VIATA CA O CALATORIE

VIATA CA O CALATORIE



Viata este ca o calatorie cu trenul:urcam si coboram des,exista surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele

Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oameni despre care credem ca ne vor fi alaturi pe tot parcursul calatoriei:parintii nostri

Din pacate,adevarul este altfel.Ei coboara la o statie si ne lasa singuri,fara dragostea,atasamentul si sprijinul lor

E drept ca in tren urca si alte persoane,care vor ocupa un rol important in calatoria noastra:acestia sunt fratii nostri,prietenii si oamenii minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren privesc calatoria ca pe o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor ,cand coboara,un dor vesnic..
Unii urca si coboara si noi abia daca ii observam..

Ne mira faptul ca unii pasageri,pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa singuri intr-o etapa a calatoriei noastre..Bineinteles ,noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si ne inghesuim ca sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor

Din pacate,uneori nu ne putem aseza langa ei,deoarece locul de langa ei este deja ocupat
Nu face nimic,asa este calatoria:plina de provocari,vise,fantezii,sperante,despartiri.dar fara intoarcere!!!!

Sa facem calatoria in cel mai bun mod cu putinta!!!!Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa incercam sa cautam ceea ce este mai bun in ei,,,,Sa ne aducem aminte ca in fiecare etapa a calatoriei poate exista un tovaras care are nevoie de intelegerea nostra!Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga!!!

Misterul calatoriei este ca nu stim niciodata cand vom cobori definitiv din tren,nici cand vor cobori cei care calatoresc cu noi ori cel care sta pe locul de langa noi.Despartirea de prietenii pe care i-am intalnit in timpul voiajului va fi dureroasa.Va fi trist si sa-i las singuri pe cei dragi mie..

Dar traiesc cu speranta ca odata si odata va veni gara centrala,unde am sa-i revad pe toti cei dragi!!!!Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor altora!!!

Dragi prieteni,sa ne straduim sa avem o calatorie buna,ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat ostenealasa incercam sa lasam dupa noi,cand coboram,un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase celor ce calatoresc mai departe!!!!!

CELOR CARE SUNT PARTE A TRENULUI MEU LE DORESC DIN SUFLET:,,CALATORIE PLACUTA,,!!!!