RINOCERII de Eugen Ionescu

RINOCERII de Eugen Ionescu
Lui Jean-Louis Barrault, Genevievei Serreau si doctorului T. Fraenkel


PERSONAJE


Gospodina
Bacaneasa
Jean
Bernger
Chelnerita
Bacanul
Domnul Batrin
Logicianul
Patronul cafenelei
Daisy
Domnul Papillon
Dudard
Botard
Doamna Boeuf
Un pompier
Domnul Jean
Sotia domnului Jean


ACTUL INTII

Decorul

O piata intr-un orasel de provincie. In fundal, o casa cu etaj, la parterul careia se afla o bacanie; se intra printr-o usa cu geam, dupa ce se urca doua, trei trepte. Deasupra intrarii e scris cu litere foarte vizibile: BACANIE. La etaj, doua ferestre: locuinta bacanului. Bacania se afla, deci, in fundul scenei, dar spre stinga, nu departe de culise. Deasupra casei cu bacania se zareste clopotnita unei biserici. Intre bacanie si dreapta scenei: o straduta In perspectiva. Pe dreapta, putin piezis, fatada unei cafenele; deasupra cafenelei, un etaj cu o fereastra. in fata terasei de la cafenea se afla mai multe scaune ce avanseaza chiar catre centrul scenei. Linga scaunele de pe terasa, un copac uscat, prafuit. Cer albastru, lumina cruda, ziduri foarte albe. E vara, duminica, aproape de amiaza. Jean si Berenger se vor aseza la o masa. Inainte de ridicarea cortinei se aude clopotul de la biserica; sunetul lui nu va inceta decit la citeva secunde dupa ridicarea cortinei. La ridicarea cortinei, scena va fi traversata in tacere de o femeie care tine sub un brat un cos de piata gol, iar sub celalalt - o pisica. La trecerea ei, bacaneasa deschide usa pravaliei si se uita dupa femeie.


BACANEASA: Ia uite-o si pe-asta! (Catre barbatu-sau, care e in pravalie:) Ia uita-te la ea ce face pe grozava. Nu mai vrea sa cumpere de la noi. (Bacaneasa dispare, scena e goala citeva secunde.)

Din dreapta apare Jean: in acelasi timp, din stinga apare Berenger. Jean e imbracat foarte ingrijit: costum maro, cravata rosie, guler detasabil scrobit, palarie maro. Are obrajii cam rosii; poarta pantofi galbeni, bine lustruiti. Berenger e neras, cu capul descoperit, parul nepieptanat, hainele sifonate: e insasi imaginea neglijentei, are aerul foarte obosit, somnolent; din timp in timp casca de oboseala.

JEAN (venind din dreapta): Iata-te. in sfirsit, Berenger.
(venind din stinga): Buna. Jean.
JEAN: Ca de obicei, in intirziere! (Se uita la ceas:) Trebuia sa ne intilnim la 11.30. Acum e-aproape douasprezece.
BERENGER: Iarta-ma. Ma astepti de mult?
JEAN: Nu, abia acum am sosit, dupa cum vezi. Se indreapta amindoi catre o masa de pe terasa cafenelei.
BERENGER: Pai, daca-i asa, nu ma simt chiar vinovat de vreme ce si dumneata
JEAN: Nu-i deloc acelasi lucru: mie nu-mi place sa astept. Eu n-am timp de pierdut, si cum stiu ca niciodata nu vii la vreme, atunci vin inadins mai tirziu, exact in momentul in care presupun c-ai sa apari.
BERENGER: Da, asa e asa e Totusi
JEAN: Nu poti sa-mi spui ca ai venit chiar la ora stabilita!
BERENGER: Bineinteles nu.

Se aseaza amindoi la masa.

BERENGER: Ce vrei sa bei?
JEAN: Ti-e deja sete, asa de dimineata?
BERENGER: E foarte cald, e un zaduf!
JEAN: Cu cit bei mai mult, cu atita ti-e mai sete, zice intelepciunea populara
BERENGER: N-ar mai fi asa de cald si nici noua nu ne-ar mai fi asa de sete daca intelepciunea populara ar putea sa aduca niste nori de ploaie pe cer.
JEAN (uitindu-se cu atentie la Berenger): Nu cred ca te-ar ajuta prea mult Nu de apa ti-e sete dumitale, draga Berenger
BERENGER: Adica, ce vrei sa spui, draga Jean?
JEAN: Ai inteles foarte bine. Vorbeam de cit iti e de uscat gitlejul: e un pamint care soarbe mult
BERENGER: Comparatia asta mi se pare
JEAN: Arati tare jalnic, prietene!
BERENGER: Jalnic! Ti se pare?
JEAN: Nu-s orb, dragul meu. Cazi din picioare, casti mereu, esti mort de oboseala, iar ai facut o noapte alba
BERENGER: Am capul cam greu
JEAN: Duhnesti a bautura!
BERENGER: Sint cam mahmur, ce-i drept!
JEAN: Asa esti in fiecare duminica dimineata, fara sa mai punem la socoteala zilele saptaminii.
BERENGER: Ah. nu, in zilele de lucru e mai rar, din cauza ca-s la birou
JEAN: Si unde ti-e cravata? Ai pierdut-o prin circiumi!
BERENGER: Cravata? Ce-i cu ea? (Duce mina la git.) Ca sa vezi, asa e! Ce chestie! Unde s-o fi ratacit?
JEAN (scoate o cravata din buzunarul hainei): Poftim, pune-o pe-asta!
BERENGER: Iti multumesc, esti foarte amabil. (isi innoada cravata.)
JEAN (in timp ce Berenger isi pune la nimereala cravata): Si esti absolut nepieptanat! (Berenger isi trece degetele prin par) Uite un pieptene! Piaptana-te! (Scoate un pieptene din celalalt buzunar al hainei.)
BERENGER (ia pieptenele si se piaptana foarte vag): Multumesc.
JEAN: Si esti complet neras! Uita-te ce figura poti sa ai! (Scoate dintr-un buzunar o oglinjoara si i-o intinde lui Berenger, care se priveste si scoate limba.)
BERENGER: Mi-e limba foarte incarcata.
JEAN (punind oglinda inapoi in buzunar): Nu-i deloc de mirare! (Pune si pieptenele in buzunar.) Te paste ciroza, prietene.
BERENGER (nelinistit): Chiar crezi?
JEAN (in timp ce Berenger ii intinde inapoi si cravata): Nu, pe-asta poti s-o pastrezi, mai am si altele.
BERENGER (cu admiratie): Tu arati, ce-i drept, foarte ingrijit
JEAN (continuind sa-l examineze pe Berenger): Iar hainele ti-s foarte sifonate, camasa-i ingrozitor de murdara, totul arata jalnic Iar pantofii (Berenger incearca sa-si ascunda pantofii sub masa) n-au mai vazut crema de luni de zile Cita dezordine ! ce jale! Iar pe umeri
BERENGER: Ce e? Ce-i cu umerii?
JEAN: Intoarce-te. Haide, intoarce-te. Uite: te-ai sprijinit de-un zid (Berenger intinde obosit o mina catre Jean.) Nu, n-am peria la mine - prea mi-ar umfla buzunarul. (Cu un gest moale, Berenger se scutura pe umeri, de unde se ridica un nor de praf; Jean se fereste cu groaza.) Uf, zau asa Unde te-ai umplut asa de praf?
BERENGER: Nu-mi aduc aminte.
JEAN: E groaznic, groaznic! Mi-e rusine ca-ti sint prieten.
BERENGER: Esti prea sever cu mine
JEAN: Sint prea ingaduitor!
BERENGER: Asculta-ma, Jean. N-am nici o distractie, ma plictisesc de moarte in orasul asta. Nu-s facut pentru munca pe care-o am eu ar trebui adica nu toate zilele la birou, opt ore pe zi si numai vara, trei saptamini de concediu pe an! Iar simbata sint sfirsit de oboseala, drept care intelegi ca sa ma destind si eu
JEAN: Dragul meu, toata lumea munceste. Si eu stau opt ore pe zi la birou, nici eu n-am mai mult de douazeci si una de zile de concediu pe an, si totusi - uita-te la mine cum arat Putina vointa, ce naiba!
BERENGER: Da, da, vointa. Nu toata lumea are vointa ta. Eu unul nu pot, nu ma pot obisnui cu asa o viata.
JEAN: Fiecare trebuie sa se obisnuiasca. Sau - poate - oi fi tu vreo fiinta superioara, mai stii?
BERENGER: Nu pretind asa ceva
JEAN (il intrerupe): Las' ca stiu eu. Pretuiesc si eu ceva Ba, la drept vorbind, si fara falsa modestie, eu pretuiesc mai mult de-cit dumneata. Omul superior e cel care-si indeplineste datoria.
BERENGER: Care datorie?
JEAN: DatoriaDatoria de functionar, de exemplu.
BERENGER: Oh, da, datoria de functionar
JEAN: Si, ma rog, prin ce circiumi ti-ai efectuat libatiile azi-noapte? Asta numai daca-ti mai poti aduce aminte ceva!
BERENGER: L-am sarbatorit pe Auguste, prietenul nostru Auguste
JEAN: Prietenul nostru? Pe mine nu m-a invitat eu n-am fost chemat la aniversarea lui Auguste

In aceasta clipa se aude - din departare, insa apropiindu-se foarte repede - rasuflarea precipitata a unei fiare, i se aude tropotul copitelor, precum si un muget prelung.

BERENGER: N-am putut sa refuz, n-ar fi fost amabil
JEAN: Eu cum nu m-am dus?
BERENGER: Poate tocmai din cauza ca n-ai fost invitat !
CHELNERITA (iesind din cafenea): Buna ziua, ce doresc sa bea domnii ?

Zgomotele se aud tot mai tare.

JEAN (catre Berenger, aproape strigind ca sa se faca auzit, pe deasupra zgomotului a carui natura inca n-o percepe): Adevarat, asta asa e. N-am fost invitat. Nu mi s-a facut aceasta onoare in orice caz, pot sa te asigur ca n-as fi venit chiar daca as fi fost invitat, fiindca (Zgomotele au devenit uriase.) Dar ce naiba se-ntimpla? (Zgomotele de animal in galop s-au apropiat - acum se aude clar gifiitul fiarei.) Ce naiba-i asta?!?
CHELNERITA: Ce-o fi asta?

Nepasator la tot, Berenger continua calm sa-i raspunda lui Jean in ce priveste invitatia la petrecere. (Isi misca buzele, dar nu se aude nimic din ce spune.) Deodata, Jean se ridica brusc in picioare si arata cu degetul catre culisele din stinga, in vreme ce, la fel de indiferent, Berenger ramine pe scaun.

JEAN: Un rinocer! (Zgomotele animalului se vor indeparta la fel de repede, astfel ineit deja cuvintele ce urmeaza se pot auzi foarte clar. Toata scena trebuie jucata foarte repede, repetindu-se:) Un rinocer!
CHELNERITA: Aoleu, un rinocer!
BACANEASA (scoate capul prin usa pravaliei): Vai de mine, un rinocer! (Catre barbatu-sau, ramas in pravalie:) Vino repede sa vezi un rinocer!

Toata lumea urmareste cursa animalului.

JEAN: Se napusteste drept inainte, darima tejghelele!
BACANUL (din pravalie): Unde asta? Ce tejghele?
CHELNERITA (cu miinile-n solduri): Maamaa!
BACANEASA (catre sotul ei aflat tot in pravalie): Vino sa vezi!

Apare capul Bacanului

BACANUL: Ce chestie! un rinocer!
LOGICIANUL (vine repede in scena, dinspre stinga): Un rinocer! Pur si simplu un rinocer in marime naturala, pe trotuarul din
fata!

Replicile acestea, incepind cu exclamatia lui Jean - "Un rinocer!' -trebuie rostite aproape simultan. In acest moment se aude un "vai de mine' spus de o femeie, care in sfirsit apare: e Gospodina cu cosul de piata sub brat: o data ajunsa in mijlocul scenei, ea lasa cosul sa-i cada din mina. Proviziile se raspindesc pe jos, o sticla se sparge, dar femeia tine strins sub celalalt brat pisica pe care o avea si adineauri.

GOSPODINA: Ah! Ohh!

In urma ei se precipita in scena Domnul Batrin si elegant, venind dinspre stinga, imbrincindu-i pe cei doi bacani la intrarea in pravalie, in timp ce Logicianul se lipeste de zidul din stinga al bacaniei. Un alt grup este format de Jean si Chelnerita - in picioare, alaturi de Berenger, care continua sa stea asezat, apatic. Dinspre stinga, in culise, se aud tot felul de "ah'-uri si "oh'-uri ale unor oameni care fug inspaimintati. Praful iscat pe drum de copitele fiarei se raspindeste deasupra scenei.

PATRONUL (scoate capul pe fereastra de la etajul de deasupra cafenelei): Ce se-ntimpla acolo?
DOMNUL BATRIN (disparind indaratul bacanilor): Va rog sa ma iertati!

Domnul Batrin e foarte elegant, poarta ghetre albe, o palarie moale si baston cu maciulie de fildes. Logicianul sta lipit de perete: poarta mustacioara carunta, lornion, iar pe cap o canotiera de pai.

BACANEASA (impinsa de Domnul Batrin): Fiti atent, fiti atent cu bastonul ala!
BACANUL: Da' ce dracu', fiti putin atent! (Capul Domnului Batrin se vede acum dindaratul cuplului de bacani.)
CHELNERITA (catre Patron): Un rinocer!
PATRONUL (de la fereastra, Chelneritei): Visezi? ce vorba-i asta? (Vede si el rinocerul.) Tiii, ca sa vezi dracie!
GOSPODINA: Ah! ("Ah'-urile si "oh'-urile din culise se aud ca un fundal sonor pentru ah-ul ei. Cu cumparaturile varsate pe jos si sticla sparta, Gospodina continua sa-si fina strins
pisica.) Biata miti, ce s-a speriat!

Patronul continua sa urmareasca din ochi fuga animalului; sunetele acestuia - rasuflarea, copitele etc. - se aud tot mai slab. Cu un gest lent, Berenger isi fereste fata din norul de praf si rosteste moale:

BERENGER: Ca sa vezi!
JEAN (isi fereste si el fata. dar rosteste puternic): Ca sa vezi! (Stranuta.)
GOSPODINA (in mijlocul scenei, cu proviziile raspindite pe jos, priveste inspre stinga): Ca sa vezi! (Stranuta.)
DOMNUL BATRIN, BACANEASA, BACANUL (in fundal, redes-chizind usa pravaliei, pe care Domnul Batrin o inchisese in urma lui): Ca sa vezi!
JEAN: Ca sa vezi! (Lui Berenger:) Ai vazut?

Zgomotele rinocerului s-au indepartat; oamenii inca mai privesc in directia lui, toti in afara de Berenger, care ramine tot apatic pe scaun.

TOTI (in afara de Berenger): Ca sa vezi!
BERENGER (lui Jean): Cred ca da, mi se pare ca era un rinocer! Dar stiu c-a facut la praf!
GOSPODINA: Ca sa vezi! Ce frica mi-a fost!
BACANUL (catre Gospodina): Cosul dumneavoastra cumparaturile

Domnul Batrin se apropie de femeie si se apleaca sa adune proviziile rasfirate de jur imprejur. O saluta galant, scotindu-si palaria.

PATRONUL: Orisicit formidabil
CHELNERITA: iti sta mintea-n loc!
DOMNUL BATRIN (catre Gospodina): Doamna, va rog sa-mi faceti onoarea de a-mi permite sa va ajut sa adunati lucrurile de pe jos!
FEMEIA (catre Domnul Batrin): Va multumesc. Puteti sa va puneti palaria, va rog. Doamne, ce spaima am tras.
LOGICIANUL: Spaima e irationala. Ratiunea trebuie sa-nvinga spaima.
CHELNERITA: Nu se mai vede.
DOMNUL BATRIN (catre Gospodina, aratind spre Logician): Prietenul meu e logician. JEAN (lui Berenger): Ce ziceai?
CHELNERITA: Da' fug repede animalele-astea!
GOSPODINA (catre Logician): Incintata de cunostinta, domnule.
BACANEASA (Bacanului): Asa-i trebuie. N-a cumparat de la noi!
JEAN (catre Patron si Chelnerila): Ce ziceati?
GOSPODINA: Eu. in orice caz, nu i-am dat drumul pisicii!
PATRONUL (la fereastra, ridicind din umeri): Nu vezi in fiece zi chestii de-astea! GOSPODINA (catre Logician, in timp ce Domnul Batrin stringe lucrurile de pe jos): Vreti sa fiti amabil si sa tineti dumneavoastra pisica un pic ?
CHELNERITA (lui Jean): Asa ceva nu mi-a mai fost dat sa vad!
LOGICIANUL (Gospodinei): Sper ca nu zgirie!
PATRONUL (lui Jean): E ca o cometa !
GOSPODINA (Logicianului): E foarte cuminte. (Catre ceilalti:) Vinul meu! La citi bani am dat pe el!
BACANUL (Gospodinei): Avem noi vin destul, nu asta ne lipseste!
JEAN (lui Berenger): Hai spune ce ziceai?
BACANUL (Gospodinei): Si-nca din cel bun!
PATRONUL (Chelneritei): Gata, nu mai casca gura, ocupa-te de domnii! (Arata inspre Jean si Berenger, dupa care dispare in casa.)
BERENGER (lui Jean): Despre ce vorbeai?
BACANEASA (Bacanului): Du-te si adu-i o sticla de vin!
JEAN (lui Berenger): Cum despre ce! Despre rinoceri, ce naiba, despre rinoceri!
BACANUL (Gospodinei): Am eu vin bun, in sticle care nu se sparg! (Dispare in pravalie.)
LOGICIANUL (mingiind pisica): Pisi-pisi-pisi-pisi!
CHELNERITA (catre Jean si Berenger): Ce doriti de baut?
BERENGER: Doua pastis!
CHELNERITA: Prea bine, domnule. (Se indreapta spre intrarea in cafenea.)
DOMNUL BATRIN (Gospodinei): Pentru putin, stimata doamna, pentru putin!

Bacaneasa intra-n bacanie.

LOGICIANUL (catre Domnul Batrin si Gospodina, care tot aduna
alimentele): Asezati-le metodic in cos.
JEAN (lui Berenger): Ei! ce spui? .
BERENGER (nestiind ce sa zica): Pai da nimic Adica, da, face mult praf.
BACANUL (iese din pravalie cu o sticla de vin. Catre Gospodina): Avem si praz.
LOGICIANUL (mingiind in continuare pisica): Pusi-pusi-pusi.
BACANUL (Gospodinei): O suta de franci litrul.
GOSPODINA (dindu-i Bacanului banii, apoi catre Domnul Batrin, care a terminat de aranjat lucrurile in cos): Sinteti foarte amabil, domnule. Ah, politetea franceza! Tinerii de azi nu mai sint deloc asa!
BACANUL (luind banii de la Gospodina): Trebuia sa veniti sa cumparati de la noi. N-ar mai fi trebuit sa traversati strada. Nu v-ati fi expus la riscurile unor astfel de intilniri! (Se intoarce in pravalie.)
JEAN (care s-a asezai acum, dar cu gindul tot la rinocer): Domnule, ce chestie nemaipomenita!
DOMNUL BATRIN (isi ridica palaria, saruta mina doamnei): Fericit de cunostinta, stimata doamna!
GOSPODINA (catre Logician): Multumesc, domnule, ca ati tinut pisica!

Logicianul ii inapoiaza pisica. Chelnerita reapare cu paharele.

CHELNERITA: Iata pastis-urile, domnilor!
JEAN (lui Berenger): Esti incorigibil!
DOMNUL BATRIN (Gospodinei): Pot sa va insotesc citiva pasi, stimata doamna? BERENGER (lui Jean, aratind inspre Chelnerita care intra inapoi in cafenea): Ii cerusem apa minerala. S-a inselat, ne-a adus altceva. (Jean da din umeri, neincrezator si cu dispret.)
GOSPODINA (Domnului Batrin): M-asteapta sotul, domnule. Va multumesc. Poate alta data!
DOMNUL BATRIN (Gospodinei): Sper din tot sufletul, stimata doamna! GOSPODINA: Si eu asemenea, domnule. (isi fac ochi dulci, apoi ea iese prin stinga.)
BERENGER: S-a dus prafaria (Jean ridica din nou din umeri.)
DOMNUL BATRIN (Catre Logician, privind in urma femeii): E delicioasa !
JEAN (lui Berenger): Un rinocer! Nu-mi vine sa cred! Nu-mi revin.

Domnul Batrin si Logicianul se-ndreapta catre dreapta si ies, incet, incet. Vorbesc in liniste:

DOMNUL BATRIN (dupa ce-a mai trimis o ultima privire in directia Gospodinei): E incintatoare, nu crezi?
LOGICIANUL: Tocmai va explicam ce este silogismul.
DOMNUL BATRIN: Asa, da, silogismul!
JEAN (Iui Berenger): Nu-mi revin. E ceva inadmisibil! (Berenger casca.)
LOGICIANUL: Silogismul cuprinde o propozitie principala, una secundara si concluzia.
DOMNUL BATRIN: Ce concluzie?

Logicianul si Domnul Batrin ies din scena.

JEAN: Nu, hotarit lucru, nu pot sa-mi vin in fire.
BERENGER: Se vede foarte bine ca nu poti sa-ti revii. Ei bine, da, era un rinocer. Un rinocer si gata. Gata, s-a dus e departe de-acuma
JEAN: Dar spune si tu, ce dracu! E nemaipomenit! Un rinocer alergind liber prin oras: asta nu te surprinde deloc? Ar trebui interzis! (Berenger casca.) Pune mina la gura cind casti!
BERENGER: Mdeah mdeah Ar trebui interzis. E periculos, la asta nu m-am gindit. Nu-ti fie teama, e departe acum, n-are ce sa ne mai faca!
JEAN: Ar trebui sa protestam la primarie, la autoritatile municipale ! La ce sint ele bune?
BERENGER (casca iar, dar duce repede mina la gura): Pardon Poate ca o fi scapat de la gradina zoologica!
JEAN: Visezi de-a-mpicioarelea!
BERENGER: Dar stau jos.
JEAN: Jos sau in picioare-i tot aia!
BERENGER: Eh. nu totusi e-o diferenta!
JEAN: Nu-i vorba de asta.
BERENGER: Pai tu ai spus ca-i totuna de-i jos sau in picioare
JEAN: Nu m-ai inteles. Atunci cind visezi e totuna daca visezi asezat sau in picioare!
BERENGER: Ei bine, da, visez Viata e vis
JEAN (continuind): Visezi cind spui ca rinocerul o fi scapat de la gradina zoologica BERENGER: Am zis: "poate ca'
JEAN (continuind): fiindca nu mai avem gradina zoologica in oras de foarte mult timp de cind toate animalele au murit de ciuma
BERENGER (aceeasi indiferenta): Atunci poate c-a scapat de la circ.
JEAN: De la care circ?
BERENGER: Pai, stiu si eu vreun circ ambulant
JEAN: Stii bine ca primaria a interzis nomazilor accesul pe teritoriul comunal Asa ceva nu s-a mai intimplat din copilaria noastra.
BERENGER (incearca sa-si retina cascatul, dar nu reuseste): In cazul asta, poate c-a stat inca de pe vremea aceea ascuns in mlastinile din jurul orasului!
JEAN (ridica bratele a exasperare): Mlastinile dimprejur mlastinile dimprejurul orasului. Omule, esti beat de-a binelea!
BERENGER (naiv): Da, asta asa-i, imi urca betia din stomac
JEAN: Aburii betiei ti-au napadit creierii. Unde-ai vazut dumneata mlastini imprejurul orasului? Orasul nostru e poreclit Castilia Mica tocmai din pricina desertului!
BERENGER (excedat si destul de obosit): Atunci, ce sa mai zic? Poate c-o fi stat ascuns sub o piatra Sau si-o fi facut cuib pe-o craca uscata
JEAN: Te inseli daca te crezi spiritual, asa sa stii! Esti cum nu se poate mai plictisitor cu cu toate paradoxurile astea! Mi se pare ca esti incapabil sa vorbesti serios!
BERENGER: Astazi, numai astazi Si asta fiindca adica din cauza de (Duce mina la frunte, cu un gest vag.)
JEAN: Numai astazi, asa ca-n fiecare zi!
BERENGER: Ba nu, nu chiar ca-n fiecare zi.
JEAN: Spiritele tale n-au nici o valoare.
BERENGER: Dar n-am pretins niciodata
JEAN (il intrerupe): Nu-mi place sa se rida de mine!
BERENGER (isi duce mina la inima): Dar eu draga Jean, eu nu mi-am permis niciodata sa
JEAN (il intrerupe): Draga Berenger, nu-ti permit
BERENGER: Ba nu, asa ceva nu-mi permit eu.
JEAN: Ba da, tocmai ti-ai permis !
BERENGER: Dar cum iti poti inchipui ca eu
JEAN (il intrerupe): Imi inchipui exact ce vad si aud!
BERENGER: Bine, dar te asigur ca
JEAN (il intrerupe): Ma asiguri ca-ti bati joc de mine!
BERENGER: Ei, nu, ca esti incapatinat.
JEAN: Ma faci si catir pe deasupra. Nu vezi ca m-ai insultat?
BERENGER: Dar asa ceva nici nu mi-a trecut prin minte.
JEAN: Dumneata n-ai minte!
BERENGER: Iata un motiv in plus ca sa te conving ca nici nu mi-a trecut prin minte.
JEAN: Sint lucruri care le trec prin minte chiar si celor lipsiti de minte.
BERENGER: Asa ceva nu e cu putinta.
JEAN: De ce, ma rog?
BERENGER: Fiindca-i imposibil.
JEAN: De vreme ce simti ca poti sa explici totul, poftim: explica-mi de ce e imposibil
BERENGER: Dar n-am pretins niciodata c-as putea sa explic totul
JEAN: Atunci de ce te porti de parca asa ar sta lucrurile? Si, repet: de ce ma insulti?
BERENGER: Dar nu te-am insultat. Dimpotriva. Stii bine cit de mult te stimez.
JEAN: Daca ma stimezi, de ce ma contrazici pretinzind ca nu-i primejdios sa lasi ziua-n amiaza mare un rinocer sa alerge-n plin oras, mai ales intr-o dimineata de duminica, atunci cind strazile sint pline de copii ca si de adulti, de altminteri
BERENGER: Multi sint la slujba, la biserica, pentru ei nu-i nici un risc
JEAN (il intrerupe): Da-mi voie si inca la ora cind lumea face piata.
BERENGER: N-am afirmat niciodata ca n-ar fi ceva primejdios sa lasi un rinocer liber prin oras ziua-n amiaza mare. Pur si simplu am spus ca nu m-am gindit niciodata la asta. Nu mi-am pus intrebarea.
JEAN: Tu nu te gindesti niciodata la nimic.
BERENGER: Bine, asa este. Un rinocer in libertate - asa ceva nu-i bine deloc.
JEAN: Asa ceva n-ar trebui sa existe.
BERENGER: Bineinteles: asa ceva n-ar trebui sa existe. Ba chiar e ceva nemaipomenit Bun. Totusi, fiara asta nu-i nicidecum un motiv pentru care sa ne certam. Ce mare tambalau pentru un perisodactil oarecare, ce tocmai a trecut prin fata noastra? Un patruped stupid, de care nici nu merita sa mai vorbim! In plus, unul feroce Si care a si disparut, care nici macar nu mai exista. Doar n-o sa ne preocupam de-un animal care nu mai exista. Sa vorbim despre altceva, draga Jean, nu subiectele de conversatie ne lipsesc noua (Casca si apuca paharul.) In sanatatea ta!

