo, nu reusesc sa sparga formatia compacta husita si lupta ramine nedecisa, cu avantajul moral de partea lui Zizka, care isi poate reface dispozitivul ceva mai departe de dusman.

In aceiasi zi, trupele regale intra in Kutna Hora, care cade jertfa dorintei de jaf a "cruciatilor" carora papalitatea le-a promis iertarea tuturor pacatelor in schimbul participarii la aceste campanii. Taboritii se retrag pina la Kolin unde se regrupeaza si, la 6 ianuarie 1422, reiau atacul asupra Kutnei Hora, oras pe care armata cruciata il paraseste in flacari, de teama "cumplitului Zizka". Mare parte a populatiei pasnice a orasului are de suferit in aceste doua saptamini de pe urma exceselor trupelor cruciate.

Fuga dezordonata a "cruciatilor" din Kutna Hora dureaza doua zile si abia este oprita prin insistentele comitelui Pippo. Acesta reuseste sa adune fugarii linga Nemecky Brod intr-un dispozitiv aproximativ de lupta. Husitii continua insa urmarirea si la 8 ianuarie sint in fata zidurilor localitatii. Trupele regale nu asteapta lupta ci fug in continuare trecind pe gheata riul Sazava. Aceasta se rupe din cauza multimii fugarilor si o mare parte a cruciatilor isi afla moartea in apele riului, fara sa fi dat ochi cu dusmanul. Cei ramasi pe malul drept al Sazavei sint decimati de Zizka care cucereste, la 10 ianuarie si Nemecky Brod.

Cu aceste rasunatoare infringeri la sfirsit si cea de-a doua cruciada antihusita; inceputa cu multe surle si trimbite, ea se termina prin fuga de pe cimpul de lupta. Bilantul participarii lui Filippo Scolari la cruciada in calitatea de comandant al armatei regale era dezastruos. Asistam in mod cert la singura expeditie in care comitele nu reuseste sa obtina nici o victorie din cauza dezertarii in masa. Vina acestei situatii revine, in principal, regelui Sigismund de Luxemburg care aduna o armata de aventurieri, se remarca prin incetineala in deplasare si prin pierderea tuturor momentelor favorabile declansarii actiuni decisive. Recunoasterea tardiva a calitatilor de tactician ale lui Scolari nu este suficienta pentru a-i salva armatele de la infringeri. Cita diferenta intre armatele comandate pina acum de Pippo, si aceasta; cu primele obtine un sir de succese notabile, iar pe aceasta nu reuseste nici sa o stringa intr-un dispozitiv organizat de lupta.

Abia intors in Ungaria, regele pregateste o noua cruciada. In primavara se afla la Viena, dupa care pleaca spre Germania unde, la 30 iulie, se deschid lucrarile dietei imperiului. Aici promite feudalilor germani stapinirea acelor parti din Cehia pe care le vor cuceri fiecare dintre ei, in speranta obtinerii unui sprijin eficient. De data aceasta, precaut, Sigismund il numeste comandant ale celei de-a treia cruciade pe printul Friedrich de Brandenburg. Pregatiri militare se desfasoara in tot cursul verii si la 22 septembrie 1422 incepe cea de-a treia cruciada antihusita. La ea participa doar trupe din Lusacia, Silezia si Meissen, mai apoi din Bavaria. Ca urmare, printul de Brandenburg trebuie sa se limiteze la actiuni locale in partile nord-vestice ale Cehiei. Va sfirsi ca si ceilalti, fiind infrint la Tachov de catre Zizka. Mai mult chiar, taboritii reusesc sa cucereasca zeci de cetati, castele si orase, consolidindu-si sensibil pozitia interna.

Activitatea diplomatica a Cehiei in vederea iesirii din impas urmareste aducerea pe tron a unui print strain, altul decit Sigismund. Ca urmare se adreseaza cereri regelui Vladislav al Poloniei si, la refuzul acestuia legat de Sigismund prin tratat, ducelui Lituaniei, Vitold. In anul 1422 soseste, in Cehia Sigismund Koributovicz in calitate de guvernator. In lunile urmatoare intre Ungaria si Polonia au loc tratative menite sa contracareze initiativa ceho-lituana.

Filippo Scolari nu mai participa la aceste evenimente intrucit se intoarce la Dunare, acolo unde instabilitatea politica si atacurile otomane au complicat situatia. Nu cunoastem multe lucruri despre activitatea comitelui, aflat mereu in umbra regelui, dar esecul campaniei antihusite l-a determinat probabil pe Pippo sa ceara revenirea in locurile unde poate realiza actiuni pe masura necesitatilor si a calitatilor proprii.

O scurta privire asupra evenimentelor militare si politice ale zonei intre anii 1421-1422 este suficienta pentru a intelege motivele revenirii lui Scolari in Banat. In anul 1421 turcii il ajuta pe Radu Praznaglava (1421, 1423, 1424-1426, 1427) sa-si reocupe tronul, inlaturindu-l pe Dan al II-lea (1420-1431). Interventia militara se desfasurase in luna martie, iar la inceputul lunii aprilie detasamente turcesti trec deja Carpatii in Transilvania. Sint pradate cu acest prilej localitatile Tarii Birsei de la Bran la zarnesti, trecind prin Risnov si Brasov si continuind cu Harman, Sinpetru, Bod, Hachiu, Ghimbav³⁰. Cetatea Risnovului nu poate fi cucerita datorita zidurilor puternice. Atacul asupra Brasovului, lipsit inca de ziduri de aparare, se soldeaza cu jefuirea orasului si ducerea in robie a mai multor mii de locuitori, inclusiv a membrilor senatului orasenesc; scapa doar cei ce se refugiaza pe dealurile din jur. Aceasta este cea de-a treia incursiune otomana asupra Transilvaniei, prima fiind intreprinsa in 1395, iar a doua in 1420, si a doua care devasteaza Tara Birsei (dupa cea din anul 1395).

In anul 1422 sultanul Murad al II-lea (1421-1444. 1446-1451) incepe cel de-al treilea asediu al Constantinopolului, timp in care la Dunare sint prezenti doi dintre cei mai vestiti comandanti de achingii: Mehmed fiul lui Firuz bei si Ali fiul lui Evrenos bei, numit si Evrenosbeioglu Ali bei. Unul dintre ei intreprinde in acest an o noua expeditie de prada asupra Tarii Romanesti³¹. Incursiunile otomane dintre anii 1419-1422 in nordul Dunarii si luptele continue pentru tron dintre Dan al II-lea si Radu Praznaglava au deteriorat situatia interna a tarii, creind conditii pentru servirea acesteia de catre turci.

Anii 1423-1426 reprezinta perioada deplinei integrari a comitelui de Timis in lupta antiotomana. El devine adevaratul urmas al lui Mircea cel Batrin pe fronturile de lupta de la Dunare. Pina acum luptele antiotomane conduse de Pippo Spano s-au datorat fie respingerii unor incursiuni turcesti nord-dunarene, fie ajutorului acordat unor state vecine cum a fost Serbia si, partial, Bosnia, fie ca urmare a expeditiilor armatelor regale impotriva unor forte crestine aliate cu turcii. Acestea au fost intrerupte de alte activitati, care l-au purtat in diferite locuri ale Europei centrale si rasaritene. De acum inainte lupta antiotomana va reprezenta principala, si cu una sau doua exceptii, singura preocupare majora a comitelui de Spano.

Prezenta lui Pippo in Banat trebuie datata inca la jumatatea anului 1422, probabil intr-o actiune de recunoastere a capacitatii defensive a regiunii lucru obisnuit pentru un strateg de talia sa, ce absentase mai multa vreme din zona. In anul 1421 trebuie situata si schimbarea atitudinii lui Dan al II-lea fata de turci. Venit in tara cu ajutor otoman, Dan se refugiaza la sfirsitul acelui an la Constantinopol, unde asista la asediul inceput de Murad al II-lea; cronicile bizantine remarca vitejia domnitorului roman in luptele din jurul orasului³². In partea a doua a anului 1422 el reuseste sa ocupe din nou tronul Tarii Romanesti cu ajutorul unui sprijinitor ramas necunoscut: nu se ttie daca a venit din partea lui Sigismund de Luxemburg, in urma vreunei intilniri cu acesta sau ca urmare a altor forte. In orice caz, Dan al II-lea a ocupat tronul cu ajutorul unor forte crestine, fie ca e vorba despre aliante cu partide boieresti interne muntene, regale, sau de alta natura, si interventiile militare din anul 1423 stau marturie a acestui fapt.

Prin incursiune are loc in februarie 1423 cind otomani il aduc cu ei pe Radu Praznaglava. Armata munteana sub comanda lui Dan al II-lea si trupe regale comandate de catre Filippo Scolari se aflau in stadiul unor pregatiri intense inca din primele zile ale lunii ianuarie, data la care comitele era deja atestat ca prezent in Tara Romaneasca³³. Intrarea dusmanilor pare a fi avut loc pe la Nicopole sau Vidin, iar inaintarea s-a facut prin Oltenia spre capitala. In fata lor apar Dan si Pippo care ii intercepteaza si la 26 februarie, se desfasoara batalia hotaritoare a campaniei, intr-un loc inca neidentificabil³⁴. Cei doi aliati reusesc sa zdrobeasca complet dusmanul, care lasa pe cimpul de lupta 36.000 morti, dupa aprecierile subiective ale unor cronici contemporane sasesti³⁵ sau peste 20.000 dupa informatii parvenite la Venetia³⁶. Din sumarele descrieri ale luptei reiese cu pregnanta in evidenta faptul ca initiativa bataliei apartinuse permanent crestinilor care aleg locul si momentul declansarii atacului, iar pe cimpul de lupta, prin manevre energice reusesc sa-si impuna superioritatea. In ultimele zile ale lunii este curatata Muntenia si Oltenia de trupele dusmane si este astfel consolidat tronul lui Dan al II-lea.

Situatia momentana stabila la Dunare si noile intentii regale fata de Polonia determina in primele zile ale lunii martie plecarea lui Pippo spre Buda. Pe 30 martie se desfasoara la Kesmark o noua intilnire intre regii Ungariei si Poloniei, la care sint discutate problemele aflate in litigiu intre cele doua parti: politica de aliante si sprijinul militar acordat unor terte parti. Sigismund determina Polonia sa renunte la sprijinirea Lituaniei si husitilor cehi, in schimbul incetarii sprijinului sau acordat cavalerilor teutoni. Semnatura comitelui de Timis figureaza din nou pe actul care consfinteste o intelegere internationala. Cit anume din ansamblul acestor tratative ii revine comitelui, nu se poate cunoaste din cauza aceleiasi taceri a izvoarelor. Scolari ramine alaturi de rege in tot cursul primaverii si inceputul verii anului 1423, continuindu-si activitatea de consilier regal, concomitent cu cea de pregatire a noilor contingente militare necesare luptei antiotomane. Abia spre sfirsitul lunii iulie sau inceputul lui august, Pippo se reintoarce in Banat³⁷.

Straduintele lui Dan al II-lea de a-si mentine tronul si rasunetul victoriei din primavara, ajung in timpul verii pina la Venetia, odata cu demersurile facute la curtea papala si la principii lombarzi de catre niste soli veniti din Orient; putem doar presupune ca este vorba despre soli munteni sau eventual, ai regelui Sigismund³⁸. In timpul verii se desfasoara pregatiri intense in tot regatul pentru stringerea efectivelor militare necesare unei noi expeditii peste Carpati; natura unor insemnari lasa impresia ca poate fi vorba si despre existenta de forte armate in Muntenia in timpul primaverii si verii, a caror efective se schimba din timp in timp, raminind neschimbat numarul lor, ca rezerva a lui Dan al II-lea in cazul vreunui atac otoman prin surprindere.

Dintre evenimentele internationale ale anului 1423 pot fi remarcate ridicarea asediului Constantinopolului de catre Murad al II-lea la 22 februarie si incheierea unei paci cu Bizantul; in timpul domniei sultanului tributul platit de basileu s-a ridicat la 300.000 aspri la care trebuie sa adaugam si pierderea aproape a tuturor posesiunilor bizantine la Marea Neagra. Pentru a nu fi ocupata de turci, cetatea Salonic se preda venetienilor.

Cea de-a doua expeditie otomana care urmareste reinstalarea lui Radu Praznaglava pe tronul muntean se desfasoara intr-un interval cuprins intre septembrie - 23 octombrie 1423, cel mai tirziu³⁹. Trupele muntene, avind in ajutor si contingente regale, aflate din nou sub conducerea comitelui de Timis, sint pregatite pentru noua confruntare care se desfasoara, cel mai probabil, in cursul lunii octombrie. Lipsesc din nou orice detalii asupra campaniei, desfasurata in prima sa parte intr-o regiune de mijloc a Munteniei, victoria apartinind si de aceasta data celor doi alianti⁴⁰. In felul acesta sint alungate toate trupele de achingii raspindite deja dupa prada prin tara si Dan al II-lea este consolidat in domnie pentru perioada iernii. Dan si Pippo trec in sudul Dunarii si cuceresc citeva dintre cetatile care apartinusera Tarii Romanesti, printre acestea numarindu-se si Silistra⁴¹.

Luptele din aceasta zona trebuiesc situate cu aproximatie la mijlocul, sau in cea de-a doua decada a lunii octombrie si au durat cu certitudine o saptamina. Intre victoria de la inceputul lunii si campania sud-dunareana se situeaza actiunea de recucerire a cetatilor muntene din stinga fluviului aflate sub stapinire turceasca: Giurgiu si Turnu.

Dintre membrii corpului expeditionar regal participanti la lupte, in afara masivelor contingente transilvano-banatene, trebuie remarcata si prezenta unor mari baroni ai regatului, aflati insa in subordinea comitelui de Timis. Unul dintre ei este Albert de Nagymihaly, banul Croatiei, participant la luptele dintre anii 1423-1424 cu un corp de 250 calareti⁴², informatia completeaza totodata importanta care s-a acordat acestor expeditii antiotomane.

Filippo Scolari se reintoarce la Timisoara, cel mai tirziu in primele zile ale lunii noiembrie, fapt ce inseamna ca luptele de pe Dunare s-au incheiat in jurul lui 23-25 octombrie. La 9 noiembrie el judeca deja un proces pentru daune aduse unor cumani din nord-vestul Banatului, zona Szentelt-ului⁴³. Acceptind datarea unui alt document, pe 11 noiembrie se pare ca peste doua zile Pippo se afla deja la Buda unde regele ii reconfirma donatia pentru citeva posesiuni, ca rasplata a faptelor de vitejie⁴⁴.

Interesanta este indeplinirea concomitenta de catre comitele de Timis a mai multor functii, care par a se suprapune, dar care respecta vechile privilegii ale unor mici grupari etnice din cuprinsul regatului. In cazul de fata asistam la exercitarea, functiei de jude al cumanilor din Banat de catre Pippo timp de aproape un sfert de secol; este o perioada deosebit de lunga pentru un singur personaj mentinut in post, care reflecta calitatile organizatorice ale comitelui. Urmase ale comunitatilor de cumani stabilite in zona Tisei⁴⁵, micile enclave cumane din Banat au disparut, chiar spre sfirsitul veacului, fiind asimilate de populatia in mijlocul carora au trait, in cazul de fata romanii.

Filippo Scolari este prezent in continuare la Timisoara si in primele luni ale anului 1424, antrenat de aceleasi pregatiri militare si de rezolvarea problemelor curente ale comitatelor din subordine. Pe 17 martie solicita vaduvei lui Stefan de Remetea restituirea unei vechi datorii si pe 22 martie solutioneaza neintelegerile dintre nobilii condivisionali din Iersig⁴⁶, in acest ultim caz dispunind alcatuirea unei comisii de judecata si plata reciproca a daunelor.

Din acest timp exista marturii care amintesc despre incalcari de posesiuni din partea lui Pippo si Matteo Scolari⁴⁷; sint marturii obisnuite pentru modul in care marii feudali inteleg uneori sa-si rezolve problemele funciare. Nici Pippo nu face exceptie de la aceasta regula, desi astfel de fapte sint relativ putine in activitatea sa.

Cel mai probabil in luna aprilie comitele pleaca spre Buda, unde regele Sigismund pregateste citeva noi actiuni diplomatice de amploare, la care participarea lui Scolari era necesara. De aici, Pippo se adreseaza, la 27 mai, castelanului sau din Zaad, Stanislau de Recas - unul dintre vechii participantii la conflictele militare ale deceniului trecut -, atragindu-i atentia asupra faptului ca negustorii sasi din Sibiu nu platesc vama in interiorul regatului si ca atare nu pot fi obligati sa plateasca vama nici la acest vad de trecere peste Mures⁴⁸.

Desi documentul nu marturiseste, masura de impunere a unor restrictii pentru negustorii transilvaneni a fost luata de multa vreme de insusi Pippo, care cauta astfel sa-i sprijine pe negustorii localnici si pe cei italieni si sa ridice viata economica a comitatelor banatene. Sub presiunea reclamatiilor, Sigismund este nevoit sa-i ceara comitelui anularea restrictiilor, acesta fiind silit sa le accepte.

Acceptarea lui Filippo Scolari ca persoana careia i se incredinteaza elucidarea unor chestiuni de partaj ale casei regale, confirma talentul sau de mediator, dar si cumpanitele-i sfaturi, precum si increderea deosebita, deplina de care se bucura din partea lui Sigismund de Luxemburg. Filippo nu l-a tradat niciodata, constituind in acest sens, un exemplu de corectitudine si fidelitate. Asa s-a intimplat si cu ocazia discutiilor care au avut loc in anul 1424 asupra proprietatii reginelor Elisabeta - fiica lui Sigismund si sotia lui Albrecht de Habsburg - si Barbara, sotia lui Sigismund; alaturi de alti magnati si apropiati ai regelui, Pippo participa la dezbaterile care vizau marirea dotei mostenitoarei tronului ungar⁴⁹. Chestiuni legate de cumanii din Banat revin in atentia comitelui de Timis in acelasi interval dupa cum o marturiseste un act din 9 iunie⁵⁰, iar la 21 iunie are loc cel mai mare schimb de posesiuni efectuat prin intermediul lui Pippo, cel cu familia Kanizsai⁵¹.

Competenta comitelui in rezolvarea cu promptitudine a unor chestiuni de drept international a fost apreciata mult de rege; drept urmare il numeste, in aceiasi luna estivala, pe Pippo in rindul sfetnicilor sai desemnati ca pe cai diplomatice sa aplaneze conflictul dintre Erich al VII-lea de Pomerania, regele Danemarcei, Norvegiei si Suediei (1412-1439) si ducii de Holstein⁵². Prin aceasta actiune participarea sa - mai mult sporadica si in general nesemnificativa - la problemele specifice imperiului romano-german se largeste, fapt ce duce si la atestarea sa in izvoarele literare germane⁵³.

Si tot din aceiasi luna, din 29 iunie, dateaza si cererea regala adresata comitelui pentru aplanarea conflictului dintre orasenii din Caransebes si nobilii de Mitnic si Macicas cu privire la folosinta unor paduri din jurul orasului⁵⁴.

In vara se fac pregatiri intense la curtea regala pentru primirea imparatului bizantin, Ioan al VIII-lea Paleolog (1423-1448) care soseste la Buda, unde ramine aproximativ doua luni. Acesta se afla la sfirsitul unei lungi calatorii prin Europa apuseana si centrala, in incercarea de a-i trezi interesul fata de gravitatea pericolului otoman. Promisiunile acordate basileului au fost conditionate de lichidarea schismei religioase, prin acceptarea unirii catolicismului cu ortodoxismul, fapt incuvintat de suveran. Tratativele sale cu regele Sigismund se desfasurasera in intervalul lunilor iulie-august 1424, la Buda si Tata⁵⁵. La ele participa si comitele de Timis, continuindu-si astfel preocuparile diplomatice anterioare, consacrate gasirii unei solutii viabile pentru stavilirea ofensivei otomane pe Dunare si apoi alungarea turcilor otomani din Europa. Intelegerile survenite intre cei doi suverani vor ramine pur teoretice intrucit nici unul dintre cele doua state nu are puterea de a actiona eficient impotriva dusmanului comun, iar de actiunile grandioase, planuite nici nu putea fi vorba. Spre sfirsitul verii si inceputul toamnei, Ioan Paleolog paraseste curtea regala, traverseaza Tarile Romane si se imbarca la Chilia cu destinatia Constantinopol.

Efortul militar intreprins in acest an de catre rege se limiteaza doar la acordarea unui ajutor militar lui Dan al II-lea. Otomanii inabusa rascoala de eliberare nationala a albanezilor si intreprind apoi obisnuitele "akin"-uri asupra tinuturilor crestine, raminind fara riposta armata din partea lui Sigismund.

In prima parte a anului 1424 Dan al II-lea fusese batut de catre oastea lui Radu Praznaglava, ajutat din nou de turci; si se refugiaza in Transilvania⁵⁶, riposta regala intirzie din cauza problemelor amintite mai sus, dar la inceputul toamnei pregatirile armatei regale sint terminate.

Concentrarea trupelor se face in august, cel mai sigur, in partile sud-estice ale Banatului, in apropierea Dunarii. Sosirea comitelui de Timis in luna septembrie duce la declansarea actiunii armate, si contingentele sale inainteaza prin Banatul Severinului si Oltenia, respingind trupele lui Radu si pe cele otomane. Aceste expeditii se desfasoara aproape dupa acelasi tipic: fortele se concentreaza in Banat, intra in Tara Romaneasca prin Severin, strabat Oltenia, unde poarta citeodata lupte, si dau batalia decisiva pentru soarta domniei lui Dan al II-lea undeva in centrul Munteniei. Dupa victorie tara este curatata de dusmani si, uneori, trupele trec chiar Dunarea. Campania din septembrie 1424 are aceiasi desfasurare si, pe la inceputul lunii octombrie, se termina printr-o noua trecere a Dunarii si cucerirea Vidinului⁵⁷.

Spre mijlocul lunii octombrie trupele sint deja reintoarse la baze, iar comitele de Timis era ocupat cu amplele lucrari de refacere, extindere si intarire a fortificatiilor din zona Portilor de Fier, inclusiv Severinul. Amploarea cea mai mare o au lucrarile la aceasta ultima cetate, avariata in urma necurmatelor lupte.

Referitor la aceste lucrari de refacere, se apreciaza ca au fost cele mai importante din intreaga istorie a cetatii, dupa constructia ei de catre cavalerii ioaniti in secolul al XIII-lea, si i-au permis fortaretei severinene sa reziste inca exact un secol ofensivei otomane⁵⁸. In afara de Severin, mai sint refacute in intervalul toamna si iarna cetatea din insula Saan⁵⁹ si probabil Orsova. Armata regala este prezenta in zona atit in luna octombrie cit si in noiembrie, prelungindu-si stationarea pina spre sfirsitul lucrarilor, ceea ce inseamna aproape primavara anului urmator⁶⁰. Din aceste motive, opinam ca majoritatea trupelor era formata din contingente ale nobilimii si cnezilor banateni, obligati sa sustina atit efortul constructiv, cit si pe cel militar.

Izvoarele care amintesc repetatele retrageri peste munti ale lui Dan al II-lea specifica doar ca este vorba despre Transilvania. Opinam ca majoritatea acestor treceri trebuiesc cautate, nu atit in Transilvania din interiorul arcului carpatin, ci in zonele vestice ale acestuia si anume in Banat. Nici un alt comandant militar transilvanean al acestor ani nu s-a aflat in fruntea unei armate de ajutor si nici nu a reusit sa-i ofere lui Dan sprijinul substantial cautat; trecerea domnului muntean peste munti in Transilvania trebuie sa fi avut loc exclusiv doar in momentele in care infringerea suferita se situase in teren pe undeva mai aproape de Ardeal decit de zona Severinului si Banatului.

Demersurile de ajutor de pina acum au fost intreprinse, in principal, de catre comitele de Timis, care era si comandantul armatelor regale trimise in ajutorul voievodului Tarii Romanesti. Punctul lor de plecare fusese orasul Timisoara si locul obligatoriu de trecere Orsova-Severin. Este normal ca domnul fugar sa caute scaparea in partea in care stia ca va fi adapostit si sprijinit cu trupe⁶¹. Cu ajutorul lui Filippo Scolari si a ostilor sale, in mare parte banatene, Dan al II-lea reusise in fiecare actiune militara dintre anii 1423-1426 sa-si reocupe tronul uzurpat de catre filotomanul, Radu Praznaglava.

Pippo urmareste mersul lucrarilor de reconstructie atit la fata locului, in tinutul mehedintean, cit si de la Timisoara, unde se intoarce pe la sfirsitul lunii noiembrie, rezolvind intre timp citeva dintre problemele curente: unele se refera din nou la cumani⁶², iar altele la vicecomitele sau de Caras. Ultimul savirsesc diferite abuzuri: rapeste iobagilor din Apachya 9 boi si 2 florini, schimba animalele si sechestreaza iobagii, sau prada diferite posesiuni⁶³. Pentru acelasi sfirsit de an exista informatii asupra unui pretins schimb de solii care ar duce la incheierea unui tratat de pace intre Sigismund si turci⁶⁴.

Comitele de Timis o perioada ceva mai lunga odihnei si reglemnetari in posesiile de ordin familiar, cum sint de exemplu bogatele donatii facute bisericii Sf. Margareta din Ozora⁶⁵ sau pregatirea pentru intilnirea cu proaspatul arhiepiscop de Kalocsa, Giovanni Buondelmonti⁶⁶; locul preferat de odihna si intilniri este in continuare Lipova. Aceasta sedere completeaza informatiile despre o noua cura in localitate chiar in iarna dintre anii 1424-1425. De fapt este antepenultima dintre numeroasele sosiri ale lui Pippo aici si are ca efect o oarecare imbunatatire a sanatatii sale, grav subrezita. In primavara, si o parte a verii, anului 1425 comitele calatoreste spre Ozora, unde se ingrijeste de bunul mers al posesiunilor, de situatia si viitorul sotiei si rudelor sale italiene. Incepe sa se gindeasca cu mai multa intensitate la sfirsitul vietii sale. Marturie impresionanta a constiintei de sine si a destinului uman este preambulul donatiei sale din 25 iulie 1425, facuta bisericii Sf. Maria din Szkesfehrvr⁶⁷, care poate fi considerat adevaratul testament moral al lui Filippo Scolari.

Noile conflicte din Tara Romaneasca il silesc pe Pippo sa se reintoarca la Timisoara, unde se aflase in luna august, pregatind noua campanie. Tot in acest scop participa si la lucrarile unora dintre congregatiile nobiliare comitatense⁶⁸. Din nou, fortele banatene sint concentrate in zona Portilor de Fier, de unde pornesc intr-o alta expeditie in favoarea lui Dan al II-lea. De data aceasta atacul se va desfasura din doua parti, din vest si din nord, intrucit fortele transilvane actioneaza separat sub conducerea voievodului Csaki, care trece in zona montana a Munteniei, reusind sa alunge garnizoanele muntene credincioase lui Radu si trupele de ajutor ale otomanilor.

Comitele de Timis actioneaza in aceiasi zona limitrofa Dunarii, in partile vestice ale Tarii Romanesti. Actiunea lor combinata reuseste sa zdrobeasca rapid fortele dusmane eliberind tara de turci. Desfasurarea acestor evenimente poate fi situata in cea de-a doua jumatate a lunii septembrie si, cel mult, in prima saptamina din luna octombrie. Dupa acest interval, jonctiunea celor doua armate, undeva in zona colinara a Munteniei, duce la concentrarea unor importante forte militare care coboara spre Dunare, jucind un rol deosebit de important in planurile politice ale regelui Sigismund de Luxemburg.

Acesta urmareste sa reinvie taratul de Vidin, prin amplasarea in cetate si in tinutul din jur a unuia dintre fiii fostilor tari bulgari. Acesta era Frujin, adapostit de ani de zile in Banat, loc unde regele ii daruise numeroase posesiuni. Comitele de Timis stie de multa vreme de existenta acestuia iar, ideea de a-l folosi intr-un moment favorabil, poate avea la origine si participarea sa. Insusi plasarea acestui pretendent bulgar in Banat, in imediata apropiere a Bulgariei si incredintarea sa in grija lui Pippo arata clar intentiile regale. Sa nu uitam ca acest stat tampon ar fi preluat, in acceptiunea autorilor sai, o mare parte din atributiile militare ale zonelor sudice ale regatului, in speta Banatul. Apoi s-ar fi stabilizat oarecum si situatia politica a Tarii Romanesti.

La mijlocul lunii octombrie se desfasoara aceste batalii in sudul fluviului, in jurul cetatilor Nicopole si Vidin, lupte incununate de succes, fara a sti daca au fost sau nu ocupate cetatile Vidin si Rahova⁶⁹. Indiferent de rezultatul acestor lupte si asedii, incercarea nu are sorti de izbinda datorita lipsei de sprijin din partea masei bulgarilor, ale caror rascoale din acesti ani - nesprijinite din afara - au fost inecate in singe; mai apoi, lipsa unui sprijin eficient din partea fortelor regale protectoare duce la abandonarea ideii. Asezat in marginea teritoriului dusman, pe malul drept al Dunarii Vidinul - sau oricare alta cetate - nu are sanse de a fi aparat mai mult decit un sezon de catre crestini, iar eforturile militare pentru recucerirea sau apararea sa erau inutile., Lucru era evident atit pentru Pippo, cit si pentru Dan al II-lea si Nicolae Csaki; ca urmare acestia se retrag peste Dunare imediat dupa terminarea operatiunilor militare.

Cheia succeselor din acea toamna, ca si a celor din ultimii ani, trebuie cautata in faptul ca majoritatea armatei era alcatuita din taranime, cnezi si mica nobilime, atit in Muntenia cit si in tinuturile romanesti transcarpatine, Transilvania si Banat. Pentru prima data apar acum in armata munteana mercenarii⁷⁰ lucru explicabil datorita procesului de farimitare interna a fortelor muntene si necesitatea completarii lor cu osteni platiti.

O ultima mentiune despre activitatea militara a comitelui in acest sfirsit de an 1425, mai precis din luna octombrie, il prezinta luptind in Serbia impotriva turcilor care invadasera din nou tara⁷¹. Nu sint cunoscute nici datele de inceput si nici cele de sfirsit ale acestei campanii sud-dunarene, aproximatia putind impinge data de desfasurare a acestor lupte pina in prima saptamina a lunii noiembrie. A fost vorba despre ultimele atacuri ale anului, autorii lor fiind beii dunareni. Reintors din campanie, Pippo se odihneste citeva saptamini in Banat, dupa care calatoreste spre Ozora, unde ramine toata iarna si primavara anului 1426.

