ORIGINEA TITEIULUI

ORIGINEA TITEIULUI

Originea titeiului este o problema controversata pana in zilele noastre , limitandu-se doar la ipoteze, care imbraca doua aspecte : unul chimic și altul biologic. Chimia lamurește natura materiei prime din care s-a format titeiul și procesele de transformare ale acesteia in urma       carora a rezultat titeiul.

Cercetarile teoretice și cele de laborator au condus la doua ipoteze asupra originii titeiului:

Ipoteza originii anorganice a titeiului formulata de Berthelot (1872- 1907) care admitea ca la adancimi mari , in interiorul scoartei terestre , metalele alkaline reactionand cu apa au dat naștere la hidrogen, care reduce bioxidul de carbon din carbonati cu formare de acetilena și alte hidrocarburi. Hidrocarburile , prin reactii ulterioare, au dat naștere titeului. Concomitent Mendeleev (1834-1907), pe baza reactiilor cunoscute:

CaC₂+2H₂O―>Ca(OH)₂ +C₂H₂,

Al₄C₃+12H₂O―>4Al(OH)₃+3CH₄,

presupunea ca acetilena și metanul , formate printr-o succesiune complexa      de transformari , au putut da naștere titeiului. Mai tarziu , Sabatier (1854-1941) și Senderens cosidera ca acetilena și hidrogenul rezultate din procesele expuse anterior, in prezenta mediului catalitic anorganic din scoarta Pamantului, au reactionat in forme variate , producand gama larga a compușilor din titei , obtinuti de altfel pe aceasta cale și de Ipatiev, in laborator.

In sprijinul acestei ipoteze vin și lucrarile lui Fischer (1852-1919) și Teopsch care au obtinut din gazul de apa produse asemanatoare celor din titei. In zilele noastre , Sokolov a emis teoria ca titeiul a rezultat din hidrocarburile existente in atmosfera Pamantului , cand acesta era in stare incandescenta ,care au fost absorbite in faza lichida a scoartei, in timpul racirii sale. Ipoteza este intarita pe constatarea prezentei hidrocarburilor in atmosfera astrelor.

Ipoteza originii organice a titeului, fundamentata de o serie de cercetatori: Engler,Hffer,Andrusov,Mrazec,Nenitescu etc.,care au pornit de la urmatoarele premise:

majoritatea titeiurilor se gasesc in roci sedimentare (de natura organica) și foarte rar in roci eruptive (de natura anorganica);

apele de zacamant care insotesc titeiul au o compozitie asemanatoare cu cea a apelor marine actuale , de unde au dedus ca titeiul s-a format pe fundul marilor;

titeiul contine compuși cu azot din clasa porfirinelor, inruditi cu clorofila din plante și cu hemina din sange. Titeiul contine compuși cu oxigen,derivati ai colesterinei și fitosterinei care se gasesc numai in corpul animalelor sau al plantelor;

titeiurile prezinta activitate optica ,specifica substantelor organice. Compozitia izotopica a carbonului din titei este identica cu a aceluia din organismele vii, fiind deosebita de cea a carbonului din carbonati , roci eruptive sau substante anorganice;

in laborator s-au obtinut produse similare titeiului pornind de la substante organice. S-au stabilit corelatii intre formarea și acumularea titeiului in diverse perioade geologice și acumularea și transformarea substantei organice in sedimentele epocii respective;

zacamintele de titei de pe toate continentele au ca trasatura comuna faptul ca se gasesc in formatiuni geologice tipice, subacvatice, caracterizate prin scufundari ale bazinelor marine.

Prezenta hidrocarburilor asemanatoare cu cele din titei se atesta in sedimentele marine actuale și in formatiunile cuaternare vechi, continutul lor fiind cu atat mai ridicat cu cat gradul de transformare al substantei organice din aceste sedimente a fost mai avansat in timp.

Se admite ca sursele din care s-a format titeiul au fost:

hidrocarburile preexistente in organismele vii;

hidrocarburile formate , dupa moartea organismelor vii, prin actiunea biochimica a microorganismelor;

hidrocarburile formate din diverse substante ale organismelor moarte (grasimi animale, uleiuri și ceruri vegetale), prin procese chimice in conditii fizice și catalitice din zacamant.