In acest moment, Logicianul si Domnul Batrin reintra din dreapta; tot vorbind, merge spre una dintre mesele cafenelei, destul de departe de Jean si Berenger, spre fundal si in dreapta acestora.

JEAN: Lasa paharul pe masa. Nu bea nimic.

Jean trage un git zdravan din pastis-ul sau si pune paharul pe jumatate golit pe masa. Berenger ramine cu paharul in mina: nu indrazneste nici sa bea, nici sa-l aseze la loc pe masa.

BERENGER: Totusi, n-o sa i-l las patronului! (Da sa bea.)
JEAN: Lasa-l jos cind iti spun.
BERENGER: Bine. (Vrea sa puna paharul pe masa tocmai cind Daisy - o dactilografa blonda si tinara - traverseaza scena de la dreapta la stinga. La vederea ei, Berenger se ridica brusc
si, neindeminatic, varsa paharul pe pantalonii lui Jean.) Oh, Daisy!
JEAN: Fii atent ce faci! Doamne, neindeminatic mai esti!
BERENGER: E Daisy iarta-ma (Da sa se ascunda ca sa nu-l vada Daisy.) Nu vreau sa ma vada in halu-n care sint
JEAN: Esti absolut de neiertat, de neiertat! (Priveste inspre Daisy.) Tinara asta te sperie asa?
BERENGER: Taci din gura, taci, te rog.
JEAN: Dar biata fata n-are nicidecum un aer inspaimantator!
BERENGER (revine la Jean o data ce Daisy a disparut): Inca o data te rog sa ma ierti pentru
JEAN: Ai vazut ce va sa zica bautura: nu mai esti stapin pe miscarile tale, nu mai ai forta-n miini, esti ametit, nauc. Iti sapi singur groapa, prietene, te pierzi complet. BERENGER: Nu-mi place alcoolul cine stie ce. Si totusi, daca nu beau, nu merge. E ca si cind mi-ar fi frica - asa ca beau ca sa-mi dispara frica.
JEAN: Frica de ce?
BERENGER: Nu prea stiu bine de ce. Nu ma simt in largul meu in viata, printre oameni, si-atunci trag cite-un pahar. Asta ma calmeaza, ma face sa uit.
JEAN: Uiti de tine.
BERENGER: Sint foarte obosit. Sint obosit de ani si ani de zile. Mi-e greu sa-mi trag trupul pe propriile-mi picioare
JEAN: Asta-i neurastenie alcoolica. Melancolia bautorului de vin
BERENGER (continutnd): Imi simt in fiecare secunda corpul ca si cind ar fi de plumb, sau ma simt ca si cum as cara mereu pe cineva in spate. Nu ma obisnuiesc cu mine insumi. Nu stiu daca eu sint eu. Dar imediat ce beau ceva, greutatea dispare si ma recunosc: devin eu insumi.
JEAN: Elucubratii, Berenger. Uita-te la mine: sint mai gras ca tine si cu toate astea ma simt usor, usor, usor! (Da din miini ca si cind si-ar lua zborul.)

Intorsi de curind pe scena, Logicianul si Domnul Batrin fac citiva pasi si dau cu ochii de. tabloul descris; chiar in acest moment, trecind pe linga cei doi, Domnul Batrin e lovit de bratul fluturind al lui Jean, se dezechilibreaza si cade in bratele Logicianului.

LOGICIANUL (continuindu-si peroratia): Iata un exemplu de silogism (Este izbit.) Oh!
DOMNUL BATRIN (catre Jean): Domnule, fiti atent (Logicianului:) Iarta-ma, te rog.
JEAN: Pardon.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Nu-i nimic.
DOMNUL BATRIN (lui Jean): Nu-i nimic.

Domnul Batrin si Logicianul se asaza la o masa din fundal, la dreapta celuilalt cuplu de prieteni.

BERENGER (lui Jean): Dar stiu ca ai forta.
JEAN: Da, asa e, am forta pentru mai multe ratiuni. Mai intii, am forta fiindca am forta, iar apoi am forta pentru ca dispun de forta morala. Dar am forta pentru ca nu-s alcoolic. Nu vreau sa te jignesc, dragul meu, dar trebuie sa-ti spun ca greutatea care te apasa nu-i altceva decit alcoolul.
LOGICIANUL (catre Domnul Batrin): Iata, deci, un silogism exemplar. "Pisica are patru labe. Isidore si Fricot au fiecare cite patru labe. Deci Isidore si Fricot sint pisici.'
DOMNUL BATRIN: Dar si ciinele meu tot patru labe are.
LOGICIANUL: Atunci e pisica.
BERENGER (lui Jean): Eu de-abia mai am putere sa traiesc. Cred ca nici n-am chef de viata.
DOMNUL BATRIN (catre Logician, dupa ce a reflectat indelung): Care va sa zica, logic, ciinele meu e o pisica.
LOGICIANUL: Logic, da. Insa si contrariul e la fel de adevarat.
BERENGER (lui Jean): Ma apasa singuratatea. Ca si societatea.
JEAN: Te contrazici. Cine te apasa: solitudinea sau multitudinea? Zici ca esti un ginditor, dar n-ai nici o logica.
DOMNUL BATRIN (Logicianului): E foarte frumoasa logica.
LOGICIANUL: Cu conditia sa nu abuzezi de ea.
BERENGER (lui Jean): E anormal sa traiesti.
JEAN: Dimpotriva. Nimic nu e mai natural. Dovada: toata lumea traieste. BERENGER: Dar mortii sint mai numerosi decit viii. Iar numarul mortilor creste. Viii sint rari.
JEAN: Mortii nu exista, e cazul s-o spunem! Ah! ah! (Ride-n hohote.) Si mortii te ingreuneaza? Cum poti sa simti pe umeri greutatea a ceva care nu exista? BERENGER: Ma intreb si eu daca exist sau nu!
JEAN: Dragul meu, nu existi fiindca nu gindesti. Ia gindeste-te un pic, sa vezi cum existi.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Alt silogism: "Toate pisicile sint muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisica'.
DOMNUL BATRIN: Si are patru labe. Asta asa-i, pe motanul meu il cheama Socrate. LOGICIANUL: Pai vezi
JEAN (lui Berenger): In fond, esti un farsor. Un mincinos. Spui ca viata nu te intereseaza, numai ca - totusi- cineva te intereseaza.
BERENGER: Cine?
JEAN: Coleguta de birou care a trecut pe-aici adineauri. Esti indragostit de ea! DOMNUL BATRIN (Logicianului): Care va sa zica Socrate a fost pisica.
LOGICIANUL: Logica tocmai ne-a revelat acest fapt.
JEAN (lui Berenger): Nu ti-ar fi facut placere sa te vada in halul in care-ai ajuns. (Gest al lui Berenger.) Asta dovedeste ca nu ti-e deloc indiferenta. Dar cum ai vrea sa se lase Daisy sedusa de-un betiv?
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Sa-ne-ntoarcem la pisicile noastre.
DOMNUL BATRIN: Va ascult.
BERENGER (lui Jean): Oricum, cred ca ea are deja pe cineva in vedere.
JEAN: Pe cine?
BERENGER: Pe Dudard. Un coleg de birou: licenta in drept, jurist, mari perspective la firma, ca si la afectiunea lui Daisy. Nu pot sa rivalizez cu el.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Pisica Isidore are patru labute.
DOMNUL BATRIN: De unde stii?
LOGICIANUL: E o ipoteza.
BERENGER (lui Jean): E si bine vazut de sef, pe cind eu n-am nici un viitor, n-am studii, n-am nici o sansa.
DOMNUL BATRIN: Ah! prin ipoteza!
JEAN (lui Berenger): Sa te dai batut chiar asa
BERENGER: Ce-as putea sa fac?
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Si pisicul Fricot are patru labute. Cite labute au Isidore si Fricot?
DOMNUL BATRIN: Impreuna sau fiecare?
JEAN (lui Berenger): Viata-i o lupta, e las cine refuza lupta.
LOGICIANUL: Impreuna sau fiecare - e totuna!
BERENGER (lui Jean): Ce pot face? Sint dezarmat.
JEAN: Dar inarmeaza-te, dragul meu, inarmeaza-te!
DOMNUL BATRIN (Logicianului, dupa ce s-a chinuit reflectind): Opt. Opt labute.
LOGICIANUL: Logica duce la calculul mental.
DOMNUL BATRIN: Are multe fatete!
BERENGER (lui Jean): Si unde sa gasesc armele?
LOGICIANUL: Logica nu cunoaste limite!
JEAN: In tine insuti. Prin vointa proprie.
BERENGER: Ce arme?
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Vei vedea
JEAN (lui Berenger): Armele rabdarii, ale culturii, armele inteligentei. (Berenger casca.) Trebuie sa devii un spirit vioi si stralucitor. Mai intii, pune-te la punct.
BERENGER: Cum sa ma pun la punct?
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Acum iau doua labute de la aceste pisici. Cite labute au mai ramas?
DOMNUL BATRIN: E complicat.
BERENGER: E complicat.
LOGICIANUL: Ba nu, din contra, e simplu.
DOMNUL BATRIN: O fi simplu pentru dumneata, dar nu si pentru mine.
BERENGER (lui Jean): O fi usor pentru tine, dar nu si pentru mine.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Dar faceti un efort de gindire, zau asa. Haide, concentrati-va!
JEAN (lui Berenger): Fa un efort de vointa, zau asa. Hai, concentreaza-te!
DOMNUL BATRIN (Logicianului): Nu vad.
BERENGER (lui Jean): Nu vad, chiar nu vad cum.
LOGICIANUL: Trebuie sa vi se spuna totul.
JEAN: Trebuie sa ti se spuna totul.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Luati o foaie de hirtie si calculati. Daca scazi sase labute de la doua pisici, cu cite labute ramine fiecare pisica?
DOMNUL BATRIN: Asteptati un moment (Scoate o hirtie din buzunar si-ncepe sa calculeze.)
JEAN: Iata ce trebuie sa faci: te imbraci cumsecade, te barbieresti zilnic si-ti pui camasa curata.
BERENGER: Costa scump spalatul camasilor
JEAN: Economisesti de la bautura. Asta pentru aspectul exterior: palarie, o cravata ca asta pe care ti-am dat-o, un costum elegant si pantofii dati bine cu crema. (Enumerind elementele vestimentare, Jean arata spre propria-i palarie, cravata, camasa, pantofi.)
DOMNUL BATRIN (Logicianului): Exista mai multe solutii posibile.
LOGICIANUL: Spuneti!
BERENGER: Si dupa aceea? Spune.
LOGICIANUL:Va ascult.
BERENGER: Te ascult.
JEAN (lui Berenger): Esti un timid, insa nu lipsit de calitati.
BERENGER: Eu? Calitati?
JEAN: Pune-le-n valoare. Trebuie sa fii la curent cu totul. Fii la curent cu evenimentele literare si culturale ale epocii.
DOMNUL BATRIN (Logicianului): O prima posibilitate: o pisica poate sa aiba patru labe, iar cealalta - doua.
BERENGER (lui Jean): Am atit de putin timp liber.
LOGICIANUL: Ai calitati, ar fi de-ajuns sa ti le pui in valoare.
JEAN: Profita de atit de putinul timp liber, nu-l lasa sa se piarda fara folos.
DOMNUL BATRIN: N-am avut vreme sa mi le fructific. Toata viata mea am fost functionar.
LOGICIANUL: Intotdeauna se poate gasi timp pentru educatie.
JEAN (lui Berenger): Timp se gaseste.
BERENGER: Acuma-i prea tirziu.
DOMNUL BATRIN: E si cam tirziu pentru mine.
JEAN (lui Berenger): Niciodata nu-i prea tirziu.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Niciodata nu-i prea tirziu.
JEAN (lui Berenger): Ai opt ore de munca pe zi. asa cum am si eu, asa cum are toata lumea Dar duminicile? Dar serile? Dar cele trei saptamini de concediu pe an? Daca ai metoda, timp este indeajuns.
LOGICIANUL: Deci, care sint celelalte solutii? Cu metoda, cu metoda (Domnul Batrin incepe sa calculeze, din nou.)
JEAN (lui Berenger): Poftim: in loc sa fii tot timpul mahmur de la bautura si bolnav, nu-i mai bine sa fii mereu proaspat si bine dispus, chiar si la birou? Iar ceasurile libere ti le poti petrece intr-o maniera inteligenta.
BERENGER: Cum adica?
JEAN: Viziteaza muzee, citeste reviste literare, du-te la conferinte. Asta te va scoate din angoase si-ti va intari spiritul. in patru saptamini vei fi un om cult.
BERENGER: Ai dreptate!
DOMNUL BATRIN (Logicianului): S-ar putea ca o pisica sa aiba cinci labute.
JEAN: Vezi ca esti de acord?
DOMNUL BATRIN: Iar cealalta sa aiba doar una Dar, atunci, mai sint ele pisici ? LOGICIANUL: De ce nu?
JEAN: In loc sa-ti cheltuiesti toti banii pe spirtoase, nu mai bine cumperi bilete la cite-un spectacol interesant? Stii ceva despre noul teatru de avangarda, cel despre care se vorbeste atita? Ai fost la piesele lui Ionesco?
BERENGER: Ei bine, nu. Doar am auzit vorbindu-se de ele.
DOMNUL BATRIN: Daca iei doua labute din opt, de la doua pisici
JEAN: Chiar in momentul asta se joaca una. Nu lasa sa-ti scape prilejul.
DOMNUL BATRIN: Am putea avea o pisica cu sase labute
JEAN: Ar fi o excelenta initiere in viata artistica a vremii noastre.
DOMNUL BATRIN: si o alta fara nici o labuta.
BERENGER: Ai dreptate, ai dreptate. Ma voi pune la punct cum ai spus.
LOGICIANUL: In cazul acesta va fi vorba de-o pisica privilegiata.
BERENGER: Iti promit.
JEAN: Intii de toate promite-ti tie insuti.
DOMNUL BATRIN: Si o alta pisica declasata, alienata de toate labutele.
BERENGER: Mi-o promit solemn. Ma voi tine de cuvintul dat mie insumi.
LOGICIANUL: N-ar fi drept, asa ca nu e logic.
BERENGER: In loc sa beau, m-am decis sa-mi cultiv spiritul. Deja ma simt mai bine. Deja am capul mai limpede.
JEAN: Observi si tu, deci.
DOMNUL BATRIN: Nu-i logic?
BERENGER: Chiar astazi dupa-amiza ma duc la muzeul municipal. Iar diseara-mi iau doua biletele la teatru. Mergi cu mine?
LOGICIANUL (Domnului Balrin): Fiindca justitia e logica.
JEAN: Va trebui sa perseverezi. Bunele intentii trebuie sa dureze.
DOMNUL BATRIN: Pricep. Justitia
BERENGER: Iti promit si imi promit. Dar la muzeu, dupa-amiaza, vii?
JEAN: Dupa-amiaza-mi fac siesta, face parte din programul meu.
DOMNUL BATRIN: Justitia nu-i decit alta fateta a logicii.
BERENGER: Dar diseara mergi cu mine la teatru, nu-i asa?
JEAN: Nu, diseara nu.
LOGICIANUL: Spiritul vi se lumineaza.
JEAN (lui Berenger): As vrea sa perseverezi in bunele intentii. Dar diseara am intilnire cu niste prieteni la braserie.
BERENGER: La braserie?
DOMNUL BATRIN: De altminteri, o pisica fara nici o labuta
JEAN: Am promis sa ma duc. Iar eu imi tin promisiunile.
DOMNUL BATRIN: n-ar mai fi in stare sa alerge destul de repede dupa soareci. BERENGER: Asa, pai atunci inseamna ca-i rindul tau sa dai un prost exemplu, prietene. Fiindca te duci sa te-mbeti!
LOGICIANUL : Ati progresat deja in logica!

Galopul furibund si mugetul incep sa se auda iarasi, ca si zgomotul copitelor rinocerului, dar de data asta in sens invers, dinspre fundul scenei catre rampa, si tot din culise, din stinga.

JEAN (furios, catre Berenger): Dragul meu, a te duce o data nu inseamna a-ti face un obicei. Asta n-are nici o legatura cu tine fiindca tu nu-i deloc acelasi lucru
BERENGER: Si de ce, ma rog, n-ar fi deloc acelasi lucru?
JEAN (aproape strigind ca sa acopere zgomotul rinocerului): Fiindca eu nu-s betiv!
LOGICIANUL: Chiar si fara labute, o pisica trebuie sa prinda soareci. Asta face parte din insasi natura ei.
BERENGER (strigind foarte tare): Nu vreau sa spun ca esti un betiv. Dar eu de ce-as fi, in circumstante asemanatoare?
DOMNUL BATRIN (strigind si el): Ce ziceati ca este-n firea pisicii ?
JEAN (acelasi joc): Fiindca totul e-n functie de masura. Spre deosebire de tine, eu sint un om al masurii.
LOGICIANUL (cu palmele facute caus la urechea Batrinului): Ce ziceti ?

Zgomotele devin asurzitoare de jur-imprejurul celor patru personaje.

BERENGER (cu palmele caus la urechea lui Jean): Spre deosebire de tine, eu ce? Ce-ai spus?
JEAN (uitind): Ziceam ca
DOMNUL BATRIN (urlind): Ziceam ca
JEAN (isi da dintr-o data seama de zgomote): Dar ce se-ntimpla aici ?
LOGICIANUL: Ce-i asta?
JEAN (se ridica, scaunul i se rastoarna, si priveste inspre culise, in directia rinocerului care vine): Oh! un rinocer!
LOGICIANUL (se ridica, dariina scaunul): Oh! un rinocer!
DOMNUL BATRIN (acelasi joc): Oh! un rinocer!
BERENGER (stind pe scaun, dar ceva mai viu de data asta): Rinocer! Dar in directia inversa!
CHELNERITA (apare cu un platou cu pahare): Ce este? Ce s-a-ntimplat? Oh! un rinocer! (Scapa platoul, paharele se sparg.)
PATRONUL (iesind din cafenea): Ce se-ntimpla?
CHELNERITA (Patronului): Un rinocer!
LOGICIANUL: Un rinocer vine-n goana mare, pe trotuarul din fata!
BACANUL (iesind din pravalie): Oh ! un rinocer!
JEAN: Oh! un rinocer!
BACANEASA (scoate capul pe fereastra de la etajul bacaniei): Oh! un rinocer!
PATRONUL (Chelneritei): Asta nu-i un motiv ca sa spargi paharele!
JEAN: Merge drept inainte, o sa farime tejghelele.
DAISY (intrind dinspre stinga): Vai de mine, un rinocer!
BERENGER (la vederea ei): Daisy, vai de mine!

Se aud pasi de oameni fugind, ah-uri si oh-uri, ca mai devreme.

CHELNERITA: Ca sa vezi!
PATRONUL: O sa-ti retin din leafa toate paharele sparte!

Berenger da sa se ascunda ca sa nu-l vada Daisy. Domnul Batrtn, Logicianul, Bacaneasa si Bacanul avanseaza catre mijlocul scenei si spun:

IMPREUNA: Ca sa vezi!
JEAN SI BERENGER: Ca sa vezi!

Se aude un miorlait cumplit, apoi strigatul - la fel de cumplit - al unei femei.

TOTI: Oh!

Aproape simultan, pe masura ce zgomotele se indeparteaza, apare Gospodina de adineauri, tinind sub brat cadavrul pisicii insingerate.

GOSPODINA (plingind): Mi-a strivit pisica, mi-a omorit pisica!
CHELNERITA: I-a strivit pisica!

Bacanul, Bacaneasa - la fereastra. Domnul Batrin, Daisy si Logicianul o inconjoara pe Gospodina si spun cu totii:

IMPREUNA: Ce grozavie, biata pisicuta!
DOMNUL BATRIN: Biata pisicuta!
DAISY si CHELNERITA: Biata pisicuta!
BACANUL, BACANEASA, la fereastra, DOMNUL BATRIN si LOGICIANUL: Biata de ea!
PATRONUL (catre Chelnerita, aratind spre cioburile de pahare si spre scaunele rasturnate): Ce faci? Aduna chestiile-astea de-aici!

Jean si Berenger vin si ei linga Gospodina care plinge cu pisica in brate.

CHELNERITA (se indreapta spre terasa ca sa stringa cioburile ti scaunele, privind indarat, catre femeia cu pisica): Vai de ea, sarmana pisicuta!
PATRONUL (arata imperativ catre cioburi): Acolo, acolo!
DOMNUL BATRIN (catre Bacan): Ce ziceti de asta?
BERENGER (catre femeie): Nu plingeti, doamna, ne fringeti inima!
DAISY (lui Berenger): Domnul Berenger Erati aici? Ati vazut si dumneavoastra?
BERENGER (lui Daisy): Buna ziua, domnisoara Daisy, va rog sa ma iertati ca arat asa, n-am avut timp sa ma rad
PATRONUL (dupa ce verifica locul curatat de Chelnerita, privind la Gospodina): Biata pisicuta!
CHELNERITA (cu cioburile pe faras si cu spatele la femeie): Biata pisicuta!

Fireste, toate aceste replici trebuie spuse rapid, aproape concomitent.

BACANEASA (la fereastra): Asta-i prea de tot!
JEAN: Da, asta-i prea de tot!
GOSPODINA (plingind si leganind cadavrul pisicii): Bietul meu Mitu, saracutul de Mitu!
DOMNUL BATRIN (catre femeie): Mi-ar fi placut sa ne revedem in alte circumstante.
LOGICIANUL (catre femeie): Ce sa-i faci, doamna, toate pisicile sint muritoare! Trebuie sa ne resemnam cu gindul asta.
GOSPODINA (plingind): Pisicutul meu, pisicutul meu
PATRONUL (catre Chelnerita cu farasul plin de cioburi): Haide, du-te si arunca-le la gunoi. (Ridica scaunele rasturnate.) Mi-esti datoare o mie de franci!
CHELNERITA (inlrind in cafenea, catre Patron): Numai la bani va ginditi!
BACANEASA (catre Gospodina, de la fereastra): Linistiti-va, doamna!
DOMNUL BATRIN (catre Gospodina): Linistiti-va, doamna!
BACANEASA: Orisicit, ii pare rau dupa pisica.
GOSPODINA: Pisicuta mea, pisicuta mea!
DAISY: Da, cum sa nu-ti para rau, orisicit!
DOMNUL BATRIN (sprijinind femeia si indreptindu-se catre una dintre mese, urmat fiind de toti ceilalti): Luati loc, doamna. Stati aici.
JEAN (Domnului Batrin): Ce spuneti de asta?
BACANUL (Logicianului): Ce spuneti de asta?
BACANEASA (lui Daisy, de la fereastra): Ce spuneti de asta?
PATRONUL (catre Chelnerita, in vreme ce Gospodina, in lacrimi, se asaza la o masa, leganind cadavrul pisicii): Adu un pahar de apa pentru doamna.
DOMNUL BATRIN (catre doamna): Luati loc, scumpa doamna!
JEAN: Biata femeie!
BACANEASA (de la fereastra): Saraca pisicuta.
BERENGER (Chelneritei): Mai degraba dati-i un coniac!
PATRONUL (Chelneritei): Un coniac la doamna. (Arata spre Berenger.) Domnul plateste!

Chelnerita intra-n cafenea spunind:

CHELNERITA: Am inteles, un coniac.
GOSPODINA (printre lacrimi): Nu vreau, n-am nevoie!
BACANUL: Si-a mai trecut o data, adineauri, prin fata pravaliei.
JEAN (Bacanului): Nu era acelasi!
BACANUL (lui Jean): Ba parca
BACANEASA: Ba da, era acelasi.
DAISY: E a doua oara ca trece pe-aici?
PATRONUL: Eu cred ca era tot ala
JEAN: Nu, nu era acelasi rinocer. Cel dintii avea doua coarne pe nas. Era un rinocer din Asia. Asta din urma n-avea decit un corn, era un rinocer de Africa!

Chelnerita vine cu paharul de coniac.

DOMNUL BATRIN: Iata si coniacul, o sa va intareasca.
GOSPODINA (in lacrimi): Nuuu, nu vreeeauuu!
BERENGER (dintr-o data nervos, catre Jean): Spui prostii! Cum ai fi putut sa-i distingi coarnele! Fiara a trecut cu asa o viteza, incit abia am apucat sa-l vedem
DAISY (femeii): Ba da, o sa va faca bine!
DOMNUL BATRIN (lui Berenger): Asta asa e, fugea repede.
PATRONUL (catre Gospodina): Gustati! E bun!
BERENGER (lui Jean): Nici macar n-ai fi avut timp sa-i numeri coarnele BACANEASA (Chelneritei, de la fereastra): Fa-o sa deschida gura si da-i sa bea.
BERENGER (lui Jean): Si-n plus, mai era si-nvaluit de norul de praf
DAISY (catre femeie): Beti. doamna.
DOMNUL BATRIN: O mica-nghititura, scumpa doamna curaj

Chelnerita ii duce femeii paharul la buze; aceasta da sa refuze, dar bea pina la urma.

CHELNERITA: Aaasa!
BACANEASA (de la fereastra, o data cu Daisy): Aaasa!
JEAN (lui Berenger): Eu n-am capul inciltosat. Eu calculez iute, am mintea limpede!
DOMNUL BATRIN (catre femeie): Va e mai bine?
BERENGER (lui Jean): Haida-de, pai mergea cu capul in jos !
PATRONUL (femeii): Nu-i asa ca-i bun?
JEAN (lui Berenger): Pai chiar de-asta se vedea mai bine.
GOSPODINA (dupa ce-a baut): Pisica mea!
BERENGER (iritat, lui Jean): Prostii! Prostii!
BACANEASA (catre femeie, de la fereastra): Am eu o alta pisica pentru dumneavoastra!
JEAN (lui Berenger): Eu? Prostii? Indraznesti sa-mi spui mie ca spun prostii?
GOSPODINA (Bacanesei): N-am nevoie de alta! (Plinge din nou, leganindu-si pisica.)
BERENGER (lui Jean): Da, chiar asa: prostii.
PATRONUL (Gospodinei): Veniti-va in fire. Asta e!
JEAN (lui Berenger): Sa stii ca eu nu spun niciodata prostii!
DOMNUL BATRIN (Gospodinei): Fiti un pic filosoafa!
BERENGER (lui Jean): Nu esti decit un ins plin de pretentii! (Ridica vocea:) Un pedant
PATRONUL (catre Jean si Berenger): Domnilor, domnilor!
BERENGER (continuind, catre Jean): Un pedant nesigur pe cunostintele pe care le are, fiindca, daca vrei sa stii, rinocerul de Asia are un corn, iar cel de Africa - doua

Ceilalti o parasesc pe Gospodina si ii inconjoara pe cei doi, a caror discutie devine foarte dura.