Starea grava a sanatatii comitelui ingrijoreaza atit familia cit si pe Sigismund. Odihna prelungita nu amelioreaza prea mult efectele grave ale gutei, iar deplasarile devenisera deosebit de grele, intrucit Pippo trebuie transportat in trasura. De abia pentru acest inceput de an exista marturii asupra gravitatii bolii comitelui, desi maladia era mai veche. In acest fel trebuie sa reconsideram participarea comitelui de Timis cel putin la campaniile anului 1425, prin mentionarea aproape sigura a deplasarii sale in trasura. Cu toata boala, Pippo - aflat in continuare la Ozora, isi desfasoara activitatea in mod aproape obisnuit. Pe 20 aprilie regele ii cere sa rezolve nemultumirea calugarilor manastirii Sfinta Ana din Oradea, intrucit defunctul episcop Andrea Scolari a luat pentru sine veniturile morilor de pe apele care treceau pe linga manastire, desi aceasta era proprietara⁷². In calitatea sa de unic mostenitor, i se cerea lui Pippo sa repare abuzul; nu se cunoaste vreun act care sa pastreze in textul sau masurile luate de comite.

Cresterea populatiei orasului Ozora, aflat in stapinirea lui Scolari inca din anul 1398, impune - in anul 1426 - reevaluarea raporturilor stapin-oras; sa nu uitam ca aici locuiesc si "oaspeti", fapt important pentru evolutia urbana a locului, ca de altfel pentru toate centrele urbane ale regatului. Ca urmare a situatiei noi, la 21 aprilie Pippo hotaraste sa mareasca atributiile administrative si juridice ale Ozorei prin alegerea de catre locuitori a judecatorilor care vor exercita atributiile juridice, cu exceptia crimei si pedepsirii cazurilor de tilharii, ambele rezervate de drept seniorului feudal⁷³. In schimbul noii libertati elective, orasul plateste anual comitelui 50 de florini in moneda noua, la doua date: 25 la Singeorge si 25 la Sinmihai. Avem in fata cazul obisnuit al ridicarii unui oras si beneficiem de actul pastrat al evenimentului. Nu putem spune acelasi lucru despre orasele si tirgurile banatene aflate aproape de tot atita vreme ca si Ozora sub jurisdictia comitelui de Timis, datorita numeroaselor involburari ale istoriei asupra acestui tinut romanesc. Un exemplu este concludent: orasul Timisoara, centru economic deosebit de important, cu legaturi comerciale solide in sud-estul si chiar centrul Europei, nu beneficiaza - pentru intreaga perioada a istoriei sale medievale decit de un manunchi de documente - si acestea nesemnificative⁷⁴ din punct de vedere al continutului.

In situatia in care sanatatea subreda nu-i permite lui Pippo sa se deplaseze prea usor, iar complexele tratative de pace cu Venetia aflate in curs de desfasurare la Buda si Tata, il solicita, iar comitele joaca un rol esential⁷⁵, o scurta calatorie spre comitatele banatene poate suscita multe comentarii. La 22 aprilie Pippo este la Ozora, unde emite actul referitor la privilegiile orasului, iar peste 5 zile, deci la 27 aprilie 1426, el se afla la Szeged, luind apararea unui vechi slujitor de-al sau⁷⁶. Ce anume l-a determinat sa-si intrerupa odihna si tratativele si cu greutatea, de acum cunoscuta, a deplasarii sa strabata din nou regatul? Raspunsul trebuie cautat desigur in agravarea situatiei de la Dunare prin noile interventii otomane de primavara. Desi fatul e neatestat de izvoare, Pippo a ajuns cu certitudine pina la Timisoara unde a actionat in vederea intaririi frontierelor banatene si pregatirea armatei pentru respingerea oricarui atac.

Campania otomana declansata si condusa personal de catre sultanul Murad al II-lea, in primavara acestui an avusese ca scop devastarea Serbiei si Bosniei⁷⁷, timp in care beii dunareni participa la o noua incursiune destinata sa-l readuca pe tronul din Tirgoviste pe Radu Praznaglava. O prima lupta avusese deja loc in Tara Romaneasca, probabil inca la sfirsitul iernii, dar victoria i‑a apartinut lui Dan al II-lea. Sosirea lui Pippo in Banat, la sfirsitul lunii aprilie, este o consecinta a acestor lupte. Pippo nu ramine aici mai mult de o saptamina, reintorcindu-se spre centrul regatului unde se desfasurau tratativele de pace amintite. Consideram ca aprecierile lui Jacoppo Bracciolini, referitoare la o calatorie a comitelui spre linia Dunarii unde se afla armata sa la iernat, au ca obiect tocmai aceasta etapa a inceputului unor noi lupte cu turcii. Adevarat ar putea fi si scopul aratat: imbarbatarea ostenilor in rindul carora se zvonise ca Filippo ar fi murit. Sosirea lui Scolari in tabara certifica realitatea.

Nu sint cunoscute nici un fel de ajutoare regale pentru Dan al II-lea in aceasta primavara, desi se prea poate ca ele sa fi fost expediate, si ne gindim in primul rind la calatoria mai sus amintita a comitelui de Timis spre, si in Banat, cind ar fi putut trimite contingente locale sa-l sprijine pe domnul muntean. In urma unei noi lupte, foarte singeroase, soldate cu mari pierderi umane de ambele parti, desfasurata pe la sfirsitul lunii mai Dan al II-lea este invins⁷⁸ si silit din nou sa caute adapost peste munti. Posibil ca acest loc de exil a fost din nou Banatul, unde trupele prietenului sau Scolari erau pregatite pentru riposta.

Discutiile finale asupra tratatului de pace ungaro-venetian se desfasurasera pe parcursul primelor doua saptamini ale lunii mai si sint intrerupte doar din cauza a doua evenimente extrem de importante. Primul se refera la stirea falsa care ajunge la Tata in jurul lui 10 mai potrivit careia Dan al II-lea ar fi fost ucis. Ca urmare, in zilele de 10 si 11 mai, tratativele sint intrerupte, Filippo Scolari pune la punct pregatirile militare concentrind aproape 20.000 oameni⁷⁹, iar Sigismund isi amina, proiectata calatorie spre Germania. Reluate pe 12 mai discutiile vor fi incheiate curind dupa aceea.

Cel de-al doilea eveniment se refera la sosirea la Tata a despotului Stefan Lazarevi, in data de 10 mai⁸⁰.

Plecat din Serbia la sfirsitul lunii aprilie, din cauza masivitatii atacului condus de sultan, caruia fortele sale nu-i puteau rezista, despotul asista aici la ultimele discutii cu solii florentini. In jurul datei de 15 mai incep discutiile dintre Sigismund, Pippo si Lazarevi, referitoare la sprijinul militar datorat de rege vasalului sau. Suita despotului la aceste discutii se cifra la aproape 200 persoane⁸¹. Gravitatea actiunilor otomane asupra Serbiei il determina pe despot sa solicite ajutor regal imediat, in caz contrar va fi nevoit sa treaca de partea turcilor, spre a-si feri tara de distrugere. In urma discutiilor de la Tata, regele se obliga sa-i acorde ajutorul militar cerut, iar despotul reinoieste tratatul cu regatul Ungariei; in plus fata de precedentele tratate, se prevede si predarea a 17 cetati dunarene Ungariei. Printre acestea figureaza Golubac-ul si Belgradul, ultimul fiind, de la aceasta data si pina la cucerirea sa de catre turci in anul 1524, aparat de fortele regatului.

Un episod interesant, menit sa ilustreze posibilitatea colaborarii militare antiotomane ungaro-polone, dar mai ales incapacitatea lui Sigismund de Luxemburg de a urmari coerent un plan de actiune, il reprezinta proiectata actiune militara comuna a fortelor poloneze si ungare din primavara-vara anului 1426. Inca in toamna anului 1425, Sigismund de Luxemburg il trimite ca sol in Polonia pe Stefan Berzeviczy pentru obtinerea unor contingente polono-moldave in vederea unei interventii militare comune impotriva turcilor. In conformitate cu intelegerea survenita, polonii trimit un corp de 5.000 calareti comandati de starostele Rusiei rosii Janusz Kobilenski; lor li se adauga si un corp de oaste moldoveneasca. Punctul de intilnire cu fortele lui Sigismund era Braila, loc unde polonii si moldovenii asteapta nu mai puntin de doua luni sosirea aliatilor. Dupa contextul general, aceste luni au fost iunie-iulie 1426⁸². Lipsa oricaror stiri despre intentiile lui Sigismund ii determina pe poloni sa se retraga, iar planul ofensiv sa esueze inainte de a fi inceput; era unul dintre cele mai nimerite prilejuri de cooperare a fortelor militare ale celor mai puternice state ale Europei centrale si sud-estice: Ungaria si Polonia impotriva turcilor otomani. Dupa plecarea polonilor, Alexandru cel Bun preia pe seama Moldovei din cursul inferior al Dunarii un teritoriu cuprins intre varsarea Siretului si Marea Neagra, inclsuvi cetatile Chilia si Cetatea Alba, atunci parte componenta a Tarii Romanesti⁸³.

Activitatea comitelui de Timis in aceste luni se margineste la lucrurile deja cunoscute, lipsind orice actiune militara in zona Dunarii. Pentru perioada tratativelor de la Tata cu despotul sirb, Mellini aduce o varianta interesanta⁸⁴. Potrivit ei, Sigismund de Luxemburg a tinut neaparat sa cunoasca si parerea lui Pippo desi acesta se afla bolnav la Ozora. Suveranul s-a deplasat pina acolo cu toata curtea, discuta cu comitele principalele prevederi ale intelegerii cu sirbii si il roaga sa preia comanda armatei regale care trebuie sa se indrepte impotriva turcilor. La raspunsul lui Scolari ca este batrin, bolnav si nu mai poate conduce o armata, regele il convinge demonstrindu-l faptul ca sosirea sa in partile dunarene va constitui un imbold pentru ostasi si o surpriza pentru turci care-l stiu mort, sau ca ar fi pe moarte; avantajul psihologic va fi hotaritor pentru soarta campaniei. Convins de spusele regelui, Pippo a acceptat sa porneasca spre cimpurile de lupta⁸⁵.

Afirmatiile trebuiesc partial corectate intrucit Mellini a confundat unele fapte. Astfel, la data tratativelor cu Lazarevi, Scolari se afla deja de 2 saptamini la Tata, unde contribuie decisiv la intelegerea realizata cu solii florentini, referitoare la tratatul de pace cu Venetia, deci regele nu avea sens sa mearga la Ozora din moment ce comitele era deja in preajma suveranului. Mai precizam ca actiunea militara descrisa nu se petrecuse in luna mai si nici Pippo nu ajunse in citeva zile la Dunare: aceste fapte s-au petrecut abia peste o luna si ceva, in intervalul iunie-iulie si nu in Serbia, unde primejdia trecuse deocamdata, ci in Muntenia. Afirmatia ramine corecta in esenta, prin modul in care incearca sa explice rolul decisiv al lui Scolari in evenimentele militare ale acelui an.

Armatele regale efectuasera campania in doua etape: prima aproximativ in intervalul iunie-iulie, iar urmatoarea in septembrie, ambele interventii avind ca locuri de desfasurare Tara Romaneasca, Bulgaria si Serbia. In prima campanie, fortele de care dispunea comitele de Timis se cifreaza la aproximativ la 25.000 oameni, din care 15.000 calareti si 10.000 pedestrasi⁸⁶. Plecat din centrul regatului, comitele parcurge itinerariul Buda-Szeged-Timisoara. Persista inca dubii asupra teritoriului in care au dat luptele intrucit izvoarele sint, o data mai mult, lapidare, narind doar despre "lupte cu turcii" in zona Dunarii de Jos. In mod cert confruntarile armate se desfasurasera aici, dar nu in Serbia sau Banat, ci in Tara Romaneasca. Armata condusa de Scolari s-a intilnit in partile sudice banatene cu Dan al II-lea si impreuna coboara spre Severin, intra in Oltenia, inving din nou trupele otomane care-l sprijina pe Radu Praznaglava. Acesta din urma este silit sa se retraga. Dupa asigurarea domniei lui Dan, trupele regale s-au intors la bazele de plecare. Batalia decisiva si sfirsitul campaniei pot fi situate pe la mijlocul lunii iulie⁸⁷. Motivele care au facut ca aceasta armata sa nu se indrepte in continuare spre Braila nu ne sint cunoscute. Este posibil ca la data terminarii campaniei polonezii sa fi fost deja plecati, dupa cum se poate ca Pippo sa nu mai fi putut conduce armata intr-o noua campanie de o amploare deosebita, cum se anunta cea preconizata in alianta cu polonii si moldovenii; posibil ca la acea data nu era inca consolidata suficient domnia lui Dan si nici eliberata in intregime Muntenia.

Spre sfirsitul lunii august Banatul asista la un eveniment politic de amploare: desfasurarea lucrarilor dietei regatului la Lipova, organism care isi incheie sesiunea in primele zile ale lunii septembrie. Comitele de Timis participa la aceste dezbateri si opinam ca el se afla de mai multa vreme aici, probabil intr-o noua cura. O intrebare persista si asupra motivelor care l-au determinat pe Sigismund sa aleaga tocmai Lipova pentru desfasurarea lucrarilor dietei. Sa fi fost doar apropierea acestei localitati bogate in ape minerale de zona primejduita sau a fost hotaritoare prezenta lui Pippo aici si imposibilitatea sa de a mai efectua calatori lungi? Avind nevoie de sfatul comitelului, regele ar fi putut face un asemenea gest, dar raspunsul exact al acestei alegeri nu se poate cunoaste in stadiul de astazi al cercetarilor.

Cea mai importanta hotarire adoptata de aceasta dieta se refera la incheierea tratatului formal de alianta dintre Sigismund de Luxemburg si Dan al II-lea⁸⁸. O solie munteana condusa de marele logofat ajunge la Lipova si prezinta regelui cererea domnului muntean de a i se asigura o garda personala de 600 oameni, a caror plata sa fie suportata de rege. In urma sfaturilor lui Pippo, regele ii acorda domnului 1.000 oameni, dintre care 100 calareti si 900 pedestrasi. Plata acestora era urmatoarea: 1 perper romanesc pe zi pentru 1 calaret sau 3 pedestrasi, prima rata fiindu-i achitata logofatului, iar pentru celelalte aspecte ce decurgeau din tratat regele le scrie imediat brasovenilor.

Iata dovada justeu intelegeri a situatiei interne a Tarii Romanesti si a necesitatii unui nucleu de oaste credincioasa domnului, ca sprijin in clipele grele. Cu atit mai mult iese in evidenta sfatul dat regelui de catre comite. Si in acelasi timp, nimic nu poate fi mai semnificativ pentru natura relatiilor de prietenie dintre cei doi: Dan si Pippo, decit aceasta sporire a garzii primului, datorata exclusiv sfaturilor celui de-al doilea.

Hotaririlor dietei de la Lipova cuprind si un alt aspect pe larg discutat, uneori in controversa, de istoriografia mai veche sau mai noua, si anume calitatea si cantitatea participarii popoarelor si claselor sociale din cuprinsul regatului feudal al Ungariei la lupta antiotomana in secolele XIV-XVI. Pareri diverse au fost exprimate, in functie de interese sau convingeri. Referitor strict la amplitudinea si intinderea in timp a participarii la aceste lupte a populatiei romanesti transcarpatine, consideram ca deosebit de semnificativa si transanta cererea nobilimii regatului adresata regelui Sigismund de Luxemburg la dieta de la Lipova⁸⁹.

In aceasta hotarire, nobilimea ii ceruse regelui sa nu mai fie trimisa sa lupte impotriva turcilor, intrucit aceasta sarcina revenea romanilor care se situasera in prima linie inca de la inceputurile atacurilor otomane⁹⁰. Dorinta nobilimii, indiferent de nationalitatea acesteia, de a-si pastra privilegiile si dezinteresul ei fatis fata de gravitatea primejdiei otomane se manifesta in conditii cel putin asemanatoare in tot cursul secolului al XV-lea si chiar la inceputul veacului urmator. Perioadele de anarhie interna vor slabi considerabil puterea regatului si-l vor duce la pieire. Participarea larga a maselor populare romanesti, maghiare, slave, din cuprinsul regatului la luptele antiotomane ramine o permanenta pentru tot acest timp si indepartarea lor de tron si nobilime dupa razboiul taranesc din 1514, explica prabusirea regatului.

Imediat dupa incheierea lucrarilor dietei, comitele de Timis pleaca intr-o noua campanie in sudul Dunarii, in incercarea de a stabili totusi acel stat tampon pe care incercase sa-l realizeze anul trecut. Pe itinerariul: Lipova-Timisoara-Caransebes-Orsova, se deplaseaza trupele recent recrutate de Pippo. Dintr-un scurt popas in ultima localitate, pe 8 septembrie, dateaza penultimul document emis de catre comitele de Timis⁹¹.

Asupra drumului urmat in continuare de armata sa exista mai multe pareri: cea a istoricilor mai vechi indica o campanie sud-dunareana in Serbia⁹² in timp ce istoricii sirbi sustin dimpotriva desfasurarea acestor lupte in jurul Vidinului⁹³. Din scopurile initiale si modul de desfasurare a campaniei, se intrevede clar desfasurarea ei pe pamintul Bulgariei.

Dintre participantii sint remarcati dintre apropiatii regelui Ioan Marothi, Ladislau Blagai si Stefan Berzeviczy, iar dintre straini inedita prezenta a lui Don Pedro, fiul regelui Ioan I al Portugaliei, sosit in Orient in fruntea a 800 calareti, intr-o actiune de recunoastere⁹⁴. Li se alatura Dan al II-lea cu fortele armate muntene, numarul total al efectivelor ridicindu-se la aproximativ 25.000-30.000 oameni.

Cu aceste forte comitele trece Dunarea, cel mai probabil pe la Severin-Cladova si inainteaza spre Vidin, in incercarea de a-l instala domn pe Frujin. Luptele sint indirjite intrucit cetatea era resedinta unor vestiti bei de achingii, dar victoria finala apartine trupelor crestine. S-a avansat chiar ideea desfasurarii a doua lupte in preajma Vidinului⁹⁵, in prima victoria apartinindu-i lui Scolari, iar in cea de-a doua rezultatul fiind incert. In nici un caz in urma acestora nu a putut fi instalat acel "cneaz bulgar" amintit intr-o cronica contemporana, dar in decursul primei lupte mor aproximativ 15.000 luptatori inclusiv cei 800 "cruciati" ai lui don Pedro⁹⁶.

Interesant acest episod al prezentei portugheze pe meleagurile dunarene, intr-o incercare timida de a cunoaste realitatile orientului european si de a participa la citeva lupte cu turcii. Necunoscatori ai realitatilor vremii, cavalerii portughezi au cazut inca in prima lupta, dovedind o data mai mult - dar la o scara redusa - esecul cruciadei de la Nicopole si al tacticii de lupta apusene in fata inovatiilor aduse de otomani. Printul Pedro va mai ramine citva timp in aceste tinuturi imprietenindu-se cu domnul muntean. In ceea ce-l priveste pe Pippo, prezenta lui don Pedro a fost doar un accident, intrucit nu a adus nimic notabil in schimbarea raportului de forte din zona, dovedind o data in plus diferenta dintre amatorism si profesionalitate, dintre o calatorie de placere si o viata inchinata unei idei lupta antiotomana.

Citeva cuvinte despre deja amintita campanie care avea ca punct final cetatea sirbeasca dunareana Golubac. In realitate este vorba despre contopirea in aceste izvoare a celor doua campanii din vara-toamna anului 1426 intr-una singura si care are drept loc de desfasurare malul drept al Dunarii. Descrisa foarte frumos, aceasta actiune merita sa fie amintita. Plecat de la Tata, Pippo face zece zile pina la Dunare - cu trasura -, unde trupele sale se aflau in tabara. Bucurosi de sosirea comandantului pe care-l crezusera pe moarte, ostasii trec fluviul atacindu-i pe dusmanii surprinsi de aceasta aparitie. Solia turceasca sosita, dupa primele victorii ale comitelui de Timis, sa ceara armistitiu sau pace, marturiseste ca au pornit la lupta doar fiindca au auzit ca Scolari a murit; este evidenta intentia penegirica a autorului acelor rinduri⁹⁷. La cererea dusmanului, comitele raspunde printr-o noua serie de atacuri in urma carora reuseste sa obtina victoria, dupa care se reintoarce in stinga fluviului.

Este usor sesizabila si confuzia facuta de izvoare asupra desfasurarii reale a campaniilor din anul 1426 ca si preluarea acestor afirmatii de la un autor la altul; tinind seama si de distanta geografica la care se aflau autorii la data scrierii operelor, confuzia dintre Golubac si Vidin, cetati apropiate totusi una de alta este explicabila. Aceste lupte pot fi atribuite si refuzului garnizoanei unor cetati dunarene sirbesti de a se preda regelui Sigismund; exemplul clasic este Golubac-ul care refuza acest lucru si in anul urmator, prefera sa se predea mai bine turcilor decit Ungariei. In plus, lipsa unor marturii sigure asupra drumului urmat de trupele comitelui de Timis la reintoarcerea din campania bulgara din septembrie-octombrie 1426, lasa cimp liber posibilitatii ca ele sa fi urcat in amonte pe Dunare, pe malul ei drept, in care caz ar fi trecut si pe sub zidurile cetatii Golubac in drumul spre vadurile de la Horom si Cuvin, singurele locuri de trecere a Dunarii in zona.

Unul dintre aspectele, oarecum surprinzatoare, referitor la relatiile dintre comitele de Timis si despotul sirb Stefan Lazarevi il constituie aprecieri de genul aceleia care afirma ca acestea exprimau legaturi de prietenie⁹⁸. Nu stim realmente daca s-a ajuns intre cele doua personaje la o prietenie, dar repetatele actiuni de ajutorare a despotului si numerosele tratative diplomatice al caror mediator si, nu de putine ori, autor principal a fost tocmai Filippo Scolari, extinse pe durata a doua decenii (1406-1426), au stabilit relatii amicale strinse intre cei doi comandanti crestini de osti.

Comitele de Timis se reintoarce din campanie, dupa toate probabilitatile, in luna octombrie. Starea agravata a sanatatii sale, boala evoluind rapid datorita eforturilor mari depuse si in acest an, il determina pe Scolari sa paraseasca Timisoara. A poposit la Oradea, oras in care, in afara bailor termale, se mai aflau si citiva medici italieni veniti la curtea lui Andrea Scolari. Unul dintre acettia era Ieronimo di Sancto Miniato⁹⁹ care il ingrijeste si acum pe Filippo, in speranta unei imbunatatiri a sanatatii comitelui. Scolari ramine in cetatea de pe Crisul Repede citeva saptamini dupa care, simtindu-se din ce in ce mai rau, pleaca spre Lipova. Popasul la Oradea trebuie situat in luna noiembrie, iar plecarea din acest oras s-a petrecut in a doua jumatate a acestei luni. La 20 noiembrie Pippo se gasea la Siria, de unde a emis ultimul sau document, un act referitor la situatia locuitorilor districtului romanesc al Capilnei¹⁰⁰.

Luna decembrie Filippo Scolari si-o petrece imoblizat la pat, in Lipova, sub ingrijirea doctorilor sai italieni. Dar nimic nu mai reuseste sa-l ajute si la 27 decembrie 1426, Filippo Scolari se stinge din viata. Sicriul cu corpul neinsufletit a fost dus spre a fi inmormintat in capela funerara construita de defunct la Szekesfehervr. Pe piatra mormintului sau scrie: "Sepluchrum egregii et magnifici Filippi de Scolaribus de Florencia, Comitis Themesiensis et Ozore, qui obiit A.D. MCCCCXXVI, die XXVII mensis decembris"¹⁰¹.

NOTE CAPTIOLUL VI

Thallczy Lajos - Barabs Samu, A Frangepn csald oklevltra, vol. I, Budapesta, 1910, p. 184-186; diploma regala din 5 mai 1419 emisa prin "relacio Piponis", aflat impreuna cu regele la Visegrad.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 221; la 30 mai din Kosice este emis documentul prin aceiasi "relacio Piponis".

Pareri sintetizate de Viorica Pervain, op. cit., p. 1-5 si Anca Ghiata, op. cit., p. 87-89.

Stefan Katona, Historia critica regum Hungariae, tom XII, Buda, 1790, p. 327.

Pe 2 septembrie sosesc la Venetia stiri despre aceste lupte din august, cf. Nicolae Iorga, Sutdii si documente cu privire la Istoria Romanilor, vol. III, Bucuresti, 1901, p. IX.

Anca Ghiata, op. cit., p. 90 spune ca oastea marelui vizir a ajuns in Serbia unde s‑au desfasurat mai apoi lupte; Viorica Pervain, op. cit., p. 67 contrazice aceasta opinie aratind si falsitatea acelei "victorii" repurtate de rege undeva intre Nis si Nicopole pe 4 octombrie 1419; la data respectiva regele se afla inca la Oradea.

Fejer Georg, op. cit., X/VI, p. 954; regele se afla la "Neuhaus" in Bulgaria, linga Portile de Fier. Pentru localizarea acestuia vezi Viorica Pervain, op. cit., p. 66, nota 61; la p. 67 este discutata si lupta si localizarea.

La prima data se adreseaza brasovenilor, cf. Franz Zimmermann, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbrgen, vol. IV Brasov, 1937, p. 12; pentru cea de-a doua vezi Wertner Mr, A Nicopoli hadjrat 1396-ben, in Hadtrtnelmi Kzlemnyek, Budapesta, 1925, p. 229.

Pesty, Szrnyi kerletek, p. 56, document emis la 25 iulie 1420, care se refera la luptele de sub cetatea Severinului din toamna lui 1419.

Gresi Klmn, A Nagy Krolyi grof Krolyi csald oklevltra, vol. I., .Budapesta, 1895.

Ioan Mihalyi de Apsa, Mramarosi Diplomk a XIV. s XV. Szzadbl, Sighetul Marmatiei, 1900, p. 242-244; la 12 si 15 noiembrie regele se afla in Severin, donind lui Tatul, fiul lui Mihail, din Jalova, Maramures, citeva posesiuni.

Pesty, Szrnyi, III, p. 20; la 3 decembrie regele emite de aici actul de intarire a drepturilor cneziale ale lui Valentin, fiul lui Teodor de Ieud, cf. Ioan Mihalyi, op. cit., p. 245-246.

Ilie Minea, op. cit., p. 164; Iuliu Vuia, Districtus Walachorum, Timisoara, 1929, p. 17.

Wertner Mr, A Nikapolyi, p. 229, spune ca Gevrin este Orsova Noua din insula Ada-Kaleh; Theodor N. Tripcea, Citeva cetati din Banatul de Severin, in S R i, Bucuresti, nr. 1, 1971, p. 173 citeaza doua variante: potrivit uneia, Gevrinul ar fi fost in partea estica a insulei Ada-Kaleh; potrivit celeilalte, Gevrinul ar fi fost pe malul drept al Dunarii in Bulgaria.

Din cuprinsul diplomei regale, din 26 octombrie 1419, reiese ca "Geben uff unserm newen Hausz, in del Bulgarei, bei dem Eiserntor" adica aceasta "casa noua" era o cetate, situata in zona Portilor de Fier, dar in Bulgaria. Constantin Jirecek, Geschichte der Serben, II/2, Gotha, 1918, p. 155 o identifica cu Novigrad, adica Cladova.

Discutia la capitolul VIII.

Pentru Dan al II-lea se pronunta Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, vol. IV, Bucuresti, 1938, p. 10; Milleker, op. cit., p. 22. Pentru Radu Praznaglava sint J. C. Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, I, Halle, 1804, p. 165; Viorica Pervain, op. cit., p. 18-19.

Pesty, Szrnyi, p. 20; Fejer Georg, op. cit., X/VIII, Buda, 1843, p. 601, aflat la Caransebes la 25 iunie, Stefan Rozgony "comes Temesiensis", il scuteste pe Ladislau, fiul lui Danciu, canonic de Cenad de participarea la luptele antiotomane.

Datarea a fost propusa de noi, in concordanta cu evolutia ulterioara a evenimentelor militare si cu luptele din septembrie din Hateg si de pe valea mijlocie a Muresului.

Constantin C. Giurescu, op. cit., II, p. 113; Victor Motogna, Banatul Romanesc., p. 455, vorbeste foarte confuz despre luptele din acest an, neputind fi luat ca termen de referinta.

Szentklray Jen, Temesvrmegye trtnete, in vol. Borovszky Smu Temesvrmegye s Temesvr, Budapesta, f.a., p. 292; Victor Motogna, op. cit., p. 455; Nicolae Iliesiu, op. cit., caiet V, p. 430; toti vorbesc insa despre acelasi Nicolae fiul lui Petru.

Gustav Gndisch, Siebenbrgen in der trckenabwehr, 1395-1526, in R R H, Bucuresti, nr. 3, 1974, p. 419; J.C. Eder, Observationes criticae et pragmaticae ad historiae Transilvaniae, Sibiu, 1803, p. 64 fixeaza data luptei pe 25 septembrie; Viorica Pervain, op. cit., p. 76 readuce lupta pe 24 septembrie.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 64-65.

Pesty-Ortvay, op. cit., p. 563-564.

Din bibliografia acestor lupte vezi Aenea Silvio Piccolomini, De Bohemorum et ex his imperatorum aliquot origine ac gestis, Frankfurt, 1587; Bohuslav Balbin, Epitomae historicae rerum Bohemicarum, Praga, 1677; Fr. Palacky, Urkundliche Beitrge zur Geschichte des Hussten-Kriegs, vol. I-II, Praga, 1872; P. Pezold, Knig Sigmund und die Reichskriege gegen die Husiten, vol. I-III, Mchen, 1872-1877; Fr. Heymann John Zizka and the Hussite Revolution, New-York, 1969;

Zichy cs. oklt., VIII, p. 36.

Mihail P. Dan, Sub flamura Taborului, Bucuresti, 1964, p. 153 indica 80.000; Szilagyi Sndor, op. cit., III, p. 542; 60.000; John Heymann, op. cit., p. 287; 40.000; Antonio Bonfini, op. cit., p. 417 doar 15.000 calareti, fara a da celelalte efective. In nici un caz acestea nu depaseau 40.000 oameni, inclusiv contingentele austriece si cruciate.

John Heymann, op. cit., p. 288.

Idem, p. 291-299, inclusiv o schema a bataliei.

J. C. Eder, op. cit., p. 65 indica data de 2 aprilie; Gustav Gndisch op. cit., p. 420 indica 3 aprilie si da in continuare lista localitatilor pradate.

