DETERGENTI - SAPUNURI si DETERGENTI SINTETICI

DETERGENTI

Sapunul, primul detergent, se fabrica in Orientul Mijlociu de peste 5000 ani. La inceput a fost folosit in principal pentru spalarea rufelor si pentru curatarea inflamatiilor si a ranilor. Abia din anii 100 e.n. oamenii au inceput sa foloseasca sapunul pentru baie.

Detergentii sunt agenti de curatire, in special sapunurile si detergentul fara sapun, folositi in diverse scopuri de curataremenajera si industriala. Detergentii fara sapun sunt numiti detergenti sintetici sau pur si simplu detergenti.

Sapunul se obtine printr-un proces chimic in care o grasime reactioneaza cu o substanta alcalina. Probabil ca sapunul s-a obtinut intamplator, cand se frigea carne deasupra unui foc de lemne si a picurat grasime pe cenusa alcalina. Probabil ca acest sapun primitiv a ajuns pe mainile cuiva care a observat cat de usor se amesteca acesta cu apa si se clateste, inlaturand murdaria.

Desi productia sapunului are o istorie lunga, primul detergent sintetic a aparut in anul 1916. Este vorba de un agent industrial de curatare, descoperit de chimistul german Frtitz Gunther. Detergentii sintetici pentru menaj, destul de delicati pentru a putea fi folositi fara sa atace pielea, a aparut in anul 1933. De atunci s-au fabricat detergenti sintetici specializati pentru o gama larga de utilizari in curatare. In prezent, fabricarea acestor produse reprezinta o parte importanta a industriei chimice.

Intr-un lichid, cum ar fi apa, moleculele sunt legate intre ele prin forte de atractie puternice. Moleculele de la suprafata sunt atrase spre interior, ceea ce face suprafata lichidului sa fie curbata. Acest efect, numit tensiune superficiala, se observa clar la picurii aproape sferici de apa care cad dintr-un robinet.

Tensiunea superficiala impiedica apa in sine sa fie un agent de curatare eficient. Cand apa intra in contact cu o murdarie de pe un material, moleculele de apa tind sa se lege intre ele mai degraba decat sa se lege de murdarie. Cu alte cuvinte, apa nu inmoaie murdaria.

AGENTI TENSIOACTIVI

Sapunurile si detergentii sintetici contin substante care fac apa moale, prin reducerea tensiunii superficiale. Acesti agenti de inmuiere se numesc agenti activi de suprafata sau tensioactivi deoarece ei actioneaza asupra suprafetei unui lichid (este vorba de intreaga suprafata, nu doar cea superioara).

Ne putem inchipui moleculele agentilor tensioactivi ca avand forma unor mormoloci. Capetele se atasaza usor de apa, iar cozile se atasaza cu usurinta de grasimi. Cand un agent tensioactiv este amestecat cu apa, moleculele sale de la suprafata sunt orientate spre interior, avand capetele atasate de molecule de apa. Cozile moleculelor de agent tensioactiv strapung suprafata apei, aceasta fiind astfel penetrata, efectul tensiunii superficiale fiind mult redus, astfel apa se extinde si penetreaza materialele mult mai usor. Cozile moleculelor de agent tensioactiv se lipesc de orice particule de grasime care le ies in cale.

Daca pe un material care este grasime, combinatia actiunii agentului tensiactiv cu agitarea mecanica data de procesul de spalare va inlatura grasimea. Picuri mici de grasime inveliti in agent tensioactiv sunt dispersati prin apa, formand ceea ce se numeste emulsie.

Agentii tensioactivi pot fi anionici, cationici si neionici. Agentii tensioactivi anionici, au molecule care formeaza ioni negativi cand se afla in solutie. Tipurile cationice formeaza in solutie ioni pozitivi. Agentii tensioactivi neionici nu formeaza ioni.

Agentii tensioactivi din sapunuri sunt anionici, pe cand detergentii sintetici contin agenti tensioactivi, care pot fi anionici, cationici sau neionici, sau un amestec din doua sau toate cele trei tipuri.

SAPUNURI

Sapunurile se obtin prin reactii ale grasimilor, precum seul, uleiul de cocos si uleiul de palmier, cu o substanta alcalina, precum soda caustica sau potasa caustica. Procesul chimic care are loc se numeste saponificare.

Intr-o instalatie moderna, de fabricare a sapunului, materialele sunt amestecate si apoi incalzite sub presiune la aproximatic 130^oC. Reactia produce sapun si glicerina. Dupa inlaturarea glicerinei, prelucrarea sapunului topit continua pana se produce produsul dorit.

Sapunurile tari se fac prin uscarea unui dus de sapun topit, adaugarea unor coloranti si parfumuri si formarea calupurilor de sapun. Sapunurile de toaleta se fac din grasimi de calitate mai buna si sunt incalzite dupa uscare pentru a li se reduce umiditatea.

Fulgii de sapun se obtin prin solidificarea sapunului pe exteriorul unui valt si apoi razuirea lui. Prafurile de sapun se obtin amestecand intai sapun topit cu aditivi care imbunatatesc si asista la activarea de curatare a produsului si imbunatatesc aspectul si densitatea materialelor spalate. Amestecul este apoi uscat prin pulverizare. Asemenea aditivi se folosesc si la detergentii sintetici.

In prezent se fabrica o gama larga de detergenti sintetici atat in forma de praf cat si in forma lichida. Prafurile, care contin 20-25% agent tensioactiv, se obtin uscand prin pulverizare o pasta formata din agenti tensioactivi si celelalte ingrediente. Unele prafuri de spalat contin o substanta numita proteaza, care ajuta la inlaturarea petelor formate din substanta pe baza de proteine, precum sangele si ouale (asa-numite prafuri biologice).

DETERGENTI SINTETICI

Detergentii sintetici lichizi se obtin prin adaugarea la celelalte ingrediente a unei substante, numita hidrotrop. Aceasta previne separarea ingredientelor.

Detergentii sintetici se folosesc si la alte produse de curatare, cum ar fi prafurile de curatat. Acelea tipice contin un detergent anionic, un mineral fiind macinat, precum feldspatul, si un inalbitor cu hipoclorit.

Detergentii speciali sunt fabricati pentru curatire industriala. De exemplu detergentii cu agenti tensioactivi neionici si cationici se folosesc la instalatiile de fabricare a alimentelor si a produselor lactate, care trebuie curatate la cele mai inalte standarde.