JEAN (lui Berenger): Ba te inseli, e dimpotriva.
GOSPODINA (singura): Era asa de draguta!
BERENGER: Facem pariu?
CHELNERITA: Vor sa puna pariu.
DAISY (lui Berenger): Domnule Berenger, nu va enervati!
JEAN (lui Berenger): Nu pariez cu dumneata. Dumneata ai cele doua coarne. Asiaticule!
CHELNERITA: Oh!
BACANEASA (de la fereastra, catre Bacan): Astia or sa se bata.
BACANUL (catre Bacaneasa): S-o crezi tu. E vorba de-un pariu!
PATRONUL (lui Jean si Berenger): Fara scandal aici!
DOMNUL BATRIN: Ei, zau, lasati Care specie de rinocer n-are decit un corn? (Catre Bacan:) Dumneata esti comerciant, trebuie sa stii!
BACANEASA (de la fereastra): Asa e, dumneata tre' sa stii.
BERENGER (lui Jean): Eu n-am nici un corn si nici n-as purta vreodata!
BACANUL (catre Domnul Batrin): Da' nici comerciantii nu pot sa le stie pe toate! JEAN (lui Berenger): Ba da.
BERENGER (lui Jean): Si nici asiatic nu sint. Pe de alta parte, asiaticii sint si ei oameni ca toti oamenii
CHELNERITA: Da, asiaticii sint oameni ca mine, ca dumneata
DOMNUL BATRIN (Patronului): Asta asa e.
PATRONUL (Chelneritei): N-are nimeni nevoie de parerea dumitale.
DAISY (catre Patron): Are dreptate fata. Si ei sint oameni ca noi.

In tot acest timp Gospodina continua sa plinga.

GOSPODINA: Era asa de dragut si bun. Era ca noi toti.
JEAN (iesit din fire): Dar sunt galbeni!

Situat intre Gospodina si grupul format imprejurul lui Jean si Berenger, Logicianul asculta atent ce se spune, fara sa rosteasca nimic.

JEAN: Domnilor, la revedere! (Lui Berenger.) Pe dumneata nu te salut!
GOSPODINA (acelasi joc): Si ne iubea asa de tare! (Plinge.)
DAISY: Ei, haide, zau asa. Domnule Berenger, zau, domnule Jean
DOMNUL BATRIN: Eu am avut prieteni din Asia. Dar poate ca nu erau adevarati asiatici.
PATRONUL: Eu am cunoscut asiatici adevarati.
CHELNERITA (Bacanesei): Eu am un prieten asiatic.
GOSPODINA (acelasi joc): L-am avut inca de cind era mic de tot!
JEAN (la fel de furios): Sint galbeni! galbeni! foarte galbeni!
BERENGER (lui Jean): In orice caz, dumneata esti rosu de tot.
BACANEASA (de la fereastra) si CHELNERITA: Oh!
PATRONUL: Hai, ca se termina cu bataie!
GOSPODINA (acelasi joc): Si era asa de curat Nu facea decit la ladita.
JEAN (lui Berenger): Daca e asa, n-ai sa ma mai vezi niciodata. La ce-mi pierd eu timpul c-un imbecil?
GOSPODINA (acelasi joc): Si stia sa se faca inteles, parca vorbea cu noi!

Jean iese prin dreapta, foarte furios. Se mai intoarce totusi o data, inainte de a iesi definitiv.

DOMNUL BATRIN (Bacanului): Exista si asiatici albi, negri, bleu si altii ca noi.
JEAN (lui Berenger): Betivule! (Toti il privesc consternati.)
BERENGER (catre Jean): Nu-ti permit!
TOTI (catre Jean): Oh!
GOSPODINA (acelasi joc): Numai ca nu putea sa vorbeasca, in rest intelegea tot.
DAISY (lui Berenger): Nici dumneavoastra n-ar fi trebuit sa-l infuriati asa!
BERENGER (lui Daisy): Nu-i asa din cauza mea
PATRONUL (Chelneritei): Du-te si cauta un cosciugel pentru animalul asta nenorocit! DOMNUL BATRIN (lui Berenger): Cred ca aveti dreptate: rinocerii din Asia au doua coarne, iar cei din Africa doar unul
BACANUL: Domnul sustinea contrariul.
DAISY (lui Berenger): V-ati inselat amindoi!
DOMNUL BATRIN (lui Berenger): Amindoi aveti dreptate.
CHELNERITA (catre Gospodina): Doamna, veniti, va rog. O sa-l bagam intr-o cutie.
GOSPODINA (plingind in hohote): Asta niciodata! niciodata!
BACANUL: Imi pare rau, eu cred ca domnul Jean avea dreptate.
DAISY (se intoarce catre Gospodina): Doamna, zau, fiti rezonabila !

Daisy si Chelnerita o conduc pe Gospodina catre intrarea in cafenea.

DOMNUL BATRIN (catre Daisy si Chelnerita): Doriti sa va insotesc?
BACANUL: Rinocerii din Asia au un corn, iar cei din Africa, doua. Si invers.
DAISY (Domnului Batrin): Nu e nevoie.

Daisy si Chelnerita intra in local, conducind-o pe Gospodina la fel de neconsolata.

BACANEASA (de la fereastra, catre Bacan): Uf, si tu acum! Tie nu-ti place niciodata sa ai idei ca toata lumea!
BERENGER (aparte, in vreme ce toti ceilalti discuta despre numarul coarnelor): De fapt, Daisy are dreptate: n-ar fi trebuit sa-l contrazic.
PATRONUL (catre Bacaneasa): Sotul dumneavoastra are dreptate: rinocerul de Asia are doua coarne, iar cel african trebuie sa aiba doua. Si viceversa.
BERENGER (aparte): Nu suporta sa fie contrazis. Cea mai mica obiectie la spusele lui il scoate din sarite.
DOMNUL BATRIN (Patronului): Imi pare rau, dar gresiti, scumpe domn.
PATRONUL (Domnului Batrin): Va rog sa ma scuzati!
BERENGER (aparte): E coleric, asta-i defectul lui.
BACANEASA (de la fereastra catre Domnul Batrin, Patron si Bacan): Dar poate ca-s amindoi la fel.
BERENGER (aparte): La urma urmei, are o inima de aur si mi-a facut nenumarate servicii.
PATRONUL (catre Bacaneasa): Daca unul are doua, atunci celalalt nu poate avea decit unul.
DOMNUL BATRIN: Dar poate ca unul are doar unul. in vreme ce celalalt are doua.
BERENGER (aparte): Imi pare rau ca n-am fost mai conciliant Dar si el, de ce s-a incapatinat asa? N-am vrut sa se-ntimple asa. (Celorlalti:) Totdeauna sustine enormitati! Vrea mereu sa-i epateze pe toti prin cit de multe stie. Si nu admite-n ruptul capului ca s-ar putea insela vreodata.
DOMNUL BATRIN (lui Berenger): Aveti dovezi?
BERENGER: Ca sa dovedesc ce?
DOMNUL BATRIN: Afirmatia facuta adineauri si care a provocat o atit de suparatoare controversa cu prietenul dumneavoastra.
BACANUL (lui Berenger): Chiar asa: aveti dovezi?
DOMNUL BATRIN (lui Berenger): De unde stiati dumneavoastra ca un rinocer are doua coarne, iar celalalt doar unul? Si care anume dintre ei e acela?
BACANEASA: Nici el habar n-are. Asa cum nu stim noi, nu stie nici el.
BERENGER: Mai intii ca nici nu stim daca exista din cei cu doua coarne. Ba, la drept vorbind, eu cred ca nu exista decit rinoceri cu un corn.
PATRONUL: Dar hai sa admitem ca ar exista si cu doua: care-i unicorn, asiaticul?
DOMNUL BATRIN: Nu. Africanul e bicorn. Eu asa cred.
PATRONUL: Cine-i bicorn?
BACANUL: Nu cel din Africa.
BACANEASA: Nu-i deloc usor sa ne punem de acord.
DOMNUL BATRIN: In orice caz, problema se cuvine elucidata.
LOGICIANUL (iese din expectativa): Domnilor, iertati-ma ca intervin. Problema nu e aceasta Dati-mi voie sa ma prezint.
GOSPODINA (in lacrimi): E un logician!
PATRONUL: Oh, un logician!
DOMNUL BATRIN (prezentindu-l pe Logician lui Berenger): Prietenul meu, Logicianul. BERENGER: Incintat.
LOGICIANUL (continuind): Logician profesionist: iata permisul meu. (isi prezinta actul.)
BERENGER: Sint foarte onorat, domnule.
BACANUL: Sintem cu totii foarte onorati.
PATRONUL: Asadar, Domnule Logician, sinteti bun sa ne spuneti daca rinocerul african este unicorn ?
DOMNUL BATRIN: Sau bicorn
BACANEASA: Si daca rinocerul din Asia e bicorn.
BACANUL: Sau unicorn.
LOGICIANUL: Problema nu se afla aici. Exact asta trebuie sa demonstrez.
BACANUL: Bine, dar am fi vrut si noi sa stim
LOGICIANUL: Domnilor, lasati-ma sa vorbesc.
DOMNUL BATRIN: Sa-l lasam sa vorbeasca.
BACANEASA (Bacanului, de la fereastra): Lasa-l sa vorbeasca.
PATRONUL: Va ascultam, domnule.
LOGICIANUL (lui Berenger): Dumneavoastra ma adresez in primul rind. Dar si tuturor celor prezenti aici.
BACANUL: Si noua ni se adreseaza
LOGICIANUL: Vedeti dumneavoastra, polemica s-a desfasurat in jurul unei probleme de care, fara voia dumneavoastra, v-ati indepartat. La inceput, va intrebati daca a fost sau nu vorba de acelasi rinocer care a trecut pe-aici. Aceasta a fost intrebarea. Si la ea trebuie raspuns.
BERENGER: In cel fel?
LOGICIANUL: Iata cum: era posibil sa fi vazut de doua ori acelasi rinocer cu un singur corn
BACANUL (repetind, pentru a intelege mai bine): De doua ori acelasi rinocer
PATRONUL (acelasi joc): Cu un singur corn
LOGICIANUL (continuind): Dupa cum puteati vedea de doua ori acelasi rinocer, dar avind doua coarne.
DOMNUL BATRIN (repetind): Unul si acelasi rinocer, cu doua coarne, de doua ori LOGICIANUL: Asta este. Pe urma: puteati vedea mai intii un rinocer cu un corn si apoi un alt rinocer, tot cu un corn.
BACANEASA (de la fereastra): Ha, ha
LOGICIANUL: Si la fel de bine un prim rinocer cu doua coarne si un al doilea tot cu doua coarne.
PATRONUL: Exact.
LOGICIANUL: Acuma, daca ati fi vazut
BACANUL: Daca am fi vazut
DOMNUL BATRIN: Da, daca am fi vazut
LOGICIANUL: Daca ati fi vazut prima data un rinocer cu doua coarne
PATRONUL: Cu doua coarne
LOGICIANUL: si a doua oara un rinocer cu un singur corn
BACANUL: Cu un singur corn.
LOGICIANUL: nici asta n-ar fi fost concludent.
PATRONUL: De ce?
BACANEASA: Aoleu, ce chestie Nu-nteleg nimic.
BACANUL: Mdeah, mdeah!

Bacaneasa da din umeri si pleaca de la fereastra.

LOGICIANUL: La urma urmei, este posibil ca rinocerul care-a trecut pe-aici prima data sa-si fi pierdut un corn intre timp, iar cel care-a trecut al doilea sa fie de fapt acelasi.
BERENGER: Inteleg, dar
DOMNUL BATRIN (intrerupindu-l pe Berenger): Nu-l intrerupeti.
LOGICIANUL: Este de asemenea posibil ca ambii rinoceri sa fi fost din cei cu doua coarne si sa si le fi pierdut pe toate-ntre timp.
DOMNUL BATRIN: E posibil.
PATRONUL: Da, e posibil.
BACANUL: Nu vad de ce nu !
BERENGER: Da, numai ca
DOMNUL BATRIN (intrerupindu-I): Nu mai intrerupeti.
LOGICIANUL: Daca puteti dovedi ca prima oara ati vazut un rinocer cu un corn, indiferent daca e african sau asiatic
DOMNUL BATRIN: African sau asiatic
LOGICIANUL: si a doua oara un rinocer cu doua coarne
DOMNUL BATRIN: cu doua coarne!
LOGICIANUL: indiferent ca acesta ar fi fost asiatic sau african
BACANUL: Asiatic sau african
LOGICIANUL (continuindu-si demonstratia): abia din acest moment am putea sa concluzionam ca avem de-a face cu doi rinoceri diferiti, fiindca e prea putin probabil ca un al doilea corn sa-i fi putut creste in citeva minute, ma rog, unul cit de cit vizibil
DOMNUL BATRIN: Da, e prea putin probabil.
LOGICIANUL (inctntat de propriul rationament): Asa ceva ar transforma un rinocer asiatic intr-unui african
DOMNUL BATRIN: Asiatic sau african.
LOGICIANUL: si unul african intr-unui asiatic
PATRONUL: African sau asiatic.
BACANUL: Mda, mda
LOGICIANUL: Or, asa ceva nu e cu putinta in logica adevarata, adica o faptura nu se poate naste-n doua locuri simultan
DOMNUL BATRIN: Nici macar succesiv.
LOGICIANUL (Domnului Batrin): Asta ramine de demonstrat.
BERENGER {Logicianului): Asta mi se pare limpede, numai ca nu rezolva nicidecum problema.
LOGICIANUL (surizindu-i lui Berenger cu un aer atoatestiutor): Dar bineinteles, draga domnule, numai ca, asa stind lucrurile, problema e pusa intr-o maniera corecta.
DOMNUL BATRIN: E absolut logic.
LOGICIANUL (isi ridica palaria): La revedere, domnilor.

Iese prin stinga, urmat de Domnul Batrin.

DOMNUL BATRIN (ridicindu-si palaria): Am onoarea, domnilor.

Saluta cu palaria si iese dupa Logician.

BACANUL: O fi logic

In acest moment iese din cafenea Gospodina, in tinuta de mare doliu, cu o cutie in mina, urmata fiind de Daisy si de Chelnerita, ca la orice inmormintare. Cortegiul se indreapta catre iesirea din dreapta.

BACANUL (continuind): O fi logic, dar oare putem noi admite ca pisicile noastre sa fie strivite sub ochii nostri de niste rinoceri cu un corn sau cu doua, fie ei asiatici sau africani?

Indica, printr-un gest teatral, cortegiul funebru care trece.

PATRONUL: Asa e, are dreptate! Nu putem ingadui ca' pisicile noastre sa fie calcate-n picioare de un rinocer sau de orice altceva!
BACANUL: Asa ceva nu putem ingadui!
BACANEASA (catre sotul ei, scotind capul prin usa pravaliei): Hai, vino, or sa-inceapa sa ne vina clientii!
BACANUL (se indreapta catre pravalie): Nu, nu, asa ceva nu putem ingadui! BERENGER: N-ar fi trebuit sa ma cert cu Jean! (Patronului:) Aduceti-mi, va rog, un pahar de coniac. Unul mare.
PATRONUL: Imediat! (Intra in cafenea.)
BERENGER (singur): N-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit sa-mi ies din fire! (Patronul vine cu paharul de coniac.) Acuma am inima prea grea ca sa ma duc la muzeu: imi voi cultiva spiritul alta data. (Ia paharul si bea.)

CORTINA



ACTUL II

PRIMUL TABLOU

Decorul

Un birou din administratia unei intreprinderi particulare - de exemplu, dintr-o mare editura de publicatii juridice. In fundal, in centru, o usa mare cu doua canaturi, deasupra careia atirna o tablita cu indicatia: SEF SERVICIU. In fund, pe stinga, linga usa sefului, masuta cu masina de scris a lui Daisy. La peretele din stinga, intre o usa ce da afara pe scara si masuta lui Daisy se afla o alta masa, pe care se gaseste condica de prezenta, unde functionarii semneaza la venire. Apoi, la stinga, tot in prim-plan, o usa da spre scara; se vad ultimele trepte ale scarii, partea de sus a balustradei si un mic palier. In prim-plan, o masa cu doua scaune. Pe masa: spalturi, o calimara, tocuri; e masa la care lucreaza Botard si Berenger (cel dintii se va aseza pe scaunul din dreapta, cel de-al doilea - pe cel din stinga). Linga peretele din dreapta, o alta masa, mai mare, dreptunghiulara, acoperitei si ea de spalturi, tot felul de hirtii etc. Linga ea doua scaune (mai frumoase, mai "importante') stau fata in fata: e masa la care lucreaza Dudard si domnul Boeuf. Dudard se va aseza pe scaunul lipit de perete, avindu-i in fata pe ceilalti functionari (el are gradul de sef-adjunct). Intre usa din fundal si peretele din dreapta, o fereastra. in cazul in care tntrul dispune de o fosa de orchestra, ar fi preferabil sa nu se puna decit o simpla rama de fereastra in prim-plan, cu fata la public. in coltul din dreapta, infundai, un cuier pe care sint agatate halate cenusii sau vestoane imbatrinite. Eventual, cuierul poate fi plasat si el in prim-plan, linga peretele din dreapta. Lipite de pereti, rafturi cu carti si dosare prafuite. in fund, pe stinga, deasupra rafturilor, niste tablite cu inscriptii: JUR1SPRUDENTA, CODURI; pe peretele din dreapta (ce poate fi usor oblic) tablitele indica: MONITORUL OFICIAL, LEGI FISCALE. Deasupra usii de la biroul sefului de serviciu, o pendula arata ora noua si trei minute.
La ridicarea cortinei, Dudard, in picioare, linga scaunul sau, cu profilul drept inspre sala; de cealalta parte a biroului, cu profilul sting inspre sala, este Botard; intre ei, tot linga birou, dar cu fata la public, seful de serviciu; Daisy sta putin mai departe, la stinga sefului, tinind in mina un vraf de hirtii dactilografiate. inconjurat de cele trei personaje de la birou, asezat deasupra spalturilor proaspete, se afla un ziar mare, desfasurat. Citeva secunde dupa ridicarea cortinei, personajele ramin imobile, in pozitia in care va fi rostita prima replica, un moment de genul "tableau vivant' (la fel trebuia sa se intimple la inceputul primului act). Seful serviciului are cam cincizeci de ani; e imbracat corect: costum bleumarin, rozeta Legiunii de Onoare, guler detasabil scrobit, cravata neagra, mustata neagra si stufoasa. Este domnul Papillon. Dudard: treizeci si cinci de ani; costum gri, cu minecute de lustrin negru, ca sa-i apere minecile hainei. Poarta ochelari, eventual. E destul de inalt - imaginea elementului (a cadrului) de viitor in administratie. Daca seful va fi avansat director adjunct, atunci Dudard va deveni sef de serviciu, de unde si antipatia lui Botard.
Botard: tipul invatatorului la pensie, figura mindra, mustacioara alba, saizeci de ani, dar se tine foarte bine. Stie tot, pricepe tot. Poarta un basc pe cap, un halat lung si pe nasul viguros i se sprijina o pereche de ochelari. Dupa ureche tine un creion. Are si el minecute de lustrin. Daisy: tinara, blonda.
Mai tirziu apare doamna Boeuf: femeie corpolenta de vreo cincizeci de ani, plinsa si cu sufletul la gura.
Personajele sint deci in picioare la ridicarea cortinei, stind nemiscate imprejurul mesei din dreapta. Seful tine mina cu aratatorul atintit catre Botard, cu aerul ca-i spune "doar vezi si dumneata'! Botard, cu miiniie in buzunarele halatului si un suris incredul atirnat pe buze, are aerul ca replica "nu ma duce nimeni pe mine'. Cu foile dactilografiate in mina, Daisy pare ca-l sprijina cu privirea pe Dudard. Dupa citeva secunde, Botard ataca.

BOTARD: Snoave, povesti de adormit copiii.
DAISY: Dar l-am vazut, am vazut rinocerul.
DUDARD: Scrie la gazeta, e clar, nu poti nega.
BOTARD (dispret profund): Pfff!
DUDARD: Daca scrie, scrie! Poftim, citeste la fapte diverse. Cititi stirea, domnule sef! DOMNUL PAPILLON: "Ieri, duminica, in Piata Bisericii din orasul nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a calcat in picioare o pisica.'
DAISY: Nu chiar in Piata Bisericii!
DOMNUL PAPILLON: Asta-i tot. Nu se dau alte detalii.
BOTARD: Pfff!
DUDARD: Pai ajunge. E limpede.
BOTARD: Nu-i cred eu pe ziaristi. Toti mint, stiu eu ce zic. Nu cred decit ce vad eu cu ochii mei. Ca fost profesor, mie-mi place lucrul precis, dovedit stiintific. Eu sint un spirit metodic si exact
DUDARD: Ce-are-a face aici spiritul metodic?
DAISY (lui Bolard): Mie mi se pare, domnule Botard, ca stirea e foarte precisa.
BOTARD: Asta numesti dumneata precizie? Ia sa vedem. Despre ce fel de pachiderm e vorba? Ce intelege un redactor de fapt divers printr-un pachiderm? Nu ne zice. Si nu ne zice nici ce intelege prin pisica.
DUDARD: Toata lumea stie ce-i aia o pisica.
BOTARD: Dar e o pisica sau un motan? Si ce culoare avea? De ce rasa era? Nu sint rasist, ba inca sint antirasist.
DOMNUL PAPILLON: Hai zau, domnule Botard, nu de asta-i vorba, ce-are-a face rasismul aici ?
BOTARD: Domnule sef, va rog sa ma iertati, dar nu puteti nega ca rasismul este una dintre marile greseli ale veacului.
DUDARD: Bineinteles, in privinta asta sintem cu totii de acord, numai ca nu e vorba de
BOTARD: Domnule Dudard, n-o luati asa de usor. O serie de evenimente istorice ne-au dovedit din plin ca rasismul
DUDRAD: Dar iti repet ca aici nu-i vorba de rasism.
BOTARD: N-as zice.
DOMNUL PAPILLON: Nu rasismul e-n chestiune acuma
BOTARD: Nu trebuie sa pierdem nici o ocazie de a denunta rasismul.
DAISY: Dar v-am spus ca aici nu-i nimeni rasist. Ati deplasat problema, aici e vorba pur si simplu de-o pisica strivita de-un pachiderm. Mai precis, de un rinocer.
BOTARD: Eu nu sint din Sud. Meridionalii au prea multa imaginatie. Poate c-a fost vorba de-un purice strivit de un soricel. Si din chestia asta se face un capat de lume!
DOMNUL PAPILLON (lui Dudard): Hai sa-ncercam sa punem lucrurile la punct. Zici ca ai vazut cu ochii dumitale rinocerul plimbindu-se pe strazile orasului?
DAISY: Nu se plimba: alerga.
DUDARD: Eu - cu ochii mei - nu l-am vazut. Totusi, oameni demni de crezare
BOTARD (il intrerupse): Vezi bine ca-i vorba de panglicari, dumneata ai incredere in ziaristii care ar face orice ca sa-si vinda nenorocitele lor de gazete si ca sa le faca pe plac patronilor, ale caror slugi sint. Cum poti sa crezi asa ceva tocmai dumneata, domnule Dudard, un jurist, un licentiat in drept! Da-mi voie sa rid, ha, ha, ha!
DAISY: Dar eu l-am vazut. Eu am vazut cu ochii mei rinocerul, pun mina-n foc. BOTARD: Asa deci. Te credeam fata serioasa!
DAISY: Domnule Botard, eu n-am vedenii! Si nu eram singura, erau multi oameni in jurul meu, care au vazut totul.
BOTARD: Pfff! Precis ca se uitau la cu totul altceva! Niste lenesi plimbareti, care umbla de colo-colo fiindca n-au ce face!
DUDARD: Asta s-a intimplat ieri, iar ieri a fost duminica.
BOTARD: Uite ca eu muncesc si duminicile. Eu nu stau sa-i ascult pe preotii care va cheama la biserica si va impiedica sa veniti la lucru, sa va cistigati in sudoare piinea zilnica.
DOMNUL PAPILLON (indignat): Asta-i prea de tot!
BOTARD: Iertati-ma, n-am vrut sa va jignesc. N-am spus asta din dispret fata de religie, ci din lipsa de respect fata de ea. (Lui Daisy:) Mai intii, dumneata stii ce-i ala un rinocer?
DAISY: Este este un animal foarte mare si rau!
BOTARD: Si te mai lauzi ca ai o gindire precisa! Domnisoara, rinocerul
DOMNUL PAPILLON: N-o sa ne tii acuma o lectie despre rinoceri. Nu sintem la scoala.
BOTARD: Din pacate.

Inca de la ultimele replici, si-a facut aparitia Be'renger, ureind prudent pe ultimele trepte de la intrare si deschizind incet usa dincolo de care se poate citi inscriptia EDITURA JURIDICA.

DOMNUL PAPILLON (lui Daisy): Bun. E trecut de noua. Domnisoara, adu-mi, te rog, condica de prezenta. Cu atit mai rau pentru cei care-au intirziat!

Daisy se indreapta spre masuta din stinga, cea cu condica de prezenta, chiar in momentul in care intra Berenger.

BERENGER (intra in timp ce ceilalti continua sa discute): Buna dimineata, domnisoara Daisy. Sper ca n-am intirziat.
BOTARD (lui Dudard si Papillon): Eu lupt contra ignorantei, oriunde dau de ea.
DAISY (lui Berenger): Grabiti-va, domnule Berenger.
BOTARD: Fie ca-i in palate, fie ca-i in colibe!
DAISY (lui Berenger): Semnati repede de prezenta!
BERENGER: Oh, va multumesc! Seful a venit?
DAISY (ducind un deget la buze): Sssst! e aici!
BERENGER: Deja? Asa de devreme?

Se repede sa semneze condica de prezenta.