Orudj bin Adil, Tevarih-i al-i Osman, in Cronici turcesti, I, p. 57; Mehmed Nesri, Tarih-i al-i Osman, in Cronici turcetti, I, p. 118.

Dan Plesia - Stefan Andreescu, Un pisode innconu des campagnes du voïevode Dan II prince de Valachie, in R R H, Bucuresti, tome XIII, nr. 3, 1974, p. 545-559.

Zichy cs. oklt, VIII, p. 40.

Nicolae Iorga, Biruinta din 1423 a lui Dan Voda contra turcilor in Revista istorica, nr. 4-6, aprilie-iunie, Bucuresti, 1936, p. 112.

Ibidem.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., vol. VIII, Bucuresti, 1894, p. 3.

Pesty, op. cit., p. 575; intr-un document emis la "sexta kalendas augusti", Pippo este atestat in continuare linga rege, care elibereaza acum o reconfirmare de posesiuni pentru nobilii banateni din Ozyag.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., VIII, p. 3, dov. nr. VI.

Constantin C. Giurescu, op. cit., II, p. 114, il aminteste ca domn la aceasta data.

Szilagyi Sndor, op. cit., III, p. 561; la 25 octombrie Ragusa stia despre victorie, iar efectivele otomane erau estimate la 15.000.

Nicolae Iorga, Notes et extraits pour servir a l'histoire des croisades au XV-e siècle, vol. I, Paris, 1899, p. 347, 349-350; vol. II, Paris, 1900, p. 218.

Pesty, Krass, III, p. 310-312.

Wenczel Gusztv, Ozorai, p. 88.

Ibidem, document emis la 22 noiembrie pentru reinoirea donatiei posesiunii "Kethye".

In Banat au existat doar mici enclave in zona Tisei inferioare si a confluentei Muresului si Arancai cu Tisa; in Ungaria de azi zone precum Cumania Mare si Mica (Nagyknsg si Kisknsg) pastreaza, in regiunile Tisei superioare si mijlocii, urmele cumanilor.

Ortvay, op. cit., p. 580-581; Pesty, Krass, III, p. 301-303.

Zichy cs. oklt. VIII, p. 154.

Ortvay, op. cit., p. 580-581, Zaad, cetate si tirg pe dealul Magura de linga Valea Mare, Lipova, important vad de trecere peste Mures, cf. Coriolan Suciu, Dictionar istoric al localitatilor din Transilvania, vol. II, Bucuresti, 1968, p. 427.

Wenczel Gusztv, Okmnyi adalk Borbala s Erzsebet magyar kirlynk birtokrl, in T T, Budapesta, XII, 1862, p. 21-85; documentul a fost emis la 25 mai 1424.

Stefan Katona, op. cit., p. 433.

Pesty, op. cit., p. 583-586; Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 426-428; detalii la cap. VIII.

Lukcsics Jsf, Uski Jnos veszprmi pspk, Zsigmond kirlyi diplomatja, in Szzadok, Budapesta, XLII, 1908, fasc. II, p. 11. Participarea lui Pippo la aceste discutii tratata si in revista Corvina, serie noua, an II, Budapesta, 1940, fasc. 1.

Semnificativa in acest sens cronica germana contemporana a lui Herman Corner, citata de Eccard, Corpus Historiae medii aevi, vol. I, col. 1179, reluata si de Wenczel Gusztv, Ozorai, p. 61.

Pesty, Szrnyi, III, p. 21-22.

Johann C. Engel, Geschichte des Ungrischen Reichs, vol. II, p. 312, dupa care intilnirea se desfasoara la Tata intre 17-30 august.

Constantin C. Giurescu, op. cit., II, p. 114, care mentioneaza ajutorul regal acordat lui Dan al II-lea, fara a specifica numele comandantului.

George Lazarescu-Nicolae Stoicescu, Italia si Tarile Romane pina la 1600, Bucuresti, 1972, p. 64. Multi dintre familiarii comitelui de Timis, care au participat la luptele antiotomane din acesti ani, sint exemplificati in Zichy cs. oklt., vol. VIII, p. 16, 88-89, 178-179, 187-188, 197, 272.

Gheorghe Sasarman, Sanda Voiculescu, Gheorghe David, Sapte cetati sub soarele gloriei, Bucuresti, 1978, p. 23-24.

Pesty-Ortvay, op. cit., p. 588-589; este vorba despre insula Ada-Kaleh, dupa insasi marturia regelui Sigismund de Luxemburg din 21 noiembrie catre Hermann de Cilli.

In afara documentelor deja citate, exista si alte marturii asupra acestui efort militar; la 15 octombrie vicecomitele de Timis arata ca toate fortele militare ale comitatelor banatene sint plecate impotriva turcilor, cf. Ortvay, op. cit., p. 587-588; o zi mai apoi, la 16 octombrie, din Tata, Sigismund de Luxemburg absolva de participarea la luptele antihusite pe nobilii de Nema si Erdeg, aflati in prezent cu armata regala sub zidurile Severinului, cf. Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 531-532. Pe 4 noiembrie se adevereste ca 3 familii de-ai lui Pippo se indreapta spre Orsova, unde este concentrata armata regala, cf. Zichy cs. oklt., VIII, p. 197-199.

Sint apropae necunoscute raporturile dintre Banat si Tara Romaneasca sau Moldova in aceste secole. Sumare stiri fragmentare pastrate au fost relevate in studiul lui i. D. Suciu, Unitatea poporului roman. Contributii istorice banatene, Timisoara, 1980, p. 13-51.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 530; la 7 noiembrie Pippo este deja la Timisoara, unde solutioneaza un proces local.

Pesty, Krass, p. 307, 308, 308-309.

Ilie Minea, op. cit., p. 176; J. C. Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, I, p. 166.

Aldassy Antal, Regestk a vatikni levltrbl, in T T, Budapesta, 1895, p. 285; documentul papal din "III nonas Ianuarii" se refera la o donatie a lui Pippo din anul 1424.

Domenico Meliini, op. cit., p. 53; la 23 februarie 1425 Simone Buondelmonti scrie ca Pippo s-a intilnit la Lipova cu fratele sau Giovanni Buondelmonti.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 430-434.

Pesty, Szrnyi kerletek, p. 59-62; la 4 septembrie Pippo se afla la Mehadia, deci in imediata apropiere a Portilor de Fier.

Gelchich J., - Thallczy L., Diplomatarium relationum reipublicae Ragusanae cum regno Hungariae, Budapesta, 1887, p. 309, la sf. lunii, octombrie se stie la Ragusa ca victoria era completa; Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, vol. IV, p. 118 se indoieste insa de intrarea trupelor celor doi aliati in Vidin si Rahova, dupa cum se credea pina la el.

Stefan Pascu, Istoria Medie a Romaniei, vol. I, Bucuresti, 1967, p. 177.

Domenico Mellini, op. cit., p. 53; la 2 noiembrie Simone Buondelmonti ii scrie fratelui sau Lorenzo aratind ca in aceasta vreme, Pippo se afla in Serbia unde lupta impotriva turcilor. Aceste lupte se desfasoara, dupa opinia noastra, in ultima decada a lunii octombrie.

Pesty, op. cit., p. 593-594.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 616-618.

Putinele documente sint cuprinse in corpusurile de documente banatene deja citate.

Tratativele detaliate la cap. VII.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 618.

Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 16 sustine sfirsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai pentru evenimentele din Serbia; Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, vol. IV, p. 21 indica drept perioada a luptelor din Bosnia sfirsitul lunii mai si inceputul lunii iunie; datele lor se completeaza reciproc.

Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, IV, p. 21 remarca ca lupta s-a desfasurat pe 30 mai si publica drept marturie scrisoarea lui Sigismund de Luxemburg catre Henri de Beaufort datata pe 12 iunie.

Domenico Mellini, op. cit., p. 80-81; in sprijinul afirmatiei vine si conventul din Pecs care confirma la 1 mai faptul ca doi dintre familiari lui Pippo-Marcu si Stefan - sint in armata care pleaca in Tara Romaneasca, cf. Zichy cs. oklt., VIII, p. 273; Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 540 publica un document regal din 30 iunie in care Sigismund de Luxemburg aminteste ca armata se indreapta acum spre Muntenia.

Domenico Mellini, op. cit., p. 80.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 182.

Emil Diaconescu - Dumitru Matei, Alexandru cel Bun, Bucuresti, 1979, p. 119, dau sosirea polonilor pe 26 iunie.

Nicolae Iorga, Studii istorice asupra Chiliei si Cetatii Albe, Bucuresti, 1900, p. 85.

Domenico Mellini, op. cit., p. 60-62.

Ibidem.

Idem, p. 53, scrisoare a lui Simone Buondelmonti din 3.08.1426.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 540, la 30 iunie scrisoarea regala vorbeste despre trupe care se indreptau spre Tara Romaneasca; la rindul sau Giovanni Buondelmonti scrie si el la 11 iulie despre osteni care se indreptau spre armata condusa de Pippo pentru a lupta impotriva turcilor, in timp ce la 3 august Simone Buondelmonti stia deja de victoria obtinuta impotriva dusmanilor. Intervalul optim este asadar 11-30 iulie.

Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, IV, p. 18-19; pentru rolul lui Pippo in aceasta actiune vezi Documenta Romaniae Historica, seria D, vol. I, Relatii intre Tarile Romane, Bucuresti, 1973, p. 243-244, care publica decretul regal emis la Lipova pe 5 septembrie; pentru aceiasi actiune vezi si Szendrei Jnos, Zsigmond kirly levele Lippn 1426, szept. 5 rl, in Hadtrtnelmi Kzlemnyek, Budapesta, I, 1868, p. 164.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 538-539.

Ibidem.

Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 434-437; este vorba despre o noua donatie facuta bisericii Sf. Maria din Szkesfehrvr, fapt care arata starea grava a sanatatii sale.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 183; Domenico Mellini, op. cit., p. 52; Wenczel Gusztv, Ozorai, p. 61.

Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 13; Cedomir Miatovic, Despot Djuradj Brankovic, cf. Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 13.

Exista doua tipuri de mentiuni asupra participarii lui Don Pedro la aceste evenimente: una care il raporteaza la Pippo; Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 183; Domenico Mellini, op. cit., p. 62; Wenczel Gusztav, Ozorai, p. 61; Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 11; cea de-a doua directie il prezinta alaturi de Dan al II-lea: Nicolae Iorga, Un print portughez cruciat in Tara Romaneasca a secolului al XV-lea. in A A R, m.s. ist., sectia a III-a, Bucuresti, tom V, 1926, republicat apoi in Latinitas, Bucuresti, 1927, p. 64-74 sub titlul Un principe portugues, cruzado om pais rumeno, no seculo XV; Cristian Popisteanu Imagine din cronica romano-portugheza, in Magazin Istoric, Bucuresti an XII, nr. 4 (133), aprilie, 1978, p. 33.

Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 14.

Nicolae Iorga, Notes et extraits, I, p. 435 citeaza o cronica venetiana in care data de 14 octombrie reprezinta sosirea stirii. Cronica germana a lui Herman Corner, citata mai inainte, mentioneaza si ea aceasta lupta, plasind-o gresit in 1427, dar specifica greutatea cu care Pippo a obtinut victoria. Cifra de 40.000 dusmani ucisi trebuie bineinteles redusa drastic spre a se apropia de efectivele reale ale fortelor armate in acea vreme.

Domenico Mellini, op. cit., p. 61.

Stanoje Stanojevic, op. cit., p. 13, nota 79.

Ibidem, spune ca ajunge mai tirziu in Serbia unde moare in anul 1433. Ieronimo a ajuns in Ungaria, insotindu-l pe Matteo Scolari, si mai mult ca sigur i-a ingrijit pe toti cei 3 Scolari care mor in acest an 1426: Matteo, Andrea si Filippo.

Ortvay, op. cit., p. 601-602.

"Mormintul stralucitului si magnificului Filippo Scolari din Florenta, comite de Timis si de Ozora, care a murit in anul domnului 1426, ziua 27, luna decembrie".

CAPITOLUL AL VII-LEA

LEGATURILE ITALIENE, MECENATUL CULTURAL

Pe cit de antrenat a fost Filippo Scolari in activitati politice si militare de mare anvergura pentru acel timp, tot pe atit de bogata in evenimente i-a fost si latura vietii sale legata de o multitudine de raporturi familiale, de legaturi de amicitie si de interes comercial cu persoane din tara-i de bastina, Italia, precum si interesul sau fata de fenomenul cultural din mediul geografic in al carui perimetru si-a petrecut vijelioasa-i existenta. Aceste trei principale aspecte: raporturile cu rudele; relatiile multiple cu diversi italieni de vaza; mecenatul cultural intregesc in studiul nostru personalitatea aceluia care dintr-o anumita viziune istorica a fost prezentat unilateral, evidentiindu-i doar aportul pe plan militar, care fireste, a fost precumpanitar insa nu pe deplin edificator in privinta definirii barbatului de stat, Pippo Spano.

Sotia, cu care a ramas pina la finele zilelor, Barbara de Ozora, asa cum se cunoaste n-a fost de sorginte italica ci apartinea nobilimii regatului ungar. Domeniul de la care familia ei isi tragea numele, Ozora, era pe atunci o modesta asezare urbana amplasata linga o cetate, asa cum erau inca altele in comitatul Tolna, situat intre Dunare si lacul Balaton. De orasul medieval al Ozorei mai apartineau, la data casatoriei Barbarei cu Pippo inca 5 sau poate 7 sate. In urma mortii timpurii a tatalui Barbarei (1397 sau in primele luni ale anului urmator), intre acesta si fratele sau Nicolae s-au produs neintelegeri in privinta partilor de mostenire, actiune judiciara care se stinge prin achitarea de catre cei doi soti a unei despagubiri banesti.

Din casatoria lui Pippo cu Barbara s-au nascut 4 baieti, al caror nume nu a fost pastrat de izvoare intrucit toti au murit la o virsta frageda. Nu stim nici care a fost cauza deceselor si nici la ce virste au murit fiecare dintre baietii. Presupunem ca s-au nascut succesiv in perioada anilor 1399-1410, moartea lor, petrecindu-se tot in acest interval. Dupa acest sir de nenorociri, Pippo isi pierde orice speranta de a mai avea urmasi si se inconjoara cu rude pe care le aduce din Florenta; numarul acestora creste abia dupa 1410, tocmai ca semn al acestei situatii.

Uneori este amintita si o fica, Barbara, dar biograful, Wenczel Gusztav, spulbera afirmatia demonstrind convingator ca aceasta Barbara de Ozora, amintita si ca sotie a lui Imre Trk de Eying nu a fost in realitate fiica lui Scolari ci a acelui Nicolae de Ozora, fratele Barbarei, sotia lui Pippo; ca urmare este nepoata lui Scolari. Mai mult chiar, Wenczel lamureste si problema casatoriei acestei nepoate Barbara cu Luca de Derechke, in timp ce sotia lui Imre Trk fusese o oarecare Kristina de Pakos¹.

La data casatoriei, Barbara, sotia lui Pippo, nu avea nici 20 de ani, intrucit in anul 1426 Rinaldo degli Albizii o descrie ca pe o femeie inca frumoasa si destul de tinara. Ii supravietuiette inca mult timp sotului, fiind atestata in documentele anilor 1427, 1428, 1430, 1432 1434, 1437 si 1438², data de la care nu mai exista mentiuni documentare despre ea. Inainte de moarte Pippo se ingrijeste de viitorul sotiei sale, lasindu-i numeroase posesiuni si punind-o sub protectia regelui Sigismund.

Toti ceilalti membri ai familiei comitelui au fost italieni si succinta prezentare ce urmeaza doreste sa releve atit conjunctura in care au ajuns ei linga Pippo, cit mai ales rolul jucat de acestia in cadrul regatului, atit in timpul vietii protectorului lor, cit si dupa aceea.

Tatal celor doi Scolari, asa cum am mai aratat, Stefano, vine dupa fiii sai in Ungaria si ramine aici pina la moarte, adica intr-un interval cuprins intre sfirsitul anului 1406 si mijlocul lui 1407; pare posibila sosirea sa dupa anul 1400. Va fi inmormintat la Buda. Nu se cunoaste nimic despre mama sa Antonia, dar lipsa oricaror atestari linga fiu duce cu gindul la faptul ca moartea ei s-a produs la Florenta, la o data necunoscuta. S-ar putea ca Stefano sa fi venit linga fiii sai abia in urma dispozitiei din viata sotiei.

Matteo Scolari ajunge linga fratele sau Filippo, odata cu inceputul secolului XV si-l insoteste in multe dintre intreprinderile sale, fiindu-i de un real ajutor. Cea mai inalta demnitate pina la care ajunge Matteo este cea de ostean al curtii regelui (aulae regiae milites); exercitarea acestor atributii este intrerupta de perioade mai scurte sau mai lungi, in care Matteo s-a reintors la Florenta, spre a se casatori, revine si pleaca din nou. Se reintoarce cu diferite probleme comerciale, indeosebi in ultimul sau deceniu de viata, aducind diferiti negustori sau artisti, atrasi de perspectiva unor cistiguri usoare si rapide. Isi ajuta astfel fratele si varul - Andrea - aducindu-le oamenii de care aveau nevoie pentru a-si impodobi edificiile construite. Reintors din Florenta spre sfirsitul anului 1425, cu acel medic Ieronim di Sancto Miniato, Matteo Scolari se opreste la Oradea. Popasul in acest oras se pare ca a fost determinat de starea foarte grava a sanatatii, Matteo decedind la 17 ianuarie 1426. Isi intocmise in timpul vietii 3 testamente, in ultimul - intocmit chiar la Oradea - lasindul-l drept singur executor testamentar si mostenitor pe fratele sau Filippo; faptul ne indreptateste sa credem ca nu a avut nici el baieti, ci doar fete. In concordanta cu precederile testamentare, Pippo urma sa construiasca o manastire linga Florenta. Din testamentul lui Filippo cunoastem faptul ca fiicelor lui Matteo comitele le lasa mostenire 2.000 galbeni, pe care acestea nu ajung sa ii primeasca din cauza opozitiei regelui Sigismund. Prin moartea celor doi frati aceasta ramura a familiei se stinge. Aflat mereu in umbra fratelui, Matteo ni se infatiseaza drept un om cu trasaturi comune de caracter si o inteligenta medie; s-a ridicat in special prin meritele fratelui sau Filippo care l-a slujit totusi cu credinta.

Una dintre cumnatele lui Filippo Scolari - donna Piera degli Infangenti - sotia lui Matteo - are 3 fete si beneficiaza din plin de grija si bunavointa sa in casatorirea tuturor fetelor: Caterina, Giuliana si Francesca. Toate se marita cu nobili florentini instariti, tratativele pentru casatoria Francescai desfasurindu-se in anul 1426. Solul florentin Rinaldo degli Albizzi mijloceste, din insarcinarea directa a lui Pippo, casatoria acesteia cu Giovanni Guadagni, comitele dorindu-si "ginerii" (sotii nepoatelor in fapt) linga sine. Numeroasele donatii facute acestor fete si aducerea a doi dintre acesti tineri linga sine reprezinta concretizarea dorintelor acestui batrin fara copii. Cel de-al treilea ramine la Florenta pentru a conduce afacerile numeroasei familii.

In primele doua decenii ale secolului al XV-lea se remarca cu precadere activitatea unei ramuri mai mari a familiei Scolari, reprezentata de Rainero (sau Rinieri) di Lippi si fiii sai: Filippo, Giovanni si Lorenzo. Probabil veri primari cu Stefano sau nepoti ai acestuia. Ei au fost mereu in preajma comitelui si au beneficiat din plin de bunavointa sa. Mai ales dupa anul 1410, Pippo apeleaza des la sprijinul lor si mostenitorii sai vor fi tocmai acetti trei frati. Sint atestati ca ocupind functii importante in administratie si finante. Lorenzo Scolari fiind urmasul lui Filippo in functia de comite al camarii sarii regale intre anii 1427-1428. Fratii vor cere si obtine de la rege, la 31 decembrie 1427, recunoasterea drepturilor de mostenitori si executori testamentari ai comitelului si tot ei sint cei ce fac demersurile necesare pentru construirea acelui oratoriu al familiei Scolari la Florenta. Tot ei sint executori ai legatelor testamentare ale lui Matteo si Andrea Scolari.

In acesti ani mai este mentionat si un alt var al lui Pippo, Andrea di Filippo di Renzo degli Scolari, cunoscut pe scurt sub numele de Andrea Scolari, episcop de Zagreb pina in 1409 si apoi de Oradea pina la 1416. Mentionarea in documente, a inca doi Scolari din generatia lui Stefano duce cu gindul la probabilitatea ca acestia sa fi fost frati sau veri primari cu tatal lui Filippo. Intrucit urmasii acestor Lippi si Filippo sint atestati ca fiind veri cu Pippo, fara precizarea de "veri primari" consideram varianta din urma ca cea mai verosimila. Prea multe lucruri asupra acestor ramuri ale familiei Scolari, numeroasa totusi, nu se cunosc. Doar un studiu aprofundat in arhivele florentine va putea evidentia genealogia corecta a familiilor Buondelmonti-Scolari.

Functia de episcop de Zagreb, detinuta de catre Andrea Scolari, in primul deceniu al secolului al XV-lea, a fost obtinuta datorita sprijinului varului sau Pippo, iar mutarea sa - dupa 1409 - la Oradea urmeaza, logic "numirii" lui Pippo in functia de comite de Timis; apropierea Zagrebului de Ozora, prima resedinta a lui Pippo, si a Oradei de Timisoara, corespunde pe deplin dorintei celor doi de a fi cit mai aproape teritorial unul de celalalt. Si daca pentru primii ani lipsesc marturii asupra intrevederilor dintre ei, desi acestea erau destul de dese, cu timpul apar si scurte consemnari ale acestor "colocvii interfamiliare".

Fin, inteligent, cult, Andrea Scolari se va inconjura la Oradea cu un larg cerc de umanisti si artisti italieni, florentini in cea mai mare majoritate, propagind activ noua orientare artistica - umanismul si renasterea - in Transilvania, concurindu-l in initiative chiar pe Pippo. Andrea moare la Oradea la 24 ianuarie 1426 si va fi inmormintat in catedrala romano-catolica de aici. Cu prilejul sapaturilor efectuate la fundatiile acesteia la sfirsitul secolului al XIX-lea s-a descoperit lespedea sa funerara, cu dimensiunile de 2,13 x 0,89 m, reprezentindu-l in tinuta episcopala; este singurul lucru ramas posteritatii ca marturie a intensei sale activitatii artistice³. Mostenitorul sau este acelasi comite de Timis, care ridica si dedica memoriei defunctului sau var o biserica.

In documentele de la inceputul secolului al XV-lea apare un anume Leonardo fiul lui Kacha de Altovito, probabil var sau nepot printr-o descendenta feminina. El va deveni coproprietar la citeva dintre posesiunile familiei Scolari, dar dispare rapid, fara a se cunoaste daca a murit sau s-a reintors la Florenta; in anul 1424 se stie ca era decedat. In acelasi timp fiul sau Giovanni apare la curtea comitelui de Timis, protectorul familiei.

Dintre toate familiile inrudite cu Scolari se detaseaza cu pregnanta familia Buondelmonti. Biografii italieni sint unanim de acord cu faptul ca aceasta a jucat un rol deosebit de important in istoria Florentei din secolele XII-XIV. Decadenta Buondelmonti-lor apare spre sfirsitul secolului XIII, ca urmare a luptelor interne si a exiulului prelungit.

Dintre membrii familiei Buondelmonti care intretin legaturi strinse cu Pippo, se detaseaza Andrea si cei cinci fii ai sai: Giovanni, Michele, Lorenzo, Nicolo, si Simone. Andrea Buondelmonti si Stefano Scolari sint aproximativ de aceiasi generatie, iar copiii lor vor actiona impreuna in Europa centrala si sud-estica in diferite domenii ale vietii politice, militare, ecclesiastice si culturale. Dintre ceilalti Buondelmonti, trebuie amintit calatorul si scriitorul Cristoforo Buondelmonti, autorul unor valoroase descrieri de calatorie in Grecia si Turcia⁴.

Cea mai semnificativa ascensiune pe linga Pippo o avusese fratele cel mare, Giovanni, care intre anii 1419-1424 era abate de Pcs, iar intre 1424 si 1447 arhiepiscop de Kalocsa. Meritul lui Pippo nu consta doar in demersurile facute pe linga rege sau papa pentru varul sau, ci si in relevarea realelor merite ale acestuia, fapt care l-a determinat pe papa Martin al V-lea sa-l numeasca in importanta functie de arhiepiscop de Kalocsa. Aruncind o simpla privire asupra hartii observam ca aceasta localitate este asezata pe Dunarea care strabate pusta ungara, aproape la jumatate distanta de Ozora si de Timisoara. Pozitia predominanta a comitelui de Timis in partile sudice ale regatului este perfect vizibila. Totodata Giovanni era cel de-al doilea episcop provenit din familie, pe care-l sprijina si pe care se va sprijini Pippo in citeva dintre actiunile sale.

Lorenzo, cel de-al treilea dintre fratii Buondelmonti, ajunge in serviciul comitelui de Timis si datorita grijii parintesti a inaltului sau protector Pippo ii facilitase casatoria in anul 1414, cu Francesca, fiica cunoscutului diplomat si om politic florentin Filippo del Bene. Colaborarea cu Lorenzo este marcata de lungi perioade de intrerupere, timp in care sotul Francescai se intoarce la Florenta, dar amicitia a continuat pina la moartea lui Pippo.

Din putinele marturii arhivistice care au strabatut veacurile se pot trage totusi citeva concluzii asupra motivelor si naturii colaborarilor dintre Pippo si concetatenii sai florentini, inclusiv majoritatea rudelor: sosirea in regat se datoreste unor interese economice, in primul rind, iar timpul petrecut aici variaza de la citeva luni pe an pina la ani intregi, uneori consecutivi, alteori alternativi. In perioadele de sedere la Florenta, acestia popularizeaza sansele de cistig la curtea regala sau pe linga Pippo, atragind astfel mereu oameni noi spre aceste zone. Fac exceptie doar cei ce se stabilesc in diferite regiuni ale regatului, unde actioneaza din dispozitia comitelui de Timis, sau obtin functii importante in apartul de stat si pe linga rege. La moartea lui Pippo, o parte a celor ce l-au slujit vor trece nemijlocit in slujba regelui Sigismund de Luxemburg, o mica parte in serviciul altor magnati iar restul se vor intoarce in Italia.

Din unele scrisori ale fratilor Buondelmonti aflam unele amanunte interesante care au scapat celorlalte izvoare, cum ar fi de exemplu participarea lui Filippo Scolari la campaniile antiotomane din anii 1425-1426, dar si unele detalii pur familiare. Una dintre acele misive se refera la trimiterea lui Simone la Oradea in toamna lui 1425; aici, acesta asista la moartea lui Matteo si Andrea Scolari. Niccolo isi informeaza fratii asupra afacerilor familiei si in cursul anului 1427, deci la un an de la moartea protectorului lor. Iata-i asadar pe acesti frati, concomitent sau pe rind, in preajma lui Pippo slujindu-l in diverse moduri.

Cel de-al treilea episcop dat de catre Scolari este Giovanni Milanesi de Prato, nascut ca si Pippo intr-una din micile localitati satelit ale Florentei. El va juca un rol de prima mina in evenimentele anului 1426, alaturi de protectorul sau. Ales episcop de Oradea, la moartea lui Andrea Scolari, Milanesi il insoteste permanent pe Pippo in primele luni ale anului 1426 - din relatari se pare ca era pe linga el inca din anii trecuti, slujindu-l probabil ca duhovnic personal, dar participa activ si la tratativele cu solii florentini din aprilie-mai 1426 si apoi la cele cu despotul sirb din mai 1426. Atit el cit si fratele sau Simone erau de mai multa vreme in serviciul comitelui, care le rasplatise credinta; se despart de Pippo odata cu plecarea acestuia in expeditia din vara; sosirea comitelui la Oradea, in noiembrie 1426, marcheaza ultima intilnire dintre ei. Moartea protectorului va insemna slabirea pozitiilor detinute la curtea lui Sigismund de cei doi Milanesi.

Un alt membru al familiei mentionat documentar este Lorenzo di messer Gherardo, fara a avea specificat si numele de familie, lucru care lasa dubii asupra identitatii sale, cu atit mai mult cu cit nici tatal sau - Gherardo nu este amintit printre Buondelmonti si Scolari cunoscuti. Indiferent de aceasta omisiune, acest Lorenzo sta mult timp la curtea lui Pippo, ii cunoaste bine actiunile. Fie el, fie Lorenzo Buondelmonti va furniza informatii pretioase cronicarului anonim, care va scrie astfel prima cronica asupra faptelor lui Pippo Spano.

Acestia au fost membrii familiei si rudele apropiate ale comitelui de Timis, pe care i-a adus linga sine, i-a propulsat in diferite afaceri bancare, comerciale sau chiar politice, militare si ecclesiastice. Pozitia influenta a comitelui si calitatile fiecaruia le-au deschis calea afirmarii pe cuprinsul regatului in acest prim sfert de secol XV.

Al doilea aspect ale legaturilor italiene ale lui Filippo Scolari se refera la relatiile intretinute cu diferite state, sau orase-state din Italia, in primul rind cu Florenta natala. Inceputurile acestora trebuie cautate atit in situatiie, politice de conjunctura care reclama interventia diplomatului sau osteanului cit si in contacte bilaterale, de interes mai redus. Atestarile documentare cunoscute cuprind perioada anilor 1405-1426.

Rapida ascensiune a tinarului concitadin la curtea regala de la Buda a atras atentia Signoriei florentine asupra posibilitatii de a folosi pozitia acestuia pentru extinderea monopolului comercial florentin din regat. Numirea lui Pippo in functia de comite al camarii sarii si comite de Timis marcheaza si debutul relatiilor sale cunoscute cu Signoria florentina. La 5 iulie 1405 aceasta se adreseaza "magnificului barbat" si "prea iubitului cetatean al Florentei", multumindu-i pentru protectia oferita concetatenilor sai si rugindu-l sa o exercite si pe mai departe. In anul 1408 ii este recomandat cavalerul Francesco Capponi care vine in regat in calitate de prior laic; arhivele primariei florentine vor putea bineinteles detalia aceste raporturi bilaterale.

Misiunea diplomatica din cursul anului 1410 il aduce la curtea papala de la Bologna, oferindu-i si prilejul acelei singulare calatorii in orasul natal. Fructuoasa pe plan politic, prin discutiile purtate cu conducatorii florentini asupra calatoriei lui Sigismund de Luxemburg spre Roma, asupra sprijinului si aliantei dintre ei, pe plan artistic prin atragerea unor maestri de seama la curtea sa, vizita la Florenta are si adinci semnificatii afective. Locuind in palatul familiei, revazindu-si rudele si prietenii, Filippo Scolari pune punct unei prime etape din viata.