PROSPECTAREA SI EXPLOATAREA ZACAMINTELOR DE TITEI

Titeiul format in malurile marine a migrat in strate poroase intercalate unde s-a acumulat sub forma de zacamant primar, roca de acumulare numindu-se roca-mama. Datorita unor factori, ca: flotatia (separarea gravitationala), capilaritatea rocii, presiunea hidrostatica a apei de zacamant, presiunea zacamantului (tensiune interna), cutarea stratelor (diastrofism), titeiul a fost obligat sa migreze in roci-rezervor (magazin) unde s-a separat de apa și gaze (migratie secundara sau epigenetica). Aici titeiul s-a concentrat și acumulat daca roca-rezervor a inchis hidrocarburile formand un zacamant secundar sau s-a dispersat și degradat daca migratia sa a continuat din roca rezervor in afara .

Dupa descoperirea zacamantului de titei urmeaza deschiderea sa , care se executa prin lucrari de foraj. Se sapa o gaura numita sonda , pana la stratul care contine titei. Saparea sondelor se executa prin metoda rotativ-hidraulica.

Roca este sfaramata cu ajutorul unei sape fixate la partea inferioara a garniturii de foraj (alcatuita din prajini de foraj - tevi de otel - imbinate prin infiletare). Sapa este apasata și rotita cu ajutorul unei instalatii de la suprafata, formata din masa rotativa actionata de un grup motor. Roca sfaramata este evacuata cu ajutorul unui fluid care este pompat de la suprafata .

Pentru consolidarea peretilor gaurii de sonda , se introduce o coloana formata din burlane inșurubate cap la cap, iar pentru izolarea stratelor de apa de cele de titei, intre coloana de burlane și peretii sondei se pompeaza un amestec apa-ciment care dupa uscare, formeaza un strat izolator rezistent. Cand s-a ajuns cu forajul la stratul de titei , se introduce prin gaura sondei un aparat cu care se lanseaza cartușe care strabat coloana și stratul de ciment in dreptul stratului de titei , realizandu-se astfel cai de comunicatie intre strat și interiorul sondei , prin care va patrunde titeiul.

METODE DE EXTRACTIE A TITEIULUI

Metodele principale de extractie a titeiului sunt:

v     Eruptia naturala cand se folosește exclusiv energia proprie a zacamantului de titei. Fluidele din zacamant (titeiul,apa si gazele), la deschiderea lui și punerea in comunicatie cu suprafata urca prin tevile de extractie prin propia lor energie naturala, urmand ca cel care exploateaza zacamantul sa gaseasca metodele cele mai judicioase de utilizare și conservare a acestei energii.

v       Eruptia artificiala (gazlift) care folosește, pentru ridicarea titeiului la suprafata , energia de expansiune a gazelor de expansiune a gazelor comprimate introduse de la suprafata , atunci cand energia naturala a stratului este insuficienta pentru ridicarea fluidelor .

v          Pompajul de adancime care se aplica in ultima faza de exploatare a sondelor , atunci cand energia naturala a stratului este consumata , iar fluidul din strat curge doar in gaura de sonda , fara a se ridica la suprafata .

Metodele de recuperare secundara a titeiului se aplica atunci cand fortele active din strat sunt mai mici decat cele de retinere (fiecare intre fluid și roca , capilaritatea și atractia moleculara) și consta in intensificarea pe cale artificiala a fortelor active din strat. Ele constau in : injectia de gaze sau apa in strat cu ajutorul unor sonde pentru mentinerea presiunii zacamantului , injectia de solvent(propan lichid) pentru a se dislocui total titeiul de roca: injectia de abur in strat , cand viscozitatea titeiului scade , curgand mai ușor prin strat și fiind impins de abur spre sondele de extractie;combustia subterana a unei parti din titeiul din strat (10% din total), la care, datorita caldurii degajate, restul de titei se cracheaza si se elimina , cu compozitie chimica schimbata, dinspre sondele de injective spre sondele de extractive.

SELECTIONAREA TITEIULUI IN SCHELA

Criteriul principal de sortare este cel al compozitiei chimice , care determina proprietatile fizico-chimice ale titeiurilor și calitatile comerciale ale produselor obtinute prin prelucrare. Amestecarea unor titeiuri de compozitii chimice diferite poate inrautati proprietatile finale ale unor produse precum benzina și uleiurile.

Criteriile chimice de sortare ale titeiurilor sunt:

temperatura de congelare a pacurii obtinute (pacura este reziduul de la distilare atmosferica a titeiului);

continutul de rașini (compuși cu greutate moleculara mare, continand carbon,hidrogen,sulf,oxigen și azot);

continutul de sulf;

calitatile benzinei și ale uleiurilor rezultate.

Dupa criteriul calitativ, in schela , titeiurile, se selectioneaza in titeiuri normale și in titeiuri pentru prelucrarea speciala cum și dupa continutul de impuritati in titei curat și in titei murder(se va supune in schela unui proces de curatire).