BOTARD (continuind): Pretutindeni. Chiar si in edituri.
DOMNUL PAPILLON (lui Botard): Domnule Botard, eu cred ca
BERENGER (semnind in condica): Totusi, nu-i decit noua si zece
DOMNUL PAPILLON (lui Botard): cred ca depasesti limitele politetii.
DUDARD (lui Papillon): Si mie mi se pare la fel, domnule.
DOMNUL PAPILLON (lui Botard): N-o sa-mi spui acuma ca domnul Dudard, colegul si colaboratorul nostru, licentiat in drept si excelent functionar, este un ignorant BOTARD: N-am sa merg atit de departe, insa, oricum, facultatile si universitatea nu fac cit scoala comunala.
DOMNUL PAPILLON (catre Daisy): Haide, unde-i condica de prezenta?
DAISY: Iat-o, domnule. (I-o intinde.)
DOMNUL PAPILLON: Ei, dar iata-l si pe domnul Berenger.
BOTARD (lui Dudard): Universitarilor le lipsesc ideile clare, spiritul de observatie, simtul practic.
DUDARD (lui Botard): Ei, haide, zau!
BERENGER (lui Papillon): Buna ziua, domnule Papillon. (Tocmai se indrepta spre cuier, ocolindu-i pe cei trei barbati; isi va scoate haina si-si va pune halatul ori un veston uzat, se va duce spre masa, va scoate din sertar minecutele, va saluta etc.) Buna ziua si iertati-ma, eram cit pe-aici sa-ntirzii! Buna ziua, domnule Dudard, buna ziua, domnule Botard! DOMNUL PAPILLON: Ia spune, Berenger. Ai vazut si dumneata rinoceri?
BOTARD (lui Dudard): Universitarii sint spirite abstracte, habar n-au ce-i viata! DUDARD: Prostii!
BERENGER (continuind sa-ti pregateasca uneltele de lucru, cu graba exagerata, ca pentru a-ti compensa intirzierea, catre Papillon, cu tonul cel mai natural din lume): Fireste, am vazut!
BOTARD (se intoarce): Pfff!
DAISY: Asa! Vedeti bine ca nu-s eu nebuna!
BOTARD (ironic): Vai, dar domnul Berenger spune asa din eleganta, cu toate ca n-are un aer galant.
DUDARD: E, oare, galanterie sa spui ca ai vazut un rinocer?
BOTARD: Absolut, asta cind e vorba sa sustii afirmatiile fanteziste ale domnisoarei Daisy. Toata lumea e galanta cu domnisoara Daisy, ceea ce-i foarte normal DOMNUL PAPILLON: Nu fi rautacios, Botard, domnul Berenger
n-a luat parte la disputa noastra. Dumnealui abia a venit
BERENGER (catre Daisy): Nu-i asa ca l-ati vazut? Noi am vazut.
BOTARD: Pfff! E posibil ca domnul Berenger sa fi crezut c-a vazut un rinocer. (Face, prin spatele lui Berenger, semnul ca: "daca bea atata') Dumnealui e plin de imaginatie! Pentru dumnealui totul e posibil.
BERENGER: Dar nu eram singur cind am vazut rinocerul. Sau, poate, rinocerii.
BOTARD: Nici macar nu stie citi a vazut.
BERENGER: Eram linga prietenul meu Jean! Mai erau si alti oameni acolo.
BOTARD: Dumneata delirezi, pe onoarea mea!
DAISY: Era un rinocer unicorn.
BOTARD: Pfff! Se pare ca s-au vorbit amindoi ca sa-si bata joc de noi.
DUDARD (catre Daisy): Cred mai degraba ca aveau doua coarne, daca e sa ma iau dupa ce-am auzit!
BOTARD: Atunci ar cam fi timpul sa va puneti de acord.
DOMNUL PAPILLON (se uita la ceas): Gata, sa punem punct, domnilor, timpul trece. BOTARD: Citi ati vazut, domnule Berenger, unul sau doi rinoceri?
BERENGER: Pai
BOTARD: Nu stiti. Domnisoara Daisy a vazut un rinocer unicorn. Rinocerul dumneavoastra tot un corn avea, sau doua?
BERENGER: Pai aici e toata problema.
BOTARD: E cam ciudata chestia, nu vi se pare?
DAISY: Of!
BOTARD: N-as vrea sa va jignesc, insa nu cred deloc in povestea asta a dumneavoastra. Rinoceri in tara noastra asa ceva nu s-a pomenit niciodata. DUDARD E de-ajuns o singura data!
BOTARD: Asa ceva nu s-a mai pomenit! Numai in pozele din manualele de scoala. Rinocerii dumneavoastra n-au putut inflori decit in creierele gospodinelor.
BERENGER: Cuvintul "a inflori' mi se pare cam deplasat, in cazul rinocerilor. DUDARD: Asa e.
BOTARD (continuind): Rinocerul dumitale e un mit.
DAISY: Un mit?
DOMNUL PAPILLON: Domnilor, cred ca-i timpul sa ne-apucam de lucru!
BOTARD (lui Daisy): Un mit, asa ca farfuriile zburatoare!
DUDARD: Dar e vorba totusi de-o pisica omorita, asta nu se poate nega!
BERENGER: Sint martor.
DUDARD (arata spre Berenger): Exista si martori!
BOTARD: Ce sa zic!!! Asa un martor!
DOMNUL PAPILLON: Domnilor, va rog, domnilor!
BOTARD (lui Dudard): Psihoza colectiva, domnule Dudard, psihoza colectiva! Ca si religia, care-i opiumul popoarelor!
DAISY: Ei bine, eu cred,in existenta farfuriilor zburatoare!
BOTARD: Poftim!!!
DOMNUL PAPILLON (ferm): Cred c-am depasit masura Gata cu vorbaria! Cu sau fara rinoceri, cu sau fara farfurii zburatoare, avem de lucru! Editura nu ne plateste ca sa spunem povesti cu animale reale sau fabuloase!
BOTARD: Fabuloase!
DUDARD: Reale!
DAISY: Foarte reale!
DOMNUL PAPILLON: Domnilor, va mai atrag atentia o singura data: sinteti in orele de program. Dati-mi voie sa intrerup aceasta polemica sterila
BOTARD (ranit si ironic): Prea bine, domnule Papillon. Doar dumneavoastra sinteti seful. De vreme ce ne ordonati, noi ne vom supune.
DOMNUL PAPILLON: Domnilor, haideti, mai repede. N-as vrea sa-mi intru-n trista obligatie de a va retine din leafa! Domnule Dudard, unde-i comentariul dumneavoastra despre legea represiunii antialcoolice?
DUDARD: Tocmai il pun la punct, domnule sef.
DOMNUL PAPILLON: incearca sa-l termini, e urgent. Dumneavoastra. Berenger si Botard, ati terminat de corectat reglementarea vinurilor zise "cu denumire controlata'?
BERENGER: Nu inca, domnule Papillon, dar e-aproape gata.
DOMNUL PAPILLON: Terminati atunci de corectat impreuna. Tipografia asteapta. Dumneata, domnisoara, adu-mi corespondenta la semnat la mine-n birou. Grabeste-te cu batutul.
DAISY: Am inteles, domnule Papillon.

Daisy se asaza la masuta si incepe sa bata la masina. Dudard se asaza si el si incepe sa lucreze. Berenger si Botard stau la masutele lor, cu profilul spre sala - Botard, cu spatele la usa dinspre scara. Botard e prost dispus, Berenger e moale si visator. Berenger desface spalturile pe masa si-i da manuscrisul lui Botard. Botard incepe sa bombane textul, in vreme ce domnul Papillon iese trintind usa.

DOMNUL PAPILLON: Pe curind, domnilor! (Iese.)
BERENGER (citeste si corecteaza, in timp de Botard urmareste pe manuscris cu creionul): Reglementarea vinurilor zise cu denumire (Corecteaza) Denumire cu n si r (corecteaza) controlata Vinurile din regiunea bordelezay regiune inferioara a colinelor superioare
BOTARD (lui Dudard): Asta nu e! E un rind sarit.
BERENGER: Inc-o data: "Vinurile zise cu denumire controlata'
DUDARD (lui Berenger si Botard): Nu mai striga asa, te rog. Nu se-aude decit vocea dumitale si ma-mpiedici sa fiu atent la ce fac.
BOTARD (lui Dudard, peste capul lui Berenger, reluind discutia de adineauri. Citeva momente, Berenger corecteaza singur, miscind buzele fara nici un sunet.) E' o mistificare!
DUDARD: Ce-i o mistificare?
BOTARD: Cum ce? Povestea cu rinocerul! Numai propaganda dumneavoastra raspindeste asemenea zvonuri!
DUDARD (intrerupe lucrul): Care propaganda?
BERENGER (intervine): Aici nu-i vorba de nici o propaganda.
DAISY (se intrerupe din dactilografiat): Daca-ti spun ca am vazut am vazut si eu, si altii am vazut
DUDARD (lui Botard): Ma faci sa rid! Auzi dumneata: propaganda! Propaganda pentru ce?
BOTARD: Haida-de in ce scop? Stii mai bine ca mine, nu mai face pe nevinovatul!
DUDARD (suparindu-se): in orice caz, eu. domnule Botard, nu sint platit de pontenegrini!
BOTARD (rosu de furie, trinteste un pumn in masa): Asta-i o insulta. N-o sa permit (Se ridica.)
BfiRENGER: Haide, zau, domnule Botard
DAISY : Zau, va rog, domnule Dudard
BOTARD: A fost o insulta

Brusc, se deschide usa de la biroul sefului. Botard si Dudard se asaza rapid la loc. Seful tine in mina condica de prezenta. La aparitia lui se face dintr-o data liniste.

DOMNUL PAPILLON: Domnul Boeuf n-a venit astazi?
BERENGER (se uita imprejur): Chiar! Nu-i aici!
DOMNUL PAPILLON: Fireste. Si-aveam nevoie de el! (Lui Daisy:) A anuntat ca-i bolnav, sau ca s-a intimplat ceva?
DAISY: Nu mi-a spus nimic.
DOMNUL PAPILLON (deschide larg usa si intra): Daca lucrurile continua asa, o sa-l dau afara Nu-i prima data cind face asa. Am inchis ochii pina-acuma, dar nu mai merge Are careva dintre voi cheia de la biroul lui?

Exact acum isi face aparitia doamna Boeuf. Pe ultima replica a sefului, deja am putut-o vedea urcind scara -foarte repede - si deschizind brusc usa. E speriata si rasufla precipitat.

BERENGER: Iat-o pe doamna Boeuf!
DAISY: Buna ziua, doamna Boeuf!
DOAMNA BOEUF: Buna ziua, domnule Papillon! Buna ziua la toata lumea!
DOMNUL PAPILLON: Unde-i sotul dumneavoastra, doamna? Ce i s-a intimplat de nu s-a putut deranja personal?
DOAMNA BOEUF (cu sufletul la gura): Va rog sa-l scuzati sa-l scuzati pe sotul meu A plecat la ai lui, la sfirsit de saptamina. E un pic gripat.
DOMNUL PAPILLON: E un pic gripat!
DOAMNA BOEUF (ii intinde sefului o hirtie): Iata, aici e telegrama de la el. Zice ca spera sa se intoarca miercuri (Aproape lesinind:) Dati-mi, va rog, un pahar cu apa si un scaun

Berenger ii aduce, in centrul scenei, scaunul lui, pe care doamna Boeuf aproape ca se prabuseste.

DOMNUL PAPILLON (catre Daisy): Aduceti-i un pahar cu apa!
DAISY: Imediat.

Aduce paharul si-o ajuta sa bea in timpul urmatoarelor replici.

DUDARD (sefului): Trebuie ca-i cardiaca.
DOMNUL PAPILLON: E foarte neplacuta absenta domnului Boeuf, dar asta nu-i un motiv sa se agite-n halul asta!
DOAMNA BOEUF (ca greutate): Nu-i asta Nu-i asta Am fost M-a urmarit tot drumul un un rinocer de-acasa si pina-aici
BERENGER: Unul cu un corn sau cu doua coarne?
BOTARD (pufneste-n ris): Ma faci sa rid!
DUDARD (indignat): Las-o sa vorbeasca!
DOAMNA BOEUF (facind un mare efort ca sa precizeze si aratind cu degetul in directia scarii): E-acolo, acolo, jos, la intrare. Are aerul ca vrea sa urce incoace.

In acest moment se aude un zgomot. Treptele scarii se vad prabusindu-se sub o greutate formidabila. De jos, se aud ragete furioase. Palierul scarii e inecat intr-o mare de praf; cind praful se va risipi, in locul scarii se va vedea o gaura neagra.

DAISY: Doamne Dumnezeule!
DOAMNA BOEUF (pe scaun si cu mina la inima): Oh! Ah!

Berenger se-ndreapta iute spre ea, ii palmuieste usor obrajii si-i da apa.

BERENGER: Stati linistita, doamna.

In acest timp, Papillon, Dudard si Botard fug spre stinga, deschid usa si se-ngramadesc pe palier, inconjurati de-un nor de praf. Ragetele se aud din nou.

DAISY (Doamnei Boeuf): Va e mai bine, doamna Boeuf?
DOMNUL PAPILLON (de pe palier): Uite-l. E-acolo! Da' stiu ca-i urias!
BOTARD: Eu nu vad nimic. E o iluzie.
DUDARD: Ba da, ba da, acolo jos, uite-l cum se-nvirte-n cerc.
DOMNUL PAPILLON: Domnilor, nu mai e nici o indoiala. Se-nvirte in cerc.
DUDARD: Nu va putea urca. Nu mai are scara.
BOTARD: E ciudat Ce sa fie toata chestia asta?
DUDARD (se intoarce la Berenger): Vino sa vezi. Hai, vino sa-ti vezi rinocerul.
BERENGER: Vin acuma. (Se precipita in directia palierului, impreuna cu Daisy care o paraseste pe Doamna Boeuf.)
DOMNUL PAPILLON (lui Berenger): Hai, priveste, dumneata care esti specialist in rinoceri, uita-te.
BERENGER: Nu sint deloc specialist in rinoceri
DAISY: Oh, uitati-va cum se invirteste. Ai zice ca-l doare ceva oare ce-o vrea?
DUDARD: Ai zice ca e-n cautarea cuiva (Lui Botard:) Ei, acuma il vezi?
BOTARD (ursuz): Ei da, il vad acuma.
DAISY (domnului Papillon): Poate ca toti avem vedenii, chiar si dumneavoastra
BOTARD: Eu n-am niciodata vedenii. Acolo jos e intr-adevar ceva
DUDARD (lui Botard): Ceva ?!? Ce?
DOMNUL PAPILLON (lui Berenger): E un rinocer, nu-i asa? E cel pe care l-ati vazut, nu? (Catre Daisy:) Si dumneata, nu?
DAISY: Absolut
BERENGER: Are doua coarne. E un rinocer african sau mai degraba asiatic. Of! nu mai stiu daca rinocerul african are unul sau doua coarne.
DOMNUL PAPILLON: Ne-a sfarimat scara: foarte bine, ca tot trebuia sa se intimple asta intr-o zi! Ehe! de cita vreme am cerut eu la Directia Generala sa se faca trepte din ciment in locul scarii asteia putrede
DUDARD: Si eu, domnule sef. am trimis un raport in acest sens, chiar saptamina trecuta.
DOMNUL PAPILLON: Trebuia sa se intimple o data si-o data. Era previzibil. Am avut dreptate.
DAISY (ironica, lui Papillon): Ca de obicei!
BERENGER (lui Dudard si Papillon): Ei, haide, zau, bicornismul il caracterizeaza pe rinocerul din Asia ori pe cel african? Iar unicomismul e specific celui african ori celui din Asia?
DAISY: Biata fiara, tot mugeste si se-nvirte de colo-colo. Ce-o vrea. oare? Oh, uite-l ca se uita la noi! (in directia animalului:) Pisu, pisu, pisu
DUDARD: N-o sa-l mai si alinti acuma! Fara-ndoiala ca nu-i domesticit
DOMNUL PAPILLON: In orice caz, n-ai cum sa-l mingii: nu se poate ajunge la el. (Rinocerul rage cumplit.)
DAISY: Bietul animal.
BERENGER (continua, catre Botard): Dumneata, care stii atitea, ce crezi? E cumva invers? bicornismul ar fi specific
DOMNUL PAPILLON: Dumneata aiurezi, draga Berenger, esti inca ametit, are dreptate Botard.
BOTARD: Cum este cu putinta ca intr-o tara civilizata
DAISY (lui Botard): De acord. Numai ca vorba e: exista sau nu?
BOTARD: Este o masinatiune infama! (Gest de orator de tribuna, cu degetul indreptat catre Dudard, fulgerindu-l cu privirea.) E numai vina dumitale!
DUDARD: De ce a mea si nu a dumitale?
BOTARD (furios): Vina mea? Numai pe cei necajiti cade vina intotdeauna Daca n-ar depinde decit de mine
DOMNUL PAPILLON: Hai ca, fara scara, sintem in pom.
DAISY (lui Botard si Dudard): Linistiti-va. Nu-i momentul, domnilor!
DOMNUL PAPILLON: Asta-i numai din cauza Directiei Generale.
DAISY: O fi. Dar vorba e cum coborim de-aicea?
DOMNUL PAPILLON (glumeste amuzat, mingiind-o pe obraz pe juna dactilografa): Te voi lua in brate si vom sari impreuna!
DAISY (inlatura mina sefului): Nu pune mina dumitale zgrunturoasa pe fata mea, elefantule!
DOMNUL PAPILLON: Glumeam si eu!

Intre timp, doamna Boeuf s-a ridicat si s-a alaturat grupului de pe palier. Citeva clipe priveste foarte incordata mersul rinocerului, dupa care scoate un strigat teribil.

DOAMNA BOEUF: Doamne! Sa fie oare cu putinta?
BERENGER: Ce este doamna?
DOAMNA BOEUF: E sotul meu! E Boeuf, sarmanul meu Boeuf ce ti s-a-ntimplat?
DAISY: Sinteti siguri?
DOAMNA BOEUF: El e, il recunosc. (Rinocerul ii raspunde printr-un muget violent, dar tandru.)
DOMNUL PAPILLON: Ca sa vezi! De data asta-l dau definitiv afara din serviciu. DUDARD: Are asigurare?
BOTARD (aparte): Acuma am inteles
DAISY: Cum sa mai plateasca Asigurarile intr-un caz ca asta?
DOAMNA BOEUF (lesina in bratele lui Berenger): Ah! Doamne!
BERENGER: Oh!
DAISY: S-o ducem de-aici!

Ajutat de Dudard si Daisy, Berenger o trage pe doamna Boeuf inspre scaunul ei de adineauri.

DUDARD (in timpul "transportului'): Nu va mai necajiti, doamna Boeuf!
DOAMNA BOEUF: Ah! Oh !
DAISY: O sa se-aranjeze, cine stie
DOMNUL PAPILLON (lui Dudard): Juridic, ce se poate face?
DUDARD: Trebuie intrebat la contencios.
BOTARD (privind cortegiul si ridicind bratele): Asta-i nebunie pura! Ce societate! (Fuge catre doamna Boeuf, o bate usor peste obraji, aceasta scoate un "ah', inchide ochii, e din nou lovita peste obraji, in vreme ce Botard vorbeste.) In tot cazul, doamna, sa fiti sigura ca voi spune totul comitetului de actiune. Nu-mi voi abandona niciodata un coleg la nevoie. Toate astea se vor afla.
DOAMNA BOEUF (isi revine in simtiri): Bietul meu puisor, nu pot sa-l las asa, sarmanul de el. (Ragetele se aud iarasi de jos.) Auzi-l cum ma cheama. (Cu tandrete:) Ma cheama.
DAISY: Va e mai bine, doamna Boeuf?
DUDARD: Si-a revenit.
BOTARD (Doamnei Boeuf): Aveti toata increderea in sprijinul delegatiei noastre. Vreti sa deveniti membra a comitetului nostru ?
DOMNUL PAPILLON: Iar o sa intirziem cu lucrarile. Domnisoara Daisy, te rog, corespondenta!
DAISY: Mai intii trebuie sa aflam cum vom iesi de aici.
DOMNUL PAPILLON: Asta-i o problema. Pe fereastra.

Se indreapta cu totii catre fereastra, in afara de doamna Boeuf, prabusita pe scaun, si Botard, care ramin in mijlocul scenei.

BOTARD: Stiu de unde vin toate astea.
DAISY (de la fereastra): E prea sus.
BERENGER: Poate ca ar trebui sa chemam pompierii, sa vina ei cu scarile!
DOMNUL PAPILLON: Domnisoara Daisy, mergeti in biroul meu si chemati pompierii.

Papillon da sa se ia dupa ea. Daisy iese prin spate, ridica telefonul si o auzi cum spune: "Alo, alo! pompierii?' - dupa care urmeaza un zgomot vag de conversatie telefonica.

DOAMNA BOEUF (se ridica brusc): Nu-l pot lasa asa, nu-l pot lasa asa.
DOMNUL PAPILLON: Daca doriti sa divortati aveti acum un motiv intemeiat.
DUDARD: Va fi, fara indoiala, in defavoarea lui.
DOAMNA BOEUF: Nicidecum! Saracutul! nu-i momentul sa-mi parasesc sotul intr-o stare ca aceasta
BOTARD: Sinteti o femeie dintr-o bucata.
DUDARD (doamnei Boeuf): Dar ce-o sa faceti?

Doamna Boeuf merge repede spre palier.

BERENGER: Atentie!
DOAMNA BOEUF: Nu pot sa-l las asa, nu pot sa-l abandonez.
DUDARD: Opriti-o!
DOAMNA BOEUF: Il iau cu mine acasa.
DOMNUL PAPILLON: Ce vrea sa faca?!?
DOAMNA BOEUF (e gata sa sara-n golul scarii): Gata, puiule, vin acuma, vin. BERENGER: O sa sara!
BOTARD: E datoria ei.
DUDARD: N-o sa poata.

Toti - cu exceptia lui Daisy, care-i la telefon - se afla in preajma doamnei Boeuf - care sare. Berenger intinde mina ca s-o opreasca, dar ramine cu rochia ei in miini.

BERENGER: N-am reusit

De jos, se aude mugetul tandru al rinocerului.

DOAMNA BOEUF: Am venit, puiule, am venit.
DUDARD: A aterizat calare pe spinarea lui.
BOTARD: Ca o amazoana!
VOCEA DOAMNEI BOEUF: Haide acasa, dragule, sa ne-ntoarcem la noi acasa.
DUDARD: Au plecat in galop.

Dudard, Berenger, Botard si Papillon revin in scena si se asaza la fereastra.

BERENGER: Merg repede.
DUDARD (catre Papillon): Ati calarit cindva, nu-i asa?
DOMNUL PAPILLON: Mai demult putin (intorcindu-se catre usa din fund.) N-a terminat de telefonat nici acuma!
BERENGER {privind in urma rinocerului): Sint departe de-acuma. Nu se mai vad.
DAISY (iesind): Tare greu i-am prins pe pompieri!
BOTARD (in chip de concluzie a unui monolog interior): Deci asa!
DAISY : Greu i-am mai prins pe pompieri!
DOMNUL PAPILLON: Arde peste tot?
BERENGER: Sint de aceeasi parere cu domnul Botard: atitudinea doamnei Boeuf a fost intr-adevar emotionanta. E o femeie cu suflet
DOMNUL PAPILLON: Vorba e ca acum am lipsa un functionar, pe care va trebui sa-l inlocuiesc.
BERENGER: Chiar credeti ca nu ne va mai fi util?
DAISY: Nu, nu-i vorba de alte incendii, dar pompierii au fost chemati la alti rinoceri. BERENGER: La alti rinoceri?
DUDARD: Cum adica, la alti rinoceri?
DAISY: Pai da, la alti rinoceri. Au fost semnalati cam peste tot in oras. Azi-dimineata erau sapte, iar acum saptesprezece.
BOTARD: Ce va ziceam eu!
DAISY (continuind): Ba chiar treizeci si doi - nu e o cifra oficiala, dar va fi cu siguranta confirmata.
BOTARD (ceva mai putin convins): Pfff! Se exagereaza.
DOMNUL PAPILLON: Dar or sa vina sa ne scoata de-aici?
BERENGER: Mie mi-e cam foame!
DAISY: Da, or sa vina. Pompierii sint pe drum!
DOMNUL PAPILLON: Ca si lucrul nostru.
DUDARD: Eu zic ca-i un caz de forta majora.
DOMNUL PAPILLON: Va trebui sa recuperam orele-astea pierdute.
DUDARD: Care va sa zica, domnule Botard, mai ai de gind sa.
BOTARD: Delegatia noastra se opune la desfacerea contractului lui Boeuf fara preaviz.
DOMNUL PAPILLON: Nu eu decid. Sa vedem concluziile anchetei.
BOTARD (lui Dudard): Nu, domnule Dudard, nu neg evidenta rinocerica. N-am negat-o niciodata.
DUDARD: Esti un om de rea-credinta.
DAISY: Ah, da. Sinteti un om de rea-credinta.
BOTARD: Va repet: n-am negat-o niciodata. Am vrut pur si simplu sa stiu cit de departe se poate merge. Dar eu, unul, stiam prea bine ce se intimpla. Eu nu constat pur si simplu fenomenul. Eu il inteleg si-l explic. Cel putin, l-as putea explica daca
DUDARD: Pai atunci explica-ni-l!
DAISY: Explicati-ni-l, domnule Botard.
DOMNUL PAPILLON: Hai, explica-ni-l, de vreme ce ti-o cer colegii.
BOTARD: Am sa va explic
DUDARD: Te ascultam.
DAISY: Sint foarte curioasa.
BOTARD: Am sa vi-l explic intr-o zi
DUDARD: De ce nu acum, imediat?
BOTARD (catre Papillon, amenintator): Noi doi o sa ne explicam numaidecit. (Catre ceilalti:) Eu cunosc prea bine cauza lucrurilor, dedesubturile istoriei.
DAISY: Care dedesubturi?
BERENGER: Ce dedesubturi?
DUDARD: As vrea sa stiu si eu care sint dedesubturile astea
BOTARD (continuind, amenintator): Stiu si numele tuturor celor raspunzatori. Numele tradatorilor. Nimeni nu ma poate insela pe mine. Am sa va dezvalui scopul si semnificatia acestei provocari! ii voi demasca pe instigatori.
BERENGER: Pai cine sa fi avut vreun interes ca sa
DUDARD (lui Botard): Divaghezi, draga Botard.
DOMNUL PAPILLON: Gata cu divagatiile.
BOTARD: Divaghez? Eu divaghez?!?
DAISY: Adineauri ziceai de noi c-am avut halucinatii.
BOTARD: Adineauri, da. Dar acum halucinatia a devenit provocare.
DUDARD: Si, ma rog, cum s-a petrecut evolutia aceasta, dupaparerea dumitale? BOTARD: Asta-i secretul lui Polichinelle. domnilor! Copil sa fiisi tot il intelegi. Numai ipocritii se prefac ca nu-l inteleg.

Se aude zgomtul masinii de pompieri. Se aud semnalul, apoi scrisnetul frinelor, iar masina opreste brusc sub fereastra.

DAISY: Au venit pompierii!
BOTARD: Asta nu poate sa ramina asa. Vor trebui facute schimbari.
DUDARD: Domnule Botard, aici nu-i vorba de nici o semnificatie ascunsa. Rinocerii exista - asta-i totul si nimic altceva.
DAISY (la fereastra, privind in jos): Pe aici, domnilor pompieri.

De jos, se aud un scrisnit de fierarie, apoi zgomotele masinii.

O VOCE DE POMPIER: Ridicati scara.
BOTARD (lui Dudard): Eu sint cel care detine cheia evenimentelor. Am un sistem de interpretare infailibil.
DOMNUL PAPILLON: Chiar de azi dupa-amiaza va trebui sa-nce-pem sa recuperam orele pierdute.

Apare capatul scarii de pompieri care se agata de fereastra.

BOTARD: Cu atit mai rau pentru afacerile de birou, domnule Papillon.
DOMNUL PAPILLON: Ce-o sa zica Directia Generala?
DUDARD: E un caz exceptional.
BOTARD (arata spre fereastra): Nu putem fi obligati sa mergem cu totii pe acelasi drum. Trebuie sa asteptam sa se repare scara.
DUDARD: Daca-si rupe careva vreun picior, asta va cauza necazuri Directiei Generale.
DOMNUL PAPILLON: Asa e.

Apare casca unui pompier, apoi purtatorul ei.

BERENGER (catre Daisy, aratind spre fereastra): Dupa dumneata, domnisoara Daisy. POMPIERUL: Haideti, domnisoara.

Pompierul o ia in brate pe Daisy si dispare cu ea.

DUDARD: La revedere, domnisoara Daisy. Si pe curind!
DAISY (disparind): Pe curind domnilor!
DOMNUL PAPILLON (la fereastra): Sa-mi dati un telefon miine dimineata. O sa veniti sa bateti corespondenta la mine acasa. (Lui Berenger.) Domnule Berenger. va atrag atentia ca nu sintem in vacanta si ca ne vom relua lucrul imediat ce aceasta va fi posibil. (Catre ceilalti doi:) M-ati inteles, domnilor?
DUDARD: Inteles, domnule Papillon.
BOTARD: Bineinteles: vom fi exploatati pina la ultima picatura de singe!
POMPIERUL (reapare la fereastra): Cine-i la rind?
DOMNUL PAPILLON (catre ceilalti trei): Haideti.
DUDARD: Dupa dumneavoastra, domnule Papillon.
BERENGER: Dupa dumneavoastra, domnule sef.
BOTARD: Dupa dumneavoastra, fireste.
DOMNUL PAPILLON (lui Berenger): Adu-mi mapa de corespondenta; e acolo pe masa domnisoarei Daisy.

Berenger se duce dupa corespondenta si-i adduce mapa lui Papillon.

POMPIERUL: Gata, grabiti-va. Nu-i vreme de pierdut, mai avem si alte apeluri. BOTARD: Ce v-am zis eu!