Noua misiune la curtea papala din iarna lui 1411 si cele doua campanii impotriva Venetiei, dintre 1411-1413, dovedesc masura talentului sau militar dar si dorinta de a-i depasi pe celebri condotieri ai timpului: Braccio di Montone, Francesco Sforza, il Carmagnola, etc.; in acelasi timp confirma exceptionala sa contributie diplomatica. Intilnirea de la Bolzano marcheaza sfirsitul acestei prime perioade de participare efectiva a comiteului de Timis la problemele specific italiene. Abia in 1426 vom mai putea asista la asemenea actiuni determinante pentru evolutia raporturilor interitaliene.

O scrisoare a guelfilor florentini, din 1411, adresata lui Pippo cu rugamintea de a discuta in numele lor cu Sigismund de Luxemburg pozitia partidului respectiv si eventual, unele favoruri pentru acesta, reprezinta dovada concludenta a pozitiei sociale la care ajunge in acesti ani Pippo.

Legaturile comitelui de Timis cu papalitatea se constituie intr-un element oarecum inedit datorita atit diversitatii planurilor de contact cit si schimbarilor de pozitie intervenite in aceste raporturi. Inceputul este facut in anul 1410, prin amintita misiune diplomatica si este continuat in 1411 prin cea de-a doua calatorie la curia papala. Actiunea energica de sprijinire a papei din anul 1413 incheie aceste raporturi bilaterale pozitive. Prezenta lui Pippo la Constanta inseamna rasturnarea acestor bune raporturi si preluarea atributiilor de paznic al lui Ioan al XXIII-lea. Urmatorul pontif, Martin al V-lea, asculta si rezolva favorabil cererile comitelui de Timis referitoare la numirea in functiile de episcop si arhiepiscop a celor doi prelati italieni aflati linga Pippo. Comitele beneficiaza si de citeva suplici papale, ca urmare a intensei sale activitati de protector, constructor si donator al mai multor asezaminte religioase: manastiri, biserici, capele, etc.

Un scurt intermezzo italic poate fi considerata participarea lui Filippo Scolari la conflictul din anul 1418 cu Venetia, pentru stapinirea litoralul dalmatin, atit prin participarea la citeva lupte, cit mai ales prin eforturile diplomatice depuse pentru stingerea lui. Din pacate pacea atit de mult dorita acum nu poate fi incheiata, iar venetienii cuceresc intreg tarmul Dalmatiei.

La inceputul deceniului al II-lea al secolului comitele de Timis devenise principalul, si preferatul, consilier al regelui Sigismund de Luxemburg in problemele italiene. Aproape toate tangentele regalitatii cu Italia trec prin mina lui Scolari si rezolvarea, intr-un mod sau altul, depinde in ultima instanta de sfatul comitelui.

Tratativele de pace cu Venetia, desfasurate in primavara anului 1426 la Tata, releva pe deplin rolul de placa turnata al politicii regale pe care-l detine Filippo Scolari. Preambulul acestor tratative se desasurase inca in anul 1422, cind o delegatie condusa de catre Philippo del Bene, ruda prin alianta cu Pippo si intrat in serviciul regelui prin intermediul aceluiasi comite, pleaca spre Italia unde discuta in primul rind cu Signoria din Florenta medierea pacii dintre Ungaria si Venetia. Ani de zile venetienii cerusera pace, dar pretentiile exagerate ale lui Sigismund au impiedicat orice tratative; mai apoi, regele doresc pacea, insa venetienii se impotrivesc, iar florentinii nu reusesc sa urneasca din loc discutiile preliminare.

In jurul anului 1422 Florenta se afla intr-o situatie delicata, amenintata fiind direct de planurile expansioniste ale ligii, lombarde controlate de Filippo Maria Visconti, ducele Milanului, ca si de cele ale regatului de Neapole, aflat in lupta cu statul papal al carui firesc aliat era Florenta; moartea regelui Ladislau de Neapole rezolva unele probleme, dar lasa deschisa calea tratativelor. Soli florentini ajung la rege, iar acesta solicita sfatul lui Scolari. In urma acestor discutii, Sigismund promite papalitatii si Florentei trimiterea unei armate de 20.000 oameni in Italia sub comanda comitelui de Timis in luna mai a anului 1425. Misiunea acestuia era de a-l separa complet pe Visconti, in nord, si de a asigura pacea generala in peninsula. Din mai multe motive, cele principale fiind campaniile antihusite si luptele antiotomane in care este angrenat din plin Pippo, ajutorul regal pentru Italia nu soseste, iar Florenta a fost silita sa incheie singura un acord cu ducele Milanului. In perioada urmatoare stabileste un acord asemanator si cu Venetia, Florentei ii revine misiunea de a media mult discutat pace dintre Venetia si Ungaria.

Solia florentina compusa din Rinaldo degli Albizzi, cunoscut om de stat si diplomat, si respectiv Nello di Giuliano Martini, doctor in drept, pleaca spre curtea regala din Buda in februarie 1426. Dar, prima intilnire cu monarhul are loc in data de 16 martie, la Viena si in cursul ei Sigismund accepta medierea, dar pretinde ca discutiile sa fie purtate in numele sau doar de catre Filippo Scolari. Acest fapt determina deplasarea solilor de la Viena la Buda, in cautarea lui Pippo, bolnav la aceea vreme si aflat inca la Ozora. Cererea expresa a regelui - care cunostea situatia grava a sanatatii comitelui si totusi insista pentru desfasurarea acestor tratative decisive numai in prezenta lui - sintetizeaza mai bine ca orice alt lucru pretuirea suveranului fata de Scolari.

Aceiasi magulitoare apreciere este redata intr-o scrisoare a celor doi soli, care marturisesc ca prin participarea comitelui, discutiile - care in mod obisnuit dureaza mai mult de o saptamina - se reduc la 2-3 zile. Scrisoarea citata a fost trimisa lui Pippo pe 27 martie, data la care solii ajung la Buda. La 31 martie, cu ocazia Pastilor, Filippo le trimite daruri deosebit de bogate. Ele le sint inminate de catre Giovanni Milanesi do Prato, odata cu explicatiile asupra bolii lui Pippo si stabilirea unui calendar prealabil pentru discutii.

Luna aprilie este consacrata, de ambele parti, pentru temeinica pregatire a tratativelor. La 1 mai 1426 cei doi soli se intilnesc din nou la Esztergom cu Sigismund de Luxemburg. Acesta accepta mediatia florentina in problema pacii cu Venetia si se obliga sa mijloceasca o impacare definitiva intre Florenta si Milano. Referitor la raporturile florentino-venetiene, regele se asigura de neutralitatea primilor in cazul unui nou conflict armat cu Venetia. In incheiere se mentioneaza in mod expres clauza purtarii tratativelor de pace doar in prezenta lui Filippo Scolari.

Desi se deplaseaza cu mare greutate, Pippo paraseste Ozora si ajunge la Tata pe 9 mai, incepind imediat convorbirile cu solii florentini. Parerile celor doua parti fiind diferite, se ajunge la ideea semnarii unui armistitiu care sa fie urmat de un tratat de pace; conditia pusa de rege era ca Venetia sa-l ajute cu galere in Bosfor si Dardanale pentru blocarea locurilor de trecere din Rumelia in Anatolia, in situatia in care trupele sale ar intreprinde un atac masiv in Peninsula Balcanica. Acest ajutor venetian nu putea fi solicitat mai mult decit odata pe an. Intrerupte 2 zile, pe 10 si 11 mai, din cauza stirilor din Tara Romaneasca si de sosirea despotului sirb, convorbirile sint incheiate pe 12 mai, cu prilejul audientei finale acordate de rege florentinilor. Purtatorul regal de cuvint era acelasi Filippo Scolari, ajutat si acum de Giovanni Milanesi do Prato, care prezinta o lista cu propunerile lui Sigismund. Lista urmeaza a fi inaintate de catre florentini senatului venetian iar acceptarea sau refuzul acestuia vor fi trimise regelui.

Inainte de a pleca spre Italia, cei doi soli petrec citeva zile pe posesiunile comitelui din jurul Ozorei. Retinut in continuare la Tata din pricina tratativelor cu Stefan Lazarevi, Pippo delega ca insotitori ai solilor pe citiva dintre familiarii sai. La 14 mai solii ajung la Szekesfehervr unde viziteaza capela funerara a lui Pippo, admirind atit constructia propriu-zisa cit si frumusetea decoratiilor interioare; de remarcat ca aceasta constructie era terminata doar de citeva saptamini. Pe 15 mai ajung la Ozora unde sint intimpinati de frumoasa sotie a lui Pippo, Barbara, care face oficiile de gazda. Inopteaza in castelul reconstruit si infrumusetat de Filippo, apoi trec pe la citeva biserici si alte edificiii civile si militare, reconstruite sau ridicate din temelii de acelasi comite. La plecare, primesc daruri splendide din partea sa. Calatoria lor prin posesiunile acestuia continua pina la 24 mai, dupa care cei doi se indreapta spre Venetia.

Prezentind in fata senatului rodul discutiilor purtate, primesc acordul acestuia pentru incheierea celor convenite si, la 10 iunie, scriu cite o scrisoare regelui si comitelui. Ultimul este anuntat in plus si despre continuarea discutiilor asupra politicii statelor italiene la Florenta. O noua scrisoare a celor doi soli ii este adresata comitelui la 2 iulie, solicitindu-se noi instructiuni asupra pozitiei regale referitoare la Italia. Aducatorul scrisorii va ramine in continuare pe linga Pippo; acesta este Simone Milanesi do Prato, fratele episcopului de Oradea, care-l pune la curent cu rezultatele discutiilor desfasurate in iunie la Florenta.

Se pare ca aceasta scrisoare il afla pe Pippo in tabara, mai aproape de Dunare decit de Buda, in febra ultimelor retusuri, militare intrucit la 24 iulie Giovanni Milanesi confirma florentinilor primirea scrisorii. Adauga ca Pippo isi termina ultimele pregatiri militare in vederea unei expeditii in Serbia si Tara Romaneasca; de remarcat faptul ca Scolari detine functia de comandant al acestor trupe regale.

Din dispozitiile comitelui, episcopul scrie florentinilor sa urgenteze tratativele purtate pentru casatoria ultimei nepoate a acestuia. O noua misiva a lui Rinaldo degli Albizzi catre Pippo, din 10 noiembrie, este incredintata unui negustor, baldinaccio Infaganti, care va face in fata comitelui un amplu expozeu asupra noilor tendinte din politica italiana. Asemanarea de nume a mesagerului cu acea cumnata - Piera della Infagenti - face posibila o apropiere de rudenie intre acesta si Pippo, in sensul aducerii unei noi rubedenii, ultima in fapt, pe linga sine. Nu stim daca intilnirea acestuia cu cel ce urma sa-i fie protector s-a desfasurat pe drumul de la Oradea spre Lipova sau in aceasta din urma localitate, dar vestile au ajuns cu certitudine la destinatar. Moartea lui Pippo, la 27 decembrie pune capat acestor raporturi cu Italia.

In afara preocuparilor diplomatice, Rinaldo degli Albizzi s-a dovedit si un atent observator al realitatilor tinuturilor prin care a trecut. Cu prilejul calatoriei prin regatul Ungariei a scris o relatare foarte interesanta⁵. Cu acest prilej aminteste popoarele si limbile vorbite in regat: ungurii, germanii, slavii, romanii, grecii, tatarii, cumanii, armenii si tiganii ("egiptenii").

Despre romani Rinaldo degli Albizzi spune textul: "Valachi habent quasi lingua Romanam"; este una dintre cele mai timpurii marturii italiene - in afara bulelor papale din secolul al XIV-lea, despre originea latina a limbii si poporului roman. Marturia vine din partea lui Albizzi, conducator de frunte al Florentei, diplomat de renume, sosit in regat cu o solie importanta. Dar, acesta nu a putut vedea tinuturile romanesti. Lipsa legaturilor sale anterioare cu Ungaria si cu romanii din cuprinsul ei, ca si scurta perioada de timp petrecuta numai in perimetrul Viena-Buda-Esztergom-Tata-Ozora nu-i putea permite asemenea informatii si acest expozeu realist al situatiei etnice din regat.

Cine sa fi fost cel ce, constient sau din pur hazard, l-a informat sistematic pe florentin asupra acestor realitati? E greu de admis ca acesta sa nu ar fi fost Filippo Scolari, comitele de Timis, partenerul in tratativele desfasurate in aceasta primavara. Argumentele care pledeaza pentru o astfel de afirmatie sint suficiente: timp de un sfert de secol Pippo a fost o prezenta continua in tinuturile romanesti, Banat, Transilvania, si mai apoi Tara Romaneasca, in calitate de administrator, judecator, conducator de osti, etc.

Cunscator al limbii romane, Filippo Scolari a putut constata nemijlocit asemanarea limbii romane cu cea italiana si latina, ambele fiind limbi vorbite de Pippo. Adoptarea sa de catre romani sub acelasi nume ca si italienii - Pippo Spano - intareste aceste similitudini si apropieri. In discutiile purtate cu Rinaldo degli Albizzi, Pippo i-a facut cunoscute aceste realitati, iar florentinul le-a lasat posteritatii. Daca tinem seama de faptul ca Poggio Bracciolini si-a elaborat lucrarile abia spre mijlocul secolului, marturia lui Rinaldo degli Albizzi este anterioara si cu atit mai pretioasa, cu cit principala sa sursa de informare a fost comitele de Timis.

Legaturile lui Filippo Scolari cu florentinii si italienii veniti la curtea regala au imbracat aspecte diferite, dar majoritatea celor sositi aici au ajuns sa detina posturi importante in aparatul de stat. Niccolò Lamberteschi devine comandant al flotilei dunarene imediat dupa anul 1426 si participa la lupta de la Golubac (1428) impreuna cu fratele sau Giovanni. Un Gaspar di Cole era comisar regal in aceiasi armata. Li se alatura Francesco Rucellai, Gianazzo Cavalcanti, di Vanni, deja amintitul Philippo del Bene, Leonardo di Nofri, etc. Desi decedat, Pippo continua sa ramina o vreme principalul sprijin moral al florentinilor din regatul Ungariei, garantul probitatii si cinstei lor.

Dezastrul militar suferit de Sigismund de Luxemburg la Golubac in luna mai 1428 pune capat situatiei favorizante a florentinilor din regat. Cei doi Lamberteschi sint acuzati de tradare, bunurile confiscate iar Niccolo arestat, la fel ca si Gaspare di Cole. Nepotii lui Pippo, Filippo si Lorenzo Scolari, au fost destituiti din toate functiile detinute, inclusiv din cea de comite ai camarii sarii regale. Rucellai este si el intemnitat, iar Giovanni Buondelmonti isi gaseste refugiul doar la Kalocsa. Lovitura fusese catastrofala pentru preponderenta florentina in Ungaria si era opera celorlalti italieni de aici, gelosi pentru succesul si prestigiul detinut de familia Scolarilor. Desi majoritatea acestor acuzatii nu sint intemeiate, raporturile economice si comerciale sint din ce in ce mai firave. Lipsiti de personalitatea lui Filippo Scolari, florentinii au fost eliminati in citiva ani din cercul favoritilor regali.

Cel de-al treilea aspect al legaturilor italiene ale comitelui de Timis se refera la activitatea sa de promovare a ideilor umanismului si renasterii italiene in afara hotarelor Italiei. A fost primul care a deschis caile Alpilor acestui curent, iar prima zona de influenta a constituit-o Europa centrala, si tinuturile regatului Ungariei in special. In acelasi timp Filippo Scolari fusese intiiul promotor al acestor idei in tinuturile romanesti transcarpatine, Banatul, Bihorul si Transilvania, fiind ajutat de varul sau Andrea Scolari, episcopul de Oradea. De retinut faptul, extrem de important, ca ideile renasterii si umanismului se dezvolta in aceste zone centrale si sud-estice ale continentului si nu in apusul acestuia. Din pacate luptele antiotomane si avansarea turcilor spre centrul Europei stopeaza aceasta actiune si, in plus, distruge toate aceste realizari (arhitectonice, picturale, sculpturale, partial cele literare, etc.). Din aceasta cauza cerceatorul de astazi este obligat sa reconstituie din marturii indirecte si slabe urme materiale ceea ce a insemnat umanismul si renasterea italiana in partile centrale ale continentului nostru si in zonele sud-estice (Tarile Romane si partial nord-vestul slav al Balcanilor).

Datorita faptului ca activitatea de mecenat cultural desfasurata de Filippo Scolari pe teritoriul propriu-zis al Ungariei a fost dezbatuta de mai multi istorici maghiari si straini⁶, ne vom rezuma la urmarirea unor aspecte semnificative ale acestei mijlociri in tinuturile romanesti.

O privire de ansamblu impune defalcarea pe trei mari planuri a acestei opere de mecenat a comitelui de Timis: constructor, protector al artistilor, prieten si cunoscut al umanistilor si invatatilor italieni ajunsi in regat. In aceasta ordine vom putea nuanta unele dintre lucruri, care scapa unei tratari in ansamblu.

In aceasta activitate Filippo Scolari a fost ajutat, suplinit si completat de cei trei prelati ai casei: Andrea Scolari, Giovanni Milanesi do Prato - episcopi de Oradea - si Giovanni Buondelmonti arhiepiscop de Kalocsa. Intre Pippo si acestia se desfasurase uneori o adevarata competitie: pentru atragerea celor mai buni si mai multi artisti care sa lucreze pentru ei; pentru ridicarea celor mai frumoase edificii, pentru adapostirea celor mai mari umanisti. Aceasta intrecere va stimula decisiv patrunderea noului curent pe teritoriul regatului, cu precadere in zonele aflate sub jurisdictia comitelui de Timis si a rudelor sale. Mai apoi, curtea regala va beneficia si ea de aceasta emulatie artistica, atragind diversi artisti.

Unul dintre indicii oarecum subsidiari, dar extrem de interesanti, ai acestei activitati este oferit de studiul afluentei studentilor din regatul Ungariei la universitatile straine, in primele decenii ale secolului. Referindu-se strict la Banat⁷, un numar de 27 tineri au plecat la studii numai in intervalul anilor 1404-1426, perioada ce se poate compara doar cu anii de guvernare a lui Iancu de Hunedoara. Cel mai prolific este intervalul 1411-1426, tineretul provenind din toate zonele Banatului. Trebuie amintita aici si activitatea desfasurata de episcopul de Cenad, Marczali Dozsa, atit pe planul invatamintului cit si pe cel al constructiilor. Desi nu au ramas izvoare documentare despre natura si intensitatea legaturilor dintre el si Pippo, acestea au fost totusi prolifice, cu atit mai mult cu cit Scolari a fost ani de-a rindul si comite de Cenad. Astfel se completeaza imaginea focarelor culturale ale Banatului in acel interval de timp si a sportului uneia sau alteia dintre zonele acestuia la emulatia culturala stirnita si intretinuta de catre Filippo Scolari.

Activitatea de constructor a comitelui de Timis trbuie raportata strict la vremea sa, timp in care majoritatea cladirilor laice se rezumau la cetati, castele, palate nobiliare, iar a celor ecclesiastice la capele, biserici, manastiri. Artistii renasterii diminueaza distantele dintre aceste doua mari categorii arhitecturale, laicizind arta si aducind-o la intelesul omului de rind.

Numarul capelelor construite de catre Pippo se ridica, dupa spusele cronicarului anonim, la 180⁸, cifra in care trebuie cuprinse atit cele ridicate din temelii cit si a celor renovate; credem ca tot aici intra si bisericile ridicate din sumele acordate de catre comite. Locurile de amplasare a acestor capele, modeste asezaminte religioase sint specificate, dupa acelasi cronicar, ca fiind in general in afara localitatilor, indeosebi in zonele marginase, de granita cu turcii. Aceasta inseamna, ca cel putin jumatate dintre ele erau situate in zona Dunarii, in Banat. In afara capelelor propriu-zise care aveau ca scop si implantarea catolicismului in regiunile locuite de o populatie ortodoxa, cum era cea romaneasca, cea slava din Serbia, etc., se remarca constructiile mai mari, biserici si manastiri, ridicate de regula in perimetrul oraselor, cetatilor si posesiunilor stapinite de catre Filippo Scolari. Edificiile sint impodobite cu multe decoratii interioare, picturi si sculpturi, fiind inzestrate cu numeroase si indestulatoare anii din aprtea ctitorului. De remarcat ca toate acele constructii au fost ridicate din fondurile proprii ale lui Pippo, la fel ca si unele dintre constructiile laice faurite de el. Banatul - ca centru al activitatii lui Scolari - a beneficiat din plin atit de constructiile amintite mai sus cit si de cea a mesterilor, artistilor si invatatilor italieni de la curtea comitelui din Timisoara. Din pacate numeroasele conflicte militare desfasurate in evul mediu peste teritoriul banatean au distrus orice urma materiala a acestei prezente si incercarile noastre se bazeaza exclusiv pe marturii indirecte, fie ele arhivistic documentare sau literare.

Primul loc in preocuparile constructive ale lui Filippo Scolari il ocupa cetatea Timisorii, despre care stim ca i-a fost donata de catre rege odata cu titlul de comite. La sosite, Pippo afla cetatea intr-o stare deplorabila. Stricaciunile fortificatiei se datorau atit nepasarii celor ce o avusesera in grija, cit si primelor atacuri turcesti care, devastind Banatul, ajung pina sub zidurile ei. Castelul angevin, ridicat intre anii 1307-1315, cetatea ridicata si ea din piatra tot in acelasi interval, si orasul necesitau renovari masive. Refacerea zidurilor de aparare ale cetatii are in vedere ridicarea nivelului unor laturi mai expuse atacurilor dusmane si completarea altora prin intarituri de pamint cu palanci din lemn⁹. Castelul - actual sediu al Muzeului Banatului - se bucura de o atentie speciala din partea noului comite, fiindu-i resedinta pina la moarte. Este intarit, ii sint refacute interioarele si beneficiaza din plin de imaginatia creatoare a mesterilor si artistilor italieni ajunsi aici. In citiva ani se transforma in egalul somptuosului castel de la Ozora, despre care cronici contemporane spun ca rivaliza cu celebrul castel de la Visegrad, resedinta regelui Sigismund de Luxemburg. Ridicarea sau refacerea unor edificii publice din oras (biserici, capele, piete, fintini, etc.) a contribuit hotaritor la inviorarea aspectului Timisoarei si a vietii sale comerciale; in ultima instanta a crescut si importanta sa in ansamblul marilor centre care formau linia banateana a fortificatiilor ce stavileai expansiunea otomana.

Refacerea centurii de cetati dunarene din zona sudica a Banatului reprezinta cea mai importanta lucrare militara infaptuita de catre Filippo Scolari si una dintre masurile decisive pentru stoparea atacurilor turcilor la Dunarea Mijlocie si de Jos. De la Cuvin si pina la Severin, fortificatiile existente la 1404 sint inspectat sistematic, la intervale de timp scurte, de catre comite si beneficiaza de refaceri periodice, d    e zidurile subrezite de asalturile ultimilor ani - si 1424 - cind are, in fapt, loc construirea totala a intariturilor - reprezinta cea mai importanta lucrare arhitecturala de natura militara, atit pentru Pippo cit si pentru fortele romanesti locale din cadrul districtelor de aici. Ridicata in secolul al XIII-lea pe vremea cavalerilor ioaniti, situata pe primul, dintre cele trei drumuri de penetratie otomana in Banat, aparind culoarul Cerna-Timis, cetatea Severinului avea nevoie de o refacere completa. Din intensitatea efortului depus de mesterii italieni ai comitelui si de fortele districtelor romanesti se poate aprecia fara nici o exagerare - ca este vorba despre reconstructia in totalitate a fortificatiilor. Cu mici adausuri ulterioare, de pe vremea lui Iancu, Severinul rezista atacurilor turcetti inca exact un secol, sfirsind prin a fi cucerit abia in anul 1524.

In paralel se lucreaza la intarirea cetatii Orsova si apoi a Mehadiei, muncind uneori chiar noaptea, la lumina facliilor. In frecvente cazuri unele operatiuni de refacere a zidurilor au fost finantate de catre Pippo, fara a se putea aprecia cu exactitate sumele cheltuite. Ridicarea cetatii Gureni din perimetrul Portilor de Fier, in anul 1419, reprezentase o avanpremiera a eforturilor constructive din anul 1424. La lucrari participa aceleasi forte: mesteri si arhitecti italieni, si tarani si cnezi banateni, primii asigurind proiectul si conceptia, iar ceilalti forta de munca si, apoi, contingentele armate ale garnizoanelor.

Unul dintre cele mai interesante lucruri il reprezinta asa numitul "castel florentin", situat pe malul Dunarii, intr-un perimetru care a suscitat si suscita inca comentarii¹⁰. Zona certa in care a fost amplasat este cea a Portilor de Fier, aproximativ Orsova-Severin-Vidin: este de fapt prima zona de contact si incursiuni otomane asupra Banatului. Cetatea sau castelul numit florentin dateaza, dupa unele izvoare inca din epoca romana¹¹, in timp ce altii istorici o leaga exclusiv de prezenta florentinului Scolari la Dunare¹². Cetatea exista si in secolul al XVI-lea, iar calatorul italian, contele Marsigli o afla in ruine la sfirsitul secolului urmator.

Daca zona de amplasare - in sensul mai larg aratat mai sus - poate fi remarcata la toate izvoarele citate, trebuie sa evidentiem largimea excesiva a punctelor in care a fost ea localizata. Oricum intre Orsova si Vidin este o distanta considerabila, cu numeroase posibilitati de amplasare a unei asemenea fortificatii de tarie medie. Credem ca limitarea zonei de amplasare in jurul Severinului, pe un perimetru de 20-30 km este suficient de precisa si in consens cu situatia militara a zonei in momentul amintit.

Parerile istoricilor difera insa atunci cind este vorba despre malul pe care a fost ridicata fortificatia, ca fiind amintita in general pe malul drept al Dunarii¹³, indicindu-se si caracterul de avanpost crestin in tinuturile otomane.

Pe harta anexata lucrarii lui I. Dumitriu Snagov figureaza in sudul Dunarii o cetate. "Flarantoria" in amonte de Vidin, aproximativ intre Golubac si Severin. Daca admitem faptul ca harta este contemporana textului lui Santini si acesta a fost elaborat inainte de cruciada de la Nicopole atunci aceasta Flarantoria, numita de autor castelul florentin a fost ridicata inainte de acest timp, de un personaj neatestat de nici un izvor.

Sintem nevoiti sa ne departam de afirmatiile autorului datorita insasi aparitiei pe harta citata a cetati despre care se stie cu certitudine ca nu existau la data presupusa a elaborarii acestui document cartografic: Bolasabon, identificata de I. D. Snagov cu Sf. Lazar, adica Sf. Ladislau, astazi Pescari, linga Moldova Noua, si care a fost ridicata abia in anul 1428, dupa infringerea catastrofala suferita de Sigismund de Luxemburg la Golubac; cetatea Sf. Ladislau situata fata-n fata cu Golubac-ul trebuia sa supravegheze miscarile trupelor dusmane de aici. Cea de-a doua cetate numita "Gerwin", desemneaza dupa opinia noastra, tocmai acea cautata si disputata cetate "Gewrin", Greny sau Gureni; cetatea este marcata pe harta citata in aval de Golubac, aproximativ in fata Orsovei, dar pe malul drept al Dunarii. Se stie ca aceasta fortificatie a fost ridicata abia in anul 1419 intr-un perimetru circumscri Portilor de Fier: Orsova-Severin, la nordul fluviului.

Existenta acelui "Flarantoria" in aval de Gewrin, dar situat tot pe malul drept al Dunarii, este de natura sa adinceasca confuzia. Daca acceptam punctul de vedere al autorului citat conform carui incadrarea in timp a hartii s-a facut luind in considerare steagul crestin sau musulman desenat de deasupra cetatilor, datarea este exacta; daca luam in considerare identificarea aceluiasi autor, pentru cele trei cetati mentionate mai sus, argumentarea nu se mai poate sustine fiind o certitudine construirea lor la citeva decenii dupa data presupusa a elaborarii hartii. Un studiu special consacrat analizarii hartii pe baza cunoasterii exacte a istoricului tuturor acestor cetati si a situatiei politico-militare din zona se impune pentru a elucida aest aspect de datare a prezentei reale a lui Paolo Santini de Duccio in Banat si a "mapei" care ii insoteste insemnarile.

Referitor strict la cele trei cetati mentionate de noi, opinam ca prezenta lor (in identificarea actuala) pe harta lui Santini pledeaza pentru o elaborare ulterioara a acesteia, mai precis dupa cel de-al treilea deceniu al secolului XV.

Aceasta fortificatie (cetate sau castel) cu valoarea militara medie a fost ridicata de catre florentinul Scolari, comitele de Timis, mai probabil in anii urmatori lui 1422, prin intermediul mesterilor italieni si a fortelor romanesti din zona. Nu putem fi insa de acord cu motivatia ridicarii ei pe malul drept al Dunarii din citeva considerente, credem intemeiate.

In primul rind, edificarea unei asemenea fortificatii presupune alegerea, cu foarte mare grija si pricepere a locului de amplasare, teren, care trebuie sa aiba, in afara pozitiei sale strategice indubitabile, si posibilitatea apararii nu numai prin garnizoana propriu-zisa ci si prin caile de acces sigure pentru sosirea ajutoarelor. Din analiza conflictelor turco-crestine de la Dunare pina spre mijlocul secolului al XV-lea rezulta ca, atit turcii cit si fortele crestine, in cadrul incursiunilor ofensive in teritoriul inamic, asediaza si cuceresc o serie de cetati pe care le parasesc odata cu retragerea peste Dunare, din cauza imposibilitatii apararii forturilor in cazul unor imprejurari mai indelungate.

In acest context, un strateg de talia lui Pippo este de neconceput sa construiasca o fortificatie pe malul dunarean drept, si sa o apere timp de ani de zile, in situatia reala avea de respins de citeva ori pe an incursiunile otomane in nordul fluviului? Nici macar campaniile sale ofensive dintre 1424-1426, soldate cu cucerirea unor importante cetati otomane: Vidin, Rahova, Silistra, etc., nu reusisera sa fixeze la sud de Dunare fortele otomane. Cetatile din sudul fluviului nici macar nu li s-au stabilit garnizoane; sau daca acestea deveneau o prada usoara pentru turci la nici o saptamina dupa retragerea grosului fortelor crestine la miazanoapte de fluviu.

