ALDEHIDELE - FORMALDEHIDA

ALDEHIDELE

1. FORMALDEHIDA

ALDEHIDA FORMICA, METANALUL, OXIMETILENA

HCHO

Etiologia intoxicatiilor

Formaldehida genereaza intoxicatii acute si cronice, profesionale sau accidentale (propriu-zise).

Riscul toxic se intalneste in medicina, in farmacie si in industrie.

Formolul (vezi proprietati fizico-chimice) se foloseste ca dezinfectant, antiseptic, deodorant si ca agent de conservare (pentru imbalsamari, conservarea pieselor anatomice). in industrie, se utilizeaza la (in): fabricarea materialelor plastice, industria textila, industria hartiei, vopsitorii, fabricarea cernelurilor si a lacurilor, vulcanizarea cauciucurilor.

Spumele izolante sau adezivii pe baza de uree-formol pot elibera formaldehida.

Atmosfera urbana poate contine 5,5-67,7 ppb formaldehida.

Proprietati fizico-chimice:

gaz cu miros intepator (perceptibil la concentratii mai mici de 1 ppm), inflamabil.

Formaldehida in stare gazoasa nu se poate conserva ca atare, din cauza usurintei cu care polimerizeaza. De aceea se foloseste sub forma de solutie apoasa 37-40% (formol, formalina) (solutia poate contine 12-15% metanol), comprimate sau substanta ca atare (paraformaldehida).

2. ACETALDEHIDA

ALDEHIDA ACETICA, ETANALUL CH₃ - CHO

Etiologia intoxicatiilor

Acetaldehida poate da intoxicatii acute si cronice profesionale, rar accidentale (propriu-zise).

Este cunoscuta ca noxa chimica la distilarea uscata a lemnului, la sinteza acidului acetic, a etanolului (este un produs de fermentatie a berii si vinului), a unor coloranti alimentari, a unor medicamente (dezinfectante), la fabricarea maselor plastice, a oglinzilor si a explozivilor. Se gaseste in gazele de esapament.

Fumul rezultat din arderea unei tigarete poate contine 1 mg acetaldehida.

Proprietati fizico-chimice:

lichid incolor, cu miros de fructe, volatil (p.f>21C);

miscibil cu apa, eterul si alcoolul;
polimerizeaza usor la para-aldehida si meta-aldehida.

Valori limita pentru expunerea profesionala:

la 8 h - 90 mg/m³ aer;

la 15 minute - 180 mg/m³ aer.

3. PARA-ACETALDEHIDA

PARA-ALDEHIDA

Para-acetaldehida se obtine prin condensarea a trei molecule de acetaldehida.

Etiologia intoxicatiilor

Para-acetaldehida produce intoxicatii acute si cronice, profesionale.

Riscul toxic se intalneste in industria maselor plastice si la prepararea uleiurilor.

Paraldehida se utilizeaza in tratamentul epilepsiei si a crizelor tetanice (se poate administra oral sau rectal).

Proprietati fizico-chimice:

lichid incolor, cu miros aromat, volatil (d=0,99; p.f>125C);

solubil in apa (1:8), alcool, cloroform, eter, uleiuri;
se descompune in aer la acid acetic.

Doza hipnotica: 1-8 g (4-8 mL para-aldehida sunt echivalenti cu 30 mg fenobarbital).

Doza letala: 10-15 g.

4. METALDEHIDA

KETALDEHIDA, ALCOOLUL SOLIDIFICAT

Etiologia intoxicatiilor

Metaldehida poate genera intoxicatii acute si cronice.

Risc toxic in:

industrie, la preparare;

agricultura, la utilizarea ca substanta fitofarmaceutica impotriva
helicidelor (sub forma de solutii, pulbere, paste);

excursii, la folosirea drept combustibil pentru resouri sub forma de tablete
"meta' (alcoolul solidificat).

La copii se pot produce intoxicatii acute accidentale, prin confuzie cu zaharul sau prin inhalare de vapori in spatii inchise.

Proprietati fizico-chimice:

- substanta cristalina, alba, fara gust; insolubila in apa, solubila in alcool;

arde cu flacara (asemanator alcoolului).

Toxicocinetica:

- patrundere pe cale respiratorie si digestiva;

biotransformare prin oxidare la acid acetic;
eliminare prin urina.

Toxicodinamie - toxic SNC.

Etiologia intoxicatiilor

Intoxicatii acute: profesionale, in industrie, si accidentale propriu-zise, prin confuzie.