Cu mapa sub brat, Papillon escaladeaza fereastra.

DOMNUL PAPILLON (catre pompieri): Fiti atenti la dosare. (Se intoarce cu capul spre Dudard, Botard si Berenger:) Domnilor, la revedere.
DUDARD: La revedere, domnule Papillon.
BERENGER: La revedere, domnule Papillon.
DOMNUL PAPILLON (a disparut; i se aude doar vocea): Fiti atenti la hirtii!
VOCEA DOMNULUI PAPILLON: Dudard ! Nu uita sa-nchizi biroul cu cheia!
DUDARD (strigind): N-aveti nici o grija, domnule Papillon! (Lui Botard:) Dupa dumneata, domnule Botard.
BOTARD: Domnilor, cobor. Si din acest moment voi lua contact cu autoritatile competente. Am sa fac eu lumina in acest fals mister. (Se indreapta catre fereastra.) DUDARD (lui Botard): Pai eu ziceam ca, pentru dumneata, totul e deja clar!
BOTARD (escaladind fereastra): Ma lasa rece ironia dumitale. Ceea ce vreau eu e dovada, sa am dovezi, documente ca sa pot proba tradarea voastra.
DUDARD: Bine, dar e absurd
BOTARD: Insulta dumitale
DUDARD (il intrerupe): Dumneata m-ai insultat
BOTARD (disparind): Eu nu insult. Eu dovedesc.
VOCEA POMPIERULUI: Ei, haide, gata
DUDARD (lui Berenger): Ce faci in dupa-amiaza asta? Am putea sa mergem la un pahar. ]
BERENGER: Te rog sa ma ierti. Am sa profit de ziua asta libera ca sa-i fac o vizita prietenului meu Jean. Totusi, trebuie sa ma impac cu el. Ne-am despartit suparati si vina a fost a mea

Capul pompierului reapare la fereastra.

POMPIERUL: Haideti.
BERENGER (arata spre fereastra): Dupa dumneata.
DUDARD: Dupa dumneata.
BERENGER: Ah, nu, asta nu - dupa dumneata
DUDARD: Nici nu ma gindesc. Dupa dumneata.
BERENGER: Te rog foarte mult, dupa dumneata!
POMPIERUL: Haide, grabiti-va odata!
DUDARD: Dupa dumneata, dupa dumneata.
BERENGER: Dupa dumneata, dupa dumneata.

Escaladeaza amindoi simultan fereastra. Pompierul ii ajuta sa coboare, in timp ce se lasa cortina.

SFIRSITULTABLOULUI


TABLOUL AL DOILEA

Decorul

Acasa la Jean. Structura dispozitivului scenic este aproximativ aceeasi ca in primul tablou al acestui act. Adica scena e impartita in doua. La dreapta, ocupind trei sferturi sau patru cincimi din scena (depinde de largimea acesteia) se vede camera lui Jean. Infund, linga perete, patul lui Jean, in care acesta doarme. in centrul scenei, un scaun si un fotoliu, cel in care se va aseza Berenger. in dreapta, la mijloc, o usa duce catre baie. Cind Jean se va duce in baie, se va auzi zgomotul robinetului, apoi al dusului. In stinga camerei, un perete desparte scena in doua. In nijloc, usa ce da spre scara. Daca se doreste un decor mai putin realist, adica mai stilizat, se poate pur si simplu monta usa, fara zidul desspartitor. In stinga scenei se vede scara, cu ultimele trepte ce ajung la Jean, apoi balustrada palierului. Mai jos, in fundal, se zareste irtea de sus a unei usi cu geam deasupra careia sta scris: PORTAR.
La ridicarea cortinei, Jean e in pat, sub cuvertura, cu spatele la public. Tuseste. Dupa citeva momente apare Berenger, urcind pe ultimele trepte ie la scara. Bate la usa. Jean nu raspunde. Berenger bate din nou.

BERENGER: Jean (Bate iarasi.) Jean!

Usa din fundul palierului se intredeschide si apare chipul unui batrinel cu barbuta alba.

BATRINELUL: Ce se-ntimpla?
BERENGER: Am venit sa-l vad pe Jean, domnul Jean, prietenul meu.
BATRINELUL: Credeam ca ma cauta pe mine. Si pe mine ma cheama tot Jean. Deci e vorba de celalalt
VOCEA SOTIEI BATRINELULUI (din fundul camerei): E pentru noi?
BATRINELUL (se intoarce catre femeia al carei chip nu-l vedem): E pentru celalalt. BERENGER (bate): Jean!
BATRINELUL: Nu l-am vazut iesind. Aseara l-am vazut. Si n-arata prea bine. BERENGER: Stiu eu ce are. E din cauza mea.
BATRINELUL: Poate ca nu vrea sa deschida. Mai incercati.
VOCEA SOTIEI BATRINELULUI: Jean, nu mai pierde timpul cu flecareala! Jean! BERENGER (bate): Jean!
BATRINELUL (catre femeie): Un moment Of, of (inchide usa si dispare.)
JEAN (culcat in pat, cu spatele la public si cu o voce ragusita): Cine e?
BERENGER: Am trecut sa te vad, draga Jean.
JEAN: Cine-i acolo?
BERENGER: Eu, Berenger, te deranjez?
JEAN: Ah, tu erai! Intra.
BERENGER (da sa deschida): Usa e inchisa.
JEAN: Of imediat (Se ridica destul de greu si, intr-adevar, cam mahmur. Are o pijama verde, iar parul ii e in dezordine.) Imediat. (intoarce cheia in broasca.) Imediat. (Se baga la loc sub patura.) Intra.
BERENGER (intrind): Buna, Jean.
JEAN (din pat): Cit e ceasul? Nu trebuia sa fii la birou?
BERENGER: Esti inca-n pat? Nu esti la birou? Scuza-ma, poate te deranjez.
JEAN (tot cu spatele): Ciudat. Nu-ti recunosc vocea.
BERENGER: Nici eu nu-ti recunosc vocea.
JEAN (tot cu spatele): Ia loc.
BERENGER: Esti bolnav? (Jean raspunde printr-un mormait.) Am venit sa-ti spun c-am fost un stupid sa ma supar pe tine dintr-o chestie ca aia.
JEAN: Ce chestie?
BERENGER: Pai ieri
JEAN: Ce ieri? Ieri, unde?
BERENGER: Ai uitat? Apropo de rinocer, de nenorocitul ala de rinocer.
JEAN: Ce rinocer?
BERENGER: Rinocerul sau, ma rog, nenorocitii aia de rinoceri de i-am vazut
JEAN: Ah, da. mi-aduc aminte dar cine ti-a spus ca rinocerii sint nenorociti? BERENGER: Eh, vorba vine
JEAN: Bine. Atunci sa nu mai vorbim despre asta.
BERENGER: Esti foarte dragut.
JEAN: Si?
BERENGER: In orice caz, vreau sa-ti spun ca-mi pare rau ca am sustinut cu atita incrincenare, cu atita incapatinare si cu furie ei da, ce sa mai zic Am fost un prost, ce mai!
JEAN: NU ma mira deloc din partea ta.
BERENGER: Te rog sa ma ierti.
JEAN: NU ma simt prea bine. (Tuseste.)
BERENGER: Asta se vede, altfel n-ai sta in pat (Schimba tonul.) Stii. Jean, am avut amindoi dreptate.
JEAN: Referitor la ce?
BERENGER: Referitor la chestia aia. Te rog inca o data sa ma ierti ca revin la lucrul acesta, dar o s-o fac pe scurt Draga Jean, tin sa-ti spun ca amindoi, fiecare-n felul lui, am avut dreptate. Lucrul e dovedit acuma. Exista-n oras rinoceri cu doua coarne si rinoceri cu un corn.
JEAN: Exact ce-ti ziceam eu! Ei bine, cu atit mai rau.
BERENGER: Da, cu atit mai rau.
JEAN: Sau cu atit mai bine - tot aia e!
BERENGER (continuind): De unde vin unii si de unde ceilalti, sau: de unde vin ceilalti si de unde unii - asta conteaza prea putin. Unicul lucru care conteaza in ochii mei este existenta ca atare a rinocerilor, fiindca
JEAN (se intoarce si se asaza pe marginea patului, cu fata la Berenger): Nu prea ma simt bine, nu ma simt bine deloc
BERENGER: Vai, imi pare tare rau! Dar ce ai?
JEAN: Nu prea stiu ce, am asa, un rau, o stare proasta
BERENGER: Te simti slabit?
JEAN: Nicidecum. Ba dimpotriva, fierb pe dinauntru.
BERENGER: Vreau sa spun adica trebuie ca ai o stare de slabiciune trecatoare. Asta i se poate intimpla oricui.
JEAN: Mie nu mi s-a mai intimplat niciodata.
BERENGER: Atunci poate ca-i un exces de sanatate. Nici prea multa energie nu-i buna intotdeauna. Asta dezechilibreaza sistemul nervos.
JEAN: Am un echilibru perfect (Vocea i se face din ce in ce mai groasa.) Sint foarte sanatos la trup si la cap. Ereditatea mea
BERENGER: Dar fireste, sigur ca da dar poate c-ai racit. Ai cumva febra?
JEAN: Habar n-am. Ba da, cred ca am putina febra. Ma doare capul.
BERENGER: O mica migrena. Pai atunci, te las, daca vrei
JEAN: Ba nu. ramii, nu ma deranjeaza. ]
BERENGER: Esti si ragusit.
JEAN: Ragusit?
BERENGER: Da, un pic ragusit, d-aia nu-ti recunosteam vocea.
JEAN: Dar de ce sa fiu ragusit? Nu mi s-a schimbat vocea. Mai degraba tie ti s-a schimbat.
BERENGER: Vocea mea?
JEAN: Pai, de ce nu?
BERENGER: E posibil. Nu mi-am dat seama pina acuma
JEAN: Dar ce, esti tu capabil sa-ti dai vreodata seama de ceva? (isi pune palma pe frunte.) Cred ca ma doare capul, uite-aici, in frunte, aici ma doare, cred ca m-am lovit! (Vocea i se face si mai groasa.)
BERENGER: Cind te-ai lovit?
JEAN: Habar n-am. Nu-mi aduc aminte.
BERENGER: Dar te-ar fi durut atunci. JEAN: Cred ca m-am lovit in somn.
BERENGER: Dar te-ar fi trezit socul. Precis ca ai visat ca te lovesti.
JEAN: Eu nu visez niciodata.
BERENGER (continuind): Trebuie ca durerea de cap te-a luat in somn si ai uitat c-ai visat, sau, mai degraba, iti aduci aminte. dar inconstient!
JEAN: Eu, inconstient? Sint foarte stapin pe gindurile mele si nu ma las niciodata-n deriva. Merg drept. Eu intotdeauna am mers drept de tot
BERENGER: Stiu asta. Cred ca n-am stiut eu sa ma fac inteles.
JEAN: Fii mai clar. N-are nici un rost sa-mi spui chestii neplacute.
BERENGER: Deseori, atunci cind ne doare capul, avem impresia ca ne-am lovit la cap. (Se apropie de Jean:) Daca te-ai lovit, trebuie sa ai vreun cucui la frunte. (Se uita la fruntea lui Jean:) Da, exact, uite: ai un cucui.
JEAN: Un cucui?
BERENGER: Da. Unul mic.
JEAN: Unde?
BERENGER (arata spre fruntea lui Jean): Uite, chiar aici, deasupra nasului.
JEAN: N-am nici un cucui. Nimeni in familia mea n-a avut vreodata.
BERENGER: Ai o oglinda?
JEAN: Ei, pe dracu! (se pipaie:) S-ar zice ca totusi am ceva. Ma duc in baie, sa ma uit in oglinda. (Se ridica brusc si se duce la baie. Berenger se uita-n urma lui. Din baie:) Ai dreptate, am o umflatura. (Se intoarce-n camera, ceva mai verde la fata:) Ai dreptate, trebuie ca m-oi fi lovit pe undeva.
BERENGER: Arati si foarte rau. Esti verde la fata.
JEAN: Vad ca-ti place la nebunie sa-mi spui chestii urite. Dar tu te-ai uitat cum arati?
BERENGER: Te rog sa ma ierti, n-am vrut nicidecum sa te supar.
JEAN (tare amarit): Nu s-ar zice.
BERENGER: Respiri foarte greu. Te doare-n git? (Jean se asaza din nou pe pat.) Daca te doare-n git, inseamna ca-i o anghina
JEAN: De ce-as avea o anghina?
BERENGER: Asta nu-i ceva rusinos, si eu am anghine. Lasa-ma sa-ti iau pulsul. (Se ridica si-i ia pulsul.)
JEAN (ca glasul si mai ragusit): O sa-mi treaca!
BERENGER: Ai pulsul normal, nu te speria.
JEAN: Da'nu-s deloc speriat De ce as fi?
BERENGER: Ai dreptate. Citeva zile de odihna si gata, iti trece.
JEAN: N-am vreme de odihna, trebuie sa-mi fac rost de mincare.
BERENGER: Daca ti-e foame, atunci n-ai mare lucru. Totusi, ti-ar prinde bine citeva zile de repaus. Ar fi mai prudent Ai chemat un doctor?
JEAN: N-am eu nevoie de doctori.
BERENGER: Ba da, trebuie sa chemi un doctor.
JEAN: N-ai sa-mi aduci tu un doctor daca eu n-am chef de-asa ceva Ma-ngrijesc eu si singur.
BERENGER: Rau faci ca n-ai incredere-n medicina.
JEAN: Doctorii inventeaza boli care nu exista.
BERENGER: Asta nu pleaca dintr-un sentiment negativ: le inventeaza tocmai din placerea de a-si ingriji pacientii.
JEAN: Inventeaza boli, inventeaza boli!
BERENGER: Poate ca le inventeaza. Dar tot ei le vindeca.
JEAN: Eu n-am incredere decit in veterinari.
BERENGER (care ii ia din nou incheietura miinii): Parca ti se umfla venele, pulseaza foarte puternic.
JEAN: Asta-i un semn de forta.
BERENGER: Bineinteles, un semn de sanatate, de forta Numai ca, totusi
(Se uita si mai atent la antebatul lui Jean, cu toate ca acesta si-l retrage violent.)
JEAN: Ce tot ma studiezi ca pe-o dihanie nemaivazuta?
BERENGER: Pielea
JEAN: Ce-i cu pielea mea? Am eu ceva cu pielea ta?
BERENGER:Mi se pare ca s-ar zice ca-si schimba culoarea. Ca se inverzeste. (Da sa apuce mina lui Jean)) Si se inaspreste.
JEAN (retragindu-si mina): Nu ma mai pipai afita Ce dracu' te-a apucat? Ma enervezi. BERENGER (aparte): Poate ca e mai grav decit credeam. (Lui Jean:) Trebuie sa chemam un doctor. (Se duce spre telefon.)
JEAN: Lasa telefonu-n pace! (Se repede la Berenger si-l bruscheaza. Berenger se clatina pe picioare.) Ce te bagi unde nu-ti fierbe oala?
BERENGER: Bine, bine. Era spre binele tau.
JEAN (tuseste si respira foarte greu): Stiu eu mai bine ce-i bine pentru mine si ce nu. BERENGER: Vad ca respiri foarte greu.
JEAN: Respira fiecare cum poate! Tie nu-ti place respiratia mea mie nu-mi place respiratia ta. Respiri foarte slab, asa de slab. ineit ai zice c-ai sa dai ortu' popii-n citeva minute.
BERENGER: N-am puterea ta.
JEAN: Si ce? Eu te trimit la doctor ca sa-ti redea puterea? Nu. Asa ca face fiecare ce vrea.
BERENGER: Nu mai tuna si fulgera asa impotriva mea Stii bine ca-ti sint prieten.
JEAN: Nu exista prietenie. Nu cred in prietenia dumitale.
BERENGER: Acuma ma superi.
JEAN: N-ai decit sa te superi.
BERENGER: Dragul meu Jean
JEAN: Eu nu sint dragul tau Jean!
BERENGER: Vad eu ca esti tare mizantrop astazi.
JEAN: Ei, asta-i buna! Acuma sint mizantrop. Mizantrop! Uite-asa-mi place mie: sa fiu mizantrop!
BERENGER: Stiu eu ca inca-mi porti pica pentru disputa de ieri. Recunosc inca o data: a fost numai din vina mea. Si tocmai de-asta am venit: ca sa ma scuz.
JEAN: Despre ce disputa tot vorbesti?
BERENGER: Pai ti-am mai spus chestia cu rinocerul!
JEAN (nu-l aude): De fapt
BERENGER: Stii bine ca eu nu-ti voi fi niciodata un obstacol.
JEAN: Eu am mereu un scop. Si ma reped spre el.
BERENGER: Ai perfecta dreptate. Cred, totusi, ca treci printr-o criza morala. (De citeva momente Jean traverseaza camera de la un capat la altul ca o fiara in cusca. Berenger il observa si, din timp in timp, se trage usor din calea lui. Vocea lui Jean se face din ce in ce mai ragusita). Nu te enerva, nu te enerva.
JEAN: Adineauri ma simteam prost in haine, acum ma deranjeaza si pijamaua! (Se inchide si se deschide la bluza.)
BERENGER: Vai, dar ce-are pielea ta?
JEAN: Iar te iei de pielea mea? E pielea mea si n-am de gind s-o schimb cu a ta.
BERENGER: Parca-i de toval.
JEAN: E mai dura. Rezista la intemperii.
BERENGER: Si esti din ce in ce mai verde.
JEAN: Vad ca azi ai mania culorilor. Iar ai viziuni: iar ai baut!
BERENGER: Ieri am baut, nu astazi.
JEAN: E rezultatul unui intreg trecut de desfrinare.
BERENGER: Ti-am promis ca ma las, stii bine: eu ascult de sfaturile prietenilor. Nu ma simt umilit de asta. ba dimpotriva.
JEAN: Ma doare-n cot. Brrr
BERENGER: Ce-i? Ai zis ceva?
JEAN: N-am zis nimic. Am facut brrr asta ma amuza.
BERENGER (il priveste in ochi): Ai auzit ce i s-a intimplat lui Boeuf? S-a transformat intr-un rinocer.
JEAN: Ce zici ca i s-a intimplat?
BERENGER: S-a transformat intr-un rinocer!
JEAN (isi face vint cu poalele bluzei): Brrr
BERENGER: Ei haide, zau. nu mai glumi.
JEAN: Dar lasa-ma sa rasuflu, e dreptul meu. Sint la mine acasa.
BERENGER: Dar ce? Am zis eu altceva?
JEAN: Te rog sa nu ma mai contrazici. Mi-e cald. mi-e cald. Brrr Asteapta-ma o clipa. Ma duc sa ma racoresc.
BERENGER (in vreme ce Jean se repede inspre baie): Asta-i de la febra.

Din baie se aude curgind apa de la robinet, o data cu pufniturile lui Jean.

JEAN (de alaturi): Brrr
BERENGER: Are frisoane. E de rau, dau telefon la doctor.

Se indreapta din nou catre telefon, dupa care se retrage brusc, auzindu-l pe Jean.

JEAN: Zi asa, bietul Boeuf a devenit rinocer. Ah, ah, ah Cred ca s-a deghizat si si-a batut joc de tine. (Scoate capul prin usa de la baie. E foarte verde. Deasupra nasului, umflatura i-a mai crescut.) S-a deghizat.
BERENGER (plimbindu-se prin camera, fara sa se uite la Jean): Sa fii sigur ca toata povestea avea un aer foarte serios.
JEAN: Ei, asta e: e treaba lui.
BERENGER (se intoarce in directia lui Jean, care reintra in baie): E sigur ca n-a facut-o inadins. Schimbarea s-a facui impotriva vointei lui.
JEAN (de alaturi): Ce stii tu !
BERENGER: Cel putin asa e de presupus.
JEAN: Dar daca a facut-o inadins? Ai? ia spune: dac-a facut-o anume?
BERENGER: M-ar mira. Cel putin doamna Boeuf n-avea citusi de putin aerul c-ar sti ceva in sensul asta
JEAN (cu vocea foarte groasa): Ah, ah, ah! Grasana de madam Boeuf! Vai de capul ei. O idioata!
BERENGER: Idioata sau nu
JEAN (intra rapid si isi arunca bluza pe pat, in timp ce Berenger se intoarce cu discretie. Jean - care e verde pe piept si pe spate - reintra in baie): Boeuf nu i-ar fi spus niciodata
nevesti-sii ce-are de gind
BERENGER: Te-nseli. Sint un cuplu foarte unit.
JEAN: Esti tu sigur de asta? Hum, hum, brrr
BERENGER (se indreapta spre baie, dar Jean ii inchide usa-n nas): Foarte unit Dovada e ca
JEAN (de alaturi): Boeuf avea viata lui personala, avea rezervat un colt numai al lui in strafundul sufletului
BERENGER: Cred ca n-ar fi trebuit sa-ti vorbesc de asta. Mi se pare ca-ti face rau. JEAN: Ba dimpotriva, ma usureaza.
BERENGER: Hai, zau, te rog, lasa-ma sa chem un doctor.
JEAN: Iti interzic absolut. Si sa stii ca mie nu-mi plac incapatinatii. (Revine in camera. Berenger se trage un pas inapoi, speriat: Jean este acum si mai verde si vorbeste cu greutate.
Vocea i-a devenit de nerecunoscut.) De fapt, daca s-a preschimbat in rinocer cu sau fara voia lui, poate ca asta i-a facut bine.
BERENGER: Ce tot spui?!? Cum poti sa crezi ca
JEAN: Tu vezi peste tot numai rau. Poate ca asa i-a placut lui! Uite-asa a avut el chef! Nu vad ce chestie formidabila ar fi.
BERENGER: Bineinteles, n-ar fi nimic formidabil in asta. Numai ca ma indoiesc ca i-a facut intr-adevar placere.
JEAN: Si de ce nu, ma rog!
BERENGER: Mi-e greu sa spun de ce. Asta trebuie s-o intelegi si singur.
JEAN: Iti spun eu ca nu-i nimic rau in asta! La urma urmei, rinocerii sint niste fiinte ca si noi- Au tot dreptul la viata, poate chiar mai mult ca noi.
BERENGER: Cu conditia sa nu ne distruga dreptul nostru la viata. iti dai seama de diferenta de mentalitate?
JEAN (intr-un du-te-vino permanent la baie): Ti se pare preferabila conditia noastra? BERENGER: Orisicit, avem si noi morala noastra, care mi se pare incompatibila cu a lor.
JEAN: Morala! Mai slabeste-ma cu morala, ce-i aia morala? Morala trebuie depasita! BERENGER: Si ce pui in locul ei?
JEAN (aceeasi miscare): Natura.
BERENGER: Natura?!?
JEAN (acelasi joc): Natura are legile ei. Morala e antinaturala.
BERENGER: Daca inteleg eu bine, tu vrei sa-nlocuiesti legea morala prin legea junglei.
JEAN: Acolo-i de mine, acolo-i viata!
BERENGER: Asa vine vorba. Dar, in fond, nimeni n-ar
JEAN (il intrerupe, in acelasi du-te-vino): Trebuie sa ne reconstituim viata din temelii. Trebuie sa ne intoarcem la integritatea primordiala.
BERENGER: Nu sint deloc de acord cu ce spui.
JEAN (rasuflind cu zgomot): Eu vreau sa respir.
BERENGER: Bine, dar gindeste-te: nu-ti dai seama ca noi avem o filosofie de viata pe care animalele astea n-o au, un sistem cu totul aparte de valori? Un sistem construit de omenire de-a lungul unor veacuri intregi!
JEAN (din baie): Trebuie darimat, asa va fi mult mai bine.
BERENGER: NU, zau, eu cred ca glumesti. Nu te pot lua in serios, tu faci poezie
JEAN: Brrr (Aproape ca mugeste.)
BERENGER: Nu te stiam poet
JEAN (iese din baie): Brrr (Mugeste din nou.)
BERENGER: Prea te cunosc bine ca sa cred ca intr-adevar crezi asa. Stii la fel de bine ca mine ca eu, adica omul
JEAN (il intrerupe): Omul Sa nu mai pronunti cuvintul asta!
BERENGER: Adica vreau sa spun fiinta umana umanismul
JEAN: Gata cu umanismul. S-a perimat Esti un sentimental ridicol. (Reintra in baie.)
BERENGER: Ma rog totusi spiritul
JEAN (din baie): Lozinci! Vorbesti numai -prostii, spui clisee
BERENGER: Prostii?!?
JEAN (din baie, cu o voce foarte groasa, foarte greu de inteles). Absolut
BERENGER: BERENGER: Draga Jean, ma mir sa te-aud vorbind astfel. Ce naiba, ti-ai pierdut mintile? De fapt, ce vrei? Chiar ti-ar placea sa devii rinocer?
JEAN: De ce nu? Eu n-am prejudecatile tale.
BERENGER: Vorbeste mai clar, nu inteleg ce spui. Vorbesti foarte greu.
JEAN (tot din baie): Casca-ti urechile!
BERENGER: Ce-ai spus?
JEAN: Casca-ti urechile. Am zis: de ce sa nu fii rinocer? Mie-mi plac schimbarile.
BERENGER: Tocmai tu sa vorbesti asa (Tace brusc, fiindca aparitia lui Jean e de-a dreptul inspaimintatoare: e verde complet, iar in frunte i-a crescut cornul de rinocer.) Doamne, chiar ca ti-ai pierdu! capul! (Jean se repede la pat, arunca patura pe jos, bolboroseste fara sens, scoate tot felul de zgomote.) Nu mai fi asa de furios, hai, calmeaza-te. Nu te mai recunosc!
JEAN (abia se mai distinge ce spune): E cald foarte cald Totul trebuie dat jos, hainele ma zgirie. totul zgirie. (iti da jos pantalonul de la pijama.)
BERENGER: Ce faci? Nu te mai recunosc. Tu, care erai atit de pudic!
JEAN: Mlastina! Mlastina!
BEJAENGER: Uita-te la mine! Parca nici nu ma vezi! Nici nu ma auzi!
JEAN: Ba te aud foarte bine! Te vad foarte bine! (Da sa-l impunga pe Berenger, care se trage inapoi.)
BERENGER: Fii atent!
JEAN (rasufiind zgomotos): Pardon. (Dupa care se avinta cu toata viteza in baie.) BERENGER (da sa iasa prin usa din stinga, dupa care se intoarce si merge spre baie.) Nu. nu pot sa-l las in halul asta. mi-e prieten. (De-acuma i se aude vocea din baie:) Am sa chem doctorul! Zau, Jean, e absolut necesar sa chemam doctorul!
JEAN (din baie): Nu.
BERENGER (in baie): Ba da. Linisteste-te, Jean, esti ridicol. Doamne, cornul ti se lungeste vazind cu ochii! Esti un rinocer!
JEAN (din baie): Am sa te calc in picioare, am sa te tavalesc sub copite!

Zgomot teribil in baie, ragete, obiecte care cad, o oglinda se sparge; Berenger iese ingrozit, abia reuseste sa-nchida usa, indaratul careia se simt greutatea si furia cu care impinge Jean.