Alternativa logica a eventualei rezolvari a unei astfel de situatii militare impunea ridicarea cit mai multor puncte de rezistenta pe malul sting, amplasate pe directia principala a atacurilor dusmane si asigurarea lor cu forte umane suficiente. Acest lucru a si fost facut de catre comitele de Timis, marturie stind eforturile sale constructive, indeosebi dupa anul 1419.

In concluzie acest castel, sau cetate, florentin numit asa dupa ctitorul sau, care a fost Filippo Scolari - nu se cunoaste nici o alta prezenta florentina marcanta la Dunarea de Jos, nici inainte si nici dupa Pippo - trebuie situat in zona limitrofa cetatii Severin, fortul servind ca un punct de legatura in cadrul centurii defensive a Dunarii de Jos apusene. Cercetari de teren sistematice in zona citata, in perimetrul ramas neacoperit de apele fluviului dupa ridicarea barajului si hidrocentralei, vor putea specifica cu precizie zona amplasarii si importanta reala a constructiei. Desi ispititoare, ideea unei apropieri intre "castelul florentin" si cetatea Grny, nu sta in picioare din lipsa unor cercetari documentare si arheologice temeinice in zona.

Dintre orasele banatene care s-au bucurat de aprecierea deosebita a comitelui, Lipova merita o privire aparte. Asezata pe valea Muresului inferior, la o distanta relativ mica de Timisoara, beneficiara a unei clime blinde si a unor cunoscute izvoare cu apa minerala, Lipova a fost locul preferat pentru refacere si odihna al comitelui. Aici si-a petrecut saptamini si luni de odihna, dupa actiunile mai mari, de aici a plecat in citeva campanii. Daca fortificatia nu necesita ingrijiri deosebite, fiind in afara rutei obisnuite a atacurilor dusmane, orasul a beneficiat in schimb de multe avantaje datorita prezentei lui Pippo. Acesta a ridicat citeva edificii publice, marcante printre care si un spital, care functiona pe linga manastirea de aici¹⁴.

Donatii bogate au permis manastirii si spitalului sa ofere adapost multor bolnavi. Nu trebuie uitat nici faptul ca la Lipova se afla si una dintre importantele camari ale sarii, iar Pippo - in popasurile sale aici - putea sa controleze si traficul cu sare pe Mures.

Oradea a cunoscut prefaceri similare celorlalte localitati, in timpul cit a functionat aici ca inalti prelati Andrea Scolari si mai apoi Giovanni Milanesi do Prato, atit prin chemarea unor artisti din Italia¹⁵, cit si prin constructiile ridicate. Se remarca bogatia si activitatea bibliotecii capitlului din Oradea si prezenta relativ masiva a studentilor din zona, trimisi sa studieze la universitatile din strainatate, inclusiv Italia¹⁶.

Ozora s-a bucurat de un regim preferential din partea lui Pippo in ceea ce priveste activitatea constructiva, fiind prima sa resedinta si apoi locuinta preferata a sotiei sale Barbara. In anii imediat urmatori intrarii in posesia acesteia, Pippo incepe ample lucrari de recunostructie si marire a castelului si cetatii Ozorei, transformindu-l intr-un veritabil rival al castelului regal din Visegrad. Construiette citeva biserici in oras si imprejurimi, dintre ele pastrindu-se marturii despre biserica Sf. Margareta si capela Sf. Ana, pentru care va fi suplicat de catre papa¹⁷. Informatii mai putin credibile vorbesc despre forarea unui tunel printr-un "munte" spre a aduce apa din lacul Balaton pina la Ozora¹⁸; chiar daca afirmatiile sint exagerate ele exprima amploarea investitiilor facute de catre Pippo.

Pozitia predominanta a comitelui de Timis la curtea regala, si numeroasele donatii facute bisericii Sf. Maria din Szekesfehervr, ii permit lui Filippo Scolari sa obtina aprobarea pentru a-si construi capela funerara linga aceasta biserica, locul de incoronare si inmormintar a regilor Ungariei. Edificarea acesteia poate fi urmarita dintr-o relatare a ctitorului¹⁹ care, dupa un foarte interesant expozeu asupra conditiei umane, demn de un om al renasterii, descrie principalele momente ale constructiei. Locul capelei se afla in partea de vest a bisericii, aproape de casa parohiala; la inceput au fost refacute zidurile vechi, darimate in cea mai mare parte, dupa care s-a inaltat noua constructie, acoperita pina la virf cu plumb. Capela avea hramul sfintilor apostoli Filip (patronul ctitorului) si Iacob, precum si a sfintului Ladislau. Tot prin acest act, Pippo organizeaza ceremonialul pomenirii sale si a familiei dupa moarte, concomitent cu demararea lucrarilor de pictare a interiorului capelei. Donatiile bogate asigura bunastarea materiala a preotilor si calugarilor de aici.

Pictarea capelei a constituit, se pare, prima sau una dintre primele lucrari executate in regat de catre pictorul Masolino de Panicale. Lucrarea fusese incheiata in iarna lui 1425-1426, intrucit in primavara solii florentini o afla deja terminata. La inceputul anului 1427 a fost inmormintat aici ctitorul, Filippo Scolari; nu stim daca si sotia sa Barbara a fost sau nu inmormintata tot aici, intrucit nu s-a pastrat nici o mentiune despre data mortii si locul inmormintarii acesteia. Mormintul lui Pippo a fost distrus de turci in anul 1543, odata cu cucerirea Szkesfehrvrului.

Dintr-un act referitor la donatiile comitelui catre biserica Sf. Maria din Szkesfehrvr din anul 1425²⁰ aflam citeva lucruri despre cladirile detinute de acesta la Buda; este singura mentiune de acest fel si destul de sumara. Aceste cladiri au fost obtinute fie prin donatie fie, mai sigur, prin cumparare inca din primii ani ai sosirii lui Pippo la curtea regala si i-au servit in mod sigur ca resedinta inainte de a se casatori. Aici tragea mai apoi, cind necesitatile il chemau in capitala. Si tot aici au fost gazduiti, in mod sigur, multi dintre compatriotii sai sositi in regat cu diferite afaceri. Cunoastem asezarea aproximativa a edificiilor comitelui care se situa, pe o linie dreapta ce unea piata principala sau "piata italienilor" cu piata Sf. Nicolae. Insusi numele de piata italienilor indica cu precizie situarea lor in perimetrul coloniei italiene din Buda, loc in care tinarul Filippo a ajuns odata cu Lucca della Pechia. Nu cunoastem nici cite constructii erau, nici cum aratau, sau daca erau asezate pe una sau mai multe strazi. Nu exista informatii nici despre aranjamentul interior, dar putem banui ca era tipic italian. Oasele lui Filippo au fost si locurile de popas ale artistilor sositi din Florenta si este logic sa ne punem intrebarea daca nu cumva n-au beneficiat si acestea de maiestria locatarilor.

Un document papal din anul 1421 arata dorinta lui Pippo Spano de a construi un lacas de rugaciune pentru ordinul calugarilor minoriti din Bosnia²¹; desigur este vorba despre zelul sau in propagarea catolicismului in zonele ortodoxe slave. Laudele repetate ale papalitatii dovedesc insa intensitatea efortului constructiv al comitelui de Timis, stradanie intin    , care sa perpetueze faptele stralucite savirsite de aceasta familie si bunastarea la care a ajuns, i-a preocupat pe fiecare dintre cei trei Scolari cunoscuti de noi: Pippo, Matteo si Andrea. Ultimii doi lasa prin testament lui Pippo sarcina ridicarii cite unei manastiri in imprejurimile orasului natal pentru comemorarea amintirii lor. Din cauza imposibilitatii de a construi concomitent doua manastiri, Filippo cere, si obtine, din partea papei Martin al V-lea dispensa pentru zidirea uneia singure, in Florenta. Sume de bani date de Pippo fratelui sau Matteo, cu prilejul deselor calatorii ale acestuia in orasul natal, existau inca dinainte, dar fondurile au fost risipite de Matteo in afaceri lipsite de rentabilitate. Alte subventii trimise de catre Pippo rudelor, pentru ridicarea manastirii. Moartea sa lasa in suspensie, atit constructia planificata cit si sumele de bani. Cei trei frati Scolari, nepotii lui Pippo, in calitatea lor de mostenitori si executori testamentari, depun toate straduintele pentru indeplinirea promisiunii facute. Li se alatura si calugarii manastirii Calimala, prin consulul lor "fra" Ambrogio Traversari. Dupa ani de tergiversari, intre mostenitori si Signorie se ajunge la o intelegere prin care se stipuleaza executia proiectului cladirii de catre celebrul arhitect florentin Filippo Bruneleschi.

Acesta gindeste si proiecteaza o cladire unica la acea vreme in Italia si in Europa. Are forma unui octogon, in care sint cuprinse 8 capele distincte, reunite sub acelasi acoperis. Fiecare capela are nise semicirculare; este pentru prima data in arhitectura cind se folosesc astfel de elemente arhitectonice. Interiorul fiecareia dintre cele 8 capele urma sa fie impodobit cu cele mai semnificative creatii artistice ale Florentei. Impresia de ansamblu, care se intrevede chiar din proiect, este admirabila si reflecta geniul artistic al arhitectului.

Lucrarile de constructie incep si avanseaza rapid, dar desele razboaie ale Florentei cu orasele din jur secatuiesc fondurile orasului. Acesta intra in unele fonduri particulare, depozitate la primarie. O asemenea soarta o au si banii lasati mostenire de Scolari, din pricina razboiului cu orasul Lucca. Lucrarile inceteaza din lipsa de bani iar cladirea, neterminata este lasata prada timpului. Chiar si la mijlocul secolului al XX-lea se mai vedeau ruinele sale, numite de localnici "il castellaccio" (micul castel). In jurul anilor 1570-1600 cladirea era deja o ruina, iar secolele urmatoare continua opera de distrugere. Inceputul veacului XX aduce primele semnale de alarma si tendinte de conservare a urmelor monumentului. Abia in anul 1937 situatia monumentului s-a imbunatatit, prin refacerea sa dupa planurile initiale²³.

Legaturile lui Pippo cu arhiepiscopul de Kalocza, Giovanni Buondelmonti, ca si activitatea acestuia, au contribuit la raspindirea noului curent artistic aceste parti ale Dunarii din pusta Ungariei, situate pe malul sting al fluviului²⁴.

In acest fel putem urmari raspindirea in zona a multor idei ale renasterii pe un perimetru cuprins intre lacul Balaton-Dunarea de mijloc-Tisa-Dunarea de Jos si pina la Crisuri. Locurile acestea corespund in mare comitatelor care s-au aflat sub jurisdictia comitelui de Timis, in care acesta a si detinut posesiuni, sau a celor in care si-au desfasurat activitatea episcopii casei Scolari.

Raporturile stabilite intre Filippo si artistii florentini in special, si cei italieni in general sint deosebit de complexe. Unii vin, lucreaza si pleaca, altii lucreaza initial pentru Pippo, Andrea sau Giovanni Scolari, trecind apoi in slujba regelui sau a altor magnati ai regatului.

Din pacate ele pot fi cu greu detaliate din ansamblul activitatii desfasurate de comite, din lipsa unor izvoare de prima mina, ca si din cauza vechii mentalitatii existente si predominante inca la acea vreme in regat, care le considera minore in raport cu sectorul politic si militar. Vom fi siliti sa acordam sau nu credit, unor marturii indirecte, secundare si nu intotdeauna temeinic documentate. Vor exista multe goluri care nu pot fi rezolvate multumitor in momentul de fata cu toata stradania istoricului. Istoricul de arta are misiunea de a aduce mult asteptatele indreptari.

Tomasso di Cristoforo Fini, cunoscut mai ales sub pseudonomul de Masolino da Panicale, era unul dintre pictorii remarcabili ai timpului. Nascut la Florenta in anul 1383 sau 1384, Masolino a lucrat initial in atelierul lui Lorenzo Ghiberti. Abia in 1423 se inscrie in breasla farmacistilor din Florenta²⁵. Incepe pictarea capelei Brancacci, impreuna cu fostul sau elev Masaccio di San Giovanni (1402-1429). In anul 1425 pleaca in Ungaria la chemarea lui Filippo Scolari, pictindu-i capela funerara de la Szekesfehervr. La inceputul anului 1426 Masolino viziteaza si, probabil, executa citeva lucrari in zona Ozora-Buda dupa care, marturii indirecte indica plecarea sa spre tinuturile romanesti, Banat si Bihor, unde actionau membrii familiei Scolari. Nu se poate specifica nici o lucrare executata de Masolino in aceste parti, desi s-a incercat sa i se atribuie unele sau altele dintre acestea.

Pentru prezenta lui Masolino la Timisoara s-a avansat ipoteza unor lucrari in capela castelului cit si in oras, atit in fresca cit si pictura in ulei²⁶. Nici una dintre aceste presupuse, lucrari posibile in fond, nu are "acoperire" documentara, sau reala. Daca conditiile vitrege ale Banatului pledeaza pentru distrugerea masiva a valorilor culturale create aici in perioada evului mediu, penuria de marturii arhivstice impiedica, pina acum, orice detaliere sau certificare. Asemenea incercari exista si pentru prezenta lui la Oradea, la curtea episcopala a lui Giovanii Milanesi do Prato. Ele trebuie puse in legatura directa cu moartea protectorului sau de pina acum, Pippo. In anul 1427 Masolino se afla inca in regat, dupa cum marturiseste insasi tatal sau²⁷, asteptind plata celor 360 guldeni datorati de mostenitorii lui Scolari. Suma mare indica cu certitudine executarea mai multor lucrari.

In acesti ani Masolino il cunoaste pe cardinalul Branda Vastiglione din anul 1410 legat papal in Ungaria. Intra in serviciul acestuia in, sau imediat dupa anul 1427 data la care paraseste regatul si se intoarce in Italia²⁸. Lucreaza apoi citiva ani la Roma dupa care incepe pictarea baptisteriului si bisericii din localitatea lombarda Castiglione d'Olona; lucrarea va fi terminata in anul 1435. In operele sale de dupa 1427 se observa influente noi, rezultat al contactului sau cu popoarele din regatul Ungariei, atit in colorit cit si in modul de tratare al scenelor. In doua dintre scenele pictate de Masolino de Panicale la Castiglione d'Olona apare si figura lui Filippo Scolari.

Prima dintre aceste scene se numeste "Ospatul lui Herodes" si are ca sursa de inspiratie merele bogate oferite de catre Pippo oaspetilor sai, la care a participat si artistul²⁹. Comitele apare aici ca un barbat matur, imbracat dupa moda florentina. Subiect asemanator are si cea de-a doua pictura intitulata "Il Bancheto di Filippo Scolari", in care acesta apare insotit de catre Iancu de Hunedoara. Aceasta aparitie poate parea surprinzatoare doar la prima vedere, intrucit artistul l-a cunoscut pe tinarul ostean la curtea protectorului comun. Intre anii 1431-1433, cind Iancu a fost in Lombardia, cunostinta lor s-a reinoit si este posibil sa fi rememorat anumite intimplari comune despre Pippo. Noua calitate a osteanului regal, Iancu, si legaturile acestuia cu vechiul protector l-au determinat desigur pe Masolino sa-i infatiseze impreuna. Cele doua fresce din Castiglione d'Olona reprezinta cu certitudine cel mai vechi portret cunoscut, al lui Pippo care a ajuns pina la noi si intiiul portret al viitorului mare comandant de osti, Iancu de Hunedoara. Ambele lucrari se datoresc unuia dintre cei mai cunoscuti artisti ai quatrocento-ului renascentist italian.

Cel mai cunoscut portret al comitelui de Timis i se datoreste lui Andrea del Castagno, figura reprezentativa a picturii italiene³⁰. Nascut in jurul anilor 1390, Andrea este descoperit din intimplare de familia Medici; se remarca de la inceput prin forta si culoarea operei. In deceniul al IV-lea al secolului al XV-lea, el picteaza in villa Legnaia de linga Florenta, initial proprietate a familiei Carducci, trecuta mai apoi in proprietatea cunoscutului Pandolfo Pandolfini din Florenta, o galerie de figuri celebre din istoria Florentei. Printre cei imortalizati aici se numara Dante, Petrarca, Farinatta degli Uberti, Niccolò Acciaaiuuoli, Filippo Scolari; ultimul fiind considerat inca de pe atunci una dintre gloriile orasului si situat printre primii sase florentini ai tuturor timpurilor. Pippo apare in aceasta fresca imbracat in armura, tinind cu ambele miini o sabie usor incovoiata. Capul este descoperit, buclele parului incadrindu-i fata cu trasaturi energice dar placute. Se degajeaza o impresie de forta si multumire sufleteasca. Este cea mai reusita reprezentare a lui Pippo si ea a strabatut veacurile devenind punctul de referinta pentru infatisarea sa; este posibil ca Andrea del Castagno sa se fi servit de anumite portrete mai vechi care se mai puteau afla la urmasii sai din Florenta. Decupate in timp din locul initial, frescele lui Castagno au ajuns astazi la Florenta, in Galleria Uttizzi.

Un alt portret de-al lui Pippo, infatisindu-l ca pe un om celebru, se afla in secolul XVI la muzeul Paolo Giovio din Como, fiind copiat din ordinul lui Cosimo di Medici de un Cristoforo dell'Altissimo³¹.

Intentia arhiducelui Ferdinand de Austria, ajuns imparat romano-german si rege al Ungariei la mijlocul secolului al XVII-lea, de a stringe in castelul Ambras din Tirol portretele celor mai reprezentative figuri ale secolelor XV-XVI, are ca urmare pictarea a doua noi portrete ale lui Filippo Scolari³² Amindoua il prezinta din profil si infatiseaza aceiasi fata cunoscuta, cu diferente mai mici si nesemnificative. Unul dintre portrete il infatiseaza cu un calpag rosu pe cap, cu ciucuri de aur si pene de egreta. Are barba rotunjita iar haina sa rosie este tipica pentru moda curtii regale a lui Sigismund de Luxemburg. Se pare ca aceasta prezentare seamana mult cu cea lasata de Masolino. Cel de-al doilea portret il arata imbracat dupa moda florentina, cu tichie si haina cu guler de blana. Alaturi de cea pictata de Andrea del Castagno, aceasta imagine reprezinta a doua sursa de baza pentru infatisarea comitelui de Timis.

La casatoria aceluiasi Ferdinand de Austria cu Cristina de Lorena, in anul 1589, pictorul Andrea Bosconi infatiseaza privitorilor un tablou de mari dimensiuni cu faptele si luptele lui Filippo Scolari³³. Iata-l deci un personaj "la moda", la 161 de ani de la moarte.

In secolul XV, unul dintre elevii cunoscutului Andrea del Sarto, pe nume Jacone, ilustreaza viata si faptele lui Pippo printr-o suita de imagini in clar-obscur pe peretii palatului Buondelmonti din Florenta, la cererea acestei familii.

O alta scena pusa in legatura cu faptele lui Filippo Scolari se pastreaza la aceiasi Galerie Ufizzi, dar imaginea de batalie care se vrea o lupta a comitelui cu turcii este imaginara; autorul a ramas necunoscut.

Persoana lui Pippo apare cu regularitate pe cartile de joc ale secolului al XVI-lea, ca o recunoastere a meritelor sale, simbolizind omul norocos. Dupa unul dintre portrete Allegrini a tras, in secolul XVIII, o stampa, care se afla in posesia familiei Minerbetti-Boni din Florenta³⁴.

Un alt artist florentin care a lucrat pentru comitele de Timis a fost ebenistul si arhitectul Mannetto Ammanati³⁵ prieten cu Bruneleschi si Donatelo. Plecat la curtea lui Pippo dupa anii 1410, Mannetto ramine multi ani in serviciul sau, dupa care trece in cel al regelui. Solii florentini il afla in anul 1426 alaturi de Pippo³⁶, ceea ce poate explica multe aspecte ale colaborarii dintre cei doi. Cind si unde a ridicat Mannetto, poreclit de prieteni "il Grasso", constructiile comandate de Pippo nu se stie. Il putem considera ca realizator al majoritatii constructiilor ridicate de acesta, indiferent daca ele sint laice, ecclesiastice sau militare. Amplele lucrari de la Ozora, Timisoara, Severin, si de la a celorlalte cetati dunarene, isi pot afla astfel in persoana sa pe unul dintre principalii realizatori.

In afara celor amintiti, pe la curtea comitelui au trecut si lucrat un Pellegrino delle Tarsie, caruia nu i se poate atribui cu certitudine nici o lucrare, ca si Giovanni d'Aquilla, cel ce a jucat un rol important in medierea contactelor Florentei cu regatul Ungariei³⁷.

Doi medicii italieni atestati in anul 1426 la Oradea, Ieronimo din Sancto Miniato "artium et medicinae doctor" si Sandro Antonio "Alexander Antonii de Florencie medicus"³⁸, au fost in acesti ultimi ani curanti ai bolnavului comite. Nu stim daca ei activau pe linga episcopul de Oradea sau il insoteau permanent pe Pippo, dar ei l-au ingrijit cu certitudine pe Pippo in ultimele 6 luni de viata.

Unul dintre lucrurile care scapa in mod obisnuit atentiei generale, se refera la asa-zisele arte minore, printre care se numara su muzica. Jucind un rol secundar, de acompaniament si uneori de dans, la toate curtile feudale, muzicnatii sint in genere ignoratii de izvoare. Din cele cunoscute referitor la splendoarea constructiilor ridicate de Filippo Scolari, la banchetele stralucite pe care le-a dat, la activitatea sa de protector a artistilor, ca si la descendenta sa florentina - despre epoca si moravurile ei povestirile lui Boccaccio ne-ua lasat descrieri exacte - prezenta unor muzicanti, inclusiv a unor muzicieni de clasa, la curtea comitelui de Timis este o certitudine.

Prezenta unor invatati italieni la curtea regala, mai apoi si la unele resedinte episcopale, trebuie si poate fi pusa in directa legatura cu "activitatea culturala" a comitelui de Timis. Remarcam aici pe cardinalul Branda Castiglione, invitatul lui Pippo in multe ocazii intre anii 1410-1426. Pier Paolo Vergerio activeaza intre anii 1417-1445 la Buda si apoi Oradea, in calitatea sa de umanist cunoscator si traducator al mai multor opere clasice ale antichitatii greco-romane³⁹. In mod cert l-a unit o cun    e3tati de seama din Italia, prin intermediul aceluiasi Filippo Scolari. Unul viza aducerea lui Giovanni di Ravenna, dar situatia familiara l-a impiedicat pe acesta sa vina pina la urma.

Un alt proiect urmarea aducerea la curte a celebrului umanist Gian Francesco Poggio Bracciolini (1380-1459)⁴⁰. Cunostinta dintre comitele de Timis si Poggio, s-a legat la Constanta in timpul conciliului, perioada in care ultimul era secretarul papei Ioan al XXIII-le, si a continuat pina la moartea comitelui. Discutiile dintre ei au atins sfere de interes reciproc, cu tangente atit in lumea artistica cit si relatii personale de amicitie.

Rodul informatiilor oferite de Filippo Scolari umanistului s-au concretizat intr-una dintre scrierile acestuia. Disceptationes conviviales⁴¹, redactata in anul 1451 si publicata la Strasburg in 1513 si la Basel in 1538. Poggio Bracciolini a fost primul umanist italian care afirma si demonstreaza latinitatea limbii romane, fata de Rinaldo degli Albizzi, care doar o afirma; lucrarea aceasta este cea mai veche scriere care sustine originea latina a limbii romane cu exemple lexicale, cuvintele romanesti fiind sugerate prin cele latine similare: oculum, digitum, manum, panem, etc. Aceste cunostinte ale lui Poggio asupra limbii si poporului roman sint, in parte, urmarea intilnirilor si discutiilor cu Filippo Scolari, care poate fi considerat si unul dintre primii informatori ai umanistului asupra realitatilor etnice si lingvistive de la Dunare.

Spunem ca Pippo este unul dintre primii, poate chiar primul informator, al lui Poggio, intrucit Iancu de Hunedoara poate fi considerat pe buna dreptate, urmatorul. Cunostinta dintre Iancu si Poggio se produce tot intre anii 1431-1433⁴² si ea intareste convingerile invatatului asupra structurii gramaticale a limbii romane. Astfel un italian stabilit in Banat si cunoscator al limbii romane, Pippo, si un roman, Iancu de Hunedoara, pot fi considerati doi - si poate cei mai insemnati - sfatuitori si informatori ai celui mai vechi autor italian care sustine cu argumente lexicale originea latina a limbii romane⁴³.

Aceste contacte cu reprezentanti de frunte ai noului curent artistic din Italia si raspindirea lui, pentru prima data in Europa, in partile centrale si sud-estice, ale acesteia inclusiv pe paminturile romanesti, vine sa demonstreze odata in plus multilateralitatea si teminicia legaturiloe lui Filippo Scolari cu bastinasii de sorginte latina.

NOTE CAPITOLUL VII

Wenczel Gusztav, Ozorai, p. 58; intrucit majoritatea covirsitoare a informatiilor despre familia Scolari au fost deja publicate in lucrarile lui Wenczel, Mellini si Canestrini, citate deja, nu am mai considerat necesara prezenta unui stufos aparat critic.

Wenczel Guszatv, Okmnytr, p. 618-627.

Balogh Joln, Andrea Scolari, vradi pspk mecensi tevkenysge in Archeologiai rtesit, Budapesta, an XL, 1923-1926, p. 173-188; Cseng - Csoma J., Mittelalterliche Grabdenkmller aus Ungarn, in Ungarische Revue, Budapesta, 1891, p. 172-180, inclusiv reproducerea pietrei sale funerare din catedrala de la Oradea.

Jacobs Emil, Cristoforo Buondelmonti, in Beitrge zur Bcherkunde und Philologie. August Wilmanus zum 25 Mrz 1902 gewidmet, leipzig, 1903, p. 313-340. Dintre lucrarile sale Descriptio insulae Candiae, a aparut in 1417, iar Liber insularum Archipelagi maris Aegaei in 1420, fiind reeditata in secolul al XIX-lea.

P. Guasti, Commissioni di Rinaldo degli Albizzi, vol. I-II, Florenta, 1867-1873.

Din bogata bibliografie pentru inceputurile umanismului in regatul feudal al Ungariei, imposibil de redat in acest cadru ne-am oprit doar la citeva titluri: Kardos Tibor, Gli inizi dell'umanesimo in Ungheria, Pcs, 1936; Idem, A magyarorszgi humaniszmus kra, Budapesta, 1955; Balogh Joln, A renaissance pitszet Magyarorszgon. in Magyar mvszet, Budapesta, 1933; Hotnyi Mtys - Klaniczyai Tibor, Italia ed Ungheria. Dieci secoli di rapporti letterari, Budapesta, 1967;

Costin Fenesan, Studenti din Banat la universitatile straine pina la 1552, in Revista de Istorie, Bucuresti, tom 29, nr. 12/1976, p. 1945 - 1966.

La vita di messer Philippo Scolari, p. 161.

Leone A. Maggiorotti, Banfi Floris, Le fortezze de Temisvar e di Lippa in Transilvania, Roma, f.a., extras din fasciola IV "Atti dell'Instituto d'Architettura Militare, Roma, Museo del Genio, castel Sant'Angelo, p. 131-140; Ioan Hategan, Das mittelalterliche Schloss von Temeswar und die von Filippo Scolari im Banat gebauten oder renovierten Schsser, in Castrum ?????, vol. II, Budabesta, 1990, p. 268-275.

Aurel Decei, Doua documente turcesti privitoare la expeditiile sultanilor Baiazid I si Murad al II-lea in Tarile Romane, in Relatii romano-orietale, Bucuresti 1978, p. 218-219.

C. C. Giurescu, Istoria Romanilor, vol. i, Bucuresti, 1946, p. 321.

Aurel Decei, Doua documente. p. 219.

Pentru aceasta ipoteza pledeaza Ion Dumitriu Snagov, Tarile Romane in secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus, Bucuresti, 1979. Autorul publica alaturi de insemnari si harta atribuita lui Paolo Santini de Duccio, pe care o atribuie - ca si textul, aceluiasi autor, iar data redactarii manuscrisului intre anii 1394-1396, in Banat. Pina la aparitia acestei lucrari s-a acceptat in unanimitate parerea lui Maggiorotti si Banfi, Le fortezze, potrivita careia Paolo Santini a activat in Banat intre anii 1444-1447, reconstruind cetatea Timisorii la ordinele lui Iancu de Hunedoara.

J. Bracciolini, op. cit., p. 179 si D. Mellini, op. cit., p. 70.

Cercetari mai noi intreprinse de Alexandru Avram, publicate doar partial in Alexandru Avram, Ioan Godea, Monumente istorice din Tara Crisurilor, Bucuresti, 1975, incearca sa readuca in circuitul stiintific realitatile orasene de la inceputul secolului al XV-lea.

Jak Zsigmond, Philobiblon transilvan, Bucuresti, 1977, p. 40-41. Cerceteaza problema bibliotecilor publice si a studentilor bihoreni, ca si rolul lui Andrea Scolari in indrumarea celor doua actiuni.

Lukosics Pl, Diplomata pontificum sec. XV, vol. i, Budapesta, 1931, p. 98 publica un document papal din 28 mai 1418, care atesta construirea unui nou edificiu; la pag. 62-64 reproduce doua suplici papale din acelasi an avindu-i ca beneficiar pe Pippo Spano. Aldassy Antal Regestk., p. 285; publica o noua suplica papala pentru Pippo Spano din 3 februarie 1423, care i-a fost acordata ca urmare a lucrarilor de renovare a bisericii Sf. Margareta. Vezi si nota 2 de la cap. 12 cu ultimele cercetari maghiare asupra Ozorei.

Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 178; Domenico Mellini, op. cit., p. 70.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 430-434; la pag. 434-437 sint publicate donatiile facute de Pippo, consemnate in documentul emis la Orsova, la 15 august 1426.

Ibidem. Genthon Istvn, Magyarorszg memlkei, Budapesta, 1951, p. 27 afirma ca locuinta lui Pippo din Buda se afla pe actuala strada Uri, la nr. 19.

Lukcsics Pl, op. cit., p. 119, documentul din 15 decembrie 1421.

Bibliografia consacrata monumentului la Banfi Floris, Pippo Spano e l'Oratorio degli Scolari agli Angeli, in Illustrazione Toscana, Firenze, an IX, 1931, p. 9 si Idem, Filippo Scolari Temesi Fispn s az Oratorio degli Scolari Firenzben, extras din Erdlyi Mzeum, Cluj.

Curzio Ugurgieri, op. cit., fotografia XII.

Erdujhelyi Menyhert, A Kalocsai rseksg a renaissance-korban, Zenta, 1899.