Intoxicatii cronice: rare, prin ingestie.

Risc toxic:

- in industria chimica, la sinteza acroleinei; in industria fibrelor si firelor sintetice; in industria hartiei;

la fabricarea detergentilor; la purificarea grasimilor animale, la prepararea
sapunurilor, stearinei si a acizilor grasi;

la sudarea si topirea pieselor unse;

la utilizarea ca substanta fitofarmaceutica - erbicid si moluscid;

in bucatarii, in fabrici de ulei, de paine si de conserve.

Acroleina este prezenta in gazele de esapament. Atmosfera poate contine -0,3 ppb acroleina.

Din arderea unei tigarete poate rezulta 3-220 jj.g acroleina, iar din arderea unei doze de marijuana, 92-145 xg.

Proprietati fizico-chimice:

lichid incolor sau slab galbui, cu miros foarte neplacut, perceptibil la 4 mg/m³;

volatil (p.f.=53C), inflamabil;

are o mare stabilitate in apa.

Valori limita pentru expunerea profesionala:

la 8 h - 0,30 mg/m³ aer;

- la 15 minute - 0,50 mg/m³ aer.

Prevenirea intoxicatiilor:

- depozitarea acroleinei in rezervoare de otel, ferite de contactul cu acizi, baze si oxidanti;

adaugarea de inhibitori de polimerizare, pentru preintampinarea pericolului de incendiu;

utilizarea de extinctoare cu dioxid de carbon, in caz de incendiu;

neutralizare cu alcalii sau bisulfit de potasiu.

Nu vor fi angajate, in servicii cu risc la aldehide, persoane care sufera de: conjunctivite, boli cronice ale cailor respiratorii superioare, bronhopneumopatii cronice (inclusiv astm bronsic), dermatoze.

Acetona a fost preparata in 1754. Mai este cunoscuta si sub denumirea de spirt pirolignos, respectiv eter piroacetic.

In zonele urbane, acetona se gaseste in troposfera, in concentratie ~7 ppb. Apa potabila poate contine ~1 ppb acetona.

Se estimeaza ca un adult inhaleaza zilnic -0,37 mg acetona.

Fumul rezultat din arderea unei tigarete contine mai putin de 0,5 mg acetona.

Etiologia intoxicatiilor

Acetona poate determina intoxicatii acute si cronice, dupa cum urmeaza:

intoxicatii acute: accidentale propriu-zise si profesionale;

intoxicatii cronice, de regula, prin inhalare repetata de cetone:
profesionale si voluntare.

Riscul toxic la acetona apare in (la):

sinteze chimice;

utilizarea ca solvent pentru: vopsele (tiner), varuri, lacuri, grasimi, ceruri;
industria explozivilor;

industria mobilei;

industria semiconductorilor (la utilizarea ca agent degresant);

industria filmelor fotografice;

industria cosmetica (se utilizeaza ca dizolvant pentru lacurile de unghii);

laboratoare.

La inhalare sau ingerare repetata, acetona determina toxicomanie de tip minor. Dupa clasificarea lui Lewis, cetonele (acetona, metiletilcetona, metilizobutilcetona) fac parte din grupa inhalantelor (inebriantelor).

Toxicomania la cetone a fost semnalata de Gellman (1968) si, ulterior, de Goto (1974), Altenkirch (1977) si Ramu (1978) (citati de Haguenoer).

Cel mai frecvent, toxicomanii folosesc cetonele prin inhalare de la gura unei sticle sau a unei pungi de plastic in care au introdus cetone pure sau:

cetone asociate: acetona si butanona, acetona si toluen, metilbutilcetona si

hexan, butilcetona si izobutilcetona;

solventi din lipici ('glue sniffing');

dizolvanti pentru lacurile de unghii (in 1968, un farmacist din Winnipeg,

Canada, a sesizat ca adolescentii inhalau vapori de acetona din lacurile de

unghii).

Mai rar, toxicomanii recurg la ingerare de lacuri de unghii sau de acetona, in amestec cu coca-cola.

Proprietati fizico-chimice:

- lichid incolor, cu gust arzator (dulceag) si miros caracteristic (de fructe) (d=0,79);

volatil (p.f.=56C), inflamabil si explozibil in combinatie cu aerul;

miscibil cu apa, eterul si alcoolul.

Doza toxica: 2-3 mL/kg. Concentratie sanguina toxica: > 330 mg/L.

Doza letala: 10-20 g.

Valoare limita pentru expunerea profesionala: 1200 mg/m³ aer, la 8 ore.