BERENGER (impinge de usa): E rinocer! E rinocer! (Reuseste sa inchida usa. Haina ii e gaurita de cornul rinocerului, corn care strapunge usa de la baie. In timp ce din baie continua sa se auda zgomote furioase, mugete si glasul lui Jean abia articulind "simt ca turbez', "nenorocitule' etc, iar usa sta sa se prabuseasca, Berenger fuge catre iesire.) In viata mea n-as fi crezut asa ceva, tocmai din partea lui! (Deschide usa de la palier si bate la usa vecinului:) Hei, aveti un rinocer in cladire! Chemati politia! Chemati politia! (Usa se deschide.)
BATRINUL (scoate capul) Ce vi s-a-ntimplat?
BERENGER: Chemati politia! Aveti un rinocer in cladire!
VOCEA SOTIEI BATRINULUI: Jean, ce zice? Ce-are'de face taraboiul asta?
BATRINUL (catre femeia dinauntru): Habar n-am ce zice. Cica a vazut un rinocer.
BERENGER: Da, un rinocer in casa. Chemati politia.
BATRINUL: Ce maniera! Sa dai buzna si sa deranjezi oamenii asa!

Ii inchide usa in nas.

BERENGER (da buzna pe scara): Hei, portar, madam portareasa, e un rinocer aici! Chemati politia! (Se deschide usa de la portareasa si apare un cap de rinocer.) Altul! (Urca inapoi scarile, cu toata viteza. Da sa intre la Jean, ezita, apoi se indreapta iarasi spre usa Batrinelului, moment in care aceasta se deschide si apar doua capete de rinocer.) Doamne Dumnezeule! Cerule mare! (Berenger reintra in camera lui, Jean, unde Jean continua sa se lupte cu usa de la baie.Berenger se repede la fereastra - aceasta este figurata pur si simplu printr-o rama, cu fata la sala. E la capatul puterilor, gata sa se prabuseasca si abia reuseste sa-ngaime:) Doamne Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! (Cu un mare efort incaleca fereastra, apoi trece si celalalt picior, e gata sa sara, cind se retrage infricosat: in aceeasi clipa, prin fosa de orchestra defileaza in mare viteza o multime de coarne de rinocer. Berenger se retrage iute si priveste pe fereastra:) Altii! O turma intreaga de rinoceri traverseaza strada! O armata de rinoceri coboara bulevardul! (Priveste in toate partile) Pe unde sa ies? Pe unde sa ies? Macar daca s-ar multumi sa marsaluiasca doar prin mijlocul drumului! Dar vad ca invadeaza si trotuarele! Pe unde sa ies de-aici! (innebunit, fuge rind pe rind la toate usile si iarasi la fereastra, in timp ce usa de la baie se clatina, iar dinauntru se aud mugetele lui Jean. Jocul continua asa citeva secunde. De fiecare data cind Berenger trece prin fata usii Batrinului sau da sa treaca pe scara, apar capete de rinocer, care intra si ies din camere. In fine, revine si se uita pe fereastra): Turme de rinoceri! Si sa mai zici ca-i un animal solitar! Fals. Trebuie sa revizuim complet teoria in privinta lor! Au darimat toate bancile de pe bulevard! (isi fringe miinile.) Ce sa fac, ce sa fac? (Se plimba iarasi disperat de la o usa la alta, dar peste tot se impiedica de alte si alte capete de rinocer. Cind trece din nou prin fata baii, usa e la un pas sa cada. Be'renger. se lipeste ingrozit de perete, strigind:) Rinocerii! Rinocerii! (Alte zgomote din baie: usa acesteia sta sa se prabuseasca.)

CORTINA


ACTUL AL TREILEA

Decorul

Aproape totul e la fel ca in tabloul precedent. Camera lui Berenger, care seamana izbitor cu camera lui Jean; numai citeva detalii - una sau doua mobile in plus - indica faptul ca e vorba de alta locuinta. in stinga, scara de la palier. O usa in fundal. Nu exista loja portaresei. in fund, un pat pe care e lungit Be'renger, cu spatele la public. Un fotoliu, o masuta de telefon. Eventual, inca o masufa si un scaun. in fund, o fereastra deschisa. in avanscena, rama unei ferestre. Berenger zace imbracat pe nat, cu capul bandajat. Probabil ca viseaza urit, intrucit tresare in somn.

BERENGER: Nu! (Pauza.) Coarnele, fiti atenti la coarne! (Pauza. Dincolo de fereastra, din strada, se aud zgomotele rinocerilor.) Nu! (Se zbate in somn si cade din pat. Se trezeste in sfirsit, isi duce mina la frunte cu un aer ingrozit, apoi se duce spre oglinda si isi scoate bandajul, in vreme ce afara Zgomotele se indeparteaza. Suspina usurat cind isi da seama ca nu i-a crescut nici un corn. Se clatina putin, se indreapta spre pat, dupa care se ridica iute, se duce la masa, ia o sticla de coniac si da sa-si toarne; dupa o lupta surda cu sine, pune sticla si paharul la loc.) Vointa, sa am vointa! (Da sa se-n-tinda pe pat, dar se aud iarasi zgomotele rinocerilor. isi duce mina la inima.) Oh! (Se duce spre fereastra si priveste afara. Zgomotele inceteaza. Se indreapta spre masuta cu sticla, ezita inca o data, dupa care - cu un gest ce va sa zica: "Acum, ce mai conteaza!' - isi umple paharul si-l da peste cap. Pune sticla si paharul la loc si tuseste. Pina si propria-i tuse pare ca-l sperie. Tuseste din nou si asculta cu atentie zgomotul pe care-l face. inca o data se priveste-n oglinda, dupa care deschide fereastra: afara zgomotele se intetesc. Tuseste din nou.) Nu. Nu-i la fel!

Berenger se linisteste, inchide fereastra, isi pipaie crestetul pe deasupra bandajului, se-ndreapta spre pat si pare ca va adormi. Apare Dudard urand ultimele trepte ale scarii; ajunge pe palier si bate la usa lui Berenger.

BERENGER (tresare speriat): Ce? Ce este!?
DUDARD: Berenger, eu sint. Am venit sa vad ce faci!
BERENGER: Cine e acolo?
DUDARD: Eu sint! Eu.
BERENGER: Care eu?
DUDARD: Eu, Dudard.
BERENGER: Ah, tu erai. Intra.
DUDARD: Nu te deranjez? (Da sa intre.) Usa e-ncuiata.
BERENGER: Stai sa deschid. Of! (Deschide. Intra Dudard.)
DUDARD: Buna, Berenger.
BERENGER: Buna, Dudard, cit e ceasul?
DUDARD: Si deci tot aici, baricadat in casa. Ti-e mai bine acum?
BERENGER: Iarta-ma, nu-ti recunosteam vocea. (Deschide fereastra.) Ah, da, da, ma simt mai bine, cred.
DUDARD: Vocea mea nu s-a schimbat. Eu am recunoscut-o pe-a dumitale.
BERENGER: Iarta-ma, mi s-a parut ca in sfirsit, e la fel. Nici vocea mea nu s-a schimbat, asa-i?
DUDARD: Pai de ce sa se fi schimbat?
BERENGER: Nu ti se pare ca sint ca as fi putin ragusit?
DUDARD: Nu mi se pare deloc.
BERENGER: Ce bine. Acuma m-am linistit.
DUDARD: Dar ce ai?
BERENGER: Nimic, nu stiu. Nu se stie niciodata. Orice voce se poate schimba, nu? DUDARD: Crezi ca ai racit?
BERENGER: Sper ca nu sper ca nu. Dar ia loc, stai. Stai in fotoliu.
DUDARD (se asaza in fotoliu): Nici acum nu te simti mai bine? Tot te mai doare capul? (Arata spre bandajul de pe fruntea lui Berenger)
BfiRENGER: Ah, da, tot timpul ma doare capul. Dar n-am nici un cucui, nu-i asa? Nu m-am lovit de nimic, n-am nici o umflatura, vezi? (isi scoate bandajul si-i arata lui Dudard fruntea.)
DUDARD: Nu, n-ai nici o umflatura. Nu vad nimic.
BERENGER: Si sper nici sa n-am vreodata. Niciodata.
DUDARD: Pai daca nu te lovesti deloc, de unde sa faci cucuie?
BERENGER: Daca intr-adevar nu vrei sa te lovesti, atunci nu te vei lovi!
DUDARD: Pai bineinteles. Nu-i vorba decit sa fii atent Dar de fapt ce se intimpla cu dumneata? Esti nervos, agitat. Precis ca-i din cauza migrenei. Dar nu te mai agita atita, miscarea iti face mai rau.
BERENGER: Migrena? Sa nu vorbim de migrena. Nu mai vorbi de migrena. DUDARD: E si foarte normal sa ai dureri de cap, dupa toate emotiile prin care ai trecut
BERENGER: Imi revin foarte greu.
DUDARD: Atunci nu-i nici o mirare ca te doare capul.
BERENGER (fuge la oglinda si isi scoate iarasi bandajul): Nimic Stii, uite-asa incepe. DUDARD: Ce sa-nceapa?
BERENGER: Mi-e teama sa nu devin altcineva.
DUDARD: Ei haide, haide, linisteste-te si stai jos. Daca tot forfotesti de colo-colo, te vei enerva si mai rau.
BERENGER: Asa e, ai dreptate. Sa ma calmez. (Se asaza.) Nu ma mai intorc, stii?
DUDARD: Da, stiu. Din cauza lui Jean.
BERENGER: Da. Din cauza lui Jean. fireste, dar si din cauza altora.
DUDARD: Imi dau seama ca ai fost socat serios.
BERENGER: Oricine-n locul meu chiar si pentru mai putin si ar fi fost socat, nu crezi?
DUDARD: Ah, desigur, dar oricum, nu trebuie sa exagerezi. Asta
nu-i un motiv pentru ca un om ca dumneata
BERENGER: Mi-ar fi placut sa te vad in locul meu. Jean mi-era cel mai bun prieten. Iar schimbarea asta care s-a produs sub ochii mei toata furia aia a lui!
DUDARD: Da, inteleg. E si normal, ai fost deceptionat, nu te mai gindi la asta acum. BERENGER: Dar cum sa nu ma gindesc? Baiatul asta asa de blind, aparator al umanismului! Cine-ar fi crezut? Tocmai el, tocmai el! Ne cunoastem din dintotdeauna. Niciodata n-as fi banuit, in ruptul capului, ca ar fi putut
evolua astfel. Eram mai sigur de el decit de mine insumi Sa-mi faca el mie una ca asta!
DUDARD: Dar n-a fost nicidecum ceva indreptat special impotriva dumitale. BERENGER: Totusi, cam asa parea. Daca l-ai fi vazut atunci daca i-ai fi vazut fata DUDARD: Asta fiindca intimplator erai atunci la el acasa. Totul s-ar fi petrecut la fel, indiferent cine ar fi fost in locul dumitale.
BERENGER: Dat fiind intregul nostru trecut in comun, ar fi trebuit sa se retina sa fie asa tocmai in fata mea
DUDARD: Prea te crezi si dumneata buricul pamintului, prea crezi ca tot ce se intimpla ti-e destinat anume! Nu esti dumneata tinta universului.
BERENGER: Poate ca ai dreptate. Trebuie sa-ncerc sa-mi vin in fire. Totusi, fenomenul e nelinistitor. De fapt, ce mai, eu, unul, sint ravasit de tot. Cum se poate explica toata chestia asta?
DUDARD: Pentru moment eu nu gasesc nici o explicatie satisfacatoare. Constat faptele, pur si simplu. Le inregistrez. Ce exista trebuie sa poata fi explicat O curiozitate a naturii, o bizarerie, o extravaganta, un joc - cine stie?
BERENGER: Jean era un ins foarte orgolios. In ce ma priveste, eu n-am ambitii. Ma multumesc sa fiu asa cum sint.
DUDARD: Poate ca-i placea aerul curat, aerul de tara spatiul larg Poate ca simtea nevoia sa se destinda. Nu zic asta ca sa-l scuz
BERENGER: Te inteleg, sau, ma rog, incerc. Si totusi, chiar daca voi fi acuzat ca n-am spirit sportiv, sau ca sint un mic-burghez fixat in lumea lui cea strimta, tot voi ramine la credinta mea.
DUDARD: Dar bineinteles ca fiecare raminem cu credinta noastra. Dar, daca e asa, de ce te mai nelinistesti atita pentru citeva cazuri de rinocerita? Poate ca-i vorba pur si simplu de-o boala.
BERENGER: Pai tocmai asta e: mi-e frica sa nu fie contagioasa.
DUDARD: Ah, nici sa nu te gindesti la asta. Chiar ca dai lucrurilor o importanta exagerata. Cazul lui Jean nu este simptomatic. Nu este reprezentativ. Chiar dumneata ai spus adineauri ca Jean era foarte orgolios. Eu cred ca (iarta-ma ca-ti birfesc prietenul) eu cred ca era un surescitat, era cam salbatic, un excentric. Si nu insii originali sint cei care conleaza ci omul de mijloc?
BERENGER: Atunci totul e limpede. Vezi! Si mai spuneai ca nu poti explica fenomenul. Pai chiar acum ai dat o explicatie plauzibila. Da, ca sa ajungi in halul asta trebuie sa treci printr-o criza, sa ai un acces de nebunie Totusi, el parea a avea argumente, parea ca a reflectat asupra chestiunii, ca si-a cladit temeinic hotarirea Dar Boeuf? Si cu Boeuf s-a intimplat la fel? si ceilalti? Cum a fost cu toti ceilalti?
DUDARD: Mai ramine ipoteza epidemiei. E ca gripa. Stim cum e cu epidemiile.
BERENGER: Nici o epidemie n-a fost ca asta. Dar daca boala vine din colonii?
DUDARD: In tot cazul, nu poti pretinde ca Boeuf si toti ceilalti au facut ce-au facut numai ca sa-ti faca rau dumitale. Nu s-ar fi ostenit atita numai pentru asta.
BERENGER: Asta asa e. Asta ma linisteste desi poate ca. dimpotriva, asta tocmai ca agraveaza lucrurile! (De afara se aude zgomotul copitelor de rinoceri.) Poftim: auzi? (Se repede la fereastra.)
DUDARD: Ei, lasa-i in pace! (Berenger inchide geamul.) Ce rau iti fac? Zau, esti obsedat si asta nu-i bine. Te epuizezi nervos. Ai suferit un soc, de acord. Dar nu mai cauta cu luminarea altele. Tot ce-ti trebuie acum e sa-ncerci sa-ti revii.
BERENGER: Ma intreb daca sint intr-adevar imun.
DUDARD: Oricum, boala nu e mortala. Exista si boli sanatoase. Sint convins ca cine doreste se insanatoseste. O sa treaca, n-ai grija.
BERENGER: Dar nu se poate sa nu lase urme! Un astfel de dezechilibru organic nu poate sa treaca asa, cit ai bate din palme
DUDARD: E trecator, nu-ti mai face griji.
BERENGER: Chiar crezi?
DUDARD: Cred, da. Presupun.
BERENGER: Dar daca persoana nu doreste daca nu vrea. Ca intr-adevar sa ia boala asta, atunci n-o ia, nu-i asa? Bei un coniac?

Se indreapta catre masa, unde se gaseste sticla de coniac.

DUDARD: Nu, nu te deranja, nu vreau, multumesc. Daca simti nevoia, serveste-te, nu te jena de mine. Dar fii atent: o sa te doara capul dupa aceea.
BERENGER: Alcoolul e bun contra epidemiilor. Imunizeaza. De exemplu, omoara microbii gripei.
DUDARD: Dar poate ca nu toti microbii, de la toate bolile. Despre rinocerita - nu se stie inca
BERENGER: Jean nu bea niciodata alcool. Asa spunea el. Si poate ca tocmai din cauza asta poate ca de aici si atitudinea lui. (ii intinde paharul plin lui Dudard:) Chiar nu vrei?
DUDARD: Nu, nu. Niciodata inainte de prinz. Multumesc.

Berenger isi goleste paharul, pe care continua sa-l tina in mina, ca si sticla. Tuseste.

DUDARD: Vezi? Vezi? Nici dumneata nu suporti. Te face sa tusesti.
BERENGER (nelinistit). Da, m-a apucat tusea. Cum am tusit?
DUDARD: Ca toata lumea cind bea ceva tare.
BERENGER (pune pe masa sticla si paharul): Dar nu era o tuse ciudata? Era chiar o tuse omeneasca?
DUDARD: Ce tot scornesti? Era o tuse de om. Ce fel de alta tuse ar fi putut sa fie? BERENGER: Nu stiu O tuse de animal, de pilda Nu cumva asa tuseste rinocerul?
DUDARD: Zau, Berenger, esti ridicol. Iti faci probleme singur si-ti pui tot felul de intrebari tacanite Adu-ti aminte ca singur ai spus ca cea mai sigura metoda de a te apara de ceva este efortul de vointa.
BERENGER: Da, bineinteles.
DUDARD: Ei bine, atunci fa un efort de vointa.
BERENGER: Te asigur ca am vointa.
DUDARD: Dovedeste-ti singur ca ai vointa. Uite, de exemplu, nu mai bea coniac Asta o sa te faca mai sigur pe gesturile dumitale.
BERENGER: Nu vrei sa ma-ntelegi. Iti repet: asta ma scapa, ma fereste de un rau si mai mare. Este un risc calculat. Cind nu vor mai exista epidemii, n-o sa mai beau. Deja luasem aceasta hotarire inaintea evenimentelor de acum. Asa ca o amin. Provizoriu.
DUDARD: Iti gasesti singur scuze.
BERENGER: Zau? asa crezi? in orice caz, asta n-are-a face cu tot ce se intimpla.
DUDARD: Nu se stie niciodata.
BERENGER (speriat): Deci chiar crezi? Crezi ca asta tocmai pregateste terenul? Dar eu nu sint alcoolic! (Se priveste in oglinda.) Nu cumva, din intimplare (isi trece mina pe fata, isi pipaie capul pe deasupra bandajului.) Nu-i nimic schimbat. Nu mi-a facut rau. Si asta dovedeste ca bautura e buna sau, ma rog, ca-i inofensiva.
DUDARD: Zau, Berenger, glumeam si eu. Te tachinam. Vezi totul in negru, o sa te neurastenizezi, fii atent. O sa vezi, cind iti vei reveni din soc, cind vei depasi depresiunea de acum si ai sa iesi la aer, totul are sa fie bine. Or sa-ti dispara toate ideile astea negre.
BERENGER: Sa ies la aer? Da, ar trebui. Mi-e teama de momentul ala o sa-i reintilnesc, fara nici o indoiala
DUDARD: Ei, si! N-ai decit sa eviti sa stai in calea lor. Si de altfel nici nu sint asa de multi.
BERENGER: Eu, unul, nu-i vad decit pe ei. O sa spui ca-i ceva morbid
DUDARD: Sa stii ca. daca-i lasi in pace, nu te ataca. In fond, nu sint rai. Ba chiar as zice ca au un soi de inocenta naturala. Da, da, un fel de candoare. De altminteri, eu am mers singur pe jos pe tot bulevardul, venind aici - si, ma vezi, sint viu si nevatamat.
BERENGER: Dar pe mine ma scoate din minti fie si numai vederea lor. E ceva nervos. Nu-i vorba de furie, nu. nicidecum, nu-i buna furia, ca te poate duce la acte necugetate. Nu, nu-i vorba de furie, insa vederea lor imi creeaza asa, o stare (Duce mina la inima.) Imi da o stringere de inima.
DUDARD: Pina la un punct, iti dau dreptate sa fii impresionat. Dar dumneata esti, totusi, prea impresionat! N-ai umor, asta-i defectul dumitale. iti lipseste umorul. Trebuie sa iei lucrurile mai cu detasare, mai usor, asa.
BERENGER: Eu ma simt solidar cu tot ce se intimpla. Iau parte la tot, nimic nu ma lasa indiferent
DUDARD: Nu-i judeca pe ceilalti daca nu vrei sa fii judecat tu insuti. Si apoi, daca-ar fi sa ne facem griji pentru tot ce se-ntimpla, viata ar deveni insuportabila.
BERENGER: Daca toate astea s-ar fi intimplat intr-o alta tara, undeva aiurea, si daca am fi aflat despre ele doar din ziare, am fi putut discuta linistit despre ele. Am fi studiat calm chestiunea pe toate fetele si am fi tras in chip obiectiv concluziile. S-ar fi organizat dezbateri academice, ar fi fost chemati savanti, artisti, ca si oameni de pe strada, de altfel. Chiar: asta ar fi fost interesant, pasionant, instructiv. Dar cind esti prins tu insuti intr-un astfel de eveniment, cind esti pus asa de brusc in fata realitatii brutale a faptelor, nu poti sa nu te simti direct vizat si prea violent surprins ca sa mai poti privi totul cu singe rece. Iar eu sint surprins, sint surprins, sint surprins! Nu pot sa-mi revin.
DUDARD: Si eu am fost surprins, asa, ca dumneata Dar mi-a trecut. Am inceput deja sa ma obisnuiesc.
BERENGER: Dumneata ai un sistem nervos mai echilibrat ca mine. Te felicit Dar nu gasesti ca-i o nenorocire sa
DUDARD (il intrerupe): Nu zic deloc ca-i ceva bun. Si nu care cumva sa crezi ca, in sinea mea, sint de partea rinocerilor

Se aud de afara alte zgomote de la trecerea rinocerilor, de asta data chiar sub fereastra, in avanscena.