Vaisz Ignaz, Ungarn und die italiensiche Malerei, in Ungarische Revue, Budapesta, 1881, p. 777.

Viorel Tigu, Prezente ale scolii florentine la Timisoara, in Orizont, Timisoara, an XXIX, nr. 40 (551) din 5 octombrie 1978, p. 7.

Vaisz Ignaz, op. cit., p. 777.

Horvath Arrigo, Sigismondo re d'Ungherie e l'Italia, in Corvina, seria noua, an I, nr. 2, Budapesta, 1938, p. 135.

Vaisz Ignaz, op. cit., p. 786. Fotocopia acestei lucrari ne-a parvenit prin amabilitatea regretatului cercetator Tibor Klaniczay directorului Institutului de Studii asupra Renasterii din Budapesta, caruia ii multumim postum pentru gestul D-sale. Din cite cunoastem este pentru prima data cind aceasta imagine este reprodusa intr-o lucrare editata in limba romana.

Georges Martin Richter, Andrea del Castagno, University of Chicago Press, 1943. Fotocopia ne-a parvenit prin amabilitatea Galeriei Ufizzi din Florenta, cu a carei permisiune o si publicam alaturind multumirile noastre acestei institutii.

Eber Lszl, Ozorai Pip s az olasz mvszet, Timisoara, 1904, p. 45.

Ibidem.

Idem, p. 46.

Banfi Floris, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, p. 1.

J. Luca-Dubreton, op. cit., p. 226-227.

Huszti Dionisio, Mercanti italiani in Ungheria nel medio evo, in Corvina, serie noua, an III, nr, Budapesta, 1940, p. 28.

Horvath Arrigo, op. cit., p. 135.

Ibidem.

Banfi Floris, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, p. 1; Huszti Jozsef, Pier paolo Vergerio s a magyar humanizmus kezdete, in Filologiai Kzlemnyek, an I, Budapesta, 1955, fasc. 1-2, p. 528.

Walser E., Poggius Florentinus. Leben und Werke, Leipzig, 1914.

Numita Disceptationes conviviales sau dupa tiltul intreg: Pogii Florentini oratoris Clarissimi ac secretarii apostolici, Historia convivales disceptativae Orationes invectivae, Epsitolae. Descriptiones Quaedam facetiarum liber, venundatur Parrhisiis a Ioane Parvo sub signo libri aurei, scrisa la 1541 si publicata la Strassbourg in 1513 si Basel in 1548. Iata textul citat: "Apud superiores Sarmates colonia este ab traiano ut aiunt derelicta, quse nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula, ab Italis, qui eo profecti sint, notata. Oculum dicunt, digitum manum, panem, multaque alia quibus apparet ab Latinis, qui coloni ibidem relicti fuernut, manasse eamque coloniam fuisse latino sermone usam.

Csapodi Csaba, Hunyadi Jnos s Poggio Bracciolini, in Filologiai Kzlemnyek, an XI, Budapesta, 1965, fasc. 1-2, p. 155, 158. In afara acestei intilniri cei doi am schimbat si citeva scrisori, cele mai cunoscute fiind cele adresate de Poggio lui Iancu in anii 1448 si 1453.

Ioan Hategan, Filippo Scolari si Iancu de Hunedaora, promotori ai latinitatii romanilor in constiinta europeana a secolului al XV-lea, in Acta Musei Napocensiv, XVIII, 1981, Cluj-Napoca, p. 163-170.

CAPITOLUL AL VIII-LEA

ROMANII SI FILIPPO SCOLARI

Chiar la o foarte sumara incercare de reconstituire a itinerariilor parcurse de catre Filippo Scolari, precum si a locurilor in care a vietuit si activat ca militar de cariera si om politic puternic implicat in conflictele vremii sale, rezulta ca acest condotier italian si-a petrecut mare parte a timpului in tinuturile romanesti, a antrenat romanii in principalele companii conduse de el, si nu in ultimul rind, s-a implicat in apararea paminturilor romanesti.

In decursul deceniilor trecute studiile, atitea cite sint privind legaturile lui Filippo Scolari cu romanii s-au limitat la inregistrarea acelor relatii exclusiv in lumina functiei sale de comite fiind trecute sub tacere o multitudine de aspecte ce extind acele legaturi in afara ariei teritoriale a comitatelor banatene, in speta asupra Bihorului, Maramuresului, Transilvaniei intracarpatice, precum si asupra Tarii Romanesti de la miazazi de Carpati. Asadar, din succinta enumerare a tinuturilor romanesti care se situeaza pe o arie geografica deosebit de cuprinzatoare, insumind cu exceptia Moldovei aproape intregul areal sud-est european populat de romani, rezulta ca Pippo Spano nu s-a limitat doar la stricte legaturi 'de serviciu', acelea de la comite la supus, ci s-a angrenat aproape in toate compartimentele vietii societatii feudale romanesti din acel inceput de veac XV. Implicat nemijlocit in luptele pentru pastrarea tronului de la Tirgoviste in miinile unor domnitori potrivnici Portii otomane, ca Mircea cel Batrin, fiul acestuia Mihail si Dan al II-lea, fiul cetatii florentine a strabatut in dese rinduri Tara Romaneasca, ajungind pina la hotarele Dobrogei si foarte aproape de granita de sud a Moldovei.

Prin natura lucrurilor, Pippo Spano avind resedinta in Banat, cele mai intense si indelungate legaturi le-a intretinut cu romanii din cadrul mai larg al voievodatului Transilvaniei, dar si din Crisana si Maramures si in mod special din Banat, relatii ale caror inceputuri au debutat odata cu primul deceniu al secolului al XV-lea.

Prezentarea vietii si faptelor comitelui de Timis in istoriografia romaneasca, asa cum am mai subliniat, nu a fost pe masura anvergurii faptelor sale de arme in slujba crestinitatii si romanilor, a importantei prezentei sale pe meleagurile romanesti; numarul studiilor care i-au fost dedicate fiind, dupa opinia noastra, extrem de redus. Amintit doar tangential in diferite lucrari de sinteza, Filippo Scolari fiind facut cunoscut mai ales ca militar si "mecena", toate celelalte preocupari ale sale raminind necunoscute atit specialistilor cit si categoriei iubitorilor istoriei noastre medievale.¹ O privire de ansamblu asupra acestor legaturi si contacte romanesti ale lui Filippo Scolari denota insa multilateralitatea si importanta lor deosebita pentru Tarile Romane.

Calitatea sa de comite in Timis, Arad, Cenad, Caras si Cuvin l-au determinat sa isi petreaca majoritatea timpului in Banat, intre anii 1404-1426 fiind cvaziprezent in zona; este deci firesc ca si cantitatea si calitatea contactelor sale cu populatia romaneasca de aici sa depaseasca net pe cea din alte tinuturi. Indelungata-o activitate desfasurata de Pippo in aria banateana a atins absolut toate domeniile vietii social-economice si s-a concretizat in multiple forme specifice de actiune. Dintre acestea le analizam pe cele mai semnificative si nu vom reveni, sau detalia, asupra evenimentelor descrise in celelalte capitole decit in masura intelegerii aspectelor care au scapat pina acum atentiei generale.

Prin amploare si intindere, in timp si spatiu, se detaseaza raporturile intretinute cu familiile de cnezi si nobili romani banateni, la care se adauga insa si unele prezente insolite sau singulare. La inceputul secolului al XV-lea, procesul de diferentiere sociala in rindul cnezilor romani era inca latent; donatiile regale, ca urmare a participarii din ce in ce mai numeroase la campaniile antiotomane in special, il stimuleaza intr-o anumita masura pe la sfirsitul secolului al XIV-lea, dar acest fenomen va cunoaste aspecte si evolutii semnificative abia in secolul urmator. Dreptul stravechi al cnezului asupra satului era recunoscut inca de catre angevini, si n-a fost stirbit nici de Sigismund de Luxemburg. In afara acestei recunoasteri, de facto, a dreptului ancestral de posesiune, regele intareste in posesiuni fie cu titlul de cnez fie cu titlul de nobil, pe cei ce acceptasera sa stea la baza ostirii sale. Rasplata suveranului intervinea de obicei dupa o suita de servicii credincioase esalonate in ani. Pentru romanii banateni prilejul unor astfel de servicii fusese generat de campaniile antiotomane ce se succedau de la un an la altul.

Se ridicasera astfel familii intregi de cnezi care pentru merite militare sint recunoscute si asimilate nobilimii regatului. Alaturi de acestia coexistase si patura, destul de numeroasa a cnezilor regali sau satesti, stapini ai posesiunilor in virtutea vechiului drept consuetudinar romanesc. In timp se vor petrece diferentieri si in respectiva categorie sociala, o parte fiind asimilata nobilimii, iar cealalta taranimii.

Accentuarea procesului mentionat in primele decenii ale secolului al XV-lea, se datoreste in buna parte si initiativelor comitelui Pippo, care mobilizase masivele contingente romanesti, in cadrul rezistentei antiotomane. Dar, forma "clasica" a acestui gen de orientari va fi atinsa in vremea luptelor impotriva turcilor conduse de catre Ianuc de Hunedoara (? - 1456).

O forma superioara raporturilor institutiei comitatense cu individul sau familia o constituiesera legaturile cu districtele romanesti din Banat. Prezente mereu la actiunile militare, dar si la viata economica si sociala, districtele romanesti sint realitati sociale pregnante ale vremii, chiar daca raporturile lor cu comitele de Timis nu sint in documente intotdeauna indeajuns de explicite².

Prin importanta si continuitate in ani se detaseaza relatiile prietenesti existente intre Filippo Scolari si familia Huniazilor³. Ele se intind pe intreaga perioada a prezentei florentinului Pippo in Banat (1404-1426) si cuprind raporturi diverse cu doua generatii, Voicu si Iancu.

Voicu, innobilat de catre Sigismund de Luxemburg in 1409) in calitate de ostean regal, participa la numeroasele lupte desfasurate in intervalul de la intretaierea celor doua veacuri, atit pe frontul antiotoman cit si in conflictele intercrestine Bosnia si Moravia. Il va fi cunoscut in acesti primi ani ai secolului, mai precis in primul deceniu, si pe conducatorul militar din Banat, zona spre care gravita si interesul osteanului Voicu, impreuna cu Hategul si Hunedoara. Sub comanda lui Pippo, hunedoreanul Voicu a luptat atit in batalii din Banat sau din Serbia dunareana, cit si in cele din Bosnia (dintre anii 1405-1408). Prin diploma regala din 18 octombrie (1409) Sigismund de Luxemburg rasplateste meritele osteanului sau Voicu donindu-i domeniul Hunedoara. Alaturi de Voicu figureaza fiul sau Ioan, fratii Mogos si Radu si un unchi Radu. Prin donatie, familia sa dobindise rangul nobiliar de mijloc, asa cum se mai acordase cu preponderenta si altor romani din Hunedoara si Hateg.

Comitele de Timis nu a fost deloc strain de donatie si faptul respectiv este dovedit de catre documentul regal din 10 februarie 1410⁴ prin care suveranul, la solicitarea lui Pippo, transcrie donatia din 18 octombrie 1408 si confirmarea acesteia facuta de catre capitolul din Alba Iulia (la 31 octombrie 1409). La rindul sau Voicu nu poate fi strain de campania sud-dunareana din iarna lui 1408-1409, condusa de catre Scolari, dupa cum a participat si la urmatoarele lupte din zona; din nefericire documentatia nu ne permite insa sa detaliem nici una dintre acestea.

La inceputul deceniului al III-lea, linga Pippo apare fiul cel mare al lui Voicu, Iancu. Stirile despre inceputurile militare ale lui Inacu de Hunedoara si raporturile sale cu Filippo Scolari sint sumare si neclare⁵. Pentru a putea determina corect perioada in care s-au desfasurat aceste raporturi trebuie sa avem in vedere, in primul rind, virsta probabila a tinarului Iancu. Existenta a doua pareri despre data nasterii sale, respectiv 1387 dupa afirmatiile unora dintre istorici mai vechi, si 1407 dupa cele ale istoricilor mai recenti, complica suficiet de mult lucrurile.

Istoriografia veche atunci cind se refera la anul nasterii lui iancu se bazeaza pe un detaliu dintr-o scrisoare a acestuia trimisa papei in 1448, text in care arata ca la data respectiva ar avea mai mult de 60 de ani⁶, petrecuti cea mai mare parte in lupte. Consideram ca adevarata data a nasterii lui Iancu de Hunedoara, nu ar trebui sa fie cautata intr-un anume an, lucru cu neputinta de dovedit in stadiul actual al cercetarilor, ci in stabilirea unei perioade aproximative de citiva ani, interval destul de mic, dar suficient pentru a nu cadea in extremitati. Aceasta aproximare a deceniului nasterii lui Iancu trebuie facuta, dupa opinia noastra, luind in considerare in primul rind anii de tinerete si faptele de arme savirsite atunci. Intrucit prezenta sa pe linga comitele de Timis s-a produs tocmai in acesti primi ani ai tineretii sale, raportarea acestei cunostinte la virsta lui Iancu poate oferi indicii pentru o cronologie a vietii marelui strateg transilvanean.

Stiind ca raporturile lor directe incep in jurul anilor 1420 si faptul ca Iancu era tinar, acceptarea datei de nastere 1387 ar insemna ca apropierea s-a produs la, sau imediat, dupa virsta de 30 de ani⁷ lucru destul de greu de crezut intrucit la trei decenii de viata Iancu avea o bogata experienta militara -, iar izvoarele marturisesc ca Pippo i-a fost mentor atit in lupta corp la corp cit si in tactica militara. Acceptind varianta anului 1407, prezenta lui Iancu pe linga comitele de Timis ar trebui situata abia dupa 1424-1425 la o virsta frageda in jur de 17 ani, mult prea scazuta pentru amploarea legaturilor militar-politice avute. Ca urmare a acestor detalii semnificative, perioada nasterii lui Iancu trebuie cautata in jurul anilor 1400, in tot cazul anterior anului 1407.

Cunostintei tinarului Iancu cu Pippo, s-a produs, probabil, pe la inceputul deceniului al II-lea, cind poate, povestirile lui Voicu l-au adus in fata ochilor copilului pe acel viteaz florentin; mai apoi o posibila calatorie a lui Voicu, insotit de fiul sau l-ar fi putut pune pe tinarul in situatia de a fi remarcat de catre Pippo Spano. Sint lucruri nesemnificative in ansamblul legaturilor lor, care isi afla inceputurile in primii ani ai deceniului al III-lea, mai precis, odata cu intoarcerea lui Scolari din campaniile antihusite, in anul 1423. Aflat la o virsta in jur de 20 de ani, Iancu nu era nici virstnic, incit sa detina deja diferite functii⁸ dar nici prea tinar spre a nu fi consemnat de izvoarele literare ale vremii.

Prezenta lui Pippo in Banat si implicit in Timisoara in anii 1423-1426 marcheaza decisiv tineretea lui Iancu de Hunedoara, devenit unul dintre acei tineri nobili care isi insusea meseria armelor pe linga un mare comandant. In afara de tehnica luptei individuale, Iancu invatase de la experimentatul condotier si procedee de lupta specific italiene, aplicate de comite cu succes in campaniile sale antiotomane. Alcatuirea si folosirea unor trupe de cavalerie usoara in locul cavaleriei catafracte (cavaleri in zale extrem de grele si greoaie) pentru protectia flancurilor, mobilitatea dispozitivului de atac prin manevrarea rapida a unitatilor dispuse in cimpul de bataie in functie de particularitatile terenului, reprezinta citeva dintre perceptele tacticii de lupta ale condotierilor pe care Pippo i le-a dezvaluit lui Iancu. Cei doi ani petrecuti mai apoi in Italia au consolidat si aprofundat aceste prime lectii⁹.

Participarea lui Iancu de Hunedoara la expeditiile antiotomane conduse de catre Filippo Scolari in ultimii sai ani reprezinta aproape o certitudine, daca nu pentru toate, macar pentru o buna parte dintre ele, desi nu este atestat ca atare de nici un izvor¹⁰. In acest context trebuie admisa participarea sa la unele dintre campaniile ofensive din Tara Romaneasca, Bulgaria si Serbia pentru ajutorarea lui Dan al II-lea, recucerirea malului drept al Dunarii sau sprijinirea despotului sirb Stefan Lazarevi. I se releva inca de pe acum importanta luptei comune a popoarelor din aria Balcanica amenintate de otomani.

Istoricii, indeosebi cei italieni¹¹, exprima cu claritate ideea ca Iancu a fost continuatorul firesc al eforturilor militare depuse de catre Filippo Scolari pentru oprirea ofensivei otomane la Dunare. Contributia decisiva adusa de Iancu la acest efort al tarilor din sud-estul Europei a fost intotdeauna recunoscuta. Nu acelasi lucru se petrece cind este vorba despre sublinierea rolului jucat de Pippo in formarea viitorului comandant de osti, cum de altfel nu s-a subliniat suficient nici contributia lui Iancu la pastrarea si difuzarea unor informatii interesante referitoare la viata si activitatea lui Pippo, sau asupra originii poporului si limbii romane.

Raporturile bilaterale dintre cei doi osteni incetasera inca inainte de moartea lui Pippo, la o data ce nu poate fi aproximata, in cifre - opinam ca poate fi vorba despre intervalul anilor 1425-1426 - ca urmare a trecerii lui Iancu in serviciul despotului sirb Stefan Lazarevi; faptul ca si acesta moare la scurt timp dupa Scolari - nici un an de zile - indica trecerea tinarului in serviciul sau cel mai tirziu in perioada acordului de la Tata (mai 1426) in urma caruia despotul primise noi posesiuni in Banat, ca urmare a cedarii cetatilor sirbesti dunarene regatului Ungariei. Iancu va ramine o vreme pe unele dintre aceste posesiuni banatene.

Cu prilejul calatoriei prin Italia, intre 1431-1433, Iancu il cunoscuse pe Poggio Bracciolini¹², declarat, istoric oficial al Florentei. Relatindu-i mai multe lucruri despre cunostinta sa cu Pippo, il determina sa-si doreasca elaborarea unei biografii a disparutului comite de Timis; imprejurarile vietii il impiedica pe Poggio sa si duca la indeplinire planurile, dar fiul sau Jacopo va prelua datele deja culese de la tatal sau si va scrie biografia lui Filippo Scolari. Cel de-al doilea aspect al raporturilor Iancu-Poggio, prin filiera Scolari se refera la amintita informare a lui Poggio asupra originii si latinitatii limbii si poporului roman; rostite de un roman, cuvintele romanesti ii intaresc umanistului convingerile sale; principalii informatori ai sai ramin deci Pippo si Iancu.

Unul dintre elementele indirecte care vin sa certifice prezenta tinarului Iancu la curtea de la Timisoara, poate si in alte locuri, a comitelui Scolari este marturia lui Masolino de Panicale imortalizata in acel "Il bancheto di Filippo Scolari", scena picturala din baptisteriul bisericii din vastiglione d'Olona. Cunoscindu-l pe Iancu fie la Timisoara, fie la Ozora sau Buda, Masolino il reintilneste intre 1431-1433. Rememorind lucruri comune artistul, cu puterea de patrundere specifica artei, ii alatura intr-o fresca pe cei doi; lucrarea fusese terminata in anul 1435¹³.

Influentele exercitate de comitele de Timit asupra tinarului Iancu depatesc insa sfera militara, sociala, artistica, atingind si unele domenii ale credintei. Ne gindim in primul rind la cultul lui Iancu pentru Madona florentina de la Santa Maria Annunziata¹⁴, manifestat pe tot parcursul vietii sale. Daca venerarea acesteia de catre florentini este un lucru cunoscut, aparitia acestui cult la un personaj din afara Italiei poate fi explicata doar prin inriurirea exercitata asupra-i de catre un florentin; acesta a fost tocmai Filippo Scolari. Vizitind Florenta, cu prilejul calatoriei prin Italia, Iancu a mers si la aceasta biserica, depunind bogate ofrande la picioarele statuii venerate. Mai mult chiar, marele comandant de osti va trimite aici o parte din capturile de razboi, armament si steaguri, obtinute in urma victoriilor sale antiotomane; unele dintre acestea se mai pastrau aici pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea¹⁵.

Aceste raporturi cu italia, incepute prin cunostinta cu Pippo, adincite intre 1431-1433 se vor mentine pina la sfirsitul vietii lui Iancu de Hunedoara. Intristarea pricinuita unora dintre statele italiene de moartea lui, in anul 1456, se va materializa, in cazul Florentei de exemplu, printr-o frumoasa evocare a lui Donato Acciaiuoli, compusa spre sfirsitul aceluiasi an¹⁶.

Semnificative prin valoare relatiile lui Pippo cu Huniazii vor fi depasite, cantitativ cel putin, de cele stabilite intre comitele de Timis si numerosii cnezi romani banateni bihoreni, maramureseni, hunedoreni, etc. In aceste regiuni de granita ale regatului, persistenta formelor specific romanesti se explica prin efortul militar considerabil al populatiei de sorginte daco-romana. Concentrarea puterii administrative a comitatelor banatene si, partial, bihorene, ca si subordonarea din punct de vedere militar a regiunilor amintite aceluiasi Filippo Scolari a contribuit decisiv la prezenta romaneasca masiva in armatele ridicate si conduse de catre acesta, relevind si aportul ei exceptional la apararea Dunarii de Jos impotriva expansiunii otomane. Documentele timpului pastreaza doar o modesta parte a acestor raporturi bilaterale care permit schitarea unei priviri de ansamblu asupra fenomenului. ¹⁷

Cum este si firesc, o pondere mare in cadrul legaturilor o aveau raporturile militare. Sint amintiti, fie nominal, fie colectiv - dupa localitatea nobilul, sau cnezul sub comanda caruia lupta - fie individual, multi dintre participantii la campaniile sale. Interesant este cazul celor ce, desi participanti directi la expeditii armate conduse de Pippo, apar atestati in documente abia in vremea luptelor conduse de Iancu. Aria geografica larga a conflictelor militare la care a participat comitele de Timis si ostenii sai romani nu impiedica insa piesele de arhiva sa pastreze o serie de informatii de detaliu. Demn de retinut este faptul ca aceste participari se circumscriu participarii comune la lupta antiotomana a popoarelor din cuprinsul regatului: romani, maghiari, sirbi, slovaci, cumani, etc., dar si din afara lui. Intrucit cadrul si desfasurarea operatiunilor militare au fost descrise deja, ne vom limita la exemplificarea celor mai semnificative participari romanesti sub comanda lui Pippo.

Ca urmare a faptelor de arme savirsite de catre magistrul Petru de Dees in ultimii ani, comitele de Timis ii doneaza, la 6 octombrie 1413, posesiunea regala Orbagy din districtul Mehadia¹⁸. Acordata la reintoarcerea lui Pippo in Banat, dupa campaniile venetiene, donatia confirma si participarea magistrului Petru la aceste lupte. Si nu intimplator documentul este emis in zona sudica a Banatului, unde Pippo se afla intr-una dintre obisnuitele sale inspectii. Asistam acum si la un fenomen juridic de exceptie in practica timpului: comitele doneaza el insusi unui cnez o posesiune regala, fara a solicita acordul suveranului. Se incalca cu buna stiinta cutumele juridice feudale asupra naturii raporturilor suveran-vasal; fiind in fapt suzeranul cnezului, comitele poate emite donatia ca atare. Acordul prealabil al regelui Sigismund la actiunile comitelui de Timis este si el un fapt dovedit cu multe ocazii si nu are urmari negative pentru acesta.

Magistrul Petru beneficiaza de donatie in virtutea vechiului drept cnezial, in aceleasi forme in care isi stapinesc posesiunile si ceilalti cnezi din districtul Mehadiei. Aceste drepturi stravechi cneziale prevad, printre altele: posibilitatea colonizarii taranilor liberi, scutirea de dari pe timp de 7 ani a celor ce-si vor construi locuinte si pe 3 ani a celorlalti. Fiii lui Petru de Dees vor beneficia in anul 1425 - data la care Pippo se afla la Mehadia cu prilejul lucrarilor congregatiei nobiliare comitatense¹⁹ de bunavointa comitelui, primind doua posesiuni in acelasi district. Este un exemplu concret al acestei legaturi directe cu doua generatii, tata si fii, ambele participante la actiunile armate conduse de catre comite.

Dintre participantii la conflictele militare conduse de Pippo in primul deceniu al secolului al XV-lea documentele pastreaza numele unui Dionisie, fiul lui Ciuca, caruia, la 1406, i se reconfirma dreptul de posesiune al Mihalentului (sau Lopataka) din districtul Comiat²⁰. Asemenea lui este si Nicolae fiul lui Toma voievodul din Waydafalva, care primeste la 21 martie 1410 mai multe posesiuni, inclusiv Giarmata Mica, in comitatul Timis²¹.

Pentru aceiasi participare la luptele amintite deja, regele doneaza celor doi castelani de Sibenik, Nicolae fiul lui Stefan zis Garazda de Keresthur si Ladislau fiul lui Nicolae de Zylagh, ambii din Banat, mai multe posesiuni in comitatul Torontal; documentul este emis la 29 decembrie 1408 din Buda²², unde se sarbatorea victoria din Bosnia si infiintarea ordinului dragonului.

Sint insirate meritele celor doi si prezenta lor efectiva pe linga Pippo inca din cursul anului 1403, anul conflictelor dalmatine. In concluzie, cei doi Nicolae participa la luptele impotriva turcilor, bosniecilor si italienilor in intervalul anilor 1403-1408; fapta care genereaza donatia regala a fost insa cucerirea si mentinerea cetatii Sibenik din Bosnia - din mina rebelilor - de catre cei doi, castelani numiti aici.

Aproximativ in aceiasi perioada si pentru merite probabil similare, Martin de Apacha primeste in anul 1409 rasplata credintei sale, iar citiva ani mai tirziu comitele de Timis intervine pentru a li se face dreptate iobagilor de aici in conflictul lor cu vicecomitele de Caras²³.

Asistam insa si la prezente efective, ale unor banateni la campaniile comitelui prin participarea lor la aceste evenimente, in calitate de familiari ai unor nobili sau demnitari din zona. De multe ori, in asemenea cazuri, nu putem cunoaste numele persoanelor ci doar numarul lor si numele nobilului ai caror familiari erau. Acelasi lucru si pentru cazurile in care cnezul satesc conduce membrii comunitatii respective, sau doar barbatii familiei sale; in acest caz aprecierile finale si rasplata regala se acorda in primul rind conducatorului si doar uneori si altor participanti, nominalizati sau nu. Astfel de exemple pot fi un Andrei, fiul lui Nicolae, de Orozapati si Ioan, fiul lui Ladislau de Sama, participanti la luptele din ianuarie-februarie 1409 din Serbia, ambii in calitate de familiari ai lui Stefan de Remetea; comitele amina procesele in curs pina dupa sarbatoarea Sfintului Gheorghe, ca urmare a prezentei lor in rindurile trupelor sale²⁴.

In majoritatea cazurilor in care documentele vorbesc despre participarea cutarui nobil sau cnez la lupta trebuie sa consideram nu prezenta unui singur om ci a mai multora, de la citiva pina la citeva zeci, intrucit fiecare cneaz sau nobil comanda acest mic detasament alcatuit din barbatii valizi care locuiesc in posesiunile stapinite de ei. Participarea colectiva la lupta sub numele, sau comanda, unuia dintre ei (nobil, cnez sau unul dintre cnezi atunci cind avem de-a face cu cnezi condivizionali era o realitate obisnuita a vremii, drept pentru care ea nu mai este mentionata decit arareori de documente. Tocmai in fruntea unor astfel de detasamente alcatuite din iobagi, oameni liberi si membri ai propriei familii, uneori din aceiasi generatie alteori din 2-3 generatii, trebuie sa-i consideram pe acei amintiti luptatori, nu de putine ori beneficiari ai donatiilor regale. Stapinirea in devalmasie a posesiunilor, dupa vechiul drept juridic romanesc, certifica si participarea comuna la eforturile militare ale Banatului.

O astfel de participare este amintita, la 1424, de catre vicecomitele Timisului pentru mai multi locuitori din Secas²⁵, la actiunile militare ale lui Pippo din Tara Romaneasca.

Din certa participare banateana la primele cruciade antihusite dintre 1421-1422, apare Stanislav, fiul lui Nicolae de Recas, alaturi de Pippo²⁶.

Raporturi complexe s-au stabilit in decursul anilor intre comitele de Timis si membrii familiei nobililor din Ghertenis (Ghyerthyanus sau Gertyanos) de pe riul Birzava. Cei trei frati: Iacob, Nicolae si Andrei fii lui Chep, apar frecvent in documentele vremii ca firi independente si hotarite. La 1404 ei solicita noului comite permisiunea de a-si construi o fortificatie din pamint si lemn pe posesiunea amintita, spre a se apara de incursiunile turcesti. Intrucit dispozitii regale severe interzis nobililor sa posede asemenea fortificatii, Pippo intervine de mai multe ori pe linga Sigismund pentru cei trei frati si, la 7 martie 1406 aduce la cunostinta castelanilor de Semlac dispensa regala²⁷. Nobilii de aici participa la luptele din Bosnia si, pentru meritele dovedite, Jacob si Nicolae devin in anul 1407 vicecomiti de Caras si castelani de Semlac. Prezenta continua in trupele banatene comandate mereu de Pippo si in deceniul al II-lea al veacului contribuie la sporirea posesiunilor familiei. In acelasi timp apar si se mentin neintelegeri si dispute, inclusiv abuzuri, cu nobilii din Remetea, Poganis si Duboz^28. Pentru participarea la luptele cu venetienii cei trei frati au fost scutiti, la 28 aprilie 1413, de plata birsagiului (gloabelor) de pe toate posesiunile si bunurile detinute²⁹. Ei vor lupta si in continuare alaturi de Scolari, atit in zona Dunarii cit si in Bosnia in anii 1414 si 1415, in ultima campanie Iacob si Nicolae fiind dati disparuti. Revine doar Nicolae, care dispare la rindu-i curind din cuprinsul documentelor; ramine doar Andrei, ca frate mai tinar, sa continue traditia familiei. Grija permanenta a comitelui fata de familia lui Iacob se manifesta pina la moarte; vaduva si fii lui sint sub protectia comitelui multi ani de zile³⁰.

