Vascozitatea lichidelor

Vascozitatea lichidelor

Datorita frecarii interne, lichidele opun o rezistenta la deplasarea unor straturi de lichid in raport cu celelalte. Forta de frecare este direct proportionala cu gradientul de viteza in directia de curgere si cu suprafata de contact, conform legii lui Newton:

(2.69)

η se numeste coeficient de vascozitate sau vascozitate dinamica si are ca unitate de masura poise (P):

1 P = 10^-1 kg∙m^-1∙s^-1

Determinarea vascozitatii absolute a unui lichid este dificila si se prefera sa se exprime prin vascozitatea relativa (η_r) definita prin:

(2.70)

unde: = vascozitatea dinamica a solventului (lichidului de referinta);

η = vascozitatea dinamica a solutiei.

Se defineste vascozitatea specifica (η_sp) prin relatia:

(2.71)

si vascozitatea redusa (indice de vascozitate):

(2.72)

unde: c = concentratia solutiei.

Vascozitatea unui lichid scade cu cresterea temperaturii, ceea ce constituie o deosebire principala fata de gaze unde fenomenul este invers.

De asemenea, vascozitatea lichidelor creste cu cresterea presiunii. La presiuni foarte mari, toate lichidele devin uleioase.

Exista si lichide care nu respecta legea lui Newton (2.69). La aceste lichide numite suprafluide, vascozitatea scade rapid cu cresterea gradientului de viteza. Acest fenomen se observa in cazul moleculelor mari, mai ales filiforme si puternic asimetrice.