BERENGER (sare speriat): Poftim, iarasi! Uite-i iarasi. Ah, nu, nu, eu nu pot sa ma obisnuiesc. Poate ca ma-nsel, dar ma preocupa in ciuda vointei mele. Si ma-mpiedica sa dorm. Sufar de insomnie. Toata ziua sint la capatul puterilor si somnolez.
DUDARD: Ia niste somnifere.
BERENGER: Nu asta-i solutia. Daca dorm e mai rau, ii visez noaptea - am cosmaruri.
DUDARD: Uite ce inseamna sa iei lucrurile prea in serios si sa pui totul la inima. Marturiseste ca-ti place sa te torturezi singur!
BERENGER: Iti jur ca nu sint masochist.
DUDARD: Atunci depaseste chestiunea si mergi mai departe. Asta e! Trebuie sa te obisnuiesti si gata.
BERENGER: Asta-i fatalism.
DUDARD: E intelepciune. Atunci cind se produce un eveniment, inseamna ca a avut un motiv pentru asta. Tocmai aceasta cauza, acest motiv trebuie sa-l cauti.
BERENGER (se ridica): Ei bine, eu, unul, nu vreau sa accept situatia asta.
DUDARD: Si ce poti face? Ce ai de gind sa faci?
BERENGER: Pentru moment, nu stiu. O sa ma gindesc. Voi trimite scrisori la gazete, am sa redactez manifeste, am sa cer audienta la primar, sau la adjunctul primarului daca primarul e prea ocupat.
DUDARD: Lasa autoritatile sa actioneze cum stiu ele! La urma urmei, ma intreb daca - moralmente - ai dreptul intr-adevar sa te amesteci in toata treaba asta! In plus, cred ca nici nu-i asa de grava chestiunea. Din punctul meu de vedere, e absurd_sa-ti faci atita singe rau pentru unii care si-au schimbat pielea, poate nu se simteau bine in pielea lor. Acum sint liberi - asta-i treaba lor. Raul, raul! Vorbe! Cine poate sa stie unde-i raul si unde-i binele? Avem preferinte, fireste. Ti-e teama pentru propria fiinta, asta-i adevarul. Si n-ai sa devii niciodata rinocer
BERENGER: Pai vezi, pai vezi? Daca liderii si concetatenii nostri vor fi toti ca dumneata, atunci nu se vor decide sa actioneze.
DUDARD: Dar cred ca n-o sa ceri, in aceste conditii, ajutor extern. Aici e vorba de o afacere a noastra, si nu ne priveste decit pe noi, tara noastra.
BERENGER: Eu cred in solidaritatea internationala
DUDARD: Esti un Don Quijote! Ah, sa stii, n-am zis-o din rautate. Nu vreau sa te jignesc nicidecum. O spun pentru binele dumitale, stii asta. Pentru ca-i timpul sa te linistesti.
BERENGER: Sint convins de asta. Iarta-ma, sint prea nelinistit. Ma voi corecta. Si te rog sa ma ierti ca te-am batut atita la cap cu divagatiile mele. Precis ca ai mult de lucru. Ati primit cererea mea de concediu medical?
DUDARD: Stai linistit, totu-i in ordine. De altfel la birou nici n-a reinceput lucrul.
BERENGER: Nu s-a reparat inca scara? Cita neglijenta. Uite, din cauza asta merge totul prost.
DUDARD: E-aproape gata scara, nu se poate face batind din palme. Nu-i usor sa gasesti muncitori. Vin buluc sa se angajeze, lucreaza o zi sau doua, dupa care pleaca. Nu-i mai vezi deloc. Si trebuie sa cauti altii.
BERENGER: Si se mai plinge lumea de somaj! Spune-mi: macar acuma or sa ne faca o scara de ciment, nu?
DUDARD: Nu, tot din lemn, dar noua.
BERENGER: Of! vechea rutina a administratiilor. Toti arunca banii pe toate prostiile, iar cind e vorba de-o cheltuiala intr-adevar utila, fiecare administratie se plinge de lipsa de fonduri. Cred ca domnul Papillon e nemultumit. Tinea tare mult la ideea unei scari de ciment. Ce zice?
DUDARD: Nu mai avem sef. Domnul Papillon si-a dat demisia.
BERENGER: Nu se poate!
DUDARD: Daca-ti spun.
BERENGER: Asta ma mira foarte mult Din cauza chestiei cu scara?
DUDARD: Nu cred. In orice caz, nu asta e motivul pe care l-a invocat.
BERENGER: Dar care? Ce l-a apucat?
DUDARD: Vrea sa se retraga la tara.
BERENGER: Se pensioneaza? Dar n-are virsta. Avea timp sa devina director.
DUDARD: A renuntat. Zice ca are nevoie de odihna. B
ERENGER: Cred ca Directia Generala e suparata ca-l pierde. Va trebui sa-l inlocuiasca. Cu atit mai bine pentru dumneata: cu diplomele dumitale, ai toate sansele.
DUDARD: N-are rost sa-ti ascund e destul de caraghios Papillon a devenit rinocer. (Zgomote de rinoceri in departare.)
BERENGER: Rinocer? Domnul Papillon a devenit rinocer! Ca sa vezi! Vai, ce chestie! mie nu mi se pare deloc caraghios! De ce nu mi-ai spus mai devreme? DUDARD: Stii ca nu-ti pica bine deloc. N-am vrut sa-ti spun N-am vrut sa-ti spun fiindca, asa cum te cunosc, stiam ca nu ti se va parea ceva caraghios si ca te va impresiona foarte puternic. Cum esti dumneata de impresionabil!
BERENGER (ridica ochii la cer): Ah Ca sa vezi! Domnul Papillon! Si ce situatie buna avea!
DUDARD: Cel putin asta dovedeste sinceritatea metamorfozei sale.
BERENGER: Dar n-a facut-o anume! Sint convins ca-i vorba de-o schimbare cu totul involuntara. DUDARD: Ce putem sa stim noi? Sunt secrete care-i fac pe oameni sa actioneze.
BERENGER: Cred c-a fost un acte manquei Avea complexe ascunse. Ar fi trebuit sa se duca la psihanalist
DUDARD: Chiar daca-i un transfer, oricum e revelator. Fiecare-si gaseste sublimarea cum poate.
BERENGER: Sint sigur ca s-a lasat antrenat
DUDARD: Asta i se poate intimpla oricui.
BERENGER (speriat): Oricui? Ah, nu asta nu. Nu si dumitalc. nu-i asa ca nu si dumitale? Si nici mie!
DUDARD: Sper.
BERENGER: Pentru ca nu vreau nu-i asa ca daca nu vreau Nu-i asa? Hai, spune! DUDARD: Da, da, sigur ca da
BERENGER (se mai calmeaza putin): Credeam ca, totusi, Papillon va avea putere sa reziste. Credeam ca are ceva mai mult caracter! Mai ales ca nu vad care i-a fost interesul, interesul material, interesul moral!
DUDARD: E limpede ca gestul lui a fost unul dezinteresat
BERENGER: Bineinteles. Asta-i o circumstanta atenuanta. Sau agravanta? Cred, mai degraba, ca agravanta, daca a facut-o cu buna-stiinta Sint convins ca Botard l-a judecat cu severitate. nu? Spune: ce zice Botard, ce crede despre seful lui?
DUDARD: Bietul Botard, ce indignat era! Era negru de furie, rareori am vazut un om mai disperat ca el.
BERENGER: Ei bine, de data asta-i dau dreptate. Ei, orice s-ar zice, Botard e cineva! E un om cu bun-simt. Si eu, care gindeam destul de rau despre el!
DUDARD: Si el gindea rau despre dumneata.
BERENGER: Asta dovedeste obiectivitatea mea in problema de fata. De altminteri, si dumneata aveai o parere proasta despre el.
DUDARD: Parere proasta nu asta-i cuvintul. Sigur, adesea nu eram de acord cu el. Nu-mi placeau scepticismul lui, incredulitatea, neincrederea lui vesnica. Nici de data asta nu l-am aprobat intru totul.
BERENGER: Dar din motive inverse, acum.
DUDARD: Nu. Nu-i chiar asa. Rationamentul meu, parerea mea e mult mai nuantata decit esti dispus dumneata sa crezi. Asta fiindca Botard nu avea deloc argumente precise si obiective, iti repet: nu-i aprob pe rinoceri, departe de mine asa ceva. Numai ca atitudinea lui Botard a fost ca intotdeauna: patimasa si simplista. Pozitia lui mi-a aparut ca fiind dictata exclusiv de ura lui fata de superiori. Complex de inferioritate, asadar. Resentiment. In plus, vorbeste in clisee, iar eu sint imun la locurile comune.
BERENGER: Sa stii ca de data asta eu sint total de acord cu Botard, chiar daca asta nu-ti place. E un tip curajos. Poftim, ca sa stii!
DUDARD: Nu neg, dar asta nu-nseamna nimic.
BERENGER: Ba da, un tip curajos. Nu gasesti asa oameni pe toate drumurile, si nici macar in cer. Un tip curajos, cu toate cele patru picioare bine-nfipte in pamint iarta-ma, cu ambele picioare, vreau sa zic! Ma bucur sa ma simt total de acord cu parerea lui. Cind am sa-l vad, am sa-l felicit Si il condamn pe domnul Papillon: avea datoria sa nu cedeze asa!
DUDARD: Cit de intolerant esti! Poate ca Papillon o fi simtit nevoia unei destinderi dupa atitia ani de viata sedentara.
BERENGER (ironic): Ba mi se pare ca dumneata esti prea tolerant, ai prea mare largime de spirit!
DUDARD: Dragul meu Berenger, intotdeauna trebuie sa cauti sa intelegi. Iar cind vrei sa intelegi un fenomen, trebuie 'sa mergi pina la cauzele lui. si asta printr-un efort intelectual cinstit Pe care trebuie sa-ncerci sa-l faci. Fiindca noi sintem niste fiinte cugetatoare. N-am reusit, ti-o spun inca o data. si nici nu stiu daca voi reusi. in tot cazul, e nevoie, la inceput, de o prejudecata favorabila, sau, daca nu, macar de o neutralitate, de o deschidere binevoitoare a spiritului, cea care e proprie mentalitatii stiintifice. Totul se petrece logic. Iar a intelege inseamna a justifica.
BERENGER: in curind vei deveni un simpatizant al rinocerilor.
DUDARD: Nu. nu, nu. N-am sa merg pina acolo. Pur si simplu sint un om care vrea sa priveasca lucrurile-n fata, cu singe rece. Vreau sa fiu realist. Si-mi mai spun ca, in tot ce este natural, nu exista vicii veritabile. Vai de cel care vede peste tot numai vicii - asta-i specific inchizitorilor.
BERENGER: Dumneata crezi ca-i o chestiune naturala?
DUDARD: Ce este mai natural decit un rinocer?
BERENGER: Asta da, dar un om care devine rinocer - asta-i fiara indoiala ceva absolut anormal.
DUDARD: Ei, absolut! Absolutul, stii cum e cu el
BERENGER: Da. da. absolut anormal. Indiscutabil anormal.
DUDARD: Imi pari prea sigur de dumneata. Cine poate sa stie unde se termina normalul si unde-ncepe anormalul? Dumneata poti sa definesti notiunile acestea: normalitate. anormalitate? Din punct de vedere filosofic si medical, nimeni n-a putut sa rezolve problema asta, cred ca esti la curent cu ea, nu?
BERENGER: Dar poate ca nu filosofic trebuie tratata. Practic, insa, e usor. Ti se demonstreaza ca miscarea nu exista iar tu mergi, mergi, mergi (incepe sa mearga de la un capat la altul al camerei.) Si tot mergind iti spui ca Galilei: Eppur, si muove
DUDARD: Amesteci totul in capul dumitale! Zau, nu mai confunda lucrurile. in cazul lui Galilei, dimpotriva, gindirea teoretica si stiintifica avea dreptate impotriva simtului comun si a dogmatismului.
BERENGER (pierdut): Ce mai e si cu istoriile astea! Simtul comun dogmatismul Vorbe, vorbe! Poate ca amestec eu lucrurile-n cap. dar dumneata le piezi complet sensul. Dumneata nu mai stii ce-i normal si ce nu! Ma-nnebunesti pe mine cu Galilei Mult imi pasa mie de Galilei!
DUDARD: Dar dumneata l-ai pomenit in privinta ideii ca practica are intotdeauna dreptate. Poate ca practica are dreptate, dar cu conditia de a fi luminata de teorie. Toata istoria stiintei si- a gindirii o demonstreaza.
BERENGER (din ce in ce mai furios): Asta nu dovedeste nimic! E o-ncurcatura de mate, e o nebunie!
DUDARD: Trebuie sa ne intrebam ce e nebunia
BERENGER: Nebunia-i nebunie, na! Nebunia inseamna nebunie si gata! Toata lumea stie ce-i nebunia, ce dracu'! Iar rinocerii ce sint: practica sau teorie?
DUDARD: Si una, si alta.
BERENGER: Cum, adica, si una, si alta?
DUDARD: Una si alta, sau una, sau alta Aici e de discutat.
BERENGER: Pai atunci, eu eu refuz sa gindesc!
DUDARD: Prea te-ai infierbintat. Nu avem aceleasi pareri, desigur, dar sa vorbim linistit. Sa discutam.
BERENGER (innebunit): Crezi ca m-am infierbintat? Ai sa spui ca sint ca Jean. Ah, nu. nu, nu, nu vreau sa devin ca Jean. Asta nu. Nu vreau sa-i seman. (Se calmeaza.) Nu prea sint eu tare la filosofie. N-am facut studii. Dumneata dumneata ai diplome, de-aia esti in largul dumitale in astfel de discutii, in vreme ce eu n-am ce sa-ti raspund, fiindca nu stiu cum. (Brusc, se aud zgomotele rinocerilor trecind pe sub fereastra din fundal, apoi pe sub cea din avanscena.) Dar simt eu, simt eu, asa. ca te inseli Instinctiv simt Adica, nu, nu, instinctiv - rinocerii au instinct Eu simt intuitiv, da, asta-i cuvintul: intuiesc DUDARD: Ce intelegi prin "intuitiv'?
BERENGER: Intuitiv, adica "uite-asa', na, si gata! Simt eu asa ca de fapt, ca in realitate toleranta dumitale excesiva, toata generozitatea asta indulgenta nu-i decit un semn de slabiciune Si de orbire, zau asa.
DUDARD: Asta spui dumneata, cu naivitate.
BERENGER: Stiu eu ca-ti sint un partener comod, pe mine ma invingi usor. Mi-ar fi placut sa te lupti cu Logicianul
DUDARD: Care logician?
BERENGER: Logicianul, filosoful, logicianul, ce naiba Stii mai bine ca mine ce e un logician. Am cunoscut eu unul, care mi-a explicat
DUDARD: Ce ti-a explicat?
BERENGER: Ne-a explicat ca rinocerii asiatici sint africani, iar rinocerii africani sint asiatici.
DUDARD: Iarta-ma, dar nu prea inteleg.
BERENGER: Adica nu Nu Ne-a demonstrat contrariul: ca rinocerii africani sint asiatici, iar asiaticii ma-ntelegi acuma? Ma rog, nu asta voiam sa spun. in sfirsit, cu el ar trebui sa te bati, e un ins de genul dumitale, un tip bine, un intelectual subtire si erudit. (Zgomote si mai puternice ale rinocerilor. Replicile celor doi sint acoperite de zgomotele fiarelor ce trec pe sub cele doua ferestre. Citeva clipe se vad numai buzele celor doi miseindu-se, fara sa se auda ce vorbesc.) Poftim: iarasi! Nu se va sfirsi niciodata! (Se duce la geam si striga.) Gata, ajunge! Gata! Bestiilor! (Rinocerii se indeparteaza, iar Be'renger ameninta cu pumnul dupa ei.)
DUDARD (sezind): Tare as vrea sa-l intilnesc pe logicianul dumitale. Poate ma lumineaza in privinta acestor puncte delicate. Delicate si obscure. Zau daca as mai vrea ceva!
BERENGER (catre cealalta fereastra, din fata scenei): Aaa, ti-l aduc eu, o sa-ti placa, ai sa vezi, e o-persoana foarte distinsa. O sa-ti explice el! (Catre rinoceri, de la fereastra): Bestiilor! (Acelasi joc de adineauri.)
DUDARD: Lasa-i sa alerge. Si fii mai politicos. Nu se vorbeste asa cu niste creaturi ale
BERENGER (la fereastra): Uite-i ca vin din nou! (Din fosa orchestrei, de sub fereastra, asadar, apare un corn de rinocer infipt intr-o palarie de paie, dupa care cornul dispare): Doamne! Era palaria Logicianului! La dracu' cu toti si toate! Logicianul s-a facut rinocer!
DUDARD: Asta nu-i un motiv sa vorbesti asa urit!
BERENGER: Doamne, in cine sa mai ai incredere, in cine? Logicianul, rinocer!
DUDARD (ducindu-se la fereastra): Care-i Logicianul?
BERENGER (arata cu degetul): Uite-l acolo, uite-l!
DUDARD: E singurul rinocer cu palarie de pai. Ce chestie E chiar Logicianul dumitale!
BERENGER: Logicianul rinocer!
DUDARD: Oricum, si-a pastrat cel putin o urma a fostei sale individualitati
BERENGER (face din nou cu pumnul in directia rinocerului logician): Eu n-am sa fac ca tine, sa stii! Nu, n-am sa fac!
DUDARD: Daca ar fi fost, cum spui. un ginditor autentic, nu s-ar fi lasat luat de curent Cred ca a cintarit indelung pro si contra inainte de a alege!
BERENGER (strigind in continuare la fereastra): Nu, nu, eu n-am sa fac ca tine!
DUDARD (se asaza la loc in fotoliu): Da, da, chestia asta te pune pe ginduri!

Berenger inchide fereastra din fata si se indreapta catre cealalta, pe unde trec rinocerii, care, dupa cite se pare, fac inconjurul casei. Deschide geamul si striga:

BERENGER: N-am sa vin cu voi, nu, nu!
DUDARD (apare): Alearga si ei in jurul casei! Ce sa le faci: niste copii mari. (De citeva clipe poate fi vazuta Daisy, urcind ultimele trepte ale scarii din stinga. Bate la usa lui Berenger. Are un cos sub brat.) Berenger, bate cineva la usa! (il trage de mineca pe Berenger, care-i tot la fereastra.)
BERENGER (strigind in directia rinocerilor): Rusine sa va fie! E o rusine toata mascarada voastra.
DUDARD: Berenger, e cineva la usa, n-auzi ca bate?
BERENGER: Deschide dumneata daca vrei! (Continua sa priveasca in directia rinocerilor.)
DAISY (intrind): Buna ziua. domnule Dudard.
DUDARD: Eiii, ca sa vezi, domnisoara Daisy!
DAISY: Berenger e acasa? Se simte mai bine?
DUDARD: Buna ziua, scumpa domnisoara. Care va sa zica vii des sa-l vezi pe Berenger!
DAISY: Unde este?
DUDARD (il arata cu degetul): Uite-l!
DAISY: Saracul de el, n-are pe nimeni. Si mai e si bolnav acum, ar trebui ajutat
DUDARD: Esti o buna colega, domnisoara Daisy.
DAISY: Da, asa e, sint o buna colega.
DUDARD: Ai inima buna.
DAISY: Sint o buna colega, atita tot
BERENGER (se intoarce si lasa fereastra deschisa): Oh, draga domnisoara Daisy! Vai, ce dragut din partea dumitale c-ai venit! Esti foarte amabila!
DUDARD: Asta cam asa e.
BERENGER: Stii, domnisoara Daisy, ca Logicianul s-a facut rinocer'?
DAISY: Stiu, l-am vazut acum pe strada, cind veneam. Alerga destul de repede pentru cineva la virsta lui! Te simti mai bine, domnule Berenger?
BERENGER: Capul inca ma mai doare capul! Sa te doara capul! E ceva groaznic! Ce zici de asta?
DAISY: Cred ca ar trebui sa te odihnesti sa mai stai citeva zile acasa, in liniste.
DUDARD (catre Berenger si Daisy): Sper ca eu nu va deranjez!
BERENGER: Nu, eu vorbeam despre Logician
DAISY (lui Dudard): De ce sa ne deranjezi? (Lui Berenger:) Ah, despre asta? Pai, ce sa zic - nu zic nimic.
DUDARD (lui Daisy): Poate ca eu sint in plus.
DAISY (lui Berenger): Ce-ati vrea sa cred? (Catre amindoi barbatii:) Am o veste sa va dau: Botard s-a facut rinocer.
DUDARD: I-auzi!
BERENGER: Asa ceva nu-i cu putinta! Era contra. Probabil ca dumneata confunzi. Botard protestase, tocmai mi-a spus Dudard adineauri. Nu-i asa, Dudard?
DUDARD: Asa e.
DAISY: Stiu si eu ca era contra. Totusi, a devenit si el rinocer, la douazeci si patru de ore dupa domnul Papillon.
DUDARD: Deci si-a schimbat parerea! Oricine are dreptul sa evolueze.
BERENGER: Bine, dar, atunci inseamna ca ne putem astepta la orice!
DUDARD (lui Berenger): Vorba dumitale: e un om curajos, nu? Parca asa spuneai.
BERENGER (lui Daisy): Mi-e greu sa cred. Te-a mintit cineva.
DAISY: Dar l-am vazut cu ochii mei.
BERENGER: Atunci, el e cel care-a mintit. S-a prefacut.
DAISY: Ba avea un aer sincer. Cel mai sincer aer din lume.
BERENGER: A dat vreun motiv?
DAISY: A spus textual: "Trebuie sa fii in pas cu timpul" - Astea au fost ultimele lui cuvinte de om.
DUDARD (lui Daisy): Eram aproape sigur ca te voi intilni aici, domnisoara Daisy.
BERENGER: Sa fii in pas cu timpul! Ce mentalitate! (Face un gest de exasperare.) DUDARD (lui Daisy): Era cu neputinta sa te fi intilnit in alta parte, acum, dupa inchiderea biroului.
BERENGER (continuind aparte): Cita naivitate! (Acelasi gest.)
DAISY (lui Dudard): Daca voiai sa ma vezi, n-aveai decit sa-mi telefonezi!
DUDARD (lui Daisy): Vai, dar eu sint discret, domnisoara, discret.
BERENGER: Ei bine, daca stau si ma gindesc mai bine, lovitura lui Botard nu ma prea mira. Fermitatea lui nu era decit una aparenta. Ceea ce nu-l impiedica, desigur, sa fie, ori sa fi fost. un ins curajos. Numai din oameni de isprava se fac rinocerii
de isprava. Ei da, asta e. Tocmai fiindca sint de buna-credinta pot fi mai usor inselati.
DAISY: Dati-mi si mie voie sa pun cosul asta pe masa. (il pune.)
BERENGER: Dar era un om de isprava plin de resentimente
DUDARD (catre Daisy, grabindu-se s-o ajute sa puna cosul pe masa): Iarta-ma, iarta-ma, ar fi trebuit mult mai devreme
BERENGER (continuind): Si a fost deformat de ura fata de sefi. Un complex de inferioritate
DUDARD (lui Berenger): Rationament fals, fiindca n-a facut altceva decit sa-si urmeze seful, adica insusi instrumentul exploatarii, al exploatatorilor sai, cum singur spunea.
Dimpotriva, la el cred ca spiritul comunitar a invins impulsurile anarhice.
BERENGER: Rinocerii sint anarhici, fiindca sint in minoritate.
DUDARD: Sint in minoritate numai deocamdata.
DAISY: O minoritate deja numeroasa, iar numarul lor continua sa creasca. Si varul meu s-a facut rinocer, si sotia lui. Asta ca sa nu mai punem la socoteala marile personalitati: cardinalul de Retz
DUDARD: Un prelat!
DAISY: Mazarin.
DUDARD: Si-o sa vezi ce-o sa mai fie cind vestea s-o raspindi si-n alte tari
BERENGER: Ai zice ca tot raul vine de la noi!
DAISY: Si aristocrati: ducele de Saint-Simon.
BERENGER (ridica bratele la cer): Clasicii nostri!
DAISY: Si citi altii. Multi altii. Poate ca un sfert dintre locuiforii orasului. BERENGER: Totusi, noi sintem inca cei numerosi. Trebuie sa profitam de situatia asta. Va trebui sa facem ceva inainte de a fi coplesiti de dusman.
DUDARD: Sint foarte eficienti, foarte eficienti.
DAISY: Cel mai bun lucru pentru moment ar fi sa mincam. Am adus ceva de mincare.
BERENGER: Esti foarte draguta, domnisoara Daisy!
DUDARD (aparte): Da, foarte draguti
BERENGER (lui Daisy): Nu stiu cum sa-ti multumesc.
DAISY (lui Dudard): Ramii cu noi la masa?
DUDARD: N-as vrea sa va deranjez.
DAISY (lui Dudard): Vai, dar de ce vorbesti asa, domnule Dudard? Stii prea bine ca ne faci o placere.
DUDARD: Stiti ca mie nu-mi place sa deranjez lumea
BERENGER (lui Dudard): Dar bineinteles, Dudard, desigur, prezenta dumitale ne face intotdeauna placere.
DUDARD: Vorba e ca sint un pic grabit Am o intilnire.
BERENGER: Pai adineauri ziceai ca ai tot timpul
DAISY (scotind proviziile din cos): Stiti, mi-a fost destul de greu sa gasesc ceva de mincare. Magazinele sint devastate: au ras tot. Multe pravalii sint inchise. "Din motive de transformare', dupa cum scrie pe usi.
BERENGER: Ar trebui inchisi in niste tarcuri speciale imense. Si sa li se impuna domiciliu fortat.
DUDARD: Proiectul mi se pare imposibil. Cea dintii care s-ar opune ar fi Societatea pentru Protectia Animalelor.
DAISY: Pe de alta parte, cu totii avem cite un cunoscut printre rinoceri, cite-o ruda, un prieten, iar asta complica mult lucrurile.
BERENGER: Care va sa zica sintem cu totii in galeata!
DUDARD: Toata lumea e solidara.
BERENGER: Dar cum poate cineva sa se faca rinocer? E ceva de negindit! (Catre Daisy:) Sa te ajut sa pui masa?
DAISY (lui Be'renger): Nu te deranja. Stiu unde sint farfuriile.

Cauta intr-un dulap si vine cu tacimuhle.

DUDARD (aparte): Aha! cunoaste bine casa
DAISY (lui Dudard): Deci pun trei tacimuri, da? Ramii cu noi.
BERENGER (lui Dudard): Ei, hai, ramii, ramii!
DAISY (lui Berenger): Nu vedeti ca ne-am obisnuit? Nimeni nu se mai mira de turmele de rinoceri care cutrciera-n voie orasul. Oamenii se feresc din calea lor, apoi isi reiau plimbarea, fiecare-si vede de treburile lui ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic.
DUDARD: E cea mai cuminte atitudine.
BERENGER: Ah, nu, asta nu, eu nu ma pot obisnui nicidecum.
DUDARD (meditativ): Ma intreb chiar daca n-o fi o experienta tentanta
DAISY: Deocamdata sa mincam.
BERENGER: Cum, adica, dumneata, un jurist, poti pretinde ca (De afara se aude un zgomot infernal, o turma de rinoceri mergind intr-o cadenta rapida. Se aud chiar sunete de trompete si tobe.) Asta ce mai e? (Toti trei se-mbulzesc la fereastra din fata.) Ce-o mai fi si asta?

Se aude zgomotul unui zid ce se darima. O parte a scenei este invaluita in praf, iar personajele (daca e posibil) dispar in norul de praf; li se aud doar vocile.

BERENGER: Nu se mai vede nimic, ce se intimpla?
DUDARD: Nu se mai vede nimic, dar se aude.
BERENGER: Asta nu-i de ajuns.
DAISY: Praful va murdari farfuriile.
BERENGER: Ce lipsa de igiena!
DAISY: Sa ne grabim sa mincam. Sa nu ne mai gindim la toate cele. (Praful se risipeste.)
BERENGER (arata cu degetul spre sala): Au darimat zidurile de la cazarma pompierilor.
DUDARD: Asa e. I-a darimat
DAISY (care se departase de fereastra si era Unga masa, cu o farfurie in mina si pregatindu-se sa stearga praful, vine repede la geam.) Acum ies de acolo.
BERENGER: Toti pompierii - un regiment de rinoceri cu tobosarul in frunte.
DAISY: Invadeaza bulevardul!
BERENGER: Nu mai e de suportat, totul e insuportabil!
DAISY: Ies si alti rinoceri de prin curti!
BERENGER: Ies si din case
DUDARD: Ies si pe ferestre!
DAISY: Se vor reuni cu ceilalti.

Se vede cum de pe etaj, din stinga, iese un om care coboara in fuga scarile; apoi un altul, avind un corn mare in loc de nas: apoi o femeie al carei cap este in intregime un cap de rinocer.

DUDARD: Deja nu mai detinem majoritatea.
BERENGER: Citi sint unicorni si citi sint bicorni dintre ei?
DUDARD: Cred ca-n momentul asta deja statisticienii statisticheaza situatia Ce ocazie grasa de polemici savante!
BERENGER: Procentajul unora si al altora nu poate fi calculat decit cu aproximatie. Totul evolueaza prea repede. Nu e timp. N-au timpul necesar sa calculeze.
DAISY: Cel mai bine ar fi sa-i lase pe statisticieni sa lucreze-n ritmul lor. Hai, draga Berenger, sa mincam. Asta o sa .te calmeze. O sa te remonteze. (Lui Dudard:) Haide si dumneata

Se indeparteaza toti trei de fereastra. Berenger e tras de brat de Daisy, si se lasa luat foarte usor. Dudard se opreste la jumatatea drumului.

DUDARD: Mie nu prea mi-e foame, sau, ca sa fiu mai precis, nu prea-mi plac conservele. Mi-e dor sa maninc pe iarba.
BERENGER: Nu face chestia asta Stii ce risti?
DUDARD: Dar zau ca nu vreau sa va deranjez!
BERENGER: Pai nu te-am invitat? Nu ti-am spus ca,..
DUDARD (il intrerupe): Ar fi o indelicatete din partea mea.
DAISY (lui Dudard): Acum, desigur, daca vrei neaparat sa pleci, nimeni nu te poate obliga sa
DUDARD: Dar nu vreau deloc sa va supar.
BERENGER (lui Daisy): Nu-l lasa sa plece, nu-l lasa sa plece!
DAISY: Mie mi-ar face placere sa ramina. Totusi fiecare-i liber.
BERENGER (lui Dudard): Omul e superior rinocerului!
DUDARD: Nu sustin contrariul. Dar nici nu te aprob. Nu stiu, asta numai experienta o poate dovedi.
BERENGER (lui Dudard): Si dumneata esti slab, Dudard. Dar e o slabiciune trecatoare, ai sa vezi, vei regreta.
DUDARD: Eu am scrupule! Datoria imi impune sa-mi urmez sefii si colegii la bine sau la rau!
BERENGER: Dar nu esti legat de ei prin casatorie.
DUDARD: Eu am renuntat la casatorie. Eu prefer in locul micii familii marea familie universala.
DAISY (soptind): Ne pare foarte rau pentru tine, Dudard, dar noi nu putem sa te-ajutam cu nimic.
DUDARD: Datoria mea e sa nu-i abandonez niciodata, asa ca-mi voi face datoria. BERENGER: Ba din contra, datoria ta e de a Nu stii care tie adevarata datorie E de a te opune lor, cu luciditate, cu fermitate.
DUDARD: Imi voi pastra luciditatea. (Incepe sa se-nvirteasca in cerc pe scena.) Toata luciditatea. Daca e de criticat, atunci sa criticam dinauntru, nu din afara. Nu-i voi abandona, nu-i voi abandona.
DAISY: Are suflet bun.
BERENGER: Are sufletul prea bun! (Lui Dudard, dupa care se repede la usa:) Ai o inima prea buna, se vede ca esti uman. (Lui Daisy:) Opreste-l. Se insala. E uman.
DAISY: Ce pot sa-i fac?

Dudard deschide usa si fuge; il vedem coborind scarile cu toata viteza, urmarit de Berenger care striga dupa el, din capul scarilor.