La 4 iunie 1411 comitele de Timis, Caras, etc., judeca procesul dintre Farcas, Stefan si Ladilasu de Mitnic cu citiva dintre verii lor pentru posesiunea Varu din districtul Caransebes, ajuns in fata sa din pricina neintelegerilor asupra drepturilor de posesiune³¹. Judecata comitelui atribuie celor trei frati posesiunea in cauza iar regele Sigismund, aflat in acele zile la Timisoara, confirma peste 4 zile - la rugamintea lui Pippo - solutia acestuia, cerind ca fratii de Mitnic sa fie introdusi in posesiunea respectiva. la acea data familia Mitnicenilor era deja vestita in Banat pentru faptele de arme savirsite in decursul a 2-3 generatii. Ei au fost inobilati in ultimul sfert al veacului al XIV-lea de acelasi Sigismund de Luxemburg. Citiva membrii ai acestei familii se vor ridica, spre mijlocul veacului XV, militari care ajung pina la inalte demnitati, ca bani de Severin sau ban de Jajce³². Tot ei vor apare in fata comitelui Pippo implicati intr-un alt litigiu, in anul 1424, ca urmare a reclamatiei orasenilor din Caransebes pentru folosinta padurilor din jurul orasului³³. In proces au fost atrase si rudele lor, nobilii de Macicas, acestia din urma remarcati in numeroasele batalii cu ostile sultanului. Amintita doar succint prin aceste doua documente, cunostinta si legatura dintre comite si nobilii de Mitnic si Macicas, s-a adincit si perpetuat in timp prin participarea comuna la lupta antiotomana³⁴.

Nespecificate in amanunt, raporturile dintre comitele de Timis si orasul Caransebes (inclusiv cetatea) ramin oarecum neclare, desi rolul strategic al acestui centru urban in cadrul culoarului Cerna-Timis si respectiv Caransebes-Hateg ii era bine cunoscut lui Pippo. Desele vizite in oras, datorate doar in parte intimplari si mai mult preocuparii constante a acestuia pentru siguranta zonei, ca si rolul Caransebesului de centru al vietii economice si politice a districtelor romanesti din sudul si estul Banatului, denota importanta deosebita a acestui tirg romanesc in viata zonei in decursul intregului ev mediu.

Confirmarea unor posesiuni mai vechi cu titlul de donatie noua constituise un element juridic obisnuit in procedura vremii, utilizat de rege sau comitii pentru a rasplati vitejia si fidelitatea slujitorilor lor. Il foloseste si Scolari de citeva ori, unul dintre prilejuri fiind oferit de Stefan fiul lui Stefan de Girliste, la 16 iunie 1410³⁵; nu stim insa exact carui fapt i se datoreste acordarea acestei favori, dar se cunoaste faptul ca Girlistenii se situeaza printre familiile de seama ale Banatului.

Mai dificile se dovedesc interventiile comitelui atunci cind e vorba despre aplanarea diverselor conflicte dintre terte parti, familii ori ramuri, sau vecini, intrucit judecata intervine dupa acte de abuz, jaf si pagube reciproce. In calitate de comite a nu mai putin de 5 comitate banatene, Filippo Scolari avea de solutionat multe dintre procesele de acest gen, ridicate initial in fata forului de judecata local al comitatului; considerata ca nerezolvata satisfacator de catre una din parti, ea se adreseaza instantei superioare: comitele. Astfel de impacari mijloceste Pippo cu prilejul mai tuturor congregatiilor nobiliare comitatense. In Caras o astfel de impacare este cea dintre nobili de Duboz si Ghertenis³⁶, desi neintelegerile lor vor continua sa alimenteze inca multa vreme diverse procese. La 2 ianuarie 1417, din Lipova, in calitate de comite de Arad, Pippo judeca procesul dintre Ioan literatul si Damian, fii lui Anton de Themerdekeghaz, Dominic fiul lui Mihail de Kwche, Ioan Balistras de Satchinez impreuna cu toti cumnatii si consingenii lor pe o parte impotriva lui Ioan fiul lui Nicolae de Tileagd si Mihail fiul lui Paul de Kerekeghaz, dobindirea pentru posesiunea Simand³⁷.

La 1424 comitele de Timis judeca procesul dintre Maius cel Mic din Orozapati si vaduva lui Jacob Chep de Ghertenis, avind ca obiect o serie de acuzatii pentru rapiri de animale si solicitari de despagubiri banesti³⁸. In prima instanta cauza fusese dezbatuta de juzii nobililor din Caras dar, verdictul era considerat nemultumitor si ambele parti, apeleaza la judecata comitelui de Timis. Pentru aceleasi probleme cneazul Brank se adreseaza, in ianuarie 1416, comitelui care nu intirzie sa-i solutioneze pricina³⁹. Cu aceleasi plingeri i se adreseaza, la 19 iulie 1405, cnezii din Beregsau care il acuza pe vicecomitele de Beej (din comitatul Torontal), de rapirea citorva zeci de boi si cai si a mai multor iobagi, inclusiv sume de bani; dreptatea lor fiind evidenta Pippo o consemneaza in incheiere⁴⁰. Remarcam participarea acestor cnezi de Beregsau la luptele lui Iancu de Hunedoara⁴¹. fara a avea mentiuni despre prezenta acestora si la batalii conduse de Pippo; logic ar fi sa admitem participarea unora dintre ei si la evenimentele militare anterioare lui Iancu Huniade conduse de catre Scolari.

Rapirea unui cal in valoare de 50 florini aur desi reprezinta o pricina marunta, avea sa fie si ea solutionata de catre comite, in august 1405, cu prilejul participarii sale la una dintre acele numeroase congregatii locale; pagubasul era un mic cneaz din districtul Dubozului, Ioan Slavul⁴², pentru care paguba se pare ca reprezinta destul de mult.

Alte pricini care apar destul de des in dezbaterile congregatiilor comitatense se refera la asa numitul sfert filial, datorat de mostenitorii directi sau indirectii fiicelor la moartea titularului posesiunii. In urma unei astfel de solicitari din 3 iulie 1416 comitele intervine pentru respectarea justitiei⁴³.

Unul dintre procesele cele mai bine cunoscute in Banatul secolului XV il reprezinta cel dintre cnezii districtului Birzava pentru stapinirea mai multor posesiuni de linga riul Mailatestilor⁴⁵. Spre edificarea cititorului ii enumeram pe acesti aproape 20 de cnezi, asa cum apar ei la proces: frati, veri, nepoti, unchi si asa cum stapinesc in devalmasie posesiunile: Mihail, Gruban si Luca fii lui Dya, Ladislau si Andro fiii lui Filip, Branc si Dan fiii lui Ivan, Stefan fiul lui Latcu, Myka, Ioan si George fratii sai, Roman si Ivan fiii lui Zarna, Stefan si Gruban fiii lui Doma, Mihail fiul lui Ivan pe o parte si Filip, Petru si Dragomir Mailat (Dragamer Mailth) fiii lui Iuga, care isi disputa cnezatele posesiunilor asezate linga riul Mailathmaycho. Desfasurat in prima instanta in Caras, procesul se incheie printr-o intelegere care nu este respectata de nici una din parti si se ajunge astfel, in final la judecata comitelui de Timis. Acesta ordona formarea unei comisii alcatuite din cnezi si nobili din tinut care sa se deplaseze si sa delimiteze in prezenta impricinatilor posesiunile aflate in litigiu. Beneficiem astfel de un proces "clasic" funciar, cu 19 copartasi, piriti si reclamanti, cu o multime de forme juridice. Accentuarea diferentierii sociale va duce in secolele urmatoare la disparitia acestui tip de proces.

Un alt aspect al justitiei aplicate de catre Filippo Scolari, cumulard printre altele si al functiei de comite de Zarand, se refera la aspra pedepsire a vinovatilor de culpe grave, pedepsele aplicate de el mergind chiar pina la moarte. Boalya voievodul de Criscior din districtul Crisului Alb, este condamnat la moarte de rege in anul 1404 pentru actele sale notorii de infidelitate si lezmajestate; posesiunile ii sint confiscate si date altora. Fiul sau Ladislau activeaza ani de-a rindul pe linga Filippo Scolari, participind la mai multe lupte, dintre care sint mentionate textual cele din Bosnia; il insoteste mai apoi pe comite in calatoria acestuia in Germania si Elvetia. Luind in considerare meritele lui Ladislau, precum si credinta dovedita de acesta fata de rege in atitea prilejuri, la 9 septembrie 1415 comitele de Timis, Zarand, etc., ii retrocedeaza posesiunile parintesti⁴⁵.

In comitatul Timis, Ioan fiul lui Farcas, cneaz in localitatea Secas de pe Poganis, este judecat si condamnat la moarte de catre Scolari intr-o judecata tinuta la Timisoara. Posesiunile sale revin nobilului Filip Koroghy care le doneaza la rindu-i lui Andrei judele din Chery⁴⁶.

Receptivitatea lui Pippo la apelurile adresate s-a manifestat pina in ultimele sale zile, desi era grav bolnav. Cu toate acestea, la 20 noiembrie 1426, poposind la Siria in drumul de la Oradea la Lipova, Pippo se adreseaza oficialului sau din Capilna, district romanesc din zona Muresului inferior, cerindu-i sa inceteze actele samavolnice si sa respecte drepturile voievozilor, cnezilor si a celorlalti locuitori ai respectivului district⁴⁷. Plingerea i-a fost adusa la cunostinta de catre o delegatie a voievozilor si cnezilor districtului. Raspunsul comitelui este prompt si el ii cere slujitorului sau sa se conformeze dreptatii, in caz contrar va fi schimbat. Doua sint lucrurile care impun cazul atentiei: atestarea ca atare a districtului Capilna cu formele sale specifice de conducere si respectiv procedura juridica specific romaneasca, desprinsa din acel atit de citat "jus valachicum" (dreptul romanesc).

Prezenta cnezilor romani din Dolha Maramuresului la luptele desfasurate in Dalmatia in anul 1403, in cadrul trupelor regale comandate de catre Filippo Scolari este de natura sa surprinda intrucit la acea data Pippo era doar comite al camarii sarii si legaturile cu populatia romaneasca erau inca destul de firave. Intilnirea se datoreste faptului ca Scolari fusese comandantul armatei regale, iar cnezii isi indeplinesc indatoririle lor fata de suveran; pentru fidelitatea dovedita, acestia primesc rasplata prin intermediul comandantului lor la incheierea campaniei⁴⁸. Astfel de raporturi intilnim in mai toate cazurile in care Filippo Scolari a fost comandant al armatei regale si in care romanii au o larga participare. Se poate afirma ca sub comanda sa au luptat, in mai bine de 10 campanii, totalitatea fortelor militare ale romanilor transilvaneni.

Existenta calitatii de "aulae regie miles" ostean al curtii regelui contribuie la aparitia, in timp, a unei largi paturi sociale alcatuita din acesti mici nobili, cnezi, etc., a caror credinta era rasplatita prin numeroase donatii. Cu unii dintre acestia - Voicu de exemplu - ne-am intilnit deja, luptind alaturi de comitele de Timis. Altii nu sint amintiti in raporturi directe cu acesta, desi participa activ la campaniile conduse de Pippo; omisiunea documentara a legaturii directe nu poate impiedica legarea unora dintre actiunile lor de cele ale comitelui de Timis. Este cazul concret al magistrilor: Stanciul fiul lui Barb si Dragan fiul lui Manciul, romani din districtul Comiatului participanti activi la luptele din Cehia din anul 1422⁴⁹.

Asistam si la fenomenele de transmitere a functiei "de ostean regal", din tata in fiu; functia minora in fapt este o excelenta scoala pentru tineri si dintre ei vor rasari acei comandanti de osti care vor apara linia dunareana aproape un secol; cel mai ilustru dintre acestia a fost, fara indoiala, Iancu de Hunedoara.

Se cuvin mentionate si legaturile, oarecum diferite, dintre Filippo Scolari si nobilii din Remetea, in special cu Stefan de Remetea. Descendent al cunoscutului Benedict Himfy, Stefan se casatoreste cu o romanca Ana, sora lui Dumitru fiul lui Dan de Duboz cu care are patru fii. Posesiunea cea mai cunoscuta a familiei este Remetea, loc de la care isi ia si numele. Alaturi de ceilalti banateni, Stefan de Remetea participa la numeroasele lupte desfasurate in acest inceput de secol. Il cunoaste astfel si pe Filippo Scolari, sub a carui comanda s-a aflat de multe ori. Prietenia care se leaga intre ei dureaza si dupa ce Pippo devine comite de Timis, manifestindu-se insa mai putin in plan public, cit mai ales familiar, documentele confirmind aceasta realitate.

Datorita pozitiei influente a lui Stefan in Caras, Pippo ii incredinteaza citeva actiuni de mediere intre partile aflate in conflict de urmarire a modului de aplicare a diferitelor hotariri si pedepse sau de catalizator al unor instante juridice⁵⁰. In cel de-al doilea deceniu al secolului al XV-lea, Stefan de Remetea intra in serviciul despotului Stefan Lazarevi, actionind in special in posesiunile detinute de acesta in Banat. O analiza atenta a perioadei si a faptelor intreprinse de Pippo, Lazarevi si Stefan de Remetea indica faptul, surprinzator la prima vedere, ca Scolari s-a folosit de prietenul sau pentru a media diferite intelegeri cu domnitorul sirb, pentru ameliorarea raporturilor de buna vecinatate dintre ei. In acest mod ar putea fi explicate, in parte, si unele dintre acele atit de surprinzatoare si eficiente acorduri incheiate dintre Ungaria si Serbia. Fireste ca nu toate actiunile la care a fost implicat Stefan de Remetea au fost de asemenea natura, dar ramine posibil faptul ca atare, neluat in seama pina acum la analiza activitatii generale a lui Filippo Scolari. La moartea lui Stefan, vaduva si cei patru fii intrasera sub protectia lui Scolari.

Raporturile stabilite intre Filippo Scolari si tinuturile transilvane isi au inceputurile odata cu promovarea sa pe scara sociala. Primele tangente pot fi aproximate inca pentru ultimul deceniu al secolului al XIV-lea cind Pippo, in virtutea functiei de comite al minelor si vistiernic regal, se intereseaza de evolutia surselor de venituri regale de aici. Ele vor deveni regulate odata cu numirea lui in functia de comite al camarii sarii regale. Monopolul regal al sarii se dovedise de o importanta deosebita pentru soarta veniturilor regelui si in astfel de functii Sigismund numeste doar oameni profund devotati. Pe cuprinsul regatului sarea se extragea din salinele transilvanene de pe Mures, Tirnave si Somesuri. Transportul se face pe Mures si Somes, iar depozitarea la cele citeva camari ale sarii existente pe trasee; cele mai insemnate erau cele de la Turda, Dej, Sibiu, Cojocna, fiind administrate de camarasi subordonatie comitelui Pippo. Indeplinindu-si atributiile in acest domeniu timp de un sfert de veac, Pippo a cunoscut ca nimeni altul situatia extractiei, transportului si distributiei sarii, dar si a lucrarilor de la ocne. In perioade cind camara sarii a fost sub ingrijirea sa, situatia taietorilor de sare s-a imbunatatit, fapt ce a determinat o crestere simititoare a productiei. Pentru un control eficient al productiei si circulatiei sarii Pippo a numit personal camarasii si vicecamarasii, supraveghindu-le personal activitatea si luind masuri de limitare a abuzurilor acestora. Unul dintre ei este si acel amintit Biancolino⁵¹ (poate Biancoleone sau Brancaleone, in ultima supozitie am avea de-a face cu o ruda mai indepartata a familiei Scolari, adusa de Pippo din Italia), vicecamaras de Lipova, devenit, in timp, cetatean al orasului. Cinstea si priceperea recunoscuta in afaceri a florentinilor asigura, alaturi de fortele locale, administrarea in bune conditii a acestei surse de venituri. Cele doua drumuri ale sarii transilvane erau situate de-a lungul Muresului si Somesului, ducind spre Panonia si pe Tisa si Dunare spre Balcani. Este posibil ca o parte a sarii din Apuseni sa fi ajuns si in aria central-europeana, dar pentru aceea zona furnizorul principal erau salinele din Wielicka (Polonia). Pentru calitatea activitatii sale in aceasta functie, recunostinta regala se manifesta chiar si dupa moartea lui Pippo⁵².

Documentele atesta si citeva deplasari ale comitelui in Transilvania, facute in intervalul anilor 1404-1426, datorita unor chestiuni de ordin administrativ, dar il consemneaza pe Pippo si ca participant la adunari ale dietelor transilvane. Scrisorile sale adresate camarasilor sarii din Turda, Dej sau Satu Mare sugereaza aceiasi grija pentru bunul mers al activitatii salinelor. A dat in respectivele scrisori o serie de instructiuni de detaliu care se cereau a fi urmate. Dintre toate aceste camari, cea mai des supusa controlului comitelui, a fost fara indoiala, cea de la Lipova, datorita deselor popasuri aici, vizite care erau determinate de cautarea sanatatii la izvoarele cu ape minerale lipovene.

In afara raporturilor economice, Filippo Scolari intretine si legaturi de ordin militar cu Transilvania. Aceste din urma relatii cunosc aspecte interesante intrucit se diferentiaza net uneori de regulile functiei sale si al voievozilor transilvani. Cazul concret indica participarea contingentelor militare ardelene la luptele desfasurate in Tara Romaneasca, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Dalmatia, Venetia, sub comanda voievodului, a ambilor voievozi sau a vicevoievozilor, care erau subordonati comitelui de Timis, Pippo detinind functia de comandant al armatelor regale. Iata deci ca se "incalca" reguli stricte si rigide de ierarhie militara, feudala subordonind un voievod al Transilvaniei sau un alt mare demnitar al curtii regale, unui comite al unui tinut; exceptia de la regula se datoreste excelentelor calitati de strateg ale lui Filippo Scolari. In momentele cind functia de comite de Timis era detinuta de personaje mediocre, acestea actionau in caz de razboi, docil, sub ordinele voievozilor transilvani. Scolari si dupa el Iancu Huniade, confirma recunoasterea tatentului militar in asemenea modalitati de comanda, punind in inferioritate o serie de ranguri feudale superioare.

Indeplinind timp de citiva ani functia de trezorier si mai apoi aceea de mare trezorier (intre anii 1407-1408) Pippo dovedeste capacitatea, rara totusi, de a realiza concomitent lucruri bune in domenii diverse de activitate. Timp de doua decenii, pirghia economica a veniturilor regale: extractia metalelor pretioase, sarea, gestionarea trezoreriei regale, a fost in mina lui Scolari, cu rezultate pozitive. Mai vechile preocupari financiare, continuate pina la sfirsitul vietii sale il aduc in contact si cu exploatarile de metale neferoase si nobile din Muntii Apuseni; saracia izvoarelor impiedica orice incercare a aprofundare a acestor aspecte legate de minerit.

Desi mai rare si la intervale mai mari de timp, legaturile comitelui de Timis cu Tara Romaneasca sint atestate in aproape toate perioadele majore ale activitatii sale. Pina la 1418 raporturile s-au marginit la actiuni diplomatice comune, greul luptei antiotomane revenindu-i exclusiv lui Mircea cel Batrin. Actiunile intreprinse de Scolari urmaresc stabilirea unor raporturi de colaborare politica si militara intre Tara Romaneasca si Ungaria, pentru contracararea actiunilor otomane; exemplul semnificativ este pregatirea, desfasurarea si urmarile intilnirii de la Severin din decembrie 1406 dintre Sigismund si Mircea. Faptul ca Scolari figureaza drept ban de Severin in perioada lunilor decembrie - 1408 - februarie 1409 este doar o actiune lipsita de consistenta practica, menita sa-i sporeasca prestigiul.

Disparitia din scena militar-politica sud-est europeana a lui Mircea cel Batrin ii creeaza comitelui de Timis probleme deosebite, mai ales in situatia in care urmasul marelui voievod Mihail I intimpinase dificultati interne si externe considerabile. Informat continuu asupra realitatilor din capitala tirgovisteana, comitele de Timis a putut intui si actiona potrivit situatiei reale, salvind nordul Dunarii de unel dintre incursiunile de jaf turcesti. Acea apreciere din anul 1418 asupra realitatilor din Tara Romaneasca si a instabilitatii lui Mihail I, releva o cunoastere aprofundata a situatiei, dar si un spirit de observatie deosebit. Prin disparitia rapida a domnului muntean s-a confirmat perspicacitatea comitelui de Timis. In lipsa urmasului lui Mircea, comitele de Timis s-a angajat ferm in rezistenta antiotomana. Campania din 1419 din zona Severinului marcheaza inceputul acestor actiuni armate luate pe cont propriu, dar conflictul boemic a facut sa intirzie cu citiva ani marile sale campanii in tara dintre Carpatii Meridionali si Dunarea de Jos.

Interventiile muntene vor dovedi necesitatea unirii fortelor regale si ale Tarii Romanesti in lupta comuna, dar in acelasi timp ii vor face cunoscuta lui Pippo tara si oamenii, si-i vor adinci cunostintele despre romanii de pe ambele versante ale Carpatilor.

Referitor la teritoriului Tarii Romanesti strabatut de Filippo Scolari, informatiile sint foarte vagi. E necesar, in incercarea de a stabili chiar trasee incerte, sa pornim de la faptul ca intre anii 1423-1426 comitele intreprinde cam doua expeditii pe an pentru ajutorarea lui Dan al II-lea. Baza de plecare a trupelor regale era, bineinteles, Timisoara. Itinerariul cert al acestor campanii este Timisoara-Caransebes-Severin-Craiova apoi valea inferioara a Jiului si Oltului - cursul mijlociu al Argesului si probabil al Dimbovitei si Ialomitei; spunem probabil, pentru ultimele riuri, enumerate, intrucit nu sint cunoscute locurile de desfasurare a luptelor purtate de el aici si aceasta lasa loc pentru interpretari care pot impinge aria geografica pina catre locul Bucurestiul de mai tirziu.

Oltenia a fost unul dintre principalele teatre de operatiuni in acesti ani, Banatul de Severin fiind strabatut si anterior de trupele sale. Putem sintetiza deci zonarea luptelor lui Filippo in Tara Romaneasca in trei mari regiuni: Oltenia, Muntenia dinspre Arges, Dimbovita si valea Dunarii, ultima pe o suprafata cuprinsa intre Severin si partile vestice ale Dobrogei. Punctul estic al Dunarii atins de Scolari in campaniile sale muntene se pare ca a fost, din relatarile confuze ale izvoarelor, cetatea Silistrei, de pe malul drept al fluviului, aflata insa sub stapinire otomana. Nu se cunoaste nici o atestare a faptului ca Pippo ar fi atins sau strabatut si unele zone doborgene sau moldovene; explicatia consta in faptul ca Dobrogea intra sub domninatie otomana dupa campaniile din 1419-1420, iar Moldova nu intrase inca in sfera directa de interese a turcilor. Singura posibilitate teoretica ca Filippo Scolari sa fi ajuns pe pamintul Moldovei era campania lui Sigismund de Luxemburg impotriva acesteia in februarie 1395. Daca tinarul floretin, intrat de curind in slujba regelui l-a insotit in Transilvania, atunci el a facut parte si din armata care incerca sa impuna acestei tari un domn favorabil lui Sigismund; campania esueaza insa, iar lipsa oricui izvor lasa ipoteza in suspensie.

Aceasta prezentare a principalelor momente si actiuni intreprinse de catre Filippo Scolari in, din, si pentru tinuturile romanesti in primul sfert de veac XV, marturiseste implicarea completa a comitelui de Timis in viata politica a acestora, in acord cu scopul primordial al actiunilor intreprinse: consolidarea economica, sociala, politica si militara a tinuturilor si realizarea unitatii de actiune a popoarelor de la Dunarea mijlocie si de jos pentru oprirea ofensivei otomane la portile continentului.

NOTE CAPITOLUL VIII

Au aparut pina acum doar citeva articole si studii care au ca subiect activitatea sa: Adolf Armbruster, Un aliat italian al domnilor romani - Pippo Spano, in M I, an XI, nr. 2/119/. Bucuresti, 1977, p. 42-44; Ioan Hategan, Pippo Spano si lupta antiotomana in Banat in primele decenii ale secolului al XV-lea, in Studii si comunicari de etnografie si istorie locala, vol. II, 1977, Caransebes, p. 389-402; idem, Banatul si inceputurile luptei antiotomane (1389-1426), Rolul lui Filippo Scolari, in R I, tom 31, nr. 6, Bucuresti, 1978, p. 1025-1839.

Mentiunile sumare, prezentate in capitolele precedente, se refera totusi la doua mari aspecte: prezentele comitelui in districtele romanesti cu diferite prilejuri, sau a reprezentantilor acestora pe linga sine si respectiv prezenta masiva a contingentelor militare ale acestora la campaniile conduse de catre comitele de Timis.

Continuatoare ale vechilor forme de viata si organizare romaneasca, voievodate si cnezate, aceste formatiuni amintite de documentele medievale cu termenul latin de "districtus", se dezvolta indeosebi in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. In Banat numarul lor depaseste cifra de 30, opt dintre acestea obtinind si insemnate privilegii, corespunzatoare autonomiei interne: Caransebes, Lugoj, Comiat, Birzava, Ilidia, Carasova, Almaj si Mehadia.

Cunoscut in citeva aspecte si tratat ca in literatura istorica maghiara si romana; acestea nu cuprind insa toate aspectele acestor legaturi. Marea majoritate a biografilor lui Iancu expediaza subiectul in citeva rinduri in care stipuleaza doar prezenta la curtea lui Pippo si eventuala participare militara comuna a celor doi. Exceptii pot fi consideratii Mihail R. Dan, Un stegar al luptei antiotomane, Iancu de Hunedoara, Bucuresti, 1974 si Elekes Lajos in Mtys kirly emlkknyv szletsnek 500 ve, Budapest, 1940, vol. I.

Mtys kirly emlkknyv, I, p. 21.

Exceptie pot fi considerate cele doua studii ale lui Banfi Floris, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, si Hunyadi Jnos itliai trtozkodsa.

Hurmuzaki, I/2, p. 752.

Banfi Florio, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, p. 7, citeaza in sensul acestei exagerari a virstei lui Iancu lucrarea lui Czimer Kroly, A magyar kirlyok udvari katoni a XI-XV szzadban, p. 44; acesta il considera pe Iancu participant si la luptele cu Venetia dintre anii 1411-1412.

In citeva lucrari referitoare la Iancu apar si numele citorva (nu intotdeauna aceiasi) demnitari la curtea carora a servit Iancu de Hunedoara. Printre primii figureaza si despotul sirb Stefan Lazarevi; in imediata sa apropiere. fie inainte fie dupa, figureaza si Filippo Scolari. Faptul ca ambii sint situati in fruntea listelor, indica tineretea lui Iancu si inceputul urcarii treptelor sociale.

Pentru arta militara a lui Iancu, una dintre cele mai bune lucrari din intreaga bibliografie Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane Iancu de Hunedoara; autorul sintetizeaza cu claritate imprumuturile primite de Iancu de la comitele de Timis, florentinul Scolari.

Nici unul dintre izvoarele consultate nu indica vreo lupta anume sau an in care Iancu sa fi participat sub comanda lui Pippo; dar cine se gindea sa enumere printre cei viteji in lupte pe paji, scutieri sau pe alti tineri care isi faceau astfel ucenicia armelor?

Afirmatia este intilnita la urmatorii: J. Bracciolini, op. cit., p. 179; D. Mellini, op. cit., p. 63; A. Caprioli, op. cit., p. 49; Wenczel Gusztav, Ozorai, p. 71; Elekes Lajos, Hunyadi, Budapesta, 1952, p. 89; Camil Muresan, Iancu de Hunedoara, Bucuresti, 1968, p. 46.

Csapodi Csaba, Hunyadi Jnos s Poggio Bracciolini; Thomas de Tonellis, Pogii Epistolae, Florenta, 1859, vol. II, reproduce si scrisorile adresate de Poggio lui Iancu.

Banfi Florio, Il Bancheto di Filippo Scolari, in Illustrazione Toscana, an X, 1932, nr. 2.

Idem, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, p. 7.

Ibidem.

Tommasso Tonelli (Thomas de Tonellis latinizat), Vita di Donato Acciaioli descritta da Antognio Segni, Firenze, 1841, p. 42, si Banfi Florio, Filippo Scolari s Hunyadi Jnos, p. 8.

Wenczel Gusztav, Okmnytr, Pesty, Krass; Szrnyi, Szrnyi kerletek, Georg Fejer, op. cit., X/1-3, Pesta, 1844.

Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 240-241.

Pesty, Szrnyi kerletek, p. 59-62.

Idem, p. 54.

Ortvay, op. cit., p. 422; Waydafalva inseamna de fapt satul voievodului sau pe scurt Voivozi. La data emiterii documentului se pare ca Toma era inca in viata, dar nu stim daca mai stapinea sau nu posesiunile cu vechiul drept de voievod. In nici un caz fiul sau nu mai avea acest drept, ceea ce indreptateste ideea ca a fost pierdut intre timp.

Idem, p. 398-403.

Pesty, Krass, II, p. 11 face si un scurt istoric al familiei, Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 226 transcrie un act al comitelui din 2 februarie 1409 pentru fapte din 1408 si ianuarie 1409.

Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 216; documentul se refera la aminarea proceselor si a fost emis la 30 ianuarie 1409 la Cuvin, localitatea unde Pippo supraveghea situatia din Serbia; nu se stie daca la termenul respectiv campania era incheiata sau doar intrerupta.

Ortvay, op. cit., p. 587-588; vicecomite era Emeric de Baronya care ii succedase lui Petru de Derechke.

Idem, p. 574-576; La 9 martie 1422 capitolul din Cenad cofirma faptul ca Stanislav se afla in Cehia alaturi de Pippo. La 27 mai 1424 acesta era deja castelan de Zaad in slujba aceluiasi Pippo, cf. p. 581-582.

Wenczel Gusztav, Okmnytr, p.18; un scurt istoric al familiei la Pesty, Krass, II/1, p.186-191.

Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 465-466. La 23 august 1409 comitele de Timis confirma actul de impacare dintre cele doua familii: Duboz si Ghertenis.

Pesty-Ortvay, op. cit., p. 420; documentul este emis din Udine de catre Sigismund de Luxemburg, prin intermediul lui Filippo Scolari.

Pesty, Krass, III, p. 282 care reproduce actul prin care Pippo interizce mutarea iobagilor acelor nobili care au cazut in luptele din Bosnia. Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 420, 429 si 618, publica trei documente in care, la 9 septembrie 1417, 17 iunie 1424 si 27 aprilie 1426, comitele de Timis intervine in favoarea vaduvei lui Iacob.

Pesty, Szrnyi, III, p. 17 da judecata comitelui, iar la p. 18 acordul regelui, din 8 iunie 1411.

Traian Popa, Familia Mitnic, in Banatul de altadata. Studii istorice, vol. I, Timisoara, 1944, p. 526-538. Vezi participarea unui Bogdan de Mitnic la luptele de sub Severin la 1419 si 1420 la Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, IV, p. 10.

Eudoxiu Hurmuzakim op. cit., I/2, p. 530-531.

Ibidem, nota 38.

Ortvay, op. cit., p. 456.

Pesty, Krass, III, p. 265-266.

Ortvay, op. cit., p. 528-529.

Idem, p. 582-583; document din 17 iunie 1424.

Idem, p. 518.

Pesty, Krass, III, p. 249-250.

Mihail P. Dan, Un stegar, p. 69.

Ortvay, op. cit., p. 357, document din 1 septembrie 1405.

Wenczel Gusztv, Okmnytr, p. 419; document emis din Lipova de catre Pippo in favoarea Margaretei, sotia lui Vasile, fiul lui Ioan de Lapusnic si fiica lui Ladislau, fiul lui Nexe (Neacsu ?), de Bel.

Pesty, Krass, III, p. 284-287; document emis la Timisoara in 7 martie 1418.

Kemny Jzsef, Magyar haznkban ltez olhok hajdani vajdasgaikrl, in Uj Magyar Muzeum, vol. II, Cluj, 1854, p. 125-126.

Ortvay, op. cit., p. 513-514. Actul de donatie al lui Philipp de Korogh este emis la 13 mai 1415, dar se refera la o judecata anterioara a comitelui de Timis; la acea data Pippo era inca la Constanta.

47 Idem, p. 601-602.

Ioan Mihaly de Apsa, op. cit., 1900, p. 127; la 5 februarie 1404 cind se emite acest document, prin intermediul lui Pippo, acesta era doar comite al camarii sarii regale.

Pesty, Szrnyi kerletek, p. 57-58.

Pentru misiunile indeplinite de el a se vedea Pesty, Krass, III si Ortvay, op. cit., perioada cuprinsa intre anii 1404-1420, unde sint publicate citeva documente revelatoare pentru istoria acestei familii si raporturile ei cu Pippo.

Un anume Brancaleone este amintit la Florenta in anul 1280 ca unul dintre membrii familiei Buondelmonti. Sf. Cinestrini, op. cit., p. 186. Sa fie oare acest Biancolino (Biancaleone sau Brancaleone) un urmas al aestuia sau este doar o coincidenta de nume?

Wenczel Gusztav, Okmnytr, p. 622-623; document emis de Sigismund de Luxemburg in anul 1428 in care aminteste si lauda stradaniile depuse atita timp de catre Pippo pentru exploatarea, transportul si comercializarea sarii.

CAPITOLUL AL IX-LEA

FILIPPO SCOLARI IN CONSTIINTA EUROPEAN~

Un ipotetic bilant al tumultoasei existente a florentinului care si-a legat destinul de poporul roman in mijlocul caruia si-a petrecut majoritatea timpului, in calitatea de comite de Timis, nu va putea ocoli sau omite intrebarile prin ce anume a reusit acest ostean cu o reputatie de exceptie sa ramina in constiinta locuitorilor tarilor pe care le-a strabatut? Caror scopuri si-a inchinat viata si ce a reusit sa lase in urma sa? Care i-au fost reusitele si minusurile? Acestora, treptat, le-a dat raspuns timpul, iar cele peste sase veacuri care au trecut de la nasterea sa marturisesc mai bine decit orice persistenta personalitatii sale in memoria colectiva europeana.

Filippo Scolari era in primul rind un produs al secolului, a Italiei si al orasului sau natal, Florenta, fiind nascut si crescut in ambianta sfirsitului de secol XIV. Comparativ cu alti multi contemporani, specializati in arta razboiului, Scolari s-a detasat de simplul condotier, prin polivalenta activitatilor desfasurate, dovedind aceleasi reale aptitudini si realizari majore in politica, diplomatie, armata, economie, finante, administratie si cultura. Toate aceste domenii se intrepatrund intr-atit incit nu se pot face diferentieri nete intre ele la Filippo Scolari, si nici nu este facil a stabili o preponderenta a vreunuia. Pippo Spano a ramas atit in constiinta paturii nobiliare cit, mai ales, a celor de jos, a popoarelor in mijlocul carora a trait si actionat in lupte cu sprijinul efectiv al acestora. Daca invatatii Europei l-au mentionat in scrierile lor, popoarele i-au perpetuat numele si faptele de arme in cintecele si legendele lor.

Se pot distinge doua perioade majore ale prezentei sale in constiinta europeana. Prima dintre ele cuprinde secolele XV-XVI, iar cealalta secolele XIX-XX. Daca meritele sale au stirnit in mod direct si nemijlocit interesul contemporanilor si urmasilor imediati, ceea ce a avut ca urmare si a aparitiei primelor biografii, mentionarea in cuprinsul diferitelor cronici, etapa urmatoare (secolele XIX-XX) il reclama, il cunoaste si-l revendica tocmai ca urmare a actiunii de redesteptare nationala. In afara hotarelor italiene, dupa incetarea sa din viata, popularitatea comitelui de Timis incepe sa scada pe masura ce se producea in sud-estul european, instalarea definitiva a turcilor otomani, care de pe noile baze porneau spre centrul continentului; aservirea Tarilor Romane, transformarea in pasalic a regatului Ungariei si atacurile insistente ale turcilor asupra Austriei, marcheaza sfirsitul acelei prime etape. Chiar si lucrarile lui Domenico Mellini, la cumpana dintre veacurile XVI-XVII, scrise tocmai pentru a-l face cunoscut italienilor pe florentin, evidentiaza acest fapt.

Revenirea in istoriografie a viteazului aparator al crestinilor de la Dunarea mijlocie si inferioare, adica punctul de plecare a celei de-a doua etape de cunoastere complexei personalitati a lui Filippo Scolari poate fi considerat anul 1843, odata cu inceperea publicarii diverselor materiale arhivistice in "Archivio Storico Italiano"; consemnarea sa in diverse lucrari anterioare fiind sporadica nu contrazice aceasta afirmatie. Activitatea istoricului Gusztav Wenczel, intinsa pe mai bine de un sfert de secol (1859-1884), il readuce pe Pippo in atentia popoarelor Europei sud-estice si a Balcanilor. Diferitele lucrari despre "spanul" banatean prin adoptiune aparute la intervale si tari diferite, nu depasesc nici pina astazi cele doua realizari citate, dar au meritul de a fi familiarizat cititorii cu cadrul general al activitatii sale.

In filele acestui capitol final ii vom urmari evolutia si contributiile in functie de domeniile de activitate datorita carora a intrat in contact cu istoria diverselor popoare. Prin amploare si diversitate se detaseaza raporturile si ingerintele in istoria popoarelor italian¹, maghiar² si roman³, urmate mai apoi de sirbi⁴, bosnieci, bulgari, cehi⁵,slovaci, poloni, germani⁶, etc.

Pe plan militar, imaginea lui Filippo Scolari a persistat in timp prin numarul si valoarea victoriilor sale antiotomane. Sosit la Dunarea mijlocie si de Jos in perioada crizei interne otomane, Pippo a beneficiat de citiva ani de liniste, interval in care si-a pregatit o oaste considerabila, reusind apoi sa obtina un sir intreg de victorii in urma carora a consolidat linia "Dunarii crestine", desi in ciuda infringerilor succesive suferite, ofensiva turcilor spre si peste Dunare a fost reluata. I se pot atribui citeva merite deosebite pe acest front: amprenta strategico-tactica personala a celor aproape 20 de batalii; stradania de unire a fortelor crestine riverane Dunarii in lupta impotriva turcilor otomani; pregatirea unor viitori comandanti de osti de certa valoare, dintre care s-a detasat Iancu de Hunedoara; adaptarea tacticii de lupta celor mai noi percepte ale vremii sale - arta militara a condotierilor italieni - masura prin care sparge tiparul invechit al procedeelor de atac si aparare intreprinse cu masive si greoaie formatii de lupta.

Arta militara a lui Filippo Scolari poate fi urmarita mai putin din relatari directe, cit mai ales ea poate sa fie dedusa din sumare date si referiri la metodele aplicate ulterior in acelasi spatiu geografic de "invatacelul sau", Iancu de Hunedoara. Desi acesta reuseste sa-si depaseasca maestrul", lui Pippo ii ramine meritul de a fi intiiul care a adus in zona dunareana noi percepte tactice. In citeva cuvinte contributia sa poate fi rezumata la: alcatuirea armatei din trupe de categorii diverse inclusiv cavalerie usoara, pedestrime si formatii auxiliare; manevrabilitatea mare a acestora; aparitia primelor detasamente de mercenari, ca element de stabilitate si permanentizare a noilor cunostinte militare; largirea componentei sociale prin participarea masiva a micii nobilimi, cnezilor, taranimii. Ultima categorie sociala i-a asigurat un element care lipseste din componenta armatei feudale in genere: atasamentul luptatorilor la actiunile antiotomane datorita cointeresarii si participarii lor directe; in acelasi sens pozitiv trebuie sa fie amintita stabilitatea si componenta militara a trupelor conduse de comitele de Timis, formatii recrutate in cea mai mare parte din populatia romaneasca a Banatului.

Campaniile sale desfasurate in Banat, Serbia, Muntenia, Bulgaria sau Bosnia au beneficiat de acest complex grupaj de categorii de luptatorii favorabil in batalii cu osti "clasice" feudale si ecoul in timp le dovedeste utilitatea. In cadrul prezentei sale militare din Balcani, doar Bosnia cunoaste doua planuri de actiune diferite. Primul se refera la participarea, intr-o prima etapa, in calitate de comandant al armatelor regale, luptind pentru instaurarea suprematiei lui Sigismund asupra tarii; cea urmatoare, de la mijlocul deceniului II, este subordonata in principal respingerii campaniilor otomane de aici si asigurarea aliantei Bosniei cu tabara crestina. Lipsa de adeziune a populatiei bosniace la aceste incercari de subordonare politica si militara explica si majoritatea infringerilor suferite de armatele regale in aceata tara sud-dunareana si consolidarea puterii otomane.

Revenind la desfasurarea propriu-zisa a bataliilor purtate in aria dintre Carpati si Dunare, trebuie subliniata predilectia lui Scolari pentru utilizarea cavaleriei usoare. Izvoarele avanseaza cifre in jur de 10-15.000 luptatori pentru aceste trupe, provenite din rindurile populatiei locale. Sint cunoscute si metodele pregatirii acestora: in timpul iernii se facea concentrarea in zona sudica a Banatului, in preajma Dunarii, astfel incit primavara armata putea face fata cu succes atit unor incursiuni turcesti la nordul fluviului, cit si unor campanii proprii sud dunarene, sau est carpatine.

Dintre calitatile comandantului de armate Filippo Scolari sint retinute: autoritatea completa asupra trupei atit in cantonamente cit si in campanii; exceptiile s-au consumat cu prilejul incheierii primei campanii impotriva Venetiei 1411-1412 si cu prilejul celei de-a doua cruciade antihusite, cauzele fiind diferite: in prima situatie, prada bogata obtinuta de osteni ii facea sa fie preocupata dar de ducerea la casele lor a bogatiilor acumulate, neriscind sa isi piarda viata tocmai cind au intrat in posesia unor importante valori materiale, iar in cea de-a doua armata "cruciata" alcatuita din trupe de jaf nu face fata rezistentei dirze a populatiei cehe. Din sumare consemnari se poate deduce ca Pippo nu permitea excese ale trupelor pe seama populatiei din zona de operatiuni, dupa cum cere acelorasi soldati prudenta, modestie si utilitate maxima in lupte, combatind temeritatea gratuita si insolenta.

Trebuie remarcata si prezenta multor italieni in cadrul actiunilor sale militare. Alaturi de fratele sau Matteo, de veri si nepoti, cifrati la citeva zeci, sosesc citeva sute de luptatori din Italia, care in rastimpuri de pace ocupa functii diverse pe linga comite. Cei mai multi constituie partea activa, a ostirii remarcata in diversele campanii si promovati in ierarhia militara pina la functii inalte, cum au fost acei Lamberteschi si di Colle. O alta categorie o reprezinta mesterii constructori, inclusiv arhitecti militari, veniti in numar mare la curtea sa si folositi atit pentru ridicarea unor constructii civile sau ecclesiastice, cit mai ales pentru reconstructia cetatilor nord-dunarene din zona Banatului; majoritatea acestora sint refacute acum in sistemul bastionar italian, expresia avansata a conceptelor strategice ale vremii sale.

In sfirsit, un ultim, dar nu mai putin important, aspect al rolului sau militar il reprezinta participarea, cu rang de unic comandant al armatelor regale, la diverse campanii in Europa Centrala impotriva Venetiei, Cehiei, Moraviei, etc., razboaie care l-au facut cunoscut si apusului, conferindu-i acea dimensiune europeana a reputatului conducator de osti. In acelasi context trebuiesc situate si planurile sale cu privire la noi campanii in Italia, ramase in stadiu de proiect. Daca pentru imprumuturile din tehnica si tactica condotierilor italieni exista marturii convingatoare, pentru eventualele invataminte de ordin militar trase de catre Filippo in urma primelor cruciade antihusite nu se stie nimic. Pentru Iancu de Hunedoara exista insa date certe asupra preluarii unor metode husite de lupta; si Pippo a luptat impotriva acelorasi husiti si este cert ca a invatat ceva din dirza rezistenta care i s-a opus in Cehia. Comparind sirul si amploarea victoriilor sale de dupa 1422 cu cele de dinainte de acel an se observa diferenta calitativa dintre ele; macar o mica parte poate fi din succesul sau pe cimpul de lupta atribuita si experientei acumulate in decursul multelor batalii.

Aprecierile diversilor autori asupra calitatilor de renumit comandant de osti si prestatiilor sale militare de mare efect, sint semnificative. Primul sa biograf il compara, evident ca o figura de stil, cu celebrul general bizantin Belizarie, (c. 504-565) iar Polidori il apreciaza ca fiind cea mai mare glorie militara din istoria florentina. Cit priveste istoricii maghiari acestia il considera ca valoare, al doilea comandant militar al lui Sigismund de Luxemburg, dupa voievodul transilvan Stibor. Exprimate la intervale de secole, caracteristicile reflecta cu fidelitate evolutia gindirii istorice de la un veac la altul, dar ramin laudative in genere obiective.

Pentru Tara Romaneasca, prezenta militara a lui Pippo Spano in Banat a insemnat o completare si continuare remarcabila a actiunilor antiotomane intreprinse de Mircea cel Batrin. Dupa disparitia marelui domnitor, la 31 ianuarie 1418, atit Mihail I cit si Dan al II-lea s-au putut mentine pe tronul basarabilor cu ajutorul romanesc din Banat. Pippo Spano a fost realmente factorul de stabilitate care a permis mentinerea acelui statu quo politico-militar, la nordul Dunarii de Jos pina la aparitia marilor conducatori de osti de la mijlocul secolului al XV-lea, care s-au opsu cu fermitate asalturilor repetate ale ostilor Inaltei Porti otomane.

In strinsa legatura cu domeniul militar se situeaza activitatea politica si diplomatica desfasurata de acelasi comite, extinsa pe durata a mai bine de doua decenii. Primordiale au fost actiunile sale din regiunea Dunarii de Jos, in care comitele de Timis a mijlocit incheierea unor importante acorduri si aliante antiotomane intre Ungaria, Tara Romaneasca si Serbia. Intre anii 1406-1426 Pippo era catalizatorul tuturor incercarilor si reusitelor de apropiere dintre domnii Munteniei si regele Sigismund de Luxemburg.

Totodata si cele patru intelegeri dintre Ungaria si Serbia din anii 1404, 1408, 1411 si 1426 au fost mijlocite direct de Pippo, la care se adauga, si apropierea politicii Serbiei de aceea a Tarii Romanesti.

Felurite raporturi diplomatice cu centrul si apusul continentului, l-au pus pe Filippo Scolari in legatura directa cu scaunul papal si tronul imperial, in perioada anilor 1410-1426. Mai mult chiar, el a devenit principalul consilier al lui Sigismund de Luxemburg pentru probleme italiene, dar si pentru restul tarilor din apus.

Printre domeniile sale de activitate care se bucura de o mai mica audienta, desi realizarile obtinute de comite au fost remarcabile, se numara cel economico-financiar si administrativ. Sa nu uitam ca Filippo Scolari debuteaza pe scena istoriei reliefindu-se ca om de finante, in primul sau deceniu de activitate in regat serviciile i-au fost exclusiv de aceasta natura, si doar mai tirziu au continuat si completat celelalte realizari. Calitatile native si cunoasterea perfecta a mecanismului financiar il fac pe Pippo sa ajunga a fi detinatorul principalelor pirghii economice ale curtii regale, inclusiv ale regatului: comite al camarii sarii, al minelor de aur si argint, vistiernic si mare vistiernic. Stabilitatea pe durate lungi de timp in aceste functii certifica realizarile notabile obtinute, justificind nu fara temei, aprecierile repetate ale lui Sigismund de Luxemburg.

In indeplinirea atributiilor sale Filippo Scolari a intrat in legatura cu aproape toate tinuturile si popoarele regatului cunoscind, poate ca nimeni altul, organizarea social-economica si modul lor specific de actiune. In vremuri de razboi ordinea cronologica a acestor raporturi este completata de cea a importantei faptelor savirsite iar avantajele bilaterale rezultate completeaza imaginea si dimensiunea reala a comitelui.

Ca administrator, Pippo fusese in primul rind prezent in teritoriile romanesti, ca si in aria de tangenta cu acestea. Indiferent de zona, Pippo dovedeste aceleasi calitati: cunoaste perfect situatia generala si pune in aplicare decizii energice si juste. O mentiune speciala se cuvine pentru activitatea sa in Banat, zona confruntata foarte frecvent cu primejdia otomana si in care comitele a luat un complex de masuri militare, economice si sociale care i-au asigurat tinutului banatean dezvoltarea aproape nestinjenita.

Prin varietatea preocuparilor sale culturale se certifica integrarea lui in rindul personalitatilor de seama ale epocii, fiind un om al renasterii. Iar aprecierea care circula in orasul sau natal, Florenta, la adresa actiunilor globale ale lui Filippo Scolari: "tu ai mai multa incredere in spusele tale decit aveau ungurii intr-ale lui Pippo" certifica calitatile acestui personaj de exceptie.

Filippo Scolari ramine o prezenta vie, interesanta si complexa a Europei centrale si sud-estice la intretaierea secolelor XIV si XV.

NOTE CAPITOLUL IX

Bibliografia italiana a fost detaliata la cap. II notele 1,2,3,5,7,12; cap. III nota 12; cap IV notele 4,21,28; cap. VI notele 5 si 9; cap. VIII nota 12. In afara titlurilor mentionate in aceste note, din bibliografia referitoare la Filippo Scolari mentionam: dintre contemporanii sai pe Ugolino Verini, De laudibus Philippo Hispani Florentini, in Abel Jen, Olaszorszgi XV. szzadi kltk Mtyst dicsit mvei, Budapesta, 1890, p. 349-350. si Philippo Villani, Liber de Civitatis Florentiae Famosis Civibus, editia G.C. Galleotti, Florenta, 1847. Dintre urmasi mentionam selectiv pe Aliprando Caprioli, Ritratti di cento capitani illustri colli loro fatti in guera brevemente acritti intagliati di., Roma, 1596; Ritratti et Elogii di Capitani Illustri, alle spese di Pompilio Totti Librara, Roma, 1635; Jacoppo Gaddi, Elogiographus, scilicet Elogia omnigeno, Florenta, 1637; Fernando L. del Migliore, Firenze Illustrata, Florenta, 1684; Marco Lastri, Serie di ritratti d'uomini illustri Toscani con gli elogi istorici, vol. I-II, Florenta, 1768; Idem, Elogi degli uomini illustri Toscani,vol. I-II, Lucca, 1771; Marco Bandini, Specimen litteraturae Florentiae saec. XV, vol. I-II, Florenta, 1751; Vespasiano da Bistici, Vitae CIII Virorum Illustrium qui saeculo XV existerunt, editie Mai Angelo, Roma, 1839; ultima editie cu titlul Vita di uomini illustri del seculo XC, a fost ingrijita de P. d'Ancona si E. Aeschlimann, Milano, 1951, Figura lui Filippo Scolari este mentionata si in Enciclopedia Italiana, vol. 31, Roma, 1936, p. 192. Ultima lucrare care se ocupa de Pippo Spano este cea scrisa de Curzio Ugurgieri della Berardenga, Avventurieri alla conquista di feudi e corone, Florenta, 1963, pag. 117-245.

Din bibliografia maghiara, titlurile folosite sint detaliate in cap. II notele 4 si 22; cap. III notele 12, 45, 65; cap. VII notele 17,20,23,26,29,31,34,37; cap. VIII notele 3,7,13. Dintre toti acestia studiile fundamentale au fost date de Wenczel Gusztv si Bnfi Flris. In afara celor doua lucrari mentionate ale lui Wenczel Gusztv mai adaugam aici Ozorai Pip, magyar trtmelmi jellemrajz Zsigmond kirlyi korbl, publicata initial in Magyar Akadmiai rtesit, Budapesta, 1859 si republicata cu acelasi titlu in volum la Pesta, 1863; Ezerngyszzhuszonhrom-ezerngyszzhuszonht (1423-1427). Okmnyi fggelk Ozorai Pip jellemrajzhoz, in Magyar Akadmiai Ertesit, Pesta, 1859, care sta la baza culegerii de documente publicata in Trtnelmi Tr, Budapesta, 1884. Figura lui Scolari (Ozorai Pip) este prezenta in foarte multe lucrari de istorie publicate in ultimul secol si jumatate in Ungaria, imposibil de detaliat in paginile de fata. O contributia deosebita aduce lucrarea Ozorai Pipo Emlkezete, aparuta la Szekszrd in anul 1987 prin studiile excelente ale lui Engel Pll (p. 53-88) Feld Istvn - Koppny Tibor (p. 89-96) si Nagy Emese (p. 97-106). Lor li se adauga numeroasele studii asupra sapaturilor arheologice de la cetatea Ozora, coordonate de Feld Istvn.

Bibliografia romana a fost detaliata in cap. III nota 5; cap. IV notele 16 si 36; cap. V notele 10,23,24,37; cap. VI notele 5,27,34,41,57,70,94; cap. VII notele 10,21; cap. VIII notele 3 si 9.

Singura lucrare cunoscuta noua din bibliografia sirba care il are ca subiect pe Filippo Scolari este cea scrisa de Stanoje Stanojevic, Pipo Spano, prilog srpskog istorij pocetkom XV veka, publicata in prosvetnii Glasnik slujbeni-list ministarstva prosvete i trkvenih poslova kralevine Srbije, Belgrad, an XXII, 1901, nr.1, p. 594-600, si republicata in acelasi an ca extras. Pentru persistenta numelui lui Filippo Scolari in traditia populara sirba, bosniaca etc. sub forma "Filip Madarin" a se vedea Tomislav Maretic, Nasa narodna epika, Zagreb, 1909, p. 129-130; C. Ciojkovic, Pivannia crnogorska i hertegovacka, Leipzig, 1837, p. 91; Vuk Karadic, Srpske narodne pesme, vol. II, Viena, p. 59 si 80. Aceiasi discutie, in maghiara, la Szegedi Rezs, A Dl szlv npkltszet "Filip Madarin"-ja, in "Etnographia", serie noua, Budapesta, 1914, p. 292-298; figura sa este amintita si in Enciklopedija Jugoslavije, vol. 6, Zagreb, 1965, p. 502.

Bibliografia ceha, referitoare exclusiv la razboaiele husite detaliata la cap. VI, nota 25.

Bibliografia germana care foloseste numele lui Filippo Scolari in proportii insemnate a fost detaliata la cap. II, nota 11 cap. III notele 1 si 41; cap. IV notele 2 si 28; cap. V nota 13; cap. VI nota 25 si cap. VII nota 35.

LISTA ABREVIERILOR

A A R = Analele Academiei Romane, Bucuresti.

A I I A = Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie Cluj-Napoca.

A S I = Archivio Storico Italiano, tomo IV-o, parte 1, Firenze, 1843.

Cronici turcesti = Mihai Guboglu, Mustafa Mehmed, Cronici turcesti privind Tarile Romane, Extrase, vol. I, Bucuresti 1966.

E T T K = rtekezsek a Trtnelmi Tudomnyok krbl, Budapesta.

Milleker = Milleker Bodog (Felix), A trkk els betrsei Dl-Magyarorszgba Zsigmond s Albert kirlyok idejben. Keve s Krass vrmegyk megsznse 1393-1439, in Trtnelmi s Rgszeti Ertesit, XXIX, fasc. III-IV, Timisoara, 1913, p. 3-43.

Ortvay = Ortvay Tivadar, Oklevelek Temesvrmegye s Temesvr vros trtnethez, col. I, Bratislava, 1896.

Pesty, Krass = Pesty Frigyes, Krass vrmegye trtnete, vol. I-IV, Budapesta, 1881-1884.

Pesty, Szrnyi = Pesty Frigyes, A Szrnyi Bnsg s a Szrnyi vrmegye trtnete, vol. I-IV, Budapesta, 1877-78.

Pesty, Szrnyi kerletek = Pesty Frigyes, A Szrnyi vrmegye hajdani olh kerletek, Budapesta, 1876.

R I S B C = Revista Institutului Social Banat Crisana, Timisoara.

R R H = Revue Roumanine d'Histoire, Bucuresti.

S d A = Sdost deutsches Archiv, Mnchen.

S R I = Studii. Revista de Istorie, Bucuresti.

T T = Trtnelmi Tr, Budapesta.

LISTA HARTILOR (nu au fost incluse pe Internet)

intocmite de Ioan Hategan

harta nr.1: Campaniile italiene conduse de Filippo Scolari, 1411-1412. Va fi introdusa la cap. IV al lucrarii.

harta nr. 2: Batalia de la Kutna Hora (21 decembrie 1421) dupa Frederick Heyman, John Zizka and the Hussite Revolution, New-York, 1969, p. 293. La cap. VI.

harta nr. 3: Comitate sub jurisdictia lui Filippo Scolari, 1400-1426. Cap. IX.

harta nr. 4: Calatoriile lui Filippo Scolari, Cap. IX.

LISTA FOTOGRAFIILOR (nu au fost incluse pe Internet)

1. Sud-estul Europei la inceputul domniei lui Mircea cel Batrin, dupa P.P. Panaitescu, Mircea cel Batrin, Bucuresti, 1944.

2. Filippo Scolari, fresca de Andrea del Castagno, dupa Gabinetto fotografico, Soprintendenza beni artistici e storici di Firenze.

3. Filippo Scolari, portret de un artist anonim, sec. XVI, dupa Gabineto fotografico, Soprintendenza., Firenze.

4. Condotieri, fresca de Lucca Signorelli (1441-1524),

dupa Hans Prutz, Staatsgeschichte des Abendlandes im Mittelarter, II, Berlin, 1887, p. 331.

5. Sigismund de Luxemburg, portret de Antonio Pisano zis "Il Pisanello", dupa Curzio Ugurgieri della Berardenga, Avventurieri alla conquista di feudi e di coroni, Florenta, 1963, plansa VIII.

6. Harta Banatului la sf. sec. XIV, dupa Ion Dimitriu Snagov, Tarile Romane, in secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus, Bucuresti, 1979, p. 98.

7. Cetatea Baradulim (Timisoara), dupa I.D. Snagov, op. cit., p. 86.

8. Cavaler in armura, dupa I.D.Snagov, op. cit., p. 505.

9. Asediul unei cetati, dupa I.D.Snagov, op. cit., p. 589.

10. Cetatea Orsova, dupa I.D. Snagov, op. cit., p. 86.

11. Cetatea Severin, dupa I.D. Snagov, op. cit., p. 87.

12. Mircea cel Batrin, dupa C.C. Giurescu, Istoria Romanilor, II, Bucuresti, 1976.

13. Ordinul dragonului, crucea in rang de cavaler, dupa un exemplar din muzeul din Mnchen, reprodus de Szilgyi Sndor, A magyar nemzet trtnete, vol. III, Budapesta, 1895, p. 484.

14. Marea cruce a ordinului dragonului, dupa Szilgyi S. op. cit., III, p. 484.

15. Venetia in secolul al XV-lea, dupa H. Prutz, op. cit., II, p. 794.

16. Curtea lui Sigismund de Luxemburg la Constanta, dupa cronica lui Ulrich von Reichenthal, reprodusa de H. Prutz, op. cit., II, p. 369.

17. Jan Zizka, dupa o gravura in metal de la castelul Ambras din Tirol, reprodusa de H. Prutz, op. cit., II, p. 399.

18. Ienicer, dupa Die Trken von Wien, 1529.

19. Spahiu, dupa Die Trken von Wien, 1529.

20. Cetatea Belgrad, dupa I. D. Snagov, op. cit., p. 87.

21. Cetatea Pescari (Sf. Ladislau), dupa I. D. Snagov, op. cit., p. 86.

22. Cetatea Vidin, dupa I. D. Snagov, op. cit., p. 88.

23. Cetatea Nicopole, dupa I. D. Snagov, op. cit., p. 90.

24. Cetatea Silistra, dupa I. D. Snagov, op. cit., p. 90.

25. Dan al II-lea si don Pedro de Portugalia, dupa Magazin Istoric, Bucuresti, an XII, nr. 4 (133), aprilie, 1978.

26. Sigiliul lui Filippo Scolari, dupa Wenczel Gusztav, Ozorai Pip, Pesta, 1863, p. 62.

27. Stema lui Filippo Scolari, incastrata intr-un zid al palatului familial din Florenta, dupa Curzio Ugurgieri della Berardenga, op. cit., pl. IX.

28. Planul Oratoriului familiei Scolari facut de Filippo Bruneleschi, dupa Banfi Flris, Filippo Scolari Temesi fispn az Oratorio degli Scolari Firenzeben, extras din "Erdelyi Mzeum", Cluj, XXXVII, 1932, fasc. 4-6, p. 6.

29. Rotonda Santa Maria degli Angioli (oratoriul fam. Scolari).reconstruita in 1937, dupa Curzio Ugurgieri, op. cit., pl. XII.

30. Harta celor opt districte romanesti privilegiate din Banat, dupa Almanahul Banatului, Timisoara, 1930.

31. Diploma de confirmare a privilegiilor Huniazilor din 12.02.1410, emisa prin intermediul lui Filippo Scolari, dupa Mtys kirlyi Emlkknyv, I, p. 29.

32. Iancu de Hunedoara, dupa C.C. Giurescu, op. cit., vol. II.

33. Ospatul lui Herodes, fresca de Masolino da Panicale; cele trei personaje din fata mesei, in picioare de la dreapta la stinga: Filippo Scolari, Sigismund de Luxemburg si Branda Castiglione. Fotocopie de la Institutul de Studii asupra Renasterii, Budapesta.