BERENGER: Dudard, intoarce-te. Te iubim, nu pleca! Gata, prea tirziu! (Revine in camera.) Prea tirziu!
DAISY: Nu puteam face nimic. (inchide usa in spatele lui Berenger, care se repede la fereastra din fata.)
BERENGER: Unde-o fi ajuns? I-o fi gasit?
DAISY (vine linga el): Da E cu ei.
BERENGER: Care ei?
DAISY: De unde sa stiu eu? Deja nu-l mai poti recunoaste.
BERENGER: Toti sint la fel, la fel! (Lui Daisy.) A capitulat Ar fi trebuit sa-l tii cu forta. DAISY: N-am indraznit.
BERENGER: Ar fi trebuit sa fii mai ferma, sa fi insistat. Te iubea. nu-i asa?
DAlSY: Niciodata nu mi-a facut vreo declaratie oficiala.
BERENGER: Dar toata lumea stia Numai din deceptie sentimentala a ajuns sa faca asta. Era un timid! A vrut sa faca ceva teribil ca sa te impresioneze. Nu-ti vine sa te duci dupa el?
DAlSY: Nicidecum, de vreme ce ma aflu aici.
BERENGER (se uita pe fereastra): Nu mai sint decit ei pe strazi. (Fuge la fereastra din spate.) Numai ei! Ai gresit, Daisy. (Se uita iarasi pe fereastra din fata.) Cit vezi cu ochii - nici o fiinta omeneasca. Au devenit stapinii strazii. Unicorni si bicorni, jumate-jumate, fara nici un alt semn distinctiv! (Se aud zgomotele puternice ale cursei rinocerilor, niste zgomote muzicalizate, totusi. Pe peretele din fundal apar si dispar consecutiv capete de rinoceri stilizate, care vor fi tot mai numeroase pina la sfirsitul actului. Catre final, ele vor ramine tot mai mult prezente, pina se vor fixa definitiv pe perete. Ele vor trebui sa fie din ce in ce mai frumoase, in ciuda monstruozitatii lor.) Sper ca nu esti deceptionata, Daisy? Vei regreta vreodata?
DAISY: A, nu, nu.
BERENGER: Atit de mult as vrea sa te consolez. Daisy, te iubesc. Nu ma parasi.
DAISY: Iubitule, inchide fereastra. Prea fac zgomot mult, iar praful urca pina aici. O sa se murdareasca totul.
BERENGER: Da, da. Ai dreptate. (El inchide geamul din fata, Daisy pe cel din spate. Se intilnesc in mijlocul scenei.) Cita vreme sintem impreuna, nu mi-e frica de nimic. Totul mi-e egal. Ah! Daisy, credeam ca niciodata nu voi mai putea iubi o femeie. (ii stringe miinile, bratele.)
DAISY: Vezi? Totul e posibil.
BERENGER: Ce mult mi-as dori sa te fac fericita! Poti sa fii fericita cu mine?
DAISY: De ce nu? Daca tu esti fericit, si eu voi fi fericita. Spui ca nu ti-e frica de nimic, dar esti speriat de tot! Ce ni se poate intimpla?
BERENGER (se bilbiie): Iubirea mea! Bucuria mea, iubita mea Da-mi buzele tale. Credeam ca nu mai sint capabil de-atita patima!
DAISY: Ei, gata, de-acum fii mai calm, fii mai sigur pe fortele tale.
BERENGER: Sint calm. Lasa-ma sa te sarut!
DAISY: Dragul meu, sint foarte obosita. Calmeaza-te, linisteste-te. Stai in fotoliu. (Condus de Daisy, Berenger se asaza in fotoliu.)
BERENGER: Asa cum stau lucrurile, nu merita ca Dudard sa se certe cu Botard. DAISY: Nu te mai gindi la Dudard. Eu sint aici. N-avem dreptul sa ne amestecam in vietile oamenilor.
BERENGER: Tu te amesteci in viata mea. Stii sa fii hotarita cu mine.
DAISY: Nu-i acelasi lucru, eu nu l-am iubit niciodata pe Dudard.
BERENGER: Te inteleg. Daca ar fi ramas, ar fi fost tot timpul un obstacol intre noi. Ei da, fericirea e egoista.
DAISY: Fiecare trebuie sa-si apere fericirea. N-am dreptate?
BERENGER: Te ador, Daisy. Te ador si te admir.
DAISY: Poate ca n-ai sa mi-o mai spui cind ma vei cunoaste mai bine.
BERENGER: Ba tu cistigi pe masura ce te cunoaste cineva mai bine. Si esti asa de frumoasa, atita de frumoasa. (Se aude o alta trecere a rinocerilor.) Mai ales in comparatie cu astia (Arata in directia ferestrei.) O sa-mi spui ca asta nu-i un compliment, insa prezenta lor face sa iasa in evidenta frumusetea ta cu atit mai mult. DAISY: Ai fost cuminte astazi? Ai mai baut coniac?
BERENGER: Nu, nu am fost cuminte
DAISY: Adevarat?
BERENGER: Absolut.
DAISY: Sa te cred?!?
BERENGER (putin incurcat): Pai, da, crede-ma ca da.
DAISY: Atunci poti sa iei un pahar, o sa-ti faca bine. (Berenger da sa se repeada la sticla.) Stai jos, dragule. Unde-i sticla?
BERENGER (arata spre sticla): Acolo, pe masuta.
DAISY (se duce spre masa si ia sticla si paharul): Ai ascuns-o bine.
BERENGER: Tocmai ca sa nu ma ispiteasca.
DAISY (dupa ce-i toarna un pahar, i-l intinde): Intr-adevar, ai fost cuminte. Faci progrese.
BERENGER: Cu tine aici voi progresa si mai mult.
DAISY:(Ii intinde paharul): Uite, poftim premiul.
BERENGER (bea coniacul dintr-o suflare.) Multumesc. (intinde iarasi paharul.)
DAISY: Ah, nu, asta nu, dragule. Pentru azi ajunge. (Ia paharul si sticla si le pune pe masa.) Nu vreau sa-ti faca rau. (Revine linga Berenger.) Si cu capul cum stai, te mai doare?
BERENGER: Mult mai putin, iubirea mea.
DAISY: Atunci, hai sa scoatem pansamentul. Arata urit.
BERENGER: Ah, nu, nu-l atinge.
DAISY: Ba da, o sa-l dam jos.
BERENGER: Mi-e teama sa nu fie ceva inauntru.
DAISY (ii scoate bandajul, in ciuda opozitiei sale): Totdeauna cu ideile tale negre. Vezi? Nu e nimic. Ai fruntea ca-n palma.
BERENGER (se pipaie pe frunte): Asa-i. Tu ma eliberezi de toate complexele. (Daisy il saruta pe frunte:) Ce m-as face fara tine?
DAISY: N-am sa te parasesc niciodata.
BERENGER: Cu tine aici, n-am sa mai am niciodata angoase.
DAISY: Voi sti sa te apar de ele.
BERENGER: Vom citi impreuna, iar eu voi ajunge erudit.
DAISY: Dar mai ales, cind strazile vor fi mai goale, ne vom plimba mult, mult
BERENGER: Da, pe cheiurile Senei, in gradina Luxembourg
DAISY: La Gradina Zoologica.
BERENGER: Iar eu voi fi puternic si curajos. Si o sa te apar - cum faci tu acuma - impotriva tuturor rautatilor.
DAISY: Ei, haide, ca n-o sa fie cazul sa ma aperi, fiindca noi nu dorim raul nimanui si nimeni n-are de ce sa ne doreasca raul, dragule.
BERENGER: Uneori faci rau fara sa vrei. Sau il lasi sa se raspindeasca. Vezi! Nici tu nu-l iubeai pe bietul domnul Papillon, dar poate ca n-ar fi trebuit sa-i spui cu atita cruzime, in ziua cind a venit Boeuf schimbat in rinocer, ca are miinile zgrunturoase.
DAISY: Pai era adevarat, asa erau.
BERENGER: Ei, sigur, dar ai fi putut sa-i spui asta cu mai putina brutalitate, mai cu menajamente. Asa, a fost foarte afectat.
DAISY: Crezi?
BERENGER: N-a aratat-o, fiindca era prea mindru, dar fara indoiala ca l-ai atins adinc. Asta l-a impins catre decizia pe care a luat-o. Poate ca, altfel, ai fi putut salva un suflet.
DAISY: Dar nu-puteam sa prevad ce-are sa se-ntimple S-a purtat ca un badaran. BERENGER: Iar eu imi voi reprosa intotdeauna ca n-am fost mai blind cu Jean, ca nu i-am dovedit niciodata in mod clar cit de multa prietenie-i purtam. Si n-am fost destul de intelegator cu el.
DAISY: Nu te mai hartui singur. Ai facut ce-a fost mai bine. Nimeni nu poate face imposibilul. La ce bun sa ai remuscari? Nu te mai gindi la toti oamenii astia. Uita-i. Alunga amintirile negre.
BERENGER: Dar amintirile astea se vad. Se aud. Sint foarte reale.
DAISY: Nu mi te inchipuiam atit de realist. Te credeam mai poet. Tu chiar nu ai imaginatie? Exista mai multe realitati. Alege-o pe cea care-ti convine. Evadeaza in imaginar.
BERENGER: Usor de zis!
DAISY: Eu nu-ti sint de ajuns?
BERENGER: Ah, ba da, ba da, foarte mult!
DAISY: Ai sa strici totul cu dezbaterile tale de constiinta! Poate ca toti avem greselile noastre. Totusi, noi, tu si cu mine, am gresit mai putin decit ceilalti.
BERENGER: Chiar crezi tu asta?
DAISY: Noi sintem relativ superiori majoritatii oamenilor. Sintem buni.
BERENGER: Adevarat, tu esti buna, eu sint bun. Adevarat.
DAISY: Asa ca avem dreptul sa traim si noi. Ba avem chiar datoria fata de noi insine sa fim fericiti. Orice s-ar intimpla. Culpabilitatea e un simptom primejdios: este semnul unei lipse de puritate.
BERENGER: Da, poate duce la asa ceva (Arata inspre fereastra, de unde se aud iar zgomotele rinocerilor; pe peretele din fundal apare un cap de rinocer) Multi dintre ei au inceput asa!
DAISY: Hai sa-ncercam sa nu ne mai simtim vinovati!
BERENGER: Cita dreptate ai tu, iubirea mea, zeita mea, soarele meu Sint aici, cu tine, nu-i asa? Numai dragostea noastra-i adevarata. Nimeni nu are dreptul - si nimeni nu poate! - sa ne impiedice sa fim fericiti. Nu-i asa? (Suna telefonul.) Cine-o
fi?
DAISY (tematoare): Nu raspunde.
BERENGER: De ce?
DAISY: Nu stiu, dar poate ca-i mai bine sa nu
BERENGER: O fi domnul Papillon. Sau poate Botard. Sau Jean. sau Dudard - sa ne anunte ca au revenit asupra deciziei lor. Nu ziceai tu ca, in ce-i priveste, e vorba de-o ratacire trecatoare?
DAlSY: Nu cred. N-aveau cind sa-si schimbe parerea asa de repede. N-au avut vremea necesara sa reflecteze. Vor merge cu experienta pina la capat.
BERENGER: Poate ca sint autoritatile care reactioneaza si ne cheama-n ajutor pentru masurile pe care inteleg sa le ia : M-ar mira.

Telefonul suna din nou.

BERENGER: Ba da, uite, e soneria autoritatilor, o recunosc. Un sunet lung! Trebuie sa raspund, nu poate fi altcineva. (Ridica receptorul.) Alo! (Din receptor se aud niste mugete de rinocer.) Auzi? Ragete! Asculta!

Daisy duce telefonul la ureche, tresare ingrozita si inchide repede aparatul.

DAISY (inspaimintata): Ce s-o fi intimplat?
BERENGER: Acuma ne mai fac si farse!
DAISY: Glume proaste.
BERENGER: Vezi, ti-am spus eu!
DAISY: Nu mi-ai spus nimic.
BERENGER: Ma asteptam la asta, era-n firea lucrurilor.
DAISY: N-ai prevazut si nu asteptai nimic. Tu nu prevezi niciodata nimic. Prevezi numai evenimentele care s-au intimplat deja.
BERENGER: Ba da, prevad, prevad.
DAISY: Nu-i deloc amuzant E o rautate. Nu-mi place sa-si bata cineva joc de mine.
BERENGER: N-ar indrazni ei sa-si bata joc de tine. De mine-si bat joc.
DAISY: Si cum eu iti sint alaturi, bineinteles ca-mi incasez si eu partea de batjocura. Dar ce le-am facut? (Telefonul suna din nou.) Scoate-l din priza.
BERENGER: Nu ne dau voie Telecomunicatiile.
DAISY: N-ai curajul sa faci nimic. N-ai curajul sa-mi iei apararea.

Scoate telefonul din priza. Sunetul se opreste.

BERENGER (repezindu-se la aparatul de radio): Sa dam drumul la radio, sa auzim stirile.
DAISY: Da, trebuie sa stim pe ce lume sintem! (Din difuzor se aud mugete. Berenger inchide brusc aparatul. De afara se aud ecourile mugetelor.) Chestiunea devine serioasa! Nu-mi place deloc. Si nu admit! (Tremura.)
BERENGER (foarte agitat): Fii calma! calma!
DAISY: Au ocupat radioul!
BERENGER (tremurind foarte agitat): Calm! Sa fim calmi! calmi!

Daisy fuge la fereastra din fundal si priveste, apoi la fel la cea din fata. Berenger face aceeasi miscare, dar in sens invers, dupa care se reintilnesc in mijlocul scenei, unul in fata celuilalt.

DAISY: Nu mai e de gluma. S-au luat intr-adevar in serios.
BERENGER: Nu mai exista decit ei. Nu mai exista decit ei. Autoritatile au trecut de partea lor.

Cei doi refac exact jocul de adineauri, dupa care se reintilnesc in mijlocul scenei.

DAISY: Nu mai exista nimeni in afara lor.
BERENGER: Numai noi mai sintem. Am ramas singuri de tot.
DAISY: intocmai cum doreai tu.
BERENGER: Ba tu doreai asta!
DAISY: Ba tu!
BERENGER: Ba tu!

Zgomotele rinocerilor vin de pretutindeni; capetele animalelor s-au fixat pe peretele din fund, umplindu-l. Din toata casa, din dreapta si din stinga, se aud rasuflarile fiarelor. Totul este, insa, ritmat, muzical intr-un fel. La fel se intimpla cu zgomotele care vin de sus, niste tropaituri sacadate de copite. Cade var din tavan. Casa se zguduie din temelii.

DAISY: E cutremur! (Nu mai stie unde sa fuga.)
BERENGER: Nu. Sint vecinii, perisodactilii! (Face cu pumnul la dreapta, la stinga, in toate directiile): Nu ne lasati sa lucram! E interzis sa tulburati linistea locatarilor! Nu e voie sa faci zgomot!
DAISY: Nu te-asculta nimeni! (Totusi, zgomotele isi pierd oarecum din intensitate, raminind un fel de fundal sonor muzical.)
BERENGER (inspaimintat si el acuma): Nu-ti fie frica, dragostea mea! Sintem impreuna. Ti-e bine cu mine? Nu-ti ajunge prezenta mea? Voi sti sa inlatur din preajma ta toate nelinistile.
DAISY: Poate ca totul e din vina noastra.
BERENGER: Nu te mai gindi la asta. Trebuie sa ne ferim de remuscari. Sentimentul culpabilitatii e primejdios. Hai sa ne traim viata, sa fim fericiti. Avem chiar datoria sa fim fericiti. Daca nu le faci nici un rau, nici ei nu sint rai. Or sa ne lase in pace. Linisteste-te. Linisteste-te. Calmeaza-te. Asaza-te in fotoliu. (O conduce la fotoliu.) Hai, gata, linisteste-te! (Daisy se asaza in fotoliu.) Vrei un pahar de coniac? O sa-ti faca bine!
DAISY: Ma doare capul.
BERENGER (ia bandajul lui de adineauri si-l infasoara pe fruntea ei): Te iubesc, dragostea mea. Nu te necaji, totul o sa treaca. E-o ratacire trecatoare.
DAISY: N-o sa le treaca. Totul e definitiv.
BERENGER: Te iubesc. Te iubesc la nebunie.
DAISY (arunca bandajul): Fie ce-o fi! Ce-ai vrea sa facem?
BERENGER: Au innebunit cu totii. Lumea e bolnava. Toti oamenii sint bolnavi.
DAISY: Dar n-o sa-i vindecam noi!
BERENGER: Cum oare vom trai cu ei in aceeasi cladire?
DAISY (calmindu-se): Sa fim rezonabili. Trebuie sa gasim un modus vivendi, trebuie sa incercam sa ne intelegem cu ei.
BERENGER: Dar ei nu ne pot intelege.
DAISY: Trebuie, totusi, sa-i facem sa inteleaga. Nu exista o alta solutie.
BERENGER: Dar tu ii intelegi pe ei?
DAISY: Nu inca. Dar trebuie sa-ncercam sa le patrundem psihologia, sa le invatam limbajul.
BERENGER: Bine, dar ei n-au limbaj! Poftim, asculta tu numesti asta limbaj?
DAISY: Ce stii tu! Ca doar nu esti poliglot!
BERENGER: O sa vorbim mai tirziu despre asta. Hai sa mincam acuma.
DAISY: Nu mai mi-e foame. Mi-ajunge. Eu nu mai rezist.
BERENGER: Dar tu esti mai puternica decit mine. N-o sa te lasi tu impresionata dintr-atit. Eu te admir tocmai pentru neclintirea cu care suporti totul.
DAISY: Mi-ai mai zis-o.
BERENGER: Esti sigura de iubirea mea?
DAISY: Da.
BERENGER: Te iubesc.
DAISY: Te cam repeti, iepurasule.
BERENGER: Asculta, Daisy, putem face ceva. Vom avea copii, copiii nostri vor avea la rindul lor copii. Sigur, va trece ceva timp, dar noi doi putem regenera omenirea.
DAISY: Sa regeneram omenirea?
BERENGER: Da, vom fi Adam si Eva.
DAISY: In timp Adam si Eva Ei aveau mult curaj.
BERENGER: Ca si noi. Si noi putem fi curajosi. De altfel, ca sa faci copii nici nu-ti trebuie cine stie ce curaj. Totul se va face de la sine, in timp, cu rabdare.
DAISY: Si la ce bun?
BERENGER: Ei, haide, ba da, putin curaj, putin curaj.
DAISY: Nu vreau sa am copii. Ideea asta ma enerveaza.
BERENGER: Dar altfel cum vrei sa salvam lumea?
DAISY: Da' de ce s-o salvam?
BERENGER: Ce intrebare! Fa-o pentru mine, Daisy. Hai sa salvam omenirea!
DAISY: La urma urmei, poate ca noi avem nevoie sa fim salvati. Poate ca noi sintem cei anormali..
BEKENGER: Daisy, bati cimpii, cred ca ai febra.
DAISY: Mai vezi tu altii din specia noastra?
BERENGER: Daisy, nu vreau sa te aud vorbind asa!

Daisy priveste de jur-imprejur, spre rinocerii ale caror capete se pot zari pe toti peretii, la usa, ca si la marginea rampei.

DAISY: Uite, astia sint oamenii. Au un aer vesel. Se simt bine in pielea lor. N-au deloc aerul c-ar fi nebuni. Sint foarte naturali si au si de ce sa fie asa.
BERENGER (isi impreuneaza palmele si priveste disperat la Daisy): Noi avem dreptate, Daisy, te asigur!
DAISY: Ce mai pretentie!
BERENGER: Stii bine ca am dreptate.
DAISY: Sunt idealista. Caut dreaptatea absoluta.
BERENGER: Da, Daisy, am dreptate. Dovada: faptul ca ma intelegi cind iti vorbesc. DAISY: Asta nu dovedeste nimic.
BERENGER: Dovada e ca te iubesc atit de mult cit poate un barbat sa iubeasca o femeie.
DAISY: Argument caraghios!
BERENGER: Eu nu te mai inteleg, Daisy. Scumpa mea, tu nu stii ce vorbesti. Bine, dar iubirea iubirea
DAlSY: Mi-e un pic rusine de ce numesti tu iubire. Un sentiment morbid, aceasta mare slabiciune a barbatului. Si a femeii. Asta nu se poate compara cu ardoarea, cu extraordinara energie pe care o degaja toate aceste fiinte care ne inconjoara.
BERENGER: Energie? Vrei energie? Poftim, sa-ti dau eu energie!

Ii trage o palma.

DAISY: Oh! n-as fi crezut niciodata..! (Se prabuseste in fotoliu.)
BERENGER: Vai, iarta-ma, iubirea mea, iarta-ma! (Da sa o imbratiseze; ea se retrage.) Iarta-ma, comoara mea. N-am vrut Nu stiu ce m-a apucat, nu stiu cum a fost in stare sa ma las cuprins de furie!
DAISY: Asta fiindca nu mai ai argumente - e foarte simplu.
BERENGER: Poftim: in citeva minute am traversat douazeci si cinci de ani de casatorie.
DAISY: Te inteleg si mi-e mila de tine.
BERENGER (in timp ce Daisy plinge): Ei bine, fara indoiala, nu mai am argumente. Tu ii crezi mai puternici ca mine, mai puternici ca noi, poate.
DAISY: Absolut
BERENGER: Ei bine, orice ar fi. iti jur ca eu nu voi abdica Nu voi abdica
DAISY (se ridica, vine linga el si-i cuprinde gitul cu bratele): Saracutul de tine, voi rezista alaturi de tine, pina la capat
BERENGER: Oare vei putea?
DAISY: Ma voi tine de cuvint Ai incredere. (Se aud zgomotele - melodioase, acum - ale rinocerilor.) Auzi? Cinta.
BERENGER: Nu cinta, rag.
DAISY: Ba cinta.
BERENGER: E cum iti spun eu: rag.
DAISY: Esti nebun. Cinta.
BERENGER: Atunci inseamna ca n-ai ureche muzicala.
DAISY: Tu nu stii ce-i muzica, dragul meu. in plus, priveste: se joaca, danseaza.
BERENGER: Asta numesti tu dans?
DAISY: Danseaza in felul lor. Sint frumosi.
BERENGER: Sint topirlani.
DAISY: Nu vreau sa-i vorbesti de rau. Asta-mi face rau.
BERENGER: Scuza-ma. N-o sa ne certam acum din cauza lor.
DAISY: Sint niste zei.
BERENGER: Ei, exagerezi, uita-te bine la ei.
DAISY: Nu fi gelos, dragul meu - iarta-ma si tu!

Vine din nou linga Berenger si da sa-l cuprinda in brate. E rindul lui Berenger sa evite imbratisarea.

BERENGER: Imi dau seama ca opiniile noastre sint totalmente opuse. Ar fi mai bine sa nu mai vorbim despre asta.
DAISY: Ei, haide, nu fi meschin, zau.
BERENGER: Nu fi timpita.
DAISY (lui Berenger, care-i intoarce spatele si se priveste-n oglinda): Traiul in doi nu mai e posibil.

In timp ce Berenger continua sa se priveasca in oglinda, ea iese incetisor pe usa spunind: "Nu e frumos din partea ta, zau, nu e frumos ce faci', iese si o zarim coborind incet pe scara.

BERENGER (privindu-se in oglinda): Un om nu poate fi chiar atit de urit. Si inca eu nu fac parte dintre barbatii cei mai frumosi! Crede-ma, Daisy! (Se intoarce.) Daisy! Daisy! Unde esti? Nu poti face asa ceva! (Alearga la usa.) Daisy! (Iese pe palier si se apleaca peste balustrada.) Daisy, vino inapoi! intoarce-te la mine, scumpa mea! Nici macar n-ai mincat! Daisy, nu ma lasa singur! Ce mi-ai promis?!? Daisy, Daisy! (Renunta s-o mai cheme, face un gest de neputinta si se intoarce in camera.) Evident Nu ne mai intelegem. O casatorie ratata. Nu ar mai fi mers. Numai ca n-ar fi trebuit sa ma paraseasca asa, fara nici o explicatie. (Priveste injur.) Si nu mi-a lasat nici o scrisoare. Asta nu se face. Acuma sint absolut singur.

Se duce sa inchida usa cu cheia; o incuie atent, dar cu furie.

Dar nu ma las eu batut cu una, cu doua. (inchide cu grija si ferestrele.) Nu ma infringeti voi pe mine. (Se adreseaza tuturor capetelor de rinoceri:) N-am sa vin dupa voi, nu va inteleg. j:u_ramin ce-am fost. Sint o fiinta umana. O fiinta omeneas'ca. (Se aseaza pe fotoliu.) Situatia e absolut de nesuportat. Daca a plecat, a fost numai din cauza mea. Eu eram totul pentru ea. Ce-o sa se-aleaga de ea acuma? inca o victima am pe constiinta. Ma gindesc la ce e mai rau, la tot ce e mai rau cu putinta. Un biet copilas abandonat in tot acest univers de monstri! Nimeni nu ma poate ajuta. Fiindca nu mai exista nimeni, (se aud alte mugete, alte fugareli de copite, se ridica alt nor de praf.) Nu mai vreau sa-i aud. O sa-mi pun vata-n urechi. (isi pune vata in urechi si isi vorbeste siesi in oglinda.) Nu exista alta solutie decit sa-i conving. Sa-i conving de ce? Si sint oare reversibile mutatiile? Ai? Or fi ele reversibile? Asta ar fi o munca de Hercule. E mai presus de fortele mele. Mai intii ca, pentru a-i convinge, ar trebui sa le vorbesc. Iar ca sa le pot vorbi, ar trebui sa invat limba lor. Sau ei s-o invete pe-a mea? Dar eu ce limba vorbesc? Care-i limba mea? Franceza? Vorbesc eu franceza? Dar ce e franceza? Se poate numi si franceza, daca vrem, nimeni nu poate sa conteste, de vreme ce sint singurul care-o vorbeste. Ce spun eu? Dar eu ma inteleg? Eu ma inteleg? (Avanseaza spre mijlocul scenei.) Dar daca, asa cum spunea Daisy, ei, rinocerii, au dreptate? (Se reintoarce spre oglinda.) Omul nu e urit, nu e urit! (Se priveste si isi trece palma peste fata.) Ce caraghioslic! Cu ce seman eu, atunci? Cu ce? (Se duce la dulap, scoate un teanc de fotografii si le priveste.) Fotografii! Cine-s toti oamenii astia? Papillon? Sau mai degraba Daisy? Iar asta e Botard sau Dudard? Sau poate Jean? Ori poate eu! (Cauta iar febril prin dulap si scoate citeva tablouri.) Da, ma recunosc: asta sint eu, sint eu! (Agata tablourile pe peretele din fund, alaturi de capetele rinocerilor.) Eu sint, eu sint. (Cind sint atirnate tablourile, vedem ca ele reprezinta unul un batrin, celalalt o femeie grasa, iar ultimul un alt barbat decit Be'renger. Uritenia chipurilor din portrete contrasteaza cu capetele de rinoceri, care au devenit foarte frumoase. Berenger se trage citiva pasi inapoi si contempla tablourile.) Nu sint frumos, nu sint frumos. (Smulge tablourile de pe perete, le calca-n picioare si se duce la oglinda.) Ei sint frumosi. M-am inselat. Oh, cit de mult as vrea sa fiu ca ei. Poftim: eu n-am corn! Ce urita e o frunte plata! Mi-ar trebui un corn sau doua, ca sa-mi mai rafinez chipul si sa-mi dispara ridurile. Dar uite ca nu-mi creste nici unul. Iar miinile-mi sint fine. Oare mi se vor face vreodata zgrunturoase? (isi scoate haina, se descheie la camasa si i?i contempla pieptul in oglinda:) Am pielea flasca. Ah! Acest trup lucios si paros! Ce mult as vrea sa am si eu asa o piele groasa si o culoare atit de magnifica precum acest verde intunecat. Sa am si eu aceasta nuditate decenta, cum e goliciunea lor! (Asculta mugetele.) Cintarile lor te farmeca, sint putin aspre, dar au un anume farmec! Daca si eu as putea face ca ei! (incearca sa-i imite.) Ahhh! Ahhh! NU, nu e asa! Sa mai incerc o data, mai tare! Ahh! Ahh! Brr! Nu, nu, nu, nu-i asa, e prea slab, prea lipsit de vigoare! Nu pot sa mugesc. Pot doar sa urlu. Ahh! Ahh! Brr! Numai ca urletele nu se compara cu mugetul! Ah, ce rauvoitor am fost, si circotas: ar fi trebuit sa ma fac mai devreme ca ei si sa-i urmez! Acuma-i prea tirziu! Ei da, sint un monstru. Un monstru! Doamne, niciodata nu voi fi rinocer niciodata, niciodata! Nu ma mai pot schimba. 'As vrea, atit de mult as vrea, dar nu pot Nu mai pot sa ma privesc in oglinda. Mi-e rusine de mine. (Se intoarce cu spatele la oglinda.) Ce urit sint! Nefericite cel ce vrea sa-si pastreze originalitatea] Ei bine, asta este am sa ma apar impotriva tuturor, am sa ma apar! Pusca, unde mi-e pusca? (Se intoarce cu fata catre capetele de rinoceri din fundal si striga:) Am sa ma apar impotriva lumii intregi, ma voi apara, ma voi apara! Sint ultimul om si voi ramine asa pina la cea din urma suflare! Nu ma